418 matches
-
Enisei, din Țara Sovietelor... Cucerit de muzica rusului, Dorimedont eșuează lamentabil în platitudinea domestică, dezvăluindu-și în final - cu ironie „teatrală” - trucurile propriului text: „victoria sălbatecă” se transformă astfel într-o înfrîngere personală. „Nobila frondă” a lui Jacques G. Costin. „Moralismul” avangardist. Fiziologia provincialului în București Lipsa de interes a exegeților pentru literatura lui Jacques G. Costin este regretabilă, iar excepțiile (Mihai Zamfir, mai recent Ov.S. Crohmălniceanu, Geo Șerban) nu fac decît să confirme regula. Nici o antologie a literaturii române de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-l considera, în totalitate, "pildă de urmat". Alegoria centaurului (Chiron) la care a fost dat Ahile să învețe ceea ce nu l-au putut învăța oamenii, sugerează dubla natură a celui care conduce prin lege (om) și forță (animal). Din bestiarul moralismului clasic, Machiavelli alege vulpea și leul, spre a sugera alegoric necesitatea ca în ființa principelui să se sintetizeze viclenia și forța. Tot după necesitate, el trebuie "să pară milos, credincios cuvîntului dat, omenos, integru, religios". Dacă nu are aceste însușiri
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
social? a anilor 1870 nu este dec�ț traducerea academic? a elanurilor sociale ale vechilor aboli?ioni?ți ?i a mi?c?rilor reformatoare care denun?au viciul, divor?ul, lipsa de temperan?? ?i depravarea tineretului. Că ?i �n Marea Britanie, moralismul protestant este aici atotputernic. Reglementarea acestor probleme, care la �nceput au ?inut de ini?iativa privat?, a luat �n cele din urm? form? politic?: au fost promulgate legi, a fost cerut? interven?ia puterii publice �n domenii precum cel al
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
ori ca la Pavel Dan, de pildă. Există fără îndoială o componentă „ardelenească” a acestui prozator „oltean”- prin origine și tematică - ori, mai bine zis, după cum observa Valentin F. Mihăescu, scrierile lui se situează „la confluența între polemismul muntenesc și moralismul grav ardelenesc”. SCRIERI: Duhul pământului, București, 1971; Mihai Ralea, vocația eseului, București, 1973; Fratele nostru Emanuel, București, 1976; Lupii la stână, București, 1978; Prindeți vulpile, București, 1978; Școala pedepselor, Iași, 1979; Sita lui Mamona, București, 1980; Dincolo de iubire, Iași, 1982
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285368_a_286697]
-
despre serviciul militar, nu se poate afirma că atitudinea sa față de soldat (Lc 7, 1) ori convertirea centurionului Cornelius (cf. Fap 10) ar demonstra vreo simpatie pentru militarism. Aceste episoade vor să arate numai puterea harului divin care, depășind orice moralism, acționează asupra fiecărei persoane plecând tocmai de la poziția sa socială. Indirect, Cristos își manifestă atitudinea față de serviciul militar când lovește în profunzime ideologia celui puternic și a violenței, identificată a fi cauza tuturor războaielor ofensive și defensive. Vastitatea și complexitatea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o crimă i se cere în mod normal să renunțe la confidențialitate, obligațiile etice ale omului de stat față de interesul național trebuie uneori să fie puse în balanță cu alte norme și valori. Realiștii sunt cu certitudine îndreptățiți să critice "moralismul", convingerea că relațiile internaționale pot fi judecate doar prin prisma normelor morale convenționale. Dar niciunul sau puțini dintre teoreticienii sau activiștii serioși nu și-au însușit această viziune. Chiar și activiștii pentru pace din perioada interbelică, pe care realiștii îi
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
activiștii serioși nu și-au însușit această viziune. Chiar și activiștii pentru pace din perioada interbelică, pe care realiștii îi desconsideră, numindu-i peiorativ "idealiști", au avut de obicei vederi mult mai complexe (Lynch 1999). În măsura în care există o tendință către moralism în politica externă, în special în Statele Unite, realiștii pot oferi un remediu sănătos. În urmă cu cinci sute de ani, poate că era scandalos ca Machiavelli să afirme că un bun om de stat trebuie "să învețe să nu fie
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
for Survival (Harmondsworth). (1993) Whose Common Future? Reclaiming the Commons (London). Thomas, C. (1999) "Where Is the Third World Now?", Review of International Studies, număr special, 25. Thomson, J. E. (1994) Mercenaries, Pirates and Sovereigns (Princeton). Thompson, K. W. (1985) Moralism and Morality in Politics and Diplomacy (Lanham). Thompson, K. W. și Meyers, R. J. (ed.) (1977) Truth and Tragedy: A Tribute to Hans Morgenthau (Washington). Thucydides (1982) The Peloponnesian War (New York). Tickner, J. A. (1988) "Hans Morgenthau's Political Principles
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
203 "câștiguri absolute", 13 "cea de-a treia dezbatere", 235 "ciocnirea civilizațiilor", 115 "cultura anarhiei", 274 "etica discursului", 148 "fundaționism minimalist", 213 "idealism empiric", 226 "interdependența complexă", 208 "internaționalizarea statului", 170 "mâna invizibilă", 89, 90 "metodologie interpretativă", 223, 227, 231 "moralism", 67 "paradigma comunicării", 148 "paradigma producției", 142, 148 "paradigma suveranității", 180 "problema națională", 140 "realism științific", 43, 221 "revoluționar", 103, 121 "stare de urgență", 193 "teoria discursivă a moralității", 148 "viața nudă", 192 Absolutism, 109, 216 actori dominanți, 26 actori
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
impersonalul se pentru a-ți da locul propriu, pornind de la care lucrurile și faptele ce pot căpăta obiectivare, smulgându-te astfel din statutul de umbre. Să învățăm acceptarea oamenilor cu care avem și divergențe, smulgându-ne astfel din atracția pentru moralismul facil. * Pretenția unui jurnal de idei este de a proiecta un sine obiectiv, mijlocitor al unei ocazii pentru intersubiectivitate. Gestul de a dedica o carte ascunde încercarea de a-ți evidenția punctele de mediere cu societatea, forma pe care comunitatea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
scriitorii romîni din secolul al XIX-lea) ajung să fie, nu o dată, „cocote”, profesioniste în arta seducției. Dar în timp ce „cochetă” mai are încă în el ceva amăgitor, „cocotă” e brutal, nu lasă nici o iluzie asupra persoanei. într-un acces de moralism, Bacovia îl folosește ca pe o insultă: „Femeie, - mască de culori, / Cocotă plină de rafinării-/ Tu, care țipi la desfrînări tîrzii/ Pe visători, cu greu, îi înflori...” („Contrast”).4) Indignarea lui e mai mare decît cea a unui simplu observator
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ceea ce ne închipuim din vanitate că sîntem. A ne recunoaște greșelile și a fi capabili să le îndreptăm a fost însă întotdeauna unica definiție posibilă a sentimentului moral. Psihologia extra-conștientului duce deci direct la morală, la o știință morală contrară moralismului, susceptibilă să înlocuiască sistemele speculative ale filosofici. Aceste sisteme nu au ezitat să analizeze ceea ce nu trebuie să facem (definit prin funcționarea subconștientului); ele s-au grăbit să formuleze ceea ce trebuie să facem. Totuși, "ceea ce trebuie să facem" (în raport cu sensul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
situației reale a omului aflat în fața propriilor lui conflicte intrapsihice. În loc să analizeze simbolul lui "Dumnezeu"(ceea ce ar fi imposibil pornind de la simbolismul pansexual), Freud își îndreaptă întreaga critică împotriva credinței în existența unui dumnezeu real, credință care duce practic la moralism. Moralismul dogmatic se opune excesiv sexualității chiar și sub forma sănătoasă și firească a acesteia. Freudismul propune drept remediu intensificarea sexualității (ceea ce nu este decît o dogmă inversată). Absența la Freud a unei distincții între simbolul "Dumnezeu" și dumnezeul dogmatic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
reale a omului aflat în fața propriilor lui conflicte intrapsihice. În loc să analizeze simbolul lui "Dumnezeu"(ceea ce ar fi imposibil pornind de la simbolismul pansexual), Freud își îndreaptă întreaga critică împotriva credinței în existența unui dumnezeu real, credință care duce practic la moralism. Moralismul dogmatic se opune excesiv sexualității chiar și sub forma sănătoasă și firească a acesteia. Freudismul propune drept remediu intensificarea sexualității (ceea ce nu este decît o dogmă inversată). Absența la Freud a unei distincții între simbolul "Dumnezeu" și dumnezeul dogmatic, care
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ezitantă, cînd justă, cînd vital falsă. Conștientul poate auzi apelul supraconștient și poate să renunțe la proiect, la dorința inculpată. Dar conștientul poate să dea și un răspuns fals, refulînd fie dorința vinovată ca să se dezvinovățească astfel în mod fals (moralism), fie culpabilitatea. Refularea culpabilității provoacă banala lăcomie, descărcarea fără scrupule a dorinței perverse (amoralism), în ceea ce privește dorința, ea reușește să transforme angoasa culpabilă a supraconștiinței într-o angoasă frizînd fobia, în remușcări sterile, și, atunci cînd ea conține acumulări prea mari
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
frizînd fobia, în remușcări sterile, și, atunci cînd ea conține acumulări prea mari prin refulări repetate, se descarcă obsesiv pornind de la onirismul subconștientului fie printr-o explozie simbolic mascată de dorința perversă, fie prin ilogismul simbolic al ceremoniilor de purificare. Moralismul și amoralismul sînt tentative false de armonizare: primul prin refularea dizarmoniei culpabile, iar celălalt prin falsa justificare banală care poate merge pînă la cinism. Toate secretele funcționării psihice și toate enigmele simbolicului se rezumă la constatarea legalității, care unește dinamic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
elanului amant nu este decît vanitate, eșec al spiritului subconștient motivat. Absolutul nu există și orice referire la absolut este: speculație metafizică. Nici spiritualismul teologic, nici materialismul științelor vieții nu pot da o soluție validă poblemei etice. Primul eșuează în moralism, celălalt în amoralism. Apariția din ce în ce mai clară deși la modul simbolic a problemei etice formulate de politeismul celei de a doua faze constituie o treaptă evolutivă care face să dispară naivitatea primei faze, ce nu ține suficient de mult seama de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
existenței sale efemere simte misterul din manifestarea perceptibilă a misterului, de care este el însuși animat, simte vanitatea culpabilă a vieții lui cotidiene lipsite de elan. Dar culpabilitatea individuală și autentică este prea ușor uitată, copleșită de culpabilitățile colective ale moralismului și ale prea bunelor lui intenții vanitoase și fals justificatoare sau înăbușite de vanitatea intențiilor prea rele ale banalității, care caută superioritatea în absența oricărui scrupul, în cele două cazuri, emoția încercată în fața pofunzimii existenței, care implică dimensiunea ei pe
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
din om dușmanul omului. Culpa individualizată, vanitatea culpabilă a fiecăruia, rezidă în neîncetatele autojustificări false ale propriei noastre culpe vitale, ale propriilor noastre exaltări imaginative ale dorințelor, fie că aceste invenții sînt realizate banal sau ascunse cu ipocrizie, refulate cu ajutorul moralismului fariseilor. Ceea ce scoate la iveală mitul creștin este sancționarea imanentă a vinii comune: fiecare sentiment de culpabilitate este proiectat prin falsa autojustificare vanitoasă sub forma unei acuzații împotriva altuia, care, ce-i drept, fiind la rîndul lui un fals motivator
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Ființa în Sine": dumezeul real. Pentru el, existența dumnezeului real este un "POSTULAT AL RAȚIUNII PURE", deoarece, după părerea lui, nici o morală nu ar putea exista fără existența reală a lui dumnezeu. Acesta este IMPERATIVUL CATEGORIC al lui Kant, morala-datorie: moralismul total. Pentru Kant sensul moral nu este imanent naturii umane. Dimpotrivă, pentru el, meritul omului este cu atît mai mare, cu cit se străduiește să se supună fără voie imperativului categoric. Criticismul, german Fichte, Schelling face tot posibilul începînd de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în lume. Înțelepciunea mitică o exprimă prin simbolul "Prințului Lumii" reprezentat de Satan, simbolul intențiilor subconștiente: cînd al celor prea bune, cînd al celor prea rele. Intențiile prea rele ale banaității constituie principiul răului pentru că ele sînt mai mult decît moralismul cel puțin în epocile decadente ipostaziate în ideal și aceasta pînă în punctul în care plîngerile împotriva nedreptății vieții sînt subconștient motivate de regretul de a nu putea participa la triumful blazaților. Înțelepciunea mitică stigmatizează moralismul inhibitiv prin simbolul "posedat
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sînt mai mult decît moralismul cel puțin în epocile decadente ipostaziate în ideal și aceasta pînă în punctul în care plîngerile împotriva nedreptății vieții sînt subconștient motivate de regretul de a nu putea participa la triumful blazaților. Înțelepciunea mitică stigmatizează moralismul inhibitiv prin simbolul "posedat de diavol", care exprimă faptul că mortificarea moralizantă este o maladie psihică mai puțin gravă decît "moartea sufletului": banalizarea. Justiția imanentă, expresie a responsabilității esențiale, culminează în faptul că omul poate renaște chiar și din "moartea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
unirea psihicului individual cu un dumnezeu real și aspiră la moartea eului aparent pentru că se simte incapabil să ralizeze unirea esențială în timpul vieții. Aceasta nu este decît o formă de disperare față de viață, datorată, ca orice descurajare, neîncrederii în sine. Moralismul dus la extrem ascetismul, este expresia comprimată și simbolică a furiei disperării, care se întoarce împotriva eului aparent, incapabil să-și îndeplinească sarcina vitală: unirea cu esența în timpul vieții. Ascetismul este o pedeapsă exaltată aplicată eului aparent, esențial deficient, fiind
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și colectivă. Binele în sine este acordul dintre sensul vieții și realizarea acestuia (armonizarea). Trebuie să insistăm în mod special asupra acestor definiții. În falsa definiție a binelui și răului sau mai curînd în absența definiției se condensează eroarea esențială. Moralismul teologic face din noțiunile binelui și răului un sentimentalism dogmatic, căruia i se opune sub pretextul obiectivității științifice materialismul științelor vieții. Grijuliu să elimine cît mai radical posibil orice intenționalitate, el înlocuiește noțiunea binelui și răului prin noțiunea hazardului, care
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
aici: bucuria de a trăi nefiind altceva decît absența indignării. Indignarea nu cedează în fața prea bunelor intenții moralizante, ci doar în fața bilanțului zilnic și introspectiv al propriilor noastre tentații de a ne indigna, cu ajutorul valorificărilor raționale. Ceea ce nu înseamnă nici moralism, nici amoralism. Este o experiență științifică fondată metodic și prefigurată mitic de luptă contra demonilor (tentațiile) și a monștrilor devoratori (aviditățile). La modul mitic, aceasta este calea salvării (buna vestire a evangheliilor), adevărul veritabil bazat pe înțelegerea justiției imanente, conform
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]