268 matches
-
scrisoare similară împăratului Leon. în unele florilegii siriace ne-au parvenit două scrisori ale lui Simion, dintre care una adresată împăratului Leon, unde conciliul de la Calcedon este condamnat în mod explicit: e vorba de falsuri monofizite realizate în perioada cînd monofiziții își însușeau cultul lui Simion (ceea ce, probabil, i-a făcut ulterior pe calcedonieni să dezvolte cultul lui Simion Stîlpnicul cel Tînăr). Bibliografie. Toate textele (cele siriace traduse în germană de H. Hilgenfeld) în H. Lietzmann, Das Leben des heiligen Symeon
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tradiție - ca prim episcop al acelui oraș (în Eusebiu, Istoria bisericească III, 4, 10; IV, 23, 3). Nu se referea însă la scrierile sale. Acestea au apărut abia 350 de ani mai tîrziu, la sinodul de la Constantinopol din 532-533, unde monofiziții moderați, adepți ai tezelor lui Sever de Antiohia, s-au confruntat cu calcedonienii; primii, pentru a demonstra ortodoxia propriilor doctrine, au adus ca probe, între altele, scrierile lui Dionisie Areopagitul. Adversarul lor, episcopul Ipatie de Efes, a constatat că nici unul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tipică pentru controversele cristologice din prima jumătate a secolului al V-lea și definită apoi la Calcedon: de exemplu, în Numele divine, 1, 4; 592B; 2, 5: 641D; 2, 10: 649A etc.), însă evită formulele acestui conciliu, precum și formulările cu caracter monofizit clar, declarînd în mod explicit că trebuie evitate polemicile pentru a propovădui doar ceea ce este incontestabil (Epist. 6: 1077A; Epist. 7: 1080A). Aceasta ar însemna că autorul vrea să respecte linia din Henotikon-ul promulgat în 482 de împăratul Zenon pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
atestat de Teodor Lectorul (Istoria Bisericii PG 86, 1, 173 și urm.), de a scrie „tropare”, și acestei activități i s-au dedicat, în afară de Auxențiu, doi dintre prietenii săi, Antim și Timocle. Primul era ortodox, iar cel de-al doilea, monofizit. Prin termenul troparion (de la tropos, „mod” sau „stil muzical”) se înțelege o scurtă rugăciune liturgică în proză sau chiar în formă poetică: Teodoret vorbește despre acești oameni numindu-i „poeți”. La drept vorbind, comportamentul creștinilor care se adunau în jurul lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Palestina, despre care vom vorbi și atunci cînd ne vom ocupa de Procopius și de exegeza sa biblică, provine și Zaharia Scolasticul, care era poate chiar fratele lui Procopius. El ne dă informații despre primii săi ani cînd scrie biografia monofizitului Sever de Antiohia, care i-a fost profesor. își face studiile în jurul anului 485, la Alexandria, unde se dedică literaturii și retoricii și participă la dezbaterea unor probleme teologice. în 487 și-a început studiile juridice și s-a dus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a cîștigat un oarecare renume, a avut unele sarcini publice și în cele din urmă a fost desemnat episcop de Mitilene, în insula Lesbos. în această calitate, a participat în 536 la sinodul de la Constantinopol ce i-a condamnat pe monofiziți, între care se număra și Sever de Antiohia. Zaharia abandonase așadar învățătura maestrului său și aderase la ortodoxie. După această dată, nu mai avem alte informații despre el. a) Istoria Bisericii Puține lucruri cunoaștem despre Zaharia ca istoric de profesie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
opere istorice, pot fi considerate ca atare în sens larg și biografiile scrise de Zaharia. Și acestea s-au păstrat în traducere siriacă. Cea mai cunoscută e Viața lui Sever de Antiohia, în esență o scriere în apărarea maestrului său monofizit, acuzat de mai multe lucruri, printre care se numără și păgînismul: cu aceste acuzații Sever se va confrunta din nou la sinodul de la Constantinopol din 536. Zaharia povestește viața lui Sever pînă la numirea acestuia ca patriarh de Antiohia în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
afirmă că istoria Bisericii nu mai fusese povestită de nimeni de la jumătatea secolului al V-lea. Istoricul e un ortodox riguros: provenea dintr-o regiune (Apameea, în Siria) fidelă dogmei de la Calcedon și ostilă patriarhului Sever de Antiohia, care era monofizit. De altfel, el observă că Eusebiu, istoricul care își scrisese opera cu două secole înainte și care în vremea lui era considerat încă o autoritate, nu fusese capabil să-i îndrepte pe cititorii săi către adevărata credință. Evagrie este foarte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Fotie mai spune că Vasile ar fi fost și autorul unei scrieri anonime Contra lui Nestorie, pe care ar fi folosit-o ca punct de pornire Ioan din Scitopolis pentru cele douăsprezece cărți ale sale în care îi combate pe monofiziți (cf. p. 000). Despre celelalte opere ale lui Vasile avem informații doar de la Fotie și nu e cazul să ne oprim mai mult asupra lor în acest context. Ioan ar fi fost supranumit „Diacrinomenul”, adică „separatul”, pentru că era monofizit. Siriac
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe monofiziți (cf. p. 000). Despre celelalte opere ale lui Vasile avem informații doar de la Fotie și nu e cazul să ne oprim mai mult asupra lor în acest context. Ioan ar fi fost supranumit „Diacrinomenul”, adică „separatul”, pentru că era monofizit. Siriac prin naștere, pare să fi fost contemporanul mai vîrstnic al lui Vasile din Cilicia. După cum spune Fotie (Biblioteca, cod. 41), și el ar fi scris o Istorie a Bisericii alcătuită din zece cărți. Primele cinci se ocupau de perioada
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
jumătate a secolului al IV-lea și chiar a secolului al III-lea; ca atare, nu trebuie să-l confundăm cu un Ammonius de mai tîrziu, care ar fi scris un Comentariu la Hexameron și o operă de combatere a monofiziților. Noi ne referim aici la cel din Alexandria, care ar trebui să fie acel Ammonius al cărui nume apare frecvent ca autor de interpretări în diverse Catenarii de exegeze ale Vechiului și Noului Testament. I se atribuie unele observații despre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai scris o operă, la fel de greu de identificat, în care îl combate pe Sever de Antiohia; e compusă din cel puțin două cărți, iar din a doua unele fraze au fost extrase și apoi inserate în culegerea de mărturii contra monofiziților, aflată între scrierile lui Anastasie Sinaitul. Bibliografie. Ediții: PG 93, 13-780. Studii: O. Bardenhewer, op. cit., V, pp. 93-95. 7. Cosma Indicopleuste După cum rezultă și din semnificația primă a supranumelui său, Cosma a fost poreclit „Indicopleuste”, „navigator în India”, în urma unei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a acesteia în 547-549; trece prin unele dificultăți, ce constau probabil în polemicile purtate cu învățații din Alexandria, dușmani dintotdeauna ai școlii antiohiene căreia el îi aparține (e antiohian și prin naștere) și, fiind nestorian, are motive de dispută cu monofiziții din Alexandria. Declară că nu a avut parte de o educație îngrijită, lucru confirmat de opera propriu-zisă, care este destul de dezordonată la nivelul structurii și al conținutului. Fotie afirmă chiar că „exprimarea e vulgară, ignorînd pînă și sintaxa obișnuită”. Cosma
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al Alexandriei. 2) Dimpotrivă, tema principală dezvoltată În aceste scrieri, transcendența Dumnezeului treimic față de lume, ar face din ele o apologie a filozofiei creștine Împotriva păgânismului. 3) La obiecția lui Ipatie al Edessei, care refuza să recunoască vechimea corpusului În fața monofiziților, care o susțineau, Stăniloae răspunde: scrierile lui Dionisie n-au avut o circulație foarte răspândită până În secolul al VI-lea, din pricina caracterului inactual al teologiei pe care o răspândeau. Difuzarea lor s-a făcut doar În cercuri restrânse de intelectuali
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
-l asculta cineva, deși nu avea pe nimeni în preajmă. Faroald l-a îndemnat să plece de-acolo, dar fără să-l bruscheze. - Cred că e nebun, a încheiat el. - Nu e nebun, i-am explicat, cred că e un monofizit plin de zel; cine știe cum a reușit să ajungă prin aste locuri pierdute. - Ce înseamnă cuvântul pe care l-ai rostit? - N-are importanță, cel puțin deocamdată; într-o zi o să discutăm și despre nenumăratele chestiuni care-i despart pe creștini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să-l răzbun pe Rotari. Probabil din cauza înverșunării mele, adunarea a luat o hotărâre menită să scandalizeze nu puțini longobarzi. În a zecea zi a lui august m-am dus la călugărul Garibaldo, cel pe care-l credeam a fi monofizit. Mânuia de zor un penel, dar de data asta acoperea cu alb tot ceea ce hașurase cu ocru. - Ce mai faci? l-am întrebat intrând în biserică. - Încerc să mă lecuiesc de înfumurare și de orgoliu. Și tu ce mai vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
erau în schismă bisericească de mai bine de două decenii. Acest fapt a fost deosebit de important pentru activitatea cuviosului Dionisie Exiguul în cetatea pontificală. Motivul disensiunilor îl constituia interpretările ulterioare ale definiției hristologice dogmatizate la Calcedon (451). Unii dintre partizanii monofiziți ai formulelor Sfântului Chiril își motivau poziția lor prin aceea că la marele Sinod câțiva combatanți împotriva anatematismelor ierarhului alexandrin fuseseră reabilitați. Cât privesc hotărârile pronunțate acolo, ele erau socotite o biruință a Papei Leon și a nestorianismului. De aceea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
la marele Sinod câțiva combatanți împotriva anatematismelor ierarhului alexandrin fuseseră reabilitați. Cât privesc hotărârile pronunțate acolo, ele erau socotite o biruință a Papei Leon și a nestorianismului. De aceea erau necesare unele precizări ale înțelegerii celebrei definiții hristologice, atât împotriva monofiziților cât și împotriva nestorienilor. După moartea lui Timotei Elurul din Alexandria, Sever al Antiohiei relua doctrina acestuia puțin deosebit, ceea ce încuraja discuțiile ortodocșilor cu monofizismul. „Față de acesta, ortodocșii trebuiau să apere definiția de la Calcedon, nu numai pentru expresia despre cele
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
venite în capitala Bizanțului. Exprimând convingerea că „uneori adaosul de cuvinte aduce lămurirea credinței”, monahii sciți au arătat Cărticica despre credință (Libellus fidei). Refuzul prelaților apuseni a fost categoric, nevoind să se uite măcar pe text, socotindu-l pe autor monofizit. Încurajați de scrisorile de recomandare ale lui Justinian și Vitalian, însoțiți de defensorul papal la Constantinopol și, mai ales, înflăcărați de dorința de a apăra credința calcedoniană, călugării daco-romani au sosit la Roma la sfârșitul lunii iulie a anului 519
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
zămislire din Fecioară? Dacă 320 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Cum S-ar fi arătat de oameni iubitor, dacă ar fi topit umanitatea pe care a asumat o, sau n-ar fi rămas ca Dumnezeu izvorul vieții nemuritoare pentru aceasta? În panteismul monofizit nu poate exista iubire reală de oameni. Valorile cele cu adevărat mângâietoare ale umanității nu pot exista decât în relația dintre un Dumnezeu personal și omul ca persoană. Panteismul face iluzorii toate valorile care-l însuflețesc pe om și dau
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Journal of Modern History, martie 1991*. 25. Arianii puteau pretinde că În Dumnezeu există trei ipostaze, Înțelegînd prin aceasta că există trei substanțe; sabellienii puteau pretinde că există o singură ipostază În Dumnezeu, Înțelegînd prin aceasta o singură persoană; iar monofiziții erau Îndreptățiți să pretindă că În Cristos există o singură ipostază, Înțelegînd prin aceasta o singură substanță. 26. Adv. haer. III. 19 sq. 27. Ad Magn. 8.2. 28. Ad Trall. 9.1-2. 29. Adv.haer. III.18. 30. Adversus
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și F. Cumont au făcut accesibile, În traducere, și alte scrieri anti-maniheiste În Recherches sur le Manichéisme II: Extrait de la CXXIIIe Homélie de Sévère d’Antioche, III: L’inscription de Salone, Lamertin, Bruxelles, 1912. Omilia CXXIII a lui Severus, patriarhul monofizit al Antiohiei (512-518), condamnat de Sinodul din 536 de la Constantinopol, se Întemeia pe o altă versiune a Genezei maniheiste (posibil Cartea Giganților), utilizată și de Titus din Bostra În scrierea sa contra maniheenilor ulterioară anului 370, copiată de Epifaniu (Pan
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
întregii regiuni sudice a peninsulei arabe, preluând cultura, limba și activitățile comerciale ale sabeenilor și mineenilor dinaintea lor. Al doilea Regat Himyarit a ființat între anii 300-525 d.Hr., perioadă în care a început să se răspândească în Yemen creștinismul monofizit și iudaismul, ce au înlocuit treptat religia astrală locală dominată de cultul zeului Lunii. În prima parte a secolului al VI lea religia ebraică devenise probabil foarte influentă în Yemen, astfel încât ultimul rege himyarit zu-Nuwăs era iudeu, iar o bună
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
În cadrul creștinismului care se extindea și asupra "barbarilor" s-au iscat controversele eretice. Printre ele, aceea dintre Chiril din Alexandria (c. 378-444) și Nestorie din Constantinopol (c. 386-c. 451) referitoare la raportul dintre "divin" și "uman" în Hristos, pe care monofiziții l-au tranșat în chip monist. (20, vol.1, pp. 383-4) Cam tot din acele vremuri a început un fenomen cultural în care a fost și a rămas implicată "Dacia Felix" (cu acest nume luminos al țării strămoșești s-a
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
povestea artei occidentale. Ale cărei avataruri se suprapun peste liniile de separație seculare ale marii dezbateri despre Întrupare. Între cei care pictează ceea ce știu și cei care pictează ceea ce simt, figurarea a cunoscut aceleași erezii opuse ca și Biserica. Există monofiziții, care maximizează Dumnezeul din Isus, Spiritul din Forme. Asta duce la o artă de distanțare, în care exuberanța vizuală se pierde în spatele sensului, și astfel apar geometricul, minimalul, conceptualul. Nu mâna pictează, ci mintea: viziune interioară. Obiect: funcționarea gândirii. Există
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]