1,278 matches
-
și soția lui Tudor Vianu. Urmează în Capitală Școala Centrală de Fete (absolvită în 1930) și Facultatea de Litere și Filosofie, obținând licența în filosofie cu mențiunea cum laude în 1934. Își susține doctoratul în filologie în 1962 cu teza Moraliștii francezi, tipărită în anul următor. Din 1955 își începe activitatea universitară ca asistentă la Institutul pentru Limbi Străine, continuând-o la Catedra de limba și literatura franceză a Facultății de Limbi Romanice, Clasice și Orientale a Universității bucureștene, unde va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]
-
Prin continua referire la epocă sub aspect politic, social, economic, al vieții de la Curte și din saloanele aristocratice, se reconstituie ritmul, uneori pitoresc, al vremurilor, proiectându-se, prin sondarea sensibilității, o interesantă perspectivă asupra modernismului clasicilor. În principala sa lucrare, Moraliștii francezi, V. analizează moralismul ca „unul din izvoarele gândirii psihologice și sociale moderne”, dar și în plan literar, cu consecințe esențiale asupra prozei franceze: „sobrietatea, tendința către generalizare, capacitatea de a găsi o imagine fulgurantă ce învie un gând abstract
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]
-
prefațat opere de Madame de Lafayette, La Fontaine, Racine, Balzac, Georges Courteline, Prosper Mérimée, Sainte-Beuve sau un volum consacrat dramaturgilor francezi contemporani. Tot postum au fost editate traducerile din Eugen Ionescu (piesele Lecția și Scaunele, în 1968), precum și antologia dedicată moraliștilor francezi (1966). SCRIERI: Racine, București, 1956; Delacroix, București, 1960; Cours de littérature française. Le dix-septième siècle, București, 1962; Moraliștii francezi, București, 1963; Oameni și idei, București, 1968. Traduceri: Ion Creangă, Contes et récits, în Ion Creangă, Oeuvres choisies, pref. Dumitru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]
-
dramaturgilor francezi contemporani. Tot postum au fost editate traducerile din Eugen Ionescu (piesele Lecția și Scaunele, în 1968), precum și antologia dedicată moraliștilor francezi (1966). SCRIERI: Racine, București, 1956; Delacroix, București, 1960; Cours de littérature française. Le dix-septième siècle, București, 1962; Moraliștii francezi, București, 1963; Oameni și idei, București, 1968. Traduceri: Ion Creangă, Contes et récits, în Ion Creangă, Oeuvres choisies, pref. Dumitru Corbea, cu ilustrații de A. Demian, București, 1955; Moraliștii francezi, București, 1966; Eugen Ionescu, Lecția, Scaunele, în Eugen Ionescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]
-
1960; Cours de littérature française. Le dix-septième siècle, București, 1962; Moraliștii francezi, București, 1963; Oameni și idei, București, 1968. Traduceri: Ion Creangă, Contes et récits, în Ion Creangă, Oeuvres choisies, pref. Dumitru Corbea, cu ilustrații de A. Demian, București, 1955; Moraliștii francezi, București, 1966; Eugen Ionescu, Lecția, Scaunele, în Eugen Ionescu, Teatru, I, introd. B. Elvin, București, 1968. Repere bibliografice: Șerban Cioculescu, „Racine”, GL, 1957, 13; Dan Hăulică, „Racine”, „Tânărul scriitor”, 1957, 5; Liliana Țopa, „Cours de littérature française. Le dix-septième
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]
-
I, introd. B. Elvin, București, 1968. Repere bibliografice: Șerban Cioculescu, „Racine”, GL, 1957, 13; Dan Hăulică, „Racine”, „Tânărul scriitor”, 1957, 5; Liliana Țopa, „Cours de littérature française. Le dix-septième siècle”, „Revista de filologie romanică și germanică”, 1963, 2; Ladislau Gáldi, „Moraliștii francezi”, „Beiträge zur romanischen Philologie” (Berlin), 1964, 2; Michel Launay, „Moraliștii francezi”, „Revue d’histoire littéraire de la France”, 1965, 2; Mircea Muthu, „Oameni și idei”, ST, 1968, 9; Corneliu Nistor, „Oameni și idei”, O, 1968, 10; Popa, Ist. lit., I
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]
-
GL, 1957, 13; Dan Hăulică, „Racine”, „Tânărul scriitor”, 1957, 5; Liliana Țopa, „Cours de littérature française. Le dix-septième siècle”, „Revista de filologie romanică și germanică”, 1963, 2; Ladislau Gáldi, „Moraliștii francezi”, „Beiträge zur romanischen Philologie” (Berlin), 1964, 2; Michel Launay, „Moraliștii francezi”, „Revue d’histoire littéraire de la France”, 1965, 2; Mircea Muthu, „Oameni și idei”, ST, 1968, 9; Corneliu Nistor, „Oameni și idei”, O, 1968, 10; Popa, Ist. lit., I, 1110; Dicț. scriit. rom., IV, 738-739. G. Dn.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]
-
ci zilele care mai rămân până când ne vom întâlni din nou...) Mon amour, mon doux, mon tendre, mon merveilleux amour! Îmi dai acest „gând” din Pascal și fără îndoială că există ceva adevărat în ce spune el. Dar, ca orice moralist care se respectă, el se situează la marginea oamenilor. El i-a privit pe oameni în agitația lor și a putut să-i condamne fără să se expună el însuși vreunui pericol. Lui Blaise Pascal îl prefer, fără nici un echivoc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în serile pline de arșiță Părinților din deșert, totuși mă bucur să spun că, la cum văd eu lucrurile, n-am pățit nimic rău. Poliția n-avea motiv să se ia de mine, în ciuda a ceea ce ar fi putut adăuga moraliștii. Cele mai groaznice ofense erau doar în imaginația mea, unde de altfel le și este locul, în timp ce, asemeni unei întreprinderi mari și ocupate care încearcă să rezolve toate cele, rațiunea mea cocea tot felul de idei despre cursul vieții mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
corpului de 60˚, atunci se poate deduce, în mod firesc, că ce vine imediat după ele în preferința dumneavoastră este acea persoană - iubitorul de Dumnezeu sau urâtorul de Dumnezeu (se pare că niciodată ceva între acestea două), sfântul sau nelegiuitul, moralistul sau imoralul - cel ce poate scrie un poem care să fie un poem. El este ploierul-fluierar printre ființele omenești, și sunt nerăbdător să vă povestesc puținul pe care-l știu despre zborurile sale, căldura sa, incredibila sa inimă. Încă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
puternice, înfipte adînc în Sînzieni; mă mîndresc cu asta! Găsești motiv de mîndrie că străbunul vostru, haiduc sau hoț, ce-o fi fost el, a trăit cu toate cele cinci fete ale boierului Caraiorgu? Ziua și fata... Uite unde stă moralistul! Poate că stă, Maria, sigur stă, cum și-n tine stă, cred, o fărîmă din marele Bujoreanu. Tatăl meu a fost real; Vlad-haiducul e o poveste... Din povestea aceea, au supraviețuit trei vițe, care nu s-au amestecat vreodată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-mi iau inițiala „N“. Dar cât privește drama de față, eu nu sunt decât o umbră, Nemo, și nu o prezență camuflată sau vocea tainică a vreunuia dintre personajele principale. Eu sunt un observator, un cercetător al firii omenești, un moralist, un om, și, ici-colo, o să-mi îngădui luxul discret de a moraliza. Va fi necesar să vorbesc mult despre orașul nostru și pentru că aș prefera, din rațiuni ușor de înțeles, să nu-i dezvălui numele adevărat, o să-l botez, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a face cu religia. Pentru el, această distincție fusese întotdeauna netă. Interesul lui față de Dovada Ontologică era de natură pur filozofică. Ceea ce se afla dincolo de toate acestea nu era în nici un caz Dumnezeu. John Robert era uneori caracterizat ca un moralist metafizic, dar dacă eticheta era potrivită, nu implica nicidecum că moralismul lui avea să se dovedească, până la urmă, (poate că în acea bănuită „doctrină secretă“), a fi religie. Îl preocupa „realul“ și prin acesta, conform propriei sale implicații, „binele“. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
însuți! — Atunci morala e o greșeală? — Un fenomen. — Cred că sunteți... cum să spun... nesincer. — Nesincer. Bun. Zi-i înainte! — Mie îmi face impresia că sunteți o persoană foarte moralistă. De pildă, puneți un preț absolut pe adevăr. — A fi moralist nu înseamnă a fi moral. Cât despre adevăr - mă rog - e asemenea culorii maro - nu face parte din spectru. — Ce vreți să spuneți? — Nu face parte din moralitate. Adevărul e impersonal. Ca moartea. E o osândă. — Rece? — Ah, metaforele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
copilei inocente. Nu era pregătit pentru imaginea ei de tânără femeie. Așa ceva implica amanți, aventuri amoroase, belele, sarcini, avorturi, toată oroarea vulgară a lumii sexualității, a degradatei lumi moderne obsedate de sex, pe care John Robert o respingea cu repulsia moralistului. Nu va mai exista o Pearl, Hattie va scăpa de câinele de pază și se va zbânțui în voie. Va putea el suporta una ca asta? Și dacă nu, ce va putea să facă? John Robert își amintea, ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
față de fetițe. Gândindu-se bine, nici nu cunoștea vreuna. Nu știa ce ar fi putut să-i spună. Dacă tot trebuia să se Întâmple, măcar să fi fost un băiețel. Ar fi fost un tată mai bun decât avusese el - un moralist ipocrit și laș, la a cărui Înmormântare se prezentase cu Întârziere. Telefonul lui sunase În biserică În timpul slujbei funerare, astfel Încât toți Înțeleseseră ce eliberare era pentru Dario moartea tatălui său. Dar În cele din urmă un fiu te judecă, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
căruia se ceartă, fără de care, cum s-ar zice, știrea n-ar mai fi știre și nici micile drame nu s-ar regăsi în povestire. Un personaj ce face talk-show-uri în fiecare seară, chemând la vatra reflectoarelor politicieni, ziariști, finanțiști, moraliști, conțopiști, laptopiști iar, de se va-ncorda eficient vreo vrăjitoare otevistă, chiar și pașoptiști. Banul este cel care răstoarnă știrea în scandal. E cel care trimite reporterii „la fața locului“, unii dintre ei riscând să li se dea și cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
calorifere și gheața din whisky. Jurnal politic 1990-1995 (1996; Premiul Uniunii Scriitorilor), reunind texte publicate inițial în „Dilema”, „România literară” sau în „Zig-zag”, dar și altele inedite, problematica literară cedează teren în fața celei existențiale, iar criticul apare în ipostaza de moralist și în aceea de comentator politic. El observă atent comportamente postdecembriste, pentru a măsura efectele traversării perioadei comuniste asupra celor din jur, dar și asupra propriei persoane. Ș. își părăsește genul care l-a consacrat și pentru a scrie proză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
consideră gesturile făcute din interes ca fiind unele morale. Morala kantiană se situează dincolo de interes și egoism. Să luăm ca exemplu de discuție televiziunea. Multă lume se plânge de influența negativă pe care o are acest instrument în viața omului. Moraliștii de ocazie nu mai contenesc să ne ofere exemple rele în care pornografia, proasta creștere sau mai grav crimele și alte catastrofe ne sunt aduse zilnic în casă într-o proporție asupra căreia nu avem nici un control. Se mai spune
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
minimă bogăție poate fi baza oricărei stări de bine, faptul de alerga la infinit după bogăție poate fi o capcană pentru viața noastră. Puțini dintre noi știu că înainte de a fi un mare economist, Adam Smith a fost un mare moralist, autor al unei lucrări fundamentale de morală în economie, care este ,,Teoria sentimentelor morale". Iată ce spune: Puterea și bogăția sunt niște iluzii necesare, ,,niște enorme și obositoare mașini", în care grija de bunăstare se confundă cu mijloacele de ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Galbraith, cu ,,Societatea perfectă". Toată lumea îl cunoaște pe Smith ca fiind autorul lucrării ,,Avuția Națiunilor", dar foarte puțini știu că a scris și o lucrare de morală în economie, numită ,,Teoria sentimentelor morale". Marele economist a fost și un mare moralist 55, profesor chiar de morală. Civilizația nu a fost niciodată și nu va putea fi nici pe viitor, un război al tuturor împotriva tuturor. Dacă ar fi fost așa, nu am fi ajuns niciodată ceea ce suntem azi. Ideea că toți
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
sufletești făcute în copii, nu le-au satisfăcut speranțele, că norocul de a se bucura de fericirea copiilor i-a ocolit. Nerecunoștința cea mai odioasă, dar cea mai comună și cea mai veche este aceea a copiilor față de părinți, apreciază moralistul francez Vouvenarques. Rănile sufletești cele mai adânci și mai dureroase ale părinților sunt cele provocate de copii, de cei în care ei și-au pus toate speranțele. Un amic al meu din tinerețe, care a rămas singur de mai mulți
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
vedere fizic, intelectual și moral, capabil să preia conducerea societății peste câțiva ani, să instaureze starea de normalitate în toate sferele vieții și o democrație autentică. A FI ECONOM "Economul este cel mai bogat dintre oameni" afirmă Nicolas Chamfort, scriitor, moralist și pamfletar francez, iar Publilius Syrus consideră economia drept "cel mai sigur câștig". Pornind de la aceste adevăruri, aducem în prim plan importanța educației economice ca o componentă a educației generale. În viziunea noastră, educația copiilor și tinerilor în spiritul economiei
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
în țara lui Voltaire. La început îl apreciază câțiva prieteni (printre ei, Beckett, Blanchot, Gabriel Marcel, Ionescu, Eliade - bineînțeles), apoi, spre sfârșitul anilor ’70, îl descoperă scriitorii și criticii. C. începe să fie socotit un mare stilist, cel mai mare moralist francez de la Voltaire încoace, în fine, un mare prozator, cel mai mare prozator francez în viață etc. La moartea lui, presa pariziană îl numește „un aristocrat al vandalilor” sau îl apropie de Contele Dracula, „son frère en mélancolie”. Mai inspirat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
lumea, s-ar putea zice, prin oboselile, imperfecțiunile, căderile ei. Construiește o artă poetică, în spiritul modernității de altfel, din refuzuri. Disprețuiește tot ceea ce nu implică riscul, nebunia, pasiunea în grad maxim. Pare a fi un Iov tânăr școlit de moraliștii tragici, de la Pascal la Nietzsche. Pe culmile disperării este, de fapt, jurnalul unei teribile, prelungite crize morale și existențiale: „Viața nu este decât o lungă agonie”; Nu pot fi fericiți decât oamenii care nu gândesc nimic”; „Cunoașterea este o plagă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]