KorAP: Find »[drukola/base=monofizit & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...11 >

268 matches

Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405

mai aprigi susținători ai partidelor aflate în conflict și a supărat și Roma unde, în 484, papa Felix al III-lea i-a excomunicat pe împărat și pe Acacius (care, fără să-l consulte, formase o comuniune de credință cu monofiziții), provocând o schismă care avea să dureze până în 518, adică până când împăratul Justin I avea să treacă la o politică filocalcedoniană deschisă. Edictul a fost acceptat însă de Petru Mongo care a trebuit, ca atare, să facă față opoziției călugărilor

[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
lui Anastasius (491-518), a continuat însă efortul de a impune Henotikon-ul astfel încât doi patriarhi de Constantinopol (Eufemiu, 490-496; Macedoniu al II-lea, 496-511) au fost destituiți pentru că, deși acceptaseră edictul de uniune, erau prea filocalcedonieni. În Siria, unde în fruntea monofiziților se afla Filoxen din Mabbug (care și-a scris opera în siriană), patriarhul Flavian de Antiohia a sfârșit prin a fi depus în 512 și înlocuit cu monofizitul moderat Sever, unul din cei mai importanți reprezentanți ai anticalcedonismului (aici, pp.

[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
acceptaseră edictul de uniune, erau prea filocalcedonieni. În Siria, unde în fruntea monofiziților se afla Filoxen din Mabbug (care și-a scris opera în siriană), patriarhul Flavian de Antiohia a sfârșit prin a fi depus în 512 și înlocuit cu monofizitul moderat Sever, unul din cei mai importanți reprezentanți ai anticalcedonismului (aici, pp. ???-???). Când a fot nevoit să se refugieze în Egipt după ce a fost destituit de Justin I în 518, Sever și-a continuat opera de propagandă și de reorganizare

[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
să se refugieze în Egipt după ce a fost destituit de Justin I în 518, Sever și-a continuat opera de propagandă și de reorganizare a grupării sale; a putut să meargă la Constantinopol în 531/2 profitând de favorurile acordate monofiziților de către împărăteasa Teodora, dar a trebuit până la urmă să se întoarcă în Egipt unde a și murit. Dar scrierile sale polemice nu au lovit doar în calcedonieni ci și în monofiziții radicali precum gramaticul Sergiu sau Iulian din Halicarnassus care

[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
la Constantinopol în 531/2 profitând de favorurile acordate monofiziților de către împărăteasa Teodora, dar a trebuit până la urmă să se întoarcă în Egipt unde a și murit. Dar scrierile sale polemice nu au lovit doar în calcedonieni ci și în monofiziții radicali precum gramaticul Sergiu sau Iulian din Halicarnassus care susținea că trupul lui Cristos nu putea putrezi înainte de înviere (aici, pp. ???-???). De fapt, asistăm în această perioadă la o fragmentare a monofizismului în tendințe diverse, între care aceea a actisteților

[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
De fapt, așa cum se vede din scrierile sale și din cele ale celorlalți polemiști din epocă, fiecare grupare își declara fidelitatea față de moștenirea lăsată de Chiril din Alexandria a cărui perspectivă fundamentală, de altfel, pare mai apropiată de cea a monofiziților, fiind axată pe caracterul predominant absolut al Logosului divin. Oricum, în prima jumătate a secolului al VI-lea, calcedonienilor li se părea că există un spațiu pentru o reconciliere care să nu fie impusă de sus așa cum se întâmplase cu

[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
manifeste căre sfârșitul domniei lui Anastasius I. Era vorba de o teologie a medierii inspirate din regândirea formulei de la Calcedon și menite să vină în întâmpinarea nevoii de a păstra unitatea lui Cristos care îi preocupa atât de mult pe monofiziți. În timp ce la Calcedon fuseseră citite în mod solemn numai unele scrieri ale lui Chiril, adică a doua epistolă către Nestorios și scrisoarea către Succensus - eliminându-se din ele, în plus, clauza ek dyo physeôn, „din două naturi” -, neocalcedonienii tind să

[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-se din ele, în plus, clauza ek dyo physeôn, „din două naturi” -, neocalcedonienii tind să recupereze întreaga producție a lui Chiril, inclusiv a treia epistolă către Nestorios cu cele 12 anatematisme, în încercarea de a n-o lăsa în seama monofiziților. Neocalcedonienii se deosebesc net de calcedonieni pentru că acceptă formula pe care Chiril credea că a împrumutat-o de la Atanasie (în realitate, era a lui Apolinarie din Laodiceea; cf. aici, p. ???) și anume „o singură natură a Logosului întrupat”, ca și

[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
respectarea hotărârilor de la Calcedon pentru a nu-l supăra pe papă; în același timp, energica sa soție Teodora (care i-a salvat domnia când a izbucnit la Constantinopol în 532 răscoala „Nika”) exercita o influență puternică și îi simpatiza pe monofiziți. După eșecul total al conferinței convocate de împărat la care au participat cinci episcopi calcedonieni (conduși de Hypatios din Efes; aici, p. ???) și șase severieni (532-533), el a promulgat la 15 martie 533 o declarație de credință în care era

[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
lui Cristos cu acela al celorlalți oameni. Contra voinței sale, Flavian a trebuit totuși să ia în seamă acuzația și l-a convocat pe Eutihie pe care l-a și excomunicat la 22 noiembrie. Când așa-zisa „tâlhărie”, adică sinodul monofizit prezidat de Dioscor din Alexandria la Efes, în august 449, i-a destituit și i-a arestat pe Flavian și pe Eusebiu, acesta i-a adresat un apel scris papei Leon; refugiindu-se după aceea la Roma, a trimis împăraților

[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
se atribuie patriarhului de Constantinopol dreptul de a-i hirotonisi pe ceilalți patriarhi orientali; această atitudine înăsprea relațiile sale cu papa. Spre sfâșitul anilor 60, Ghenadie a sprijinit cauza patriarhului calcedonian de Antiohia,, Martirios, pus în dificultate de opoziția presbiterului monofizit Petru Fulon; deși Ghenadie îi obținuse sprijinul împăratului, Martirios, întors la curtea sa episcopală, a demisionat până la urmă, deschizând astfel drumul pentru alegerea lui Petru (471). Ghenadie n-a fost de acord nici cu puterile nelimitate ale alanului Aspar, care

[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
Calcedon care ar fi introdus teza celor două naturi ale Fiului lui Dumnezeu. Un manuscris din British Library (Add. 12156, sec. VI) conține, în afară de cele două scrisori menționate deja, extrase din alte epistole anticalcedoniene ale lui Timotei. Ioan Rufus, episcop monofizit la Maiuma, lângă Gaza, în Pleroforiile sale („mărturii adevărate”) anticalcedoniene, scrise în 512-518 (aici, p. ???), citează un pasaj dintr-o operă istorică compusă de Timotei în timp ce era exilat la Gangra; e vorba despre exilul și moartea lui Nestorios la Tebaida

[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
n. 5475-5491. 14. Petru Mongo Petru al III-lea Mongo („cu glasul slab”), abia numit succesor al lui Timotei Aelurus, a fost destituit de împăratul Zenon; însă, când acesta, în 482, a încercat să-i facă pe calcedonieni și pe monofiziți să ajungă la un compromis prin Henotikon-ul său prin care accepta consubstanțialitatea trupului lui Cristos cu al nostru (în opoziție cu Eutihie), lăsând de-o parte doctrina calcedoniană a celor două naturi, l-a reinstalat pe Petru ca instrument al

[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
viața de monah lângă Gaza. După o perioadă de sihăstrie care i-a afectat sănătatea, s-a întors la viața de cenobit, a întemeiat o mănăstire lângă Maiuma în Gaza și a fost hirotonisit preot. Episcopul care îl hirotonise era monofizit, mănăstirea în care intrase, mediul în care Sever își desăvârșise formația creștină erau monofizite, și aceasta a fost orientarea pe care el a respectat-o și a apărat-o mereu. În 509, s-a dus cu doi discipoli la Constantinopol

[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
dificultăți călugărilor de la Maiuma; plângerea le-a fost rezolvată rapid și ei au rămas în continuare la Constantinopol unde Sever a compus mai multe opere polemice. În 512 a fost numit patriarh de Antiohia după plecarea lui Flavian în urma presiunilor monofiziților. Sever declară că acceptă prevederile din Henotikon, decretul prin care împăratul Zenon propunea în 482 un compromis, și respinse Tomul lui Leon și formula de la Calcedon; a fost combătut însă nu numai de calcedonieni, ci și de monofiziții radicali. La

[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
în urma presiunilor monofiziților. Sever declară că acceptă prevederile din Henotikon, decretul prin care împăratul Zenon propunea în 482 un compromis, și respinse Tomul lui Leon și formula de la Calcedon; a fost combătut însă nu numai de calcedonieni, ci și de monofiziții radicali. La moartea împăratului Anastasius în 518, Sever, amenințat de Justin, succesorul acestuia, simpatizant al calcedonienilor, a trebuit să fugă în Egipt. Refugiat la Eknaton, lângă Alexandria, a păstrat legăturile cu episcopii monofiziți din Orient și a scris mai multe

[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
nu numai de calcedonieni, ci și de monofiziții radicali. La moartea împăratului Anastasius în 518, Sever, amenințat de Justin, succesorul acestuia, simpatizant al calcedonienilor, a trebuit să fugă în Egipt. Refugiat la Eknaton, lângă Alexandria, a păstrat legăturile cu episcopii monofiziți din Orient și a scris mai multe opere prin care a polemizat în special cu Iulian din Halicarnassus (aici, pp. ???-???) și cu Ioan de Cezareea (aici, pp. ???-???). După moartea lui Justin în 527, soția lui Justinian, Teodora, care îi simpatiza

[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
Orient și a scris mai multe opere prin care a polemizat în special cu Iulian din Halicarnassus (aici, pp. ???-???) și cu Ioan de Cezareea (aici, pp. ???-???). După moartea lui Justin în 527, soția lui Justinian, Teodora, care îi simpatiza pe monofiziți, a determinat în 535 numirea lui Antim ca patriarh de Constantinopol. Acesta era în mod formal calcedonian, dar în realitate era înclinat spre monofizism, astfel încât, grație acestui nou climat, Sever s-a putut întoarce la Constantinopol. Însă episcopul Romei, Agapetus

[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
Nyssa) și fragmente în catene sau florilegii. Tratatele teologice ale lui Sever sunt toate polemice. Către 507-508, înainte de călătoria la Constantinopol, a scris două Discursuri către Nefalie (din primul au rămas doar fragmente). Nefalie, un călugăr din Alexandria, fusese întâi monofizit extremist, numărându-se printre liderii „schismaticilor (aposchiști)”: îl combătuse pe Petru Mongo pentru că era prea moderat și fusese unul dintre călugării care îi ceruseră împăratului Zenon o interpretare anticalcedoniană clară a Henotikon-ului. Apoi, trecuse în tabăra cealaltă și se mutase

[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
compus în Egipt Tomul în care respingea această teză, i l-a trimis lui Sever însoțit de o scrisoare în care îi cerea să-l analizeze, sperând că va putea obține sprijin pentru poziția sa de la o autoritate recunoscută printre monofiziți. Abia după cinci luni, Sever i-a răspuns că nu e de acord cu el, în termeni generali; de fapt, între timp, compusese o cuprinzătoare Critică a Tomului. Iulian i-a trimis o nouă scrisoare, cerându-i să-i trimită

[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
a respinge teza unui membru al acelei comunități care nega faptul că Logosul înviase cu trup de carne. Din scrisorile privitoare la evenimente contemporane, trebuie amintită, de exemplu, aceea, bogată în citate biblice, prin care sunt consolați și încurajați călugării monofiziți expulzați din Antiohia și din alte localități în vremea împăratului Justin și dispersați în Orient. Chestiuni teologice și exegetice sunt discutate în lungul răspuns trimis șambelanului Eupraxios care îi pusese lui Sever o serie de întrebări referitoare la teme doctrinare

[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
de la Calcedon scrisă de Ioan n-au rămas decât fragmentele citate de Sever. Acestea ne permit să ne facem o idee despre conținutul operei, organizată în patru părți. În prima era expusă doctrina celor două naturi și erau respinse criticile monofiziților la adresa calcedonienilor; în a doua parte erau trecute în revistă relațiile lui Chiril cu orientalii pentru a fi pusă în evidență concordanța dintre doctrina acestuia și cea calcedoniană. În partea a treia era criticat un tratat precedent al lui Sever

[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
succesor al acestuia în 527. După un al doilea cutremur dezastruos care a avut loc în 528, Efrem a reconstruit orașul care a primit numele de Theoupolis. A devenit omul-simbol al calcedonienilor și nu a ezitat să-i persecute pe monofiziți, prevalându-se de legile promulgate de Justin I și provocând chiar reacții violente ale populației antiohiene (531), până când Justinian a îmblânzit legislația antimonofizită a predecesorului său. După numirea lui Antim ca patriarh de Constantinopol, Sever s-a putut muta în

[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
Justinian a îmblânzit legislația antimonofizită a predecesorului său. După numirea lui Antim ca patriarh de Constantinopol, Sever s-a putut muta în capitală în 535 (v. aici p. ???) și atunci Efrem i-a scris papei Agapet pentru a denunța uneltirile monofiziților la Constantinopol. Situația s-a schimbat în favoarea calcedonienilor o dată cu sosirea papei la Constantinopol în 536 și cu condamnarea monofiziților la sinodul din același an; Efrem a profitat de acest lucru pentru a efectua în iarna 536-537 o călătorie în diocezele

[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
putut muta în capitală în 535 (v. aici p. ???) și atunci Efrem i-a scris papei Agapet pentru a denunța uneltirile monofiziților la Constantinopol. Situația s-a schimbat în favoarea calcedonienilor o dată cu sosirea papei la Constantinopol în 536 și cu condamnarea monofiziților la sinodul din același an; Efrem a profitat de acest lucru pentru a efectua în iarna 536-537 o călătorie în diocezele aflate sub jurisdicția sa cu scopul de a-i elimina, chiar și prin cele mai violente mijloace, pe ultimii

[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]