228 matches
-
morișca făcută. Alți gospodari aveau râșnițe cu hadarag, așa se numea un par, un lemn gros cât mâna care era fixat pe roata ce trebuia învârtită peste cea de jos, iar capătul de sus se sprijinea de o grindă. La morișca noastră se scotea o făină bună care trecea ușor prin sită, rămânând doar puțină tărâță, pe când celelalte râșnițe scoteau o făină aspră, pe care unele femei nici nu o mai cerneau și făceau turtele, pâinea sau mămăliga cu tot cu tărâță. În
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
se pieptăna și nu se farda niciodată la oglindă. Singurul lucru pe care îl făcea pe măsuța din fața oglinzii era înșiruirea unor cărți de joc într-o pasiență fără de sfârșit. Juca absentă și fără patimă, reluând mereu jocul ca o morișcă pusă în mișcare de curgerea timpului. Bătrânul recunoscu jocul. Era "Ofticoasa" o pasiență care nu ieșea nimănui, niciodată; o pasiență absurdă, căci un joc pe care nu-l câștigi niciodată sau pe care îl câștigi totdeauna nu mai poate fi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
musafirului se suprapuse cu scârțâitul unei uși, ce se deschidea și se Închidea În semiîntuneric, mișcată de curent. - Poate găsiți o comparație mai potrivită. - Găsesc, cum să nu găsesc, se Însufleți oaspetele, și gura Începu să-i turuie ca o morișcă: vacă, bou, cap de călugăr, pană de cauciuc, lebădă, lătrat de câine, ceas de buzunar, dinte de hienă, as de treflă, damă de pică, fustă, evantai, genunchi, ciorapi, pantofi, cizmă, pinten, copită de cal, ochi de viezure, șold, sân, gleznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se lăsă dus În voia soartei. De fapt, nici el nu știa prea bine cum ajunsese În gară. Căutând-o prin casă pe Mathilda, se trezi la un moment dat umblând haihui pe Karl Marx (capul Îi vuia ca o morișcă, urechile Îi zvâcneau, mâinile aveau un tremur Îngrozitor, iar cerul gurii Îi era amar și aspru ca o iască); de aici, trecând prin Piața Sfântul Spiridon, ieși pe Independenței, după care se trezi mergând pe Lăpușneanu. Ținea minte că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fumând câte o țigară. Poartă, de obicei, o discuție banală, vorbind despre vreme. Nu se știe de ce, În astfel de ocazii, inginerul ține cu tot dinadinsul să-și Îmbrace fracul și jobenul, lăsate În custodia văduvei de pe Bașotă 9... Când morișca celei de-a doua urne se oprește din rotație, făcându-și vânt cu evantaiul, inginerul Satanovski Îngenunchează În fața distinsei văduve, extrăgând cu migală, rând pe rând, bilele ascunse În locul intim de sub combinezonul doamnei și punându-le cu grijă Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de alte orificii. Sus-jos, stânga, dreapta. Sus-jos, stânga, dreapta. Și tot așa. Falangele degetelor pocneau. Gingiile clefăiau. Dinții clănțăneau În gură. Sus-jos. Stânga, dreapta. Ritmul se Întețea. Se aflau acum toți conectați la aceeași priză. Ritmul devenea halucinant. Și deodată morișca de trupuri se opri din opinteli. O străfulgerare de lumină și apoi beznă. Tăcere urmată de răsuciri și câteva oftaturi. Fulger și iarăși Întuneric. Filmul se volatiliza din nou. Pelicula se răsucea, alcătuind o bandă Moebius. Golurile urmau după plinuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
numai atunci va putea fi el, măcar pentru o clipă, bănuit sau Înțeles; dar, deocamdată, dinspre aripile sale vine o boare ca de dinaintea oricărui atentat. Și asta e sigur! În trupul său, de-a lungul venei Întunecate a rugăciunii, o morișcă de lemn macină versetele Înroșite cu sîngele macilor Întorși, pentru o clipă, dintr-o penitență a celor desculți, care vor fi odată bătuți În cuie pe lemnul căznit al unei flori de nu-mă-uita. Dar nu În zadar Își ridică el
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
stat, o țâră, pe gânduri, a zis: Poate că om mai veni, pe aici, neică Vartolomei. Poate că om mai pica și în pețit la dumneata... Pe Vartolomei îl mânca, încă, de demult, în podul palmei, să înceapă lucrul la morișca lui de vânt. Vorbele, fără noimă, ale lui Iov i-au intrat pe o ureche și-i ieșiră pe cealaltă. După ce mașina cea albă, ca laptele, s-a dus rânjind din zăbrelele-i argintii, el a uitat de străini. Trepădând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe el...Încet-încet, piatra râșniței a pornit să se învârtă singură, iar un șuvoi auriu de făină s-a slobozit într-un sac anume așezat. Am rămas descumpănit. Cu fața toată numai zâmbet, călugărul mă privea întrebător. „Ei, îți place morișca mea? Te-am păcălit. Asta-i, n-am ce-ți face.” Apoi, cu voce tare: Îi o mică moară care merge cu apa pârâiașului din grădină. L-am pus la treabă. Știi cum se spune: „Dumnezeu îți dă, dar în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
măi Codârlic, pune-ți-ar Sarsailă pielea la saramură, de câte ori ai spus că ba asta, ba cealaltă încercare a fi cea de pe urmă, nici nu mai știu. Ia, parcă-mi vine să te-apuc de coadă și să te fac morișcă (arată cum l-ar face morișcă) iac-așa, iac-așa, și când ți-oi da drumu', să nimerești cu nasu-n jos drept unde-a fi mai cald, în străfundurile iadului. CODÂRLIC: Ba să te potolești. Nu te teme, că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pielea la saramură, de câte ori ai spus că ba asta, ba cealaltă încercare a fi cea de pe urmă, nici nu mai știu. Ia, parcă-mi vine să te-apuc de coadă și să te fac morișcă (arată cum l-ar face morișcă) iac-așa, iac-așa, și când ți-oi da drumu', să nimerești cu nasu-n jos drept unde-a fi mai cald, în străfundurile iadului. CODÂRLIC: Ba să te potolești. Nu te teme, că-i fi mulțumit de data asta. Iaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de tafta și am aruncat-o în cărucior. Și cu aceeași euforie am cules bluzițe, salopete din flotir, o acoperitoare pentru urechi din blăniță, un pește albastru de pus în cădiță pentru a măsura temperatura apei, o carte plutitoare, o morișcă din animale, pentru agățat la cărucior, o pereche de pantofiori de gimnastică măsura 00, complet inutili, dar prea frumoși ca să fie lăsați acolo. O vânzătoare zâmbind venea după noi să ne sfătuiască. Eu și mama ta ne țineam de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe astronomul cu al negurii repaos, Cum ușor, ca din cutie, scoate lumile din chaos Și cum neagra vecinicie ne-o întinde și ne-nvață Că epocele se-nșiră ca mărgelele pe ață. Atunci lumea-n căpățână se-nvîrtea ca o morișcă De simțeam, ca Galilei, că comedia se mișcă. Amețiți de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii, Confundam pe bietul dascăl cu un craiu mâncat de molii Și privind păinjenișul din tavan, de pe pilaștri, Ascultam pe craiul Ramses și visam
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în podul casei ținea câteva perechi de hulubi jucători. Galben-roșiatici, cu două moțuri, unul în creștetul capului, celălalt pe frunte, ca un vârtej. Îi privea, în zori, cum se înălțau în văzduhul proaspăt și cum se rostogoleau, apoi, ca niște moriști căzătoare. Cu greu își desprindea Ceasornicarul privirile de la ei. Seara, așadar, meșterul se retrăgea în camera amintită și, după cel mult o oră, se culca; adormea repede. De la o vreme însă rămânea în atelier dincolo de miezul nopții, până spre ziuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
PIZDA. Și în poezii era cuvântul ăsta, și altele. Una dintre ele era scrisă cu pixul pe ușă de un băiat mai mare, vreun derbedeu, fiindcă spunea: Pizda măti-ntre copaci! Măta are cinci gândaci: Unul mișcă, Altul pișcă, Altu-nvârte la morișcă, Unul face tăiței Și-altu-și bagă pula-n ei! Într-o zi, când m-am întors în clasă de la veceu, am găsit mulți colegi adunați în jurul unei bănci. În bancă stăteau Petruța și una Iosub, și Petruța le făcea copiilor un
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
câmpii albaștri Și se răstoarnă carul și rău se-nglodează bătrânul. Mai că era să-i rămîe ciubotele-n glodul de nouri. Hei ce-i pasă! El norii frământă jucând mocăneasca Și pe-un vânt l-apucă de cap, făcîndu-i morișcă. Se tăvălea peste cap și, pișcat de-un purec de fulger, Se scărpina de-un șir de păduri ca de-un gard de răchită. Norii roșesc de rușine și fug iar vântul se culcă Între codri și munți... Uraganul mahmur
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și, când deschidea gura, sâsâia ca șerpii. Sau râdea nerușinat ca o tîrfă."Abjură gândul că aș fi un monstru", sâsâia el. Și râdea iar. "Abjură și declară că sunt frumos." Apoi a început să-și învîrtă capul ca o morișcă. "Galilei, așa se învîrte pămîntul? Uită-te bine și spune-le pe urmă tuturor că gâtul meu e atât de țeapăn încît numai un imbecil ar putea să creadă că mi se învîrtește capul." Ultimele cuvinte i s-au înecat
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
farfurie, cu un aer preocupat de ce se află acolo, nu de știrea tocmai lansată: efectul va fi pe măsură. Dar conversația se Încinge abia după primul fel. Atunci poate fi pusă În valoare adevărata artă a captării celorlalți printr-o morișcă (totuși bine strunită) de vorbe. Nimic În exces, nimic supralicitat, nimic vulgar. E suficient un singur rateu, un moment de plictis afișat al celorlalți, pentru ca debutantul În „conversaționism” să fie exclus pentru totdeauna. Din clipa aceea e un om pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
variau, nici un grup, nici o mișcare suspectă, noctambulii care se întorceau acasă sau plecaseră de acasă nu păreau oameni de temut, nu aveau steaguri pe umăr, nici nu ascundeau sticle cu benzină cu capătul unei cârpe ieșind din gât, nu făceau moriști cu măciuci sau lanțuri de bicicletă, și dacă despre unul se putea jura că nu mergea pe drumul care trebuia, asta nu trebuia să se pună pe seama devierilor de caracter politic, ci pe seama unor scuzabile excese alcoolice. La trei fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ardă. ...Comoara se îngroapă la rădăcină de copac, ori într-un cotlon, sub o piatră... atâta știam... Dar, când comoara o pus stăpânire pe gândul meu... gata!.. Totul a‟nceput să se învârtească în capul meu de copil, ca o morișcă. Bucăți de noapte cădeau peste copilăria me‟, multă vreme -, întunericul se lăsa asupra viitorului, tunete îmi băteau timpanele, ochii și obrajii îmi ardeau, buzele îmi tremurau a mânie dar și a neputință. Bătrânul tăcu o clipă și mai pufăi din
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
țipăt și se năpusti înainte, spre pieptul dușmanului său, care eschivă vârful spadei cu o lovitură seacă și dură. Din nou calmi, se mai priviră o dată. Gacel își învârti tabuka de parcă ar fi fost o măciucă și lovi ca o morișcă, de sus în jos. Orice novice în ale scrimei ar fi profitat de greșeala sa ca să-l străpungă dintr-o lovitură, dar Mubarrak se mulțumi să se tragă înapoi și să aștepte, încrezându-se mai mult în forța decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
turiști plecau; o marjă își lua zborul, o alta reapărea, pe locul rămas, pentru atât de puțin timp, liber. și părintele turiștilor îmbătrânea. Îmbătrânea văzând cu ochii. Fără vreo altă preocupare, fară vreun hobiu, care să-l mai scoată din morișca în care-și înfundase viața. Toate, până la pensionare. La două-trei săptămâni, după ce a ieșit la pensie, părintele turiștilor a încheiat prin darea în primire a tot ce avusese pe mână: dosare, situații, dări de seamă, bilanțuri, hărți, evidențe și multe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nu fi avut ocazia să-mi vorbești despre el. — Nu mi se pare prea nou. E destul de bătrân și de jigărit. Randle râse. Încă n-o mai auzisem făcând asta. Sunetul era ceva între nechezatul unui cal și hârâitul unei moriști. — Păi, zise ea, mă bucur că îți menține moralul ridicat, de oriunde ar fi venit. Cum îl cheamă? — Ian. — O, făcu ea. — Mda, știu. Decisesem să nu aduc scrisoarea primită de la Primul Eric Sanderson la a doua întâlnire cu doctorița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
misionar civilizându-i pe sălbatici cu Codul Rutier În mână. Cu un șuier amplu, el a trezit la viață autobasculanta eșuată Într-un braț al intersecției, cu o fluturare a palmei drepte a descâlcit micul vârtej din flancul sudic, În timp ce morișca antebrațului stâng turna untdelemn În blocajul care se produsese spre Via Moccacino. Unii martori susțin că doar o mișcare din bărbie i-a fost suficientă pentru a desțeleni camionul proptit În vitrina unei agenții de turism. A clipit de trei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
frunze care colportează zvonuri de furtună. Cu fracul scoarței tras peste tulpină, agitându-și coroana superioară, Încă păstrătoare de șuvițe verzi, salcia din grădină pare că ar dirija furtuna. În fața mea se ridică Încet un continent de beznă, populat de moriștile unor bigudiuri cu care nici Don Quijote n-ar fi cutezat să se lupte. Forma de viață extraterestră pare că mă va Îngropa, inseminându-mă cu niște urmași verzi, având șase picioare păroase și capete de broască. Alunecarea de teren se oprește
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]