1,227 matches
-
izolat atât prin divorțul de soț/soție, cât și prin separarea de restul familiei. 3.2. Efecte ale structurării familiei asupra copiilor și a părinților singuritc "3.2. Efecte ale structurării familiei asupra copiilor și a părinților singuri" Structura familiei monoparentale numește acele caracteristici stabile, profunde, raporturile semnificative între membri, astfel că, dând curs unei supoziții metafizice, consider că familia, în ansamblu, este un întreg, mai mult decât suma „elementelor” care o alcătuiesc. În general, structura familiei are două semnificații: o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
alcătuiesc. În general, structura familiei are două semnificații: o componență numerică (structura pe generații, precum și setul de statusuri și roluri aferente) și o componentă ce ține de diviziunea rolurilor în interiorul familiei și exercitarea autorității 30. La o primă evaluare, familia monoparentală (formată din mamă și copil sau tată și copil) este calificată drept o structură familială atipică (M. Voinea, 1993, p. 33). Familia monoparentală prezintă o structură aparte, rezultată dintr-o asimetrie între membrii ei, în sensul că apare inevitabil o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
componentă ce ține de diviziunea rolurilor în interiorul familiei și exercitarea autorității 30. La o primă evaluare, familia monoparentală (formată din mamă și copil sau tată și copil) este calificată drept o structură familială atipică (M. Voinea, 1993, p. 33). Familia monoparentală prezintă o structură aparte, rezultată dintr-o asimetrie între membrii ei, în sensul că apare inevitabil o proeminență ierarhică, determinată de statutul de susținător și ocrotitor al părintelui și acela de dependent și, în mare măsură, de neajutorat al copilului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
o asimetrie între membrii ei, în sensul că apare inevitabil o proeminență ierarhică, determinată de statutul de susținător și ocrotitor al părintelui și acela de dependent și, în mare măsură, de neajutorat al copilului. Din punct de vedere cantitativ, familia monoparentală poate fi compusă din părinte și unul sau mai mulți copii. Aceștia pot constitui un menaj autonom sau pot coabita cu alte rude: bunici, unchi, mătuși, verișori etc. În ultimul caz, vorbim de o familie extinsă. Din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sau pot coabita cu alte rude: bunici, unchi, mătuși, verișori etc. În ultimul caz, vorbim de o familie extinsă. Din punct de vedere calitativ, adică legat de modul de distribuire a rolurilor și cel în care se exercită autoritatea, familia monoparentală poate gravita în jurul autorității incontestabile a adultului sau poate îmbrăca forme democratice, egalitare, în care adultul apare ca prieten al copilului, împărțind cu acesta o parte din treburile curente și conferindu-i o anumită autonomie decizională (mai ales în cazul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
autorității incontestabile a adultului sau poate îmbrăca forme democratice, egalitare, în care adultul apare ca prieten al copilului, împărțind cu acesta o parte din treburile curente și conferindu-i o anumită autonomie decizională (mai ales în cazul copiilor mari). Familia monoparentală presupune cel puțin două generații: părinte, copil/copii. Ea poate avea însă mai multe generații, incluzând și bunicii. Rolurile membrilor familiei și, de aici, realizarea funcțiilor acesteia sunt condiționate inevitabil de structura grupului din care fac parte. Experiența de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
I. Mitrofan, C. Ciupercă, 1997, p. 41). Femeile părinți singuri se confruntă mai ales cu dificultăți financiare, iar bărbații părinți singuri au dificultăți privind munca domestică, ceea ce îi determină să apeleze la ajutor, solicitând rude, prieteni, cunoștințe. Copiii din familiile monoparentale conduse de mame cunosc o maturizare timpurie, sunt investiți la vârste mai mici cu sarcini domestice, le este atribuit adesea rolul de parteneri prin care sunt împărțite poverile traiului de fiecare zi și se pot derula conflicte după modelul conjugal
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
le iau, iar bărbații să se feminizeze, apărând ca persoane sensibile și empatice în raporturile cu ceilalți. CAPITOLUL IITC "CAPITOLUL II" Politicile de protecție a maternității și familieitc "Politicile de protecție a maternității și familiei" 1. Politici publice privind familia monoparentală în socialismtc "1. Politici publice privind familia monoparentală în socialism" În societatea românească, înainte de 1989, șansele de care beneficiau cetățenii, indiferent că erau femei sau bărbați, erau acelea de a deveni „oameni noi, multilateral dezvoltați”, prin traversarea unor statusuri succesive
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ca persoane sensibile și empatice în raporturile cu ceilalți. CAPITOLUL IITC "CAPITOLUL II" Politicile de protecție a maternității și familieitc "Politicile de protecție a maternității și familiei" 1. Politici publice privind familia monoparentală în socialismtc "1. Politici publice privind familia monoparentală în socialism" În societatea românească, înainte de 1989, șansele de care beneficiau cetățenii, indiferent că erau femei sau bărbați, erau acelea de a deveni „oameni noi, multilateral dezvoltați”, prin traversarea unor statusuri succesive: de la șoim al patriei, pionier, U.T.C.-ist
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
copiilor abandonați, fenomenul copiii străzii, numeroasele și controversatele adopții internaționale, traficul de copii. Situația de monoparentitate nu era una frecventă. În cele mai multe cazuri, copiii erau recunoscuți, astfel încât părinții lor să nu fie sancționați la locul de muncă 6. Protecția familiei monoparentale apare mai ales ca protecție a maternității. Acest fapt era vizibil sub populara formulă „mama și copilul”7 arătând că atribuția creșterii copiilor revenea, în primul rând, mamelor. Totuși, alocația pentru copii, ca o măsură de suport din partea statului, era
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
când erau mame singure și când erau mame a peste cinci copii. În toate celelalte cazuri, în care familia de salariați își ducea viața în parametrii apreciați ca fiind normali, sprijinul pentru familie era atribuit tatălui. În legislația comunistă, familia monoparentală era receptată ca fiind familia formată din mamă și unul sau mai mulți copii aflați în îngrijire. Mame singure erau acele femei care pierduseră sprijinul soților prin deces, prin divorț sau abandon, femeile care aveau copii fără a fi căsătorite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
care este la un moment dat singur (presupunând, de pildă, drept cauză a singurătății sale decesul soției) nu va rămâne mult timp așa. În caz de divorț, se subînțelegea că grija și creșterea copiilor reveneau mamei. Inegalitatea majoră privind familia monoparentală este o consecință a controlului reproducerii și poate fi receptată drept o discriminare de gen, privindu-le exclusiv pe femei. 2. Maternitatea atipicătc "2. Maternitatea atipică" Cu sprijinul asistenților sociali din cadrul organizației Holt International Children’s Services Romania, am aplicat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ar semnifica mai degrabă un atribut propriu pentru orice persoană care își îngrijește în manieră maternă copiii. Se poate constitui un nou model al unei personalități care își caută împlinirea, chiar dacă aceasta implică și grija de tip matern. 3. Familia monoparentală și politicile publicetc "3. Familia monoparentală și politicile publice" Familia a fost considerată, în mod curent, ca o sursă de producere a bunăstării. Specifică societății tradiționale, familia extinsă constituia modalitatea de organizare a activității producătoare de venituri, presupunând participarea membrilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
propriu pentru orice persoană care își îngrijește în manieră maternă copiii. Se poate constitui un nou model al unei personalități care își caută împlinirea, chiar dacă aceasta implică și grija de tip matern. 3. Familia monoparentală și politicile publicetc "3. Familia monoparentală și politicile publice" Familia a fost considerată, în mod curent, ca o sursă de producere a bunăstării. Specifică societății tradiționale, familia extinsă constituia modalitatea de organizare a activității producătoare de venituri, presupunând participarea membrilor ei din mai multe generații. La
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de evaluare asupra stărilor de fapt, ne susținem punctele de vedere prin trimitere la un complex mai larg de idei, ne bazăm pe acele seturi de adevăruri în care credem. Când o problemă complexă, cum ar fi cea a familiei monoparentale, intră în sfera atenției publice, apare ca un important conglomerat de idei și simboluri pe fondul căruia se vor articula sau nu șansele de a fi soluționată. Imaginea-simbol a mamei singure și sărace a fost consacrată drept chintesență a dependenței
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pentru obținerea beneficiilor din asigurări sociale). Totuși, aceasta este o stare de fapt, adoptată pentru moment, care permite procurarea, chiar și la minimum, a veniturilor necesare traiului de fiecare zi, face posibilă existența cotidiană și facilitează îngrijirea copiilor. Astfel, familia monoparentală este una dintre principalele beneficiare ale ajutorului social. O presupoziție tacită, dar prezentă prin susținere tradițional-patriarhală, se referă la ceea ce Carole Pateman (1989) a numit contractul sexual. Conform cu diviziunea socială a muncii, la nivelul contractului conjugal, rezultă o împărțire a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mamelor într-un procent de 75-90 % din cazuri. Doar 15% dintre tați cer să locuiască cu copilul (Gilles Lipovetsky, 2000, p. 198). În mod incontestabil, se remarcă un clivaj între rolul patern și cel matern. Așa se face că familia monoparentală este condusă în cele mai multe cazuri de mamă, iar starea economico-financiară a familiei este precară, făcând de multe ori apel la sprijinul de factură publică. Într-o altă ordine de idei, din experiența internațională 18, este știut că un suport generos
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
starea materială reclamă în continuare o intervenție masivă din partea statului. Prin urmare, statul nu trebuie să se retragă pe considerentul că sunt alte mecanisme prin care se poate interveni pentru ajutorul celor săraci. Subsidiaritatea este doar parțial aplicabilă. Problematica familiei monoparentale, ca subiect al atenției publice, include toate acele reglementări pe care, în diverse momente, prin reveniri și ajustări succesive, forurile publice le-au adoptat. Astfel, pot fi enumerate, la un nivel general, beneficiile de asigurări sociale universale și cele bazate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
și susținerea lui nejustificată din fondurile publice, existența unor reglementări de protecție a maternității și a copiilor, pe de-o parte, și a celor aflați în situații limită - săraci cronic, bolnavi, șomeri etc. -, pe de altă parte), de ce problematica familiei monoparentale ar fi totuși un subiect de interes privind agenda formală? Autoritățile devin adesea conștiente de anumite probleme sau de implicațiile acestora prea târziu pentru a acționa într-un mod optim asupra lor. Deși în politicile publice se consideră uneori că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pentru a începe rezolvarea sau prevenirea unei probleme este ca o criză să determine includerea urgentă a unei chestiuni pe agenda politică (B.W. Hogwood, L.A. Gunn, 2000, p. 75), este de dorit ca dificultățile pe care le întâmpină familiile monoparentale să fie subiect de interes public înainte de a atinge caracteristicile unei crize. O astfel de stare la limită ar putea însemna creșterea numărului de persoane care trăiesc în sărăcie și sunt marginalizate; realizarea unui tip de control social (mai ales
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
singur să se accentueze. Presupune, de asemenea, un risc accentuat privind situația copiilor a căror vulnerabilitate poate favoriza comportamente care să afecteze direct integritatea lor fizică și psihoafectivă, chiar și viața: aceștia pot fi neglijați, abuzați, abandonați. 3.1. Familia monoparentală ca subiect al politicilor socialetc "3.1. Familia monoparentală ca subiect al politicilor sociale" Alături de șomaj, boală, invaliditate (conotate puternic negativ), viața de părinte apare din ce în ce mai frecvent drept un factor de risc, de criză, implicând pentru femei ieșirea pentru o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
accentuat privind situația copiilor a căror vulnerabilitate poate favoriza comportamente care să afecteze direct integritatea lor fizică și psihoafectivă, chiar și viața: aceștia pot fi neglijați, abuzați, abandonați. 3.1. Familia monoparentală ca subiect al politicilor socialetc "3.1. Familia monoparentală ca subiect al politicilor sociale" Alături de șomaj, boală, invaliditate (conotate puternic negativ), viața de părinte apare din ce în ce mai frecvent drept un factor de risc, de criză, implicând pentru femei ieșirea pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp de pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pentru alimente depășește 30% din total, acest fapt este considerat un punct de pornire în calcularea pragului sărăciei (V. Dinculescu, C. Chirică școord.ț, 1999, p. 14). Politicile în domeniul populației și familiei, în general, și politicile orientate spre familia monoparentală, în mod special, sunt condiționate de măsuri economice și sociale concrete. Protecția socială, în caz de maternitate, pentru femeile care lucrează în sistemul privat, este sporadică și lipsită de un control real. Alocația pentru copii are două caracteristici principale: este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mult sau mai puțin adecvate de a interveni în sfera privată a oamenilor, de a le planifica existența. Apoi, există alăturarea familie-copii, unde politicile demografice sunt asociate politicilor familiei 24. Obiectivele urmărite se referă la creșterea fertilității, ajutorul acordat familiei monoparentale, sprijinul pentru familiile cu mulți copii, asistența persoanelor vârstnice. În fundamentarea politicilor demografice și a măsurilor privind familia, sunt invocate mai multe tipuri de argumente: preocupări demografice și socioeconomice (vizând raportul resurse-populație); considerente de sănătate (a mamei și a copilului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
unor proceduri speciale. În alte sisteme de protecție (englez și american) este cunoscută așa-numita „îngrijire de tip matern”: foster care39. Familia instituită prin relația dintre asistentul maternal și copil/copii poate fi considerată ca un tip special de familie monoparentală (prin prezența unui singur părinte și a asumării de către acesta a obligațiilor privind creșterea și educarea copiilor). Asistentul maternal primește sprijin pentru a fi un cât mai bun părinte: pregătire teoretică, consiliere, serviciile sale sunt remunerate, beneficiază de asigurări sociale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]