206 matches
-
de undă a luminii, rezultă că un sistem de lentile (necorectat) proiectează imaginile de diferite culori în locuri diferite și de diferite mărimi sau cu diferite aberații.. există diferențe cromatice a distanțelor de intersecție, a măririlor transversale și a aberațiilor monocromatice. Dacă este utilizată lumina mixtă (lumina albă) toate aceste imagini sunt formate și cum sunt în final proiectate pe un plan (retina ochiului etc), cauzează confuzie, numită aberație cromatică. De exemplu, în loc de o margine albă pe un fundal negru, se
Aberație cromatică () [Corola-website/Science/309027_a_310356]
-
percepe o imagine colorată, sau spectru îngust. Absența acestei erori este denumită acromatism. Un sistem se numește cromatic sub-corectat când arată același fel de eroare cromatică cu o lentilă subțire pozitivă, altfel se numește supra-corectată. Dacă, în primul rând, aberația monocromatică este neglijată, în alte cuvinte, teoria gaussiană este acceptată, atunci fiecare reproducere este determinată de poziția planelor focale și de mărimea distanțelor focale, sau dacă distanțele focale sunt egale, de trei constante ale reproducerii. Aceste constante sunt determinate de datele
Aberație cromatică () [Corola-website/Science/309027_a_310356]
-
3 lentile dintre care nu pot fi toate de sticlă "clasică". Reunind aceste trei culori, un acromatism de ordin mare este obținut. Există bineințeles un al treilea spectru care însă poate fi neglijat. Teoria gaussiană este doar o aproximație. Aberațiile monocromatice sau sferice încă mai apar, ceea ce va fi diferit pentru diferite culori. Compensându-le pentru o culoare, o altă culoare va fi deranjată. Cea mai importantă este diferența cromatică a aberației axiale care încă este prezentă pentru deformarea imaginii, după ce
Aberație cromatică () [Corola-website/Science/309027_a_310356]
-
am văzut un deținut stând întins la umbră unei mese de picnic, zâmbind reporterilor prin gardul de sârmă ghimpată. Alți doi, purtând hainele albe specifice celor din blocul patru, stăteau cu picioarele încrucișate pe un covoraș de rugăciune. Nici un covoraș monocromatic în acest loc. «Numim acest loc pământul promis. Dacă trebuie să te afli într-un astfel de mediu, îți dorești să fii aici», ne-a precizat colonelul Nelson Cannon“. În interiorul celulei comune se aflau, pe rafturi șampoane antimatreata, diferite jocuri
Guantánamo () [Corola-website/Science/309393_a_310722]
-
de culoare galbenă. Aceste 13 raze de culori alternative prezintă același tip de roșu ca și cel al steagul Statelor Unite ale Americii, respectiv atât roșul cât și galbenul razelor sunt extrem de asemănătoare cu cele ale drapelului spaniol. Jumătatea inferioară a steagului este monocromatică și fără nici un design, având culoarea albastru închis (uneori numit în engleza americană "navy blue"), de aceeași nuanță ca albastrul din steagul țării. Steagul Arizonei a fost adoptat de către ansamblul legislativ statal reunit la 17 februarie 1917, la mai bine
Drapelul Arizonei () [Corola-website/Science/306368_a_307697]
-
Filtrul Christiansen este un filtru monocromatic care funcționează pe baza dispersiei diferite a solidelor și lichidelor. Principiul acestui filtru este efectul Christiansen, numit astfel în onoarea fizicianului danez Christian Christiansen care a observat pentru prima dată fenomenul în 1884. Filtrele Christiansen erau folosite frecvent înainte de apariția
Filtru Christiansen () [Corola-website/Science/306417_a_307746]
-
funcționează pe baza dispersiei diferite a solidelor și lichidelor. Principiul acestui filtru este efectul Christiansen, numit astfel în onoarea fizicianului danez Christian Christiansen care a observat pentru prima dată fenomenul în 1884. Filtrele Christiansen erau folosite frecvent înainte de apariția filtrelor monocromatice cu filme subțiri, mai cu seamă înainte de al Doilea Război Mondial. În afară de combinațiile lichid+solid se mai folosesc uneori și combinații lichid+lichid sau chiar solid+solid. Contribuții însemnate în explicarea fenomenului a avut fizicianul indian C. V. Raman, deținător al
Filtru Christiansen () [Corola-website/Science/306417_a_307746]
-
industria semiconductorilor. pot folosi un cristal lichid ca ca mecanism de reacție distribuită în loc de oglinzi exterioare. Emisiile într-o bandă fotonică creată de structura dielectrică periodică a cristalului lichid oferă un dispozitiv cu prag redus și amplificare mare cu emisie monocromatică stabilă. Foile și rolele de sunt disponibile ca susținută cu adeziv, care pot fi aplicată pe ferestre și comutată electric între transparență și opacitate. Multe lichide obișnuite, cum ar fi apa cu săpun, sunt de fapt cristale lichide. Săpunul formează
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
a suprafeței unui material formula 1 este fracțiunea din energia radiației electromagnetice incidente care este reflectată de suprafață. Pentru o suprafață perfect plană (netedă) o undă monocromatică incidentă este parțial reflectată ca pe o oglindă: direcția de propagare a undei reflectate este cuprinsă în planul direcției de incidență și al normalei la suprafață iar unghiurile celor doua direcții cu normala sunt egale. Multe din suprafețele reale nu
Reflectivitate () [Corola-website/Science/314918_a_316247]
-
tarantulelor este acoperit cu firișoare tactile, numite trihobotrii. Ei pot recepționa vibrațiile solului, oscilația temperaturii, obiectelor cu care vin în contact, direcția vântului, posibil chiar și sunetele. Ochii sunt în număr de 4, așezați în 2 rânduri. Vederea este salbă, monocromatică. Respirația are loc prin 2 perechi de plămâni (saci pulmonari). Prima pereche este amplasată pe partea ventral anterioară a opistosomei, iar cealaltă puțin mai posterior. Fiecare plămân constă din 15 sau mai multe lamele pulmonare așezate paraleli. Aceste lamele puternic
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
abia în 1895 în anumite minereuri radioactive. Fiind transparente în lumina integrală la fel ca și cromosfera și erupțiile solare, protuberanțele au fost observate în afara eclipselor totale de Soare cu ajutorul spectrografului sau al spectrohelioscopului. După inventarea cronografului și a filtrului monocromatic în deceniul 3 al secolului al XX-lea, protuberanțele sunt urmărite și cercetate aproape incontinuu. Termenul de protuberanță este folosit pentru a descrie o multitudine de fenomene de cele mai diverse forme și mărimi care pot fi vizibile pe marginea
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
de protuberanță este folosit pentru a descrie o multitudine de fenomene de cele mai diverse forme și mărimi care pot fi vizibile pe marginea discului solar cu ajutorul monocromatoarelor în special în linia hidrogenului Hα. Proiectate pe discul solar (în lumină monocromatică) protuberanțele luminoase de la margine se observă sub forma unor formațiuni alungite întunecate, purtând denumirea de filamente. Schimbarea aspectului dintre protuberanțe și filamente a dus la denumiri diferite pentru același fenomen și se explică prin faptul că protuberanțele la fel ca
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
a puterii la toate lungimile de undă în banda vizibilă. Lumina din afara spectrului vizibil nu e luată în considerare. Raportul dintre fluxul luminos total și fluxul radiant este numit eficacitate luminoasă. Dacă fluxul energetic radiant al sursei de lumină este monocromatic, cu lungimea de undă λ, atunci se definește fluxul luminos monoromatic corespunzător: unde "K" este "echivalentul fotometric al radiației", mărime care în cazul vederii diurne are valoarea K = 683 lm/W. Dacă fluxul energetic radiant al sursei de lumină este
Flux luminos () [Corola-website/Science/319478_a_320807]
-
definește fluxul luminos monoromatic corespunzător: unde "K" este "echivalentul fotometric al radiației", mărime care în cazul vederii diurne are valoarea K = 683 lm/W. Dacă fluxul energetic radiant al sursei de lumină este complex, adică este suma unor fluxuri radiante monocromatice, atunci fluxul luminos corespunzător este: Dacă la descompunerea spectrală fluxul radiant are un spectru continuu între două lungimi de undă formula 3 și formula 4 atunci fluxul luminos va fi dat de relația: Fluxul luminos este adesea folosit ca o măsură obiectivă
Flux luminos () [Corola-website/Science/319478_a_320807]
-
una din temperaturile punctelor fixe ale argintului, aurului sau cuprului, formula 13 sunt radianțele spectrale ale corpului negru pentru lungimea de undă formula 14 la temperaturile respective, iar formula 15 = 0,014388 m K. Termometrul etalon pentru acest domeniu este pirometrul de radiație monocromatică. Unul din domeniile în care este nevoie de măsurarea temperaturilor foarte înalte este astronomia, unde interesează temperatura suprafeței stelelor. Acestea au temperaturi începând de la câteva mii de kelvini (supergigantele roșii din clasa M, ca Betelgeuse, c. 1900 K) și până la
Termometrie () [Corola-website/Science/320066_a_321395]
-
până la zeci de mii de kelvini (supergigantele albastre din clasa O, ca Eta Carinae, c. 40 000 K). Metoda folosită este cea a pirometrului de culoare, iar aparatele folosite sunt fotometrele. În funcție de sistemul fotometric se măsoară radianța folosind diferite filtre monocromatice. De exemplu, conform sistemului fotometric UBV se măsoară radianța în benzile U (ultraviolet, λ = 365 nm), B (albastru, λ = 445 nm) și V (vizibil, λ = 551 nm). Domeniul în care apar cele mai înalte temperaturi este cel al reacțiilor nucleare
Termometrie () [Corola-website/Science/320066_a_321395]
-
sub temperatura camerei) se bazează pe punctele triple. Acoperirea întregului domeniu al scării necesită mai multe tipuri diferite de termometre etalon, cum ar fi termometre manometrice cu heliu, termometre cu heliu gazos, termometre cu rezistență din platină standard, sau pirometre monocromatice. Termocuplurile pot fi etalonate și în simulatoare electrice, însă metoda de etalonare efectiv la temperatură este mai bună decât metoda de etalonare prin comparare electrică în simulatoare. Un aparat de etalonare uscată este în principiu un cuptor tubular, echipat cu
Termometrie () [Corola-website/Science/320066_a_321395]
-
una din temperaturile punctelor fixe ale argintului, aurului sau cuprului, formula 9 sunt radianțele spectrale ale corpului negru pentru lungimea de undă formula 10 la temperaturile respective, iar :formula 11 = 0,014388 m K. Termometrul etalon pentru acest domeniu este pirometrul de radiație monocromatică.
Scara Internațională de Temperatură din 1990 () [Corola-website/Science/320091_a_321420]
-
multe săptămâni terestre. Cele eruptive în câteva ore terestre evoluează și dispar. Ele au o periodicitate de 11 ani, care se acordă bine cu cea a petelor solare. Cromosfera apare ca un cerc roșu în jurul Soarelui eclipsat. După descoperirea filtrului monocromatic de către B. Lyot, cromosfera a putut fi vizibilă pe tot discul solar și este în continuu urmărită prin stațiile solare plasate pe tot globul terestru. Culoarea roșie se datorează emisiei intense a cromosferei în linia H(alfa) a hidrogenului. Din
Cromosferă () [Corola-website/Science/320232_a_321561]
-
aceste lungimi de undă, unde liniile spectrale care apar nu sunt complet negre. Centrul fiecărei linii este mai negru decât fondul continuu alăturat, dar se emit încă unii fotoni de la cromosferă spre pământ pe care cercetătorii îl recepționează cu ajutorul filtrelor monocromatice în benzi înguste ale liniilor spectrale menționate mai sus. Pe fotografiile monocromatice (adică pe filtograme) în "Hα" sau "K" (Ca II) se pot observa formațiunile cromosferei. Dintre acestea se remarcă: Cromosfera este și sediul erupțiilor solare, de unde rezultă și importanța
Cromosferă () [Corola-website/Science/320232_a_321561]
-
negre. Centrul fiecărei linii este mai negru decât fondul continuu alăturat, dar se emit încă unii fotoni de la cromosferă spre pământ pe care cercetătorii îl recepționează cu ajutorul filtrelor monocromatice în benzi înguste ale liniilor spectrale menționate mai sus. Pe fotografiile monocromatice (adică pe filtograme) în "Hα" sau "K" (Ca II) se pot observa formațiunile cromosferei. Dintre acestea se remarcă: Cromosfera este și sediul erupțiilor solare, de unde rezultă și importanța urmăririi sale continue. Studierea cromosferei este deosebit de interesantă prin problemele pe care
Cromosferă () [Corola-website/Science/320232_a_321561]
-
elementelor, cât și al tonalităților cromatice sau al ritmului plin de efect al formelor compuse din mii de detalii. În calitate de membru al Academiei, Boucher primește prima sa comandă oficială din partea curții regale: trebuie să realizeze o pictură ""en camaïeu"" (pictură monocromatică imitând basorelieful), care să înfățișeze cele patru Virtuți, pentru plafonul camerei reginei Maria Leszczynska din palatul de la Versailles. Își expune în mod regulat lucrările la expozițiile anuale de la Salonul Parizian, prezentându-și și desenele și gravurile, fapt care va contribui
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
anul 1874, unde prezintă peste optzeci de tablouri: picturi, desene, grafică. Între aprilie 1876 și februarie 1877, Whistler decorează reședința din Londra a colecționarului Frederick Richards Leyland, care se va numi ""The Peacock Room"" ("Sala Păunului"). Artistul pictează suprafețe mari monocromatice, prin care obține un rezultat impresionant de interior. De aici înainte și experții vor fi nevoiți să recunoască faptul că au de-a face cu un artist de mare talent. În anul 1877, Whistler îl dă în judecată pe criticul
James Abbott McNeill Whistler () [Corola-website/Science/317512_a_318841]
-
Terapia cu laser rece (denumită și Terapie cu laser de nivel scăzut) se referă la o metodă de tratament medical uman și/sau veterinar care este realizată prin intermediul laserului - deci a unei lumini monocromatice și coerențe. Scopul invocat al terapiei este reducerea durerii, grăbirea procesului de vindecare și combaterea inflamărilor. Efectul benefic nu au fost dovedit încă de studii medicale, cercetări medicale legate de acest subiect aflându-se de mai mult timp în curs
Terapie cu laser rece () [Corola-website/Science/326981_a_328310]
-
cesei de discuri Sire/Warner Bros. Records, a înlaturat deasemenea piesa nr. 4 de pe primul disc. Ediția vinil vine în doua ediții: un vinil standart negru cu un artwork complet colorat și o ediție limitată de vinil cafenie cu fotografie monocromatică (care e de fapt mult mai comună decât ediția de vinil negru). Fotografiile sunt creditate de Richard D. James, fiind scis de mână pe o imagine ce apare pe o coală de hârtie separată, ce a fost inclusă pe multe
Selected Ambient Works Volume II () [Corola-website/Science/327010_a_328339]