802 matches
-
despre Luca Cristogel, București, 1967; Cum a murit Claudiu Azimioară, București, 1968; Johnny Boambă, București, 1968; Cea de-a treia pistă, București, 1969; Balthazar sosește luni, București, 1970; Astă-seară, relache, București, 1971; Doamna cu voaletă din Balt-Orient-Expres, 1971; Mătrăguna contra Monseniorului, București, 1971; Muntele morții, București, 1972; Crizanteme pentru Erna, București, 1973; Magdalena de la miezul nopții, București, 1975; Răzbunarea lui Ionuț, București, 1980. Repere bibliografice: Mircea Braga, Note despre romanul de aventuri, TR, 1960, 3; Valeriu Cristea, Personaje și conflict în
CONSTANTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286365_a_287694]
-
ambasadorul Suediei să remarce"vecinii Franței să se teamă în fața acestei lacomii".<footnote Richard Wilkinson Louis XIV, Longman, Londra, 2001 footnote> Cu toata bucuria și euforia momentului nașterii moștenitorului - urmat la doi ani de un alt"miracol", nașterea fratelui său, Monseniorul, Ludovic al XIII-lea era de-a dreptul dezgustat de copil. Astfel, în 1640, cănd Delfinul avea doar doi ani, tatăl său notă în jurnal:"Sunt total nemulțumit de fiul meu. Imediat cum mă vede, începe să țipe ca si cum l-
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
n-a întîmpinat nici o rezistență în Oltenia. În timpul nostru, în sfârșit, biserica papală a înființat în țară mai multe așezăminte de învățămînt, fără ca prin aceasta să fi deșteptat vreo prevențiune în opinia publică 298 {EminescuOpXIII 299} a țării. Ba, atunci când monseniorul Paoli a pus în lucrare proiectul său de a zidi o catedrală catolică în București, românii ortodocși au contribuit deopotrivă cu străinii catolici aflați în țară pentru ca aceștia să-și poată vedea cât mai curând dorința împlinită. Au fost dar
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Peste cincizeci de preoți catolici, elevii seminarului de la Cioplea și câțiva dintre notabilii comunității romano - catolice din București l-au felicitat pe viitorul prelat român și cu ocaziunea aceasta s-au văzut cele dentăi pălării late în București. De la gară, monseniorul Paoli s-a întors la Bărăție, unde-și are deocamdată reședința. Alaiul de vreo șaptezeci de trăsuri a trecut de-a lungul podului Mogoșoaii și, desigur, trecând prin lumina lămpilor electrice de la palat, manifestanții și-or fi zis cuvintele: Alea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
lămpilor electrice de la palat, manifestanții și-or fi zis cuvintele: Alea jacta est. Erau multe flori, cununi, ghirlande mari, buchete de tot felul, multă veselie era și multă speranță oglindită în deosebitele fețe. Puțin timp după încheierea Tratatului de la Berlin monseniorul Paoli a fost la Viena, unde împăratul Francisc Iosif I l-a primit în mai multe rânduri. Întorcîndu-se din această călătorie, zelosul prelat s-a apucat de zidirea catedralei și, pe când se puseseră temeliile ei, în cercurile mai intime ale
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
catolici. Acest plan produsese oarecare amărăciune chiar în cercurile chemate a da elementele pentru realizarea lui, căci, deși buni catolici, cei mai mulți dintre preoții români uniți sunt încă și mai buni români. Astfel tocmai din aceste cercuri a străbătut știrea că monseniorul Paoli primește din Viena o însemnată subvențiune anonimă și că în curând se va înființa în București o metropolie romano - catolică. Deși aflaserăm încă de pe atunci despre toate aceste, nu le-am dat nici o importanță; la urma urmelor era mai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
o parte toate rezervele și-a pune în vederea tuturora cumcă: mișcarea anticatolică ce se produce în țară prezintă pericolul că poate să fie esploatată ca un instrument în contra dinastiei și, prin urmare, mișcarea ar putea deveni fatală pentru țara noastră. Monseniorul Paoli, am zis, este președintele unei Comisiuni Mixte în materie de conștiință religioasă, un agent al Curții din Viena care și-a pus alternativa: ori fac propagandă în Orient, ori slăbesc poziția dinastiei Hohenzollern în România. "Timpul" e perfid, își
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
are de gând să tragă pe sfoară pe Austria și pe papa? Cum l-a mai tras și pe principele Gorciacoff! Foia franțuzească cea loială ne spune că e vorba ca, în loc de un episcop in partibus, să-l avem pe monseniorul Paoli drept concetățean, iar, în loc de franciscani, să li se dea ciangăilor din Moldova preoți români, crescuți în seminarul ce se va înființa în București, fără îndoială cu cheltuiala statului, din veniturile moșiilor luate de la mănăstirile noastre. Noi știm mai mult
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Paoli drept concetățean, iar, în loc de franciscani, să li se dea ciangăilor din Moldova preoți români, crescuți în seminarul ce se va înființa în București, fără îndoială cu cheltuiala statului, din veniturile moșiilor luate de la mănăstirile noastre. Noi știm mai mult: monseniorului Paoli și sufraganilor săi le sunt rezervate locuri în Senat; seminarul va avea rang academic și se va înființa în București o capelă în care serviciul divin se va celebra în românește, conform cu ritul oriental, de cătră niște preoți români
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de fapt a acelei autorități ecleziastice întru nimic nu spune că s-ar schimba din ceea ce era până acum. E inexactă informația ce-o dă "Romînul" cititorilor săi despre spusele noastre. La București n-a existat niciodată o episcopie catolică. Monseniorul Paoli a fost episcop nu de București, ci de Nicopoli. Împăratul Carol VI a mutat reședința episcopiei paulicane de la Nicopoli la Craiova, iar în urmă, de la Craiova, reședința s-a mutat la București, dar aceasta nu în timpi foarte depărtați
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
va preschimba în mitropolie. S-a înființat o mitropolie de București al cărei sufragan poate fi unul de Nicopoli. N-am spus, în sfârșit, că situația de drept și de fapt a acestei autorități ecleziastice întru nimic nu se schimbă. Monseniorul Paoli a fost episcop in partibus infidelium, iar, după dreptul canonic al bisericii apusene, asemenea episcopi se numesc pentru acele țări ale necredincioșilor în care cultul catolic este îngăduit, fără ca biserica papală să aibă o poziție oficială în organismul statului
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a fost episcop in partibus infidelium, iar, după dreptul canonic al bisericii apusene, asemenea episcopi se numesc pentru acele țări ale necredincioșilor în care cultul catolic este îngăduit, fără ca biserica papală să aibă o poziție oficială în organismul statului. Acum monseniorul Paoli nu este mitropolit in partibus infidelium, ci mitropolit de Scaun sistemizat: el a fost în trecut un reprezentant al Scaunului papal și vorba e ca pe viitor să fie un dignitar bisericesc român. Am zis dar că pe viitor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
motive politice de a-i face concesiuni Scaunului papal în forma și Austro-Ungariei în fond; mai curând însă ori mai târziu va trebui să se încredințeze că nimeni nu poate în țara aceasta îndrăzni ceea ce se plănuiește. După informațiunile noastre, monseniorul Paoli a fost ținut timp îndelungat in petto și n-a fost creat în congregație publică decât în urma unui aranjament avut cu guvernul român. Iată și punctele principale ale acestui aranjament: [1)] biserica romano - catolică va fi recunoscută drept a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
3) seminarul romano - catolic de la Cioplea va fi prefăcut în seminar romano - catolic român. Dacă "Romînul" poate să declare că aceste informațiuni sunt inexacte, vom înceta și noi a ne mai preocupa de cestiunea mitropoliei romano - catolice din București. Este monseniorul Paoli tot in partibus infidelium ori nu? Iată întrebarea la care cerem un răspuns precis. Și, dacă este in partibus infidelium, prea puțin ne pasă, poarte chiar titlul de papă. Dacă nu este însă in partibus, noi, conservatorii, avem în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
câtă vreme aveau interese particulare de a o sprijini și și-au dat totodată silința de a slăbi poziția ei. În două rânduri s-au încercat s-o răstoarne; în două rânduri s-au expus conservatorii pentru ea. Acum, dacă monseniorul Paoli nu este in partibus, vorba e să se facă o a treia încercare, mai bine pregătită. D-l Brătianu va încerca să-i creeze mitropolitului catolic în statul român o poziție analoagă cu a primatului nostru; această încercare va
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
presupunere. Să admitem că Franța îi păstrează pe toți oamenii de geniu pe care-i are în științe, în artele frumoase, în arte și meserii, dar că are nenorocul să-i piardă în aceeași zi pe Monsieur, fratele Regelui, pe Monseniorul duce d’Angoulème, pe Monseniorul duce de Berry, pe Monseniorul duce d’Orleans, pe Monseniorul duce de Bourbon, pe Doamna ducesă d’Angoulème, pe Doamna ducesă de Berry, pe Doamna ducesă d’Orléans, pe Doamna ducesă de Bourbon și pe
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
îi păstrează pe toți oamenii de geniu pe care-i are în științe, în artele frumoase, în arte și meserii, dar că are nenorocul să-i piardă în aceeași zi pe Monsieur, fratele Regelui, pe Monseniorul duce d’Angoulème, pe Monseniorul duce de Berry, pe Monseniorul duce d’Orleans, pe Monseniorul duce de Bourbon, pe Doamna ducesă d’Angoulème, pe Doamna ducesă de Berry, pe Doamna ducesă d’Orléans, pe Doamna ducesă de Bourbon și pe Domnișoara de Condé. Că îi
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de geniu pe care-i are în științe, în artele frumoase, în arte și meserii, dar că are nenorocul să-i piardă în aceeași zi pe Monsieur, fratele Regelui, pe Monseniorul duce d’Angoulème, pe Monseniorul duce de Berry, pe Monseniorul duce d’Orleans, pe Monseniorul duce de Bourbon, pe Doamna ducesă d’Angoulème, pe Doamna ducesă de Berry, pe Doamna ducesă d’Orléans, pe Doamna ducesă de Bourbon și pe Domnișoara de Condé. Că îi pierde în același timp pe
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
are în științe, în artele frumoase, în arte și meserii, dar că are nenorocul să-i piardă în aceeași zi pe Monsieur, fratele Regelui, pe Monseniorul duce d’Angoulème, pe Monseniorul duce de Berry, pe Monseniorul duce d’Orleans, pe Monseniorul duce de Bourbon, pe Doamna ducesă d’Angoulème, pe Doamna ducesă de Berry, pe Doamna ducesă d’Orléans, pe Doamna ducesă de Bourbon și pe Domnișoara de Condé. Că îi pierde în același timp pe toți marii ofițeri ai Coroanei
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
îi atribuie opera lui Thomas A. Kempis (circa 1380-1471), cealaltă lui Giovanni Gersen, abate la S. Stefano la Vercelli între 1220 și 1245. Prima dintre aceste două ediții a apărut sub îngrijirea lui J. Pohl, iar a doua sub îngrijirea Monseniorului Puyol. Lunile acestea, în Italia a apărut o ediție economică ce a optat pentru textul Monseniorului Puyol. Deoarece, după câte se pare, e mai exact și mai corect. În plus, mai are și meritul de a antedata la maximum data
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Stefano la Vercelli între 1220 și 1245. Prima dintre aceste două ediții a apărut sub îngrijirea lui J. Pohl, iar a doua sub îngrijirea Monseniorului Puyol. Lunile acestea, în Italia a apărut o ediție economică ce a optat pentru textul Monseniorului Puyol. Deoarece, după câte se pare, e mai exact și mai corect. În plus, mai are și meritul de a antedata la maximum data de „apariție” a cărții și deci de a o înnobila și de a o face mai
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
părea dispus să-i permită și lui să plece, dar G. nu dă curs acestui proiect: „Dumnezeu m-a așezat aici, rămân aici.” Se retrage într-o odăiță din Sanatoriul Saint-Vincent-de-Paul de pe Șoseaua Jianu, la înființarea căruia participase cândva direct. Monseniorul e strict supravegheat, dar primește neașteptate dovezi de respect; e posibil ca profesorul C.I. Parhon însuși „să-l fi acoperit printr-o protecție ocultă” (Michel de Galzain). La 19 noiembrie 1952 e ridicat de pe stradă: mergea să vadă un infirm
GHIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
spirituală a unui suflet îl făcea să nu țină seama de depărtarea fizică de acesta și nici de marile dificultăți ale drumului până acolo. O dată, pe când era la Paris, i s-a vorbit despre cineva aflat în dificultate la Copenhaga. Monseniorul a răspuns: „Trebuie să merg la Varșovia, voi face un mic ocol prin Copenhaga” (Elisabeth de Miribel). Credința, care lucrează în sensul unei teologii a nevoii de celebrare a liturghiei aproapelui, se sprijină pe ajutorul dat de rațiune. Dintre instrumentele
GHIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
Paris, 1962; Yvonne Estienne, Une Flamme dans le vitrail. Souvenirs sur Mgr. Ghika, Lyon, 1963; Cicerone Ionițoiu, Le Martyre de l’église en Roumanie, Résiac, 1986; Elisabeth de Miribel, La Mémoire des silences. Vladimir Ghika. 1873-1954, Paris, 1987; Nicolae Ștefan, Monseniorul Ghika, apostol și martir, București, 1991; Hélène Danubia, Prince et martyr. L’Apôtre du Danube. Monseigneur Vladimir Ghika, Paris, 1993; Horia Cosmovici, Monseniorul. Amintiri din viața lui Vladimir Ghika (perioada 1939-1954), București, 1996; Mia Frollo, Însemnări despre monseniorul Ghika, București
GHIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
Roumanie, Résiac, 1986; Elisabeth de Miribel, La Mémoire des silences. Vladimir Ghika. 1873-1954, Paris, 1987; Nicolae Ștefan, Monseniorul Ghika, apostol și martir, București, 1991; Hélène Danubia, Prince et martyr. L’Apôtre du Danube. Monseigneur Vladimir Ghika, Paris, 1993; Horia Cosmovici, Monseniorul. Amintiri din viața lui Vladimir Ghika (perioada 1939-1954), București, 1996; Mia Frollo, Însemnări despre monseniorul Ghika, București, 1999; Subteranele memoriei. Pagini din rezistența culturii. 1944-1954, îngr. Vasile Igna, București, 2001, 340-351; Silviu Leca, Monseniorul Vladimir Ghika. Etapele unei vocații, București
GHIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]