424 matches
-
l-au recunoscut primii drept Mashiah („Cel Uns”, în grecește, Christos), iar cuvântările sale abundau în referințe sau aluzii la „împărăție”, puterea limitată și pacea strâmbă a Cezarului. Putem adăuga, firește, o viziune teologică radicală ce părea să zguduie credința monoteistă a vechiului Israel, oferind o interpretare fără precedent a noțiunilor iudaice clasice de „templu”, „slavă”, „tron” sau „regalitate”. Toate acestea sunt recapitulate în figura Crucii, respinsă la unison de centrele de putere politică și religioasă din Palestina primului veac. În locul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ale operelor de artă în calitate de componente ale praxisului ritualic se situau în afara autonomiei; dar tocmai caracterul lor sacral împiedica desfătarea." Theodor Adorno, 1995, p. 32 Creația este, înainte de toate, o imagine teologică. Pornind de la aceasta, se organizează ierarhia tuturor religiilor monoteiste care plasează un Dumnezeu creator supraterestru la originea lumii. În regim creștin, acest Dumnezeu este iremediabil imaginat după modelul muncii unui meșteșugar care, cu unealta sa, modelează obiectul transformând o materie primă. Biblia, de exemplu, îl concepe ca pe un
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
care constă, pentru a-l parafraza pe Marx, în a lua "lucrurile logicii drept logica lucrurilor". Cu alte cuvinte, a lua conceptele drept realitate. Este un realism sau un ontologism. Teodicee: problemă teologică și metafizică pusă de toate marile religii monoteiste, a cărei rezolvare permite, după Weber, specificarea lor: cum să se justifice suferința, ne-dreptatea și răul (pământești), dată fiind bunătatea nesfârșită a lui Dumnezeu? Indice de nume A Adorno, Theodor, 77, 85, 147-149, 162, 165-166, 168, 174 -175. Aguilar
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
și-l pune la adăpost de rele.”189 Ea rostește profunda și fermecătoarea poveste a evreului înțelept, Melchisedec, care știe să-i ofere sultanului Saladin al Babiloniei un răspuns la cererea acestuia de a afla care dintre cele trei religii monoteiste este cea autentică, prin parabola inelelor lăsate moștenire de un tată fiilor săi. Încă o dată înțelepciunea este privită ca o încununare a tuturor virtuților, cea care îi conferă valoare și respect omului ce o deține, și de cele mai multe ori îi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și-l pune la adăpost de rele.”189 Ea rostește profunda și fermecătoarea poveste a evreului înțelept, Melchisedec, care știe să-i ofere sultanului Saladin al Babiloniei un răspuns la cererea acestuia de a afla care dintre cele trei religii monoteiste este cea autentică, prin parabola inelelor lăsate moștenire de un tată fiilor săi. Încă o dată înțelepciunea este privită ca o încununare a tuturor virtuților, cea care îi conferă valoare și respect omului ce o deține, și de cele mai multe ori îi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
toate și absolută. Numai că, pornind de la această etică a omogenului și de la omogeneză, vor apărea una sau mai multe forțe antagoniste În sânul cărora eterogenul și eterogeneza nu vor mai putea să fie complet eliminate. Vom Întâlni, deci, religii monoteiste și religii politeiste. În religiile monoteiste, dacă există o divinitate numită Dumnezeu de exemplu Tatăl - el nu va Întârzia să se ciocnească cu antagonistul său numit Satan sau diavolul. Altfel spus, eticii omogenizante i se va opune vreo etică eterogenizantă
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
de la această etică a omogenului și de la omogeneză, vor apărea una sau mai multe forțe antagoniste În sânul cărora eterogenul și eterogeneza nu vor mai putea să fie complet eliminate. Vom Întâlni, deci, religii monoteiste și religii politeiste. În religiile monoteiste, dacă există o divinitate numită Dumnezeu de exemplu Tatăl - el nu va Întârzia să se ciocnească cu antagonistul său numit Satan sau diavolul. Altfel spus, eticii omogenizante i se va opune vreo etică eterogenizantă, căci diavolul trebuie să pulverizeze comandamentele
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
să pulverizeze comandamentele lui Dumnezeu, să atace normele moniste ale puterii sale prin tot felul de acte rele care o distrug cu Încetul. Nu este, deci, cu putință să ne descotorosim de principiul antagonismului nici În sânul religiilor celor mai monoteiste. 60 Dar există și religii politeiste, cu o multiplicitate de zei. În acest caz, deși etica eterogenului este cea care Învinge, ea supune indivizii omogenității credinței sale, religiei sale. Chiar dacă divinitatea este eterogenă, manifestându-se În mijlocul luptelor, al dramelor Între
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
prin sublimarea antropomorfică a Însăși existenței lor. Dar și aici vedem la lucru parametrii conflictuali ai unei logici cu doi termeni din care lipsește terțul inclus. Desigur, logica clasică a identității și noncontradicției va Încerca să se impună. În religiile monoteiste Dumnezeu nu va avea același statut cu dușmanul său. Satan sau diavolul, de pildă. El va trebui să-l domine fără să-l poată Înlătura. Toate strădaniile teologilor vor consta În diminuarea puterii sale, și În cele din urmă, În
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
reușit să exercite o atracție deosebită asupra unei părți consistente a opiniei păgâne, convertind numeroși păgâni ori creând simpatii față de religia mozaică, acțiuni utile în timp și spațiu. O frumoasă contribuție la realizarea acestei atracții a adus-o și credința monoteistă, legea morală a Decalogului și într-o anumită măsură liturgia și riturile sinagogilor (templul fiind numai la Ierusalim; simbol al unității cultului și referinței tuturor sinagogilor), care erau deschise și păgânilor. Adaptându-se limbilor vorbite ale regiunilor, în care locuiau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de la sanctuarul său central, Serapeionul din Alexandria, în întreaga lume mediteraneană până la Roma. Pretutindeni răsuna aclamația în cinstea sa: Serapis este învingător (nikă ó Sárapis). Și împăratul Iulian (361-363) îl celebra printr-o sentință care ne lasă să înțelegem tendința monoteistă a figurii sale: Un singur lucru este Zeus, Hades și Helios, un singur lucru este Serapis. Asia Mică a fost patria cultului marii mame Cybele, zeița fecundității, fiind foarte curând predicată grecilor. În perioada elenistică, cultul ei se răspândise rapid
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
implicit o recunoaștere a Bisericii ca asociație, fiind un prim pas spre o viitoare recunoaștere oficială a creștinismului ca religio licita. Succesiv, Aurelian (270-275), numit dominus și deus, a revigorat sincretismul religios propagând oficial cultul lui Sol Invictus, de tendință monoteistă, cu intenția vădită de a vedea unificați creștinii și mithraici, sirieni și isisani sub o aceiași concepție religioasă, neținând cont de faptul că, toate tentativele imperiale vorbeau lămurit despre o manevră disperată de a păstra controlul unității Imperiului. În anul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
asemenea aserțiune, nu-l împiedică în definirea realității Dumnezeului biblic generic ca numen sau divinitas, asimilându-l astfel cunoscutelor divinități ale panteonului. Chiar dacă în opera sa se vorbește despre o mare divinitate, aceasta nu trebuie înțeleasă în sensul unei reprezentări monoteiste a lui Dumnezeu; aici se regăsește trăsătura henoteistă prezentă în religiozitatea contemporană necreștină. În ciuda respectului său față de creștinism, pentru el adevărații adoratori ai divinității sunt cei care o demonstrează printr-o viață virtuoasă. Prin acesta ne prezintă un criteriu de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Războiul este un fapt acceptat, parte a raportului normal dintre popoare, iar Dumnezeu este prezentat, printr-un antropomorfism accentuat, asemenea unui războinic care luptă pentru Israel. Ideea de război sfânt, prefigurare a judecării popoarelor la sfârșitul lumii, provine din concepția monoteistă israelită, potrivit căreia Dumnezeu trebuie să se îngrijească de toate: un război purtat în favoarea și cu ajutorul lui Jahve. Prima parte a istoriei mântuirii se dezvoltă lent, cu o dinamică destul de vizibilă în care, Dumnezeu, deși acționează în istorie, nu înlătură
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
rațională a filozofiei grecești, își începea prestigioasa interpretare latină a creștinismului oferind contribuții deosebite elaborării teologice grecești. Ulterior, când s-a exprimat prin categorii preluate din filozofia greacă, avea să cadă în aceiași contradicție ca și Tatianus. Folosirea acestor subiecte monoteiste prezente în filozofia și în poezia greacă, în polemica cu păgânismul, era inevitabilă și necesita supunerea acestora unor elaborări atente și prezentate în funcție de mesajul creștin, ținând cont de gradul de cultură al ascultătorului păgân. Respingerea culturii păgâne, în opinia sa
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
după succes, fericire, rețete de sănătate, tinerețe veșnică, totul pe fondul aspirației încă inexprimabile spre nemurire. Credința noastră într-un marș neoprit al progresului ne face să întrevedem un viitor fără suferință. Or, până într-un trecut recent, homo religiosus monoteist suferea pentru Dumnezeu și prin Dumnezeu. El credea în funcția răscumpărătoare a suferinței. De aceea, religiile s-au aplecat în mod tradițional spre suferința omului și s-au străduit să-i dea o explicație pentru a o face suportabilă aici
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
au aflat într-o poziție similară, cea a lui Moise apropiindu-se cel mai mult de cea a lui Mahomed. Este adevărat că în iudaism relația dintre Dumnezeu și lume rămâne, global, mult mai distantă decât în celelalte două religii monoteiste. Actele de pe pământ ale lui Dumnezeu se revelează ca o enigmă de neînțeles pentru om, iar dacă Dumnezeu nu-i răspunde lui Iov, e și fiindcă Dumnezeu însuși este răspunsul 3. Suferințele lui Iov sunt uneori considerate o metaforă și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pentru că echilibrul va fi restabilit în lumea viitoare. Potrivit unor tradiții dezvoltate ulterior, omul bun ar suferi mai mult fiindcă ar fi mai aproape de Dumnezeu și cel mai drag lui15. După cum se vede, confruntate cu suferința, cele trei mari religii monoteiste dau răspunsuri care, chiar dacă le sunt specifice, trădează abordări diferite și variază în spațiu și timp, prezintă totuși reale convergențe. Astfel, suferința poate fi justificată ca pedeapsă, ca încercare a credinței, ca disciplină sau chiar ca semn al unei apropieri
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ei arătau că iudaismul însemna totodată o cultură și o istorie. Dar aceasta trebuia curățată de orice urmă de istorie propriu-zis politică și să-i sublinieze caracterul universal al misiunii ei, acela de a oferi umanității forma desăvârșită a eticii monoteiste. În teritoriile de dispersare se va împlini această misiune. Orice menționare a țării lui Israel și a adunării din urmă a poporului evreu pe pământul său trebuia ștearsă. Această depolitizare a istoriei evreilor urmărea să-i dezarmeze pe adversarii emancipării
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
o datorie sfântă extinderea militară a granițelor Casei Islamului împotriva lumii demonice a infidelilor: „Acela care moare fără a fi luat parte la o bătălie moare într-un fel de necredință”. Adevărul este însă că islamismul, ca și celelalte religii monoteiste - creștinismul și mozaismul -, a dat naștere atât unor doctrine care justificau războiul și violența, cât și unor doctrine care preamăreau pacea și frăția între oameni. În sfârșit, un profesor american care s-a specializat în strategia rețelei Al-Qaida este de
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
Oceania și Asia. Creștinismul cunoaște diverse doctrine și practici religioase: romano-catolicii, creștinismul oriental (Biserica Ortodoxă de Răsărit, Biserica Ortodoxă de Apus), Biserica anglicană, Biserica protestantă (luteranii, reformații, evanghelicii, baptiștii, adventiștii de ziua a 7-a, penticostalii etc.). Este o religie monoteistă, având în centrul ei viața și patimile lui Iisus din Nazaret, fiul Domnului, așa cum ne sunt înfățișate în Noul Testament. Împlinind profeția din Vechiul Testament, venirea lui Mesia pe pământ reconciliază omenirea cu dumnezeirea, salvând-o de păcatul originar și oferindu-i
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
mai cunoscut simbol creștin. HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/Image:Star of David.svg" \o "Judaism" INCLUDEPICTURE "http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/4/49/Star of David.svg/45px-Star of David.svg.png" \* MERGEFORMATINET Religia iudaică este una dintre cele mai vechi religii monoteiste, îmbrățișată de aproximativ 14 milioane de persoane. Este cuprinsă în Vechiul Testament din Biblie și în Talmud. Un Dumnezeu unic, omniscient, omnipotent, bun și iubitor, transcendent a creat universul și îl guvernează. Elementul central al religiei iudaice nu este o persoană
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de muncă și odihnă (sabatul) etc. HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/Image:Mosque 02.svg" \o "" INCLUDEPICTURE "http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/e/e7/Mosque 02.svg/90px-Mosque02.svg.png" \* MERGEFORMATINET Islamismul este a doua mare religie (monoteistă) a lumii, la care au aderat peste 1,4 miliarde de credincioși musulmani din Africa de Nord și de Vest, din Orientul Mijlociu, din Asia Centrală și de Sud-Est, din India, Europa Occidentală, Peninsula Balcanică și Rusia. Islamismul presupune supunerea totală a omului voinței
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
a rămâne umil și conștient de limitele sale, de a nu se supraestima și de a nu fi orgolios. Îl invită să rămână cu picioarele pe pământ, funcție pe care o asigură călcâiul. Pasul este simbolul măsurii sacre. În religiile monoteiste, pasul este strâns legat de păcat (de la peccare, a face un pas greșit). Ca atare, amprenta piciorului este semnul greșelii morale. Din această perspectivă, imaginea lui Iisus care spală picioarele discipolilor săi poate fi văzută într-o lumină nouă. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
a neînțelegerilor dintre preoții samariteni și înțelepții care își disputau autoritatea decizională bazată pe interpretarea Scripturii 1. Din cele expuse până aici este clar că samaritenii și evreii nu se deosebeau foarte mult în probleme de doctrină; ambele grupări erau monoteiste, credeau în legea lui Moise pe care o socoteau revelată de către Dumnezeu și așteptau vremuri mesianice; ceea ce îi separa în mod deosebit era legitimitatea preoției și locul templului unde aduceau închinare lui YHWH. Am spus puțin mai sus că saducheii
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]