329 matches
-
bun. Russell e un stoic de limfă rațională, înzestrat cu un sarcasm blînd, de finețe corozivă, care, chiar și atunci cînd trîntește o maliție, o face suficient de mătăsos spre a stîrni zîmbetul. Ca orice natură logică, Russell are un morb pozitivist de evidentă aplecare empirică, matematicianul fiind convins că orice om, dacă știe să-și folosească rațiunea, poate atinge treapta fericirii. Cu alte cuvinte, fericirea e o noțiune ecumenică la care toți avem acces, iar detaliul trist că majoritea nu
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
a susține că genocidul săvîrșit de bolșevicii ruși ar fi fost binefăcător, întrucît, accelerînd industrializarea țării, i-a dat putința de-a înfrunta asaltul nazist, deci de a salva Europa! Considerînd că străinii care vin în România, "infestați cu toții de morbul marxist și fundamentali de "stînga"", au doar scopul de-a vedea ce s-ar mai putea recupera din preconcepțiile lor, Alexandru George le dă următoarea judicioasă replică: "Față de enormitatea acestor aberații, eu am replicat în sensul că Rusia se angajase
Alexandru George show (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16127_a_17452]
-
oblomoviană și o filosofie națională a timpului coclit. Toate la un loc se asociază cu ceea ce Gabriel Dimancea numește la un moment dat (p. 277) în Vara baroc "dulcea dezagregare" sau "descompunerea fiziologică a inteligenței". Canicula dă somnul rațiunii, induce morbul pasivității și dăunează grav inteligenței (individuale și naționale).
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
stă tocmai în prefirarea acelor nuanțe care n-au nici un folos direct. Cum scrisul e un act cu precădere interior, scriitorii se aleg din rîndul paraziților de esență meditativă, acele ființe cărora apetitul pentru acțiune le-a fost inhibat de morbul fierberii în suc propriu. De altfel, talentul e un parametru surprinzînd tocmai disproporția dintre cît poate simți un om și cît poate el face. Cine își cheltuiește energia în cuvinte e inapt a se mai mișca în plan social, de
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
particularul. Prin aceasta cartea Monicăi Spiridon e un demers de sintetizare și abstractizare creator de concepte și instrumente de lectură, o perspectivă de lectură ea însăși, ce ia în discuție, cu acribie intelectuală aproape inhibantă, texte și noțiuni atinse de morbul generalizării extreme, ce "dau" uneori în relativitate și identitatea contrariilor, dar fac jocul speculativ răpitor. Monica Spiridon - Melancolia descendenței. O perspectivă fenomenologică asupra memoriei generice a literaturii. Ediția a II-a, Iași, Polirom 2000, 264 p., f.preț.
Melancoliile literaturii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17038_a_18363]
-
în așa fel încât, fie ideea ori conceptul, fie setea de inedit sau foamea de insolit să se coaguleze în energii ce întrețin vibrația. Componistica românească pare a fi învățat să dea glas unei atari vibrații. Dacă în deceniile 6-7 morbul formalizărilor sățioase (explicabil prin tentația “fructului oprit” consecutivă epocii staliniste) pusese stăpânire cu frenezie pe condeiele cele mai destoinice, treptat spațiul expresiei sonore s-a extins și s-a destins, dexteritatea și performanța intelectuală fiind pândite tot mai des de
Curiozitate și erudiție by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14339_a_15664]
-
care se ferește a le contrasemna formal, d-sa recunoaște cu bun simț că "aceste poziții radicale, ca și altele din această carte, își au cota lor de adevăr". De pildă o remarcă asupra scriitorilor noștri de seamă contaminați de "morbul comunismului", începînd cu Mihail Sadoveanu și Tudor Arghezi: "Cel care îi depășește pe toți, (...) maestrul absolut al sofisticii, al acrobației intelectuale și morale, într-un cuvînt, al tuturor combinațiilor, genialul Ostap Bender al anilor noștri '50, este George Călinescu. Bărbatul
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
minute, în limba română, așa cum obișnuia el, în mijlocul unei discuții: Scrieți despre Corneille sau Racine, spuneți care vă place mai mult și explicați de ce. Acum, sigur că toată lumea a scris despre Corneille, despre eroism. Eu, însă, care eram atins de morbul literaturii, al poeziei, și probabil și pentru ca să fac pe nebunul, cum sunt adolescenții, l-am ales pe Racine și am explicat că e mai uman, că dragostea lui e însoțită de tragedie, că înțelege slăbiciunile omenești și dă-i și
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
adevărata durere” (Amiază închipuită). Unei atari false obiectivări îi datorăm incursiunile în structura anatomofiziologică a actantului. Precum un chirurg, acesta efectuează incizii în trupul propriu care nu mai reacționează la durere, spre a-și confirma neagra conștiință. Nimic nu scapă morbului deconstructiv. E o viziune monstruoasă, un (supra)realism al organelor angajate într-un sîngeros coșmar: „Un monstru cu sîngele meu născuse un fel de răni/ care se sfîșiau între ele/ pentru că nu prea aveau de ales// să mă legăn fără
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]
-
univers surprins in slow motion, în care supraviețuirile nu sunt altceva decât simulacre. Tușele caricaturale, ludicul cotidian, intertextualitățile și comicul absurdist nu trec de o demarcație inutilă. Nu citim, din păcate, în Amorțire, felul cum intimitatea cu boala ori cu morbul creației distrug ori regenerează o luciditate, un sistem. Sau o identitate. Doar vag. Mult prea vag. Totul derapează în senzația de anecdotică aleatorie, prinsă, când și când, într-un text neîmblânzit. Nu se dezvoltă, de asemenea, o altă dimensiune promițătoare
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
numele mai ales din presa vremii, unde activa atât ca un fervent contestatar al „regimului burghez”, cât și ca un analist al evenimentelor culturale. Se presupune chiar că motivul principal al debutului post-mortem al autorului în volum ar fi chiar „morbul gazetăriei” pe care l-a avut în sânge, spunea Ov. S. Crohmălniceanu. Chiar dacă nu are savoarea textelor de publicistică ale lui Călinescu sau aciditatea pamfletelor argheziene, activitatea de gazetar a lui Ion Vinea nu poate trece neluată în seamă. Ne
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
cuprins de mentalitatea și gustul bolșevic. Și când auzim azi din partea a diferite persoane, unele chiar cu pretenții de cultură, din partea unor demnitari, elogii la adresa Casei Poporului putem realiza cu ușurință cât de gravă și de durabilă a fost acțiunea morbului comunist. Două clădiri, două etape, aceeași mentalitate. O mentalitate mai larg răspândită decât mi-aș fi imaginat, o mentalitate care explică în bună măsură fundătura în care ne zbatem din 1990 încoace. Operația destructivă începută după al doilea război mondial
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
unui complex?“) - e de la Dumnezeu. În schimb, tot ce-l readuce la sine, aducîndu- i aminte de mizeria personală, e de la Diavol. În plus, la astfel de anahoreți moderni, deriva sexuală duce la o optică de tip providențial, potrivit căreia morbul e semnul unei superiorități ce se înscrie într-un plan misterios. Boala e indiciul elevației de spirit, adică simptomul care însoțește geniul, în nici un caz fermentul sau cauza lui, și pe cei pe care Dumnezeu îi iubește îi chinuie cel
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
acolade ironice și parodice („Hau hau pardon n-am chef și nu mi-e dat/ să umblu cu sicriul șifonat”). Metaforele percepției deformate a adevărului sunt extrem de sugestive în poezia Hau hau. Adevărul este „bolnav de gâlci”, e contaminat de morbul falsității, e un adevăr contrafăcut, un simulacru de adevăr; în viziunea poetului, adevărul e dimensionat dintr-o perspectivă a relativității și a unei retorici bazate pe divorțul dintre aparență și esență. Drama omului comun pe care o reliefează versurile lui
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
lasă, cu larghețe, să-și croșeteze subtilitățile pe prozator, nu pe diarist, amintirile își pierd din "buchet" cînd cîte-o "ancoră" le trage la zi. Vorbesc de scurte cronici TV, care bruiază reverii diafane de cititor pătimaș, de opinii suferind de morbul generalizării, cu acroș la stricta actualitate. Un jurnal este, totuși, pe lîngă "atîrnarea" de clipa cea repede, o strictă exersare a formei. Dar al lui Constantin }oiu ascultă, în părțile lui cele mai reușite, de spusele lui Borges: "pagina perfectă
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
curiozitate bătînd în lăcomie cognitivă, un fel de cupiditate doctă în a afla cea mai fină informație cu privire la cea mai absconsă latură a nu știu cărui text alchimic egiptean. O filatelie rafinată în varianta istoriei religiilor, cam așa s-ar putea defini morbul lui Culianu. De exemplu, cînd te preocupă arta teurgică la Arnobius și semnificația „aripilor sufletului“ la Proclos, cînd te atrage catalepsia iatromanților și cînd dezbați melotezia astrală (corespondența dintre planete și simțurile umane), nu se poate spune că interesul intelectual
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
Pantelimon 113 bis (1999) și Podul - o antologie care se încheie cu trei poeme nepublicate pînă acum în volume. Versurile din Iedul fără ieșire, volumul de debut, definesc un topos fabulos, populat cu personaje bizare, marcate de tot felul de morburi, luptînd cu derizoriul realității. Ei sunt locatarii "căminului de nefamiliști", sau prizonierii "ieudului fără ieșire", devenite cadre simbolice. Poetul, ca toți locuitorii acestor spații de altfel, nu pare a căuta însă mijloace de evadare; sordidul îl închide în el însuși
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
singura deosebire că muribundul nu e de găsit în sala spitalelor, ci în aula facultăților de filozofie, iar moartea de care va muri nu va fi una somatică, ci una psihică. Este vorba de decesul gîndirii prin atrofie sufletească. Ca morb căpătat în urma unei patogenii discrete, sindromul gîndirii abstracte are un tablou clinic alcătuit din următoarele simptome: 1. folosirea unui jargon în care termenii nu au nici un conținut intuitiv; 2. vraja exercitată de alura emfatică a acestor cuvinte; 3. credința de
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
poți atinge fără să te molipsești de un iz de josime. Norocul Mădălinei Diaconu e că, fiind prea cultă spre a se lăsa atrasă de detalii pe cît de exotice, pe atît de serbede sub unghi speculativ, nu cade în morbul pestriț al eseisticii facile. Un simptom al crizei prin care trece filosofia este extravaganța de nișă a subiectelor abordate, autorii aplecîndu-se asupra unor teme despre care un Kant s-ar fi rușinat să scrie măcar un rînd, din convingerea că
Caleidoscop gustativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2576_a_3901]
-
presupusa homosexualitate a lui Schubert sînt detalii pe care Gibbs le tratează așa cum se cuvine - ca pe niște elemente de decor, și nu ca pe cheia patologică care chipurile ar explica geniul muzicianului. Pe scurt, Gibbs nu se molipsește de morbul terfelirii lui Schubert în cheie psihanalitică. Schubert va muri pe 19 noiembrie 1828, la 20 de luni după Beethoven, și va fi îngropat în Cimitirul Währing, la trei locuri distanță de mormîntul acestuia. Piatra de mormînt îi poartă bustul sculptat
Compozitorul fără biografie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5200_a_6525]
-
și Fuga. Dacă orientăm vârful compasului spre Vântul de martie, tendențiozitatea romanului e frapantă; dacă îl așezăm pe Fuga, Cronica de familie este un recviem. Viziunea asupra aristocrației din Fuga se sprijină pe câțiva dintre pilonii centrali ai imaginarului scriitorului. Morbul autodistructiv al acestei lumi este asemănător cu una dintre spaimele profunde ale autorului: tendința spre exces și, ca revers, sentimentul spleen-ului. O formă de manifestare a complexului pielei de sagri. În Fuga, atmosfera de crepuscul a lumii aristocrației este
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
îi vor suna anapoda și vetust. Drept care, erudită și serioasă, cartea se adresează teologilor, nu fizicienilor. Se pare că, în dialogul dintre teologie și știință, inițiativa trebuie să vină de la fizicieni, nu de la teologi. Aceștia din urmă suferă chiar de morbul scolastic pe care îl impută adversarilor, și Nesteruk e aici scolastic, Dumnezeul cel viu pe care îl invocă fiind alungat în favoarea Dumnezeului filosofilor
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
că face de rușine ideea de ficțiune, dar chiar strecoară în cititor senzația că un element incredibil s-a ascuns sub aparențele unei existențe prozaice. Viața lui Bejan pare scoasă dintr-o imaginație smintită care și-a propus să împingă morbul exagerării dincolo de pragul toleranței narative. E atît de neplauzibil ce se întîmplă cu acest om încît simțul coerenței se revoltă spontan. Căci într-un destin trebuie să existe măcar o infimă doză de sens sugerat, dacă nu un traseu clar
Crucea de la Oranki by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5679_a_7004]
-
A venit, acum, momentul unei lecturi - pe cât ni se îngăduie - contextuale și al unor întrebări - sub aceeași rezervă - destul de cinice. Care e speranța de viață a lui Klein? Poate duce în spate acest personaj-text atins de un autism lejer, de morbul minimalist și de o anume suficiență, oricâte cărți? Scos din cochilia așteptării, el trage după sine o întregă serie de entități identice care - să fim sinceri - îi îngreunează mișcările. Tocmai pentru că, alcătuit când din fibre musculare, când din rânduri și
Klein spuse nein by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9936_a_11261]
-
din drepturile cele mai prețioase ale omului; orice cetățean poate deci să vorbească, să scrie și să tipărească în mod liber. Lucru petrecut tot în Anglia, întregind astfel Magna Carta Apud Domine 1215. În această vreme, Spiritul latin, pătruns de morbul perfecțiunii formale avea să se remarce prin vestitul edict al lui Ludovic al XIV-lea, cinci ani mai târziu decât scrierea englezului Milton, în 1649, deci. Cu toate că edictul se referă la corporațiile tipografilor, la editori, librari și la toți cei
Milton, 1644 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14109_a_15434]