190 matches
-
prin somn ești atît de egoist și avar, atunci te las în plata Domnului. Sperînd, totuși, la un pic de normalitate, femeia se apleacă, îl sărută pe fruntea lipicioasă și face o ultimă încercare. Plec acasă. Prea ești egoist. Un mormăit neinteligibil îi dă de înțeles că demersul ei este prostesc. Ajunsă acasă, Claudia se simte bine în patul ei și cum tot nu putea adormi, călătorește printr-o lume imaginară și comentează: Sînt casieriță, corectă, respectată, cu un salariu bunicel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o voce aspră Îi răspunse pe un ton ce părea să-i conteste dreptul de a folosi rețeaua telefonică. — Aici Mamele libere. Cine-i la aparat? — Aș dori să vorbesc cu domnișoara Hilfe. — Cine Întreabă? — Un prieten al ei. Un mormăit dezaprobator răzbătu pe fir, pînă la urechea lui. Dați-mi, vă rog, legătura, stărui Rowe, și În clipa următoare auzi un glas pe care dac-ar fi Închis ochii pentru a nu mai vedea cabina telefonică și ruinele din Holborn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care acea omenire putea fi teleghidată, toți se Îndreptau - cu capetele rotindu-se Întrebător spre cei Întâlniți pe drum, renunțând Însă să Întrebe ceva pentru că știau că vor primi același răspuns, o pereche de umeri ridicați sau un „Nu știu“ mormăit - către centrul intersecției, un rond mare, rămas ca prin minune liber de prezența automobilelor, În mijlocul căruia trona postul de control al polițistului. — Haidem și noi Într-acolo, am spus. Poate-aflăm lucruri noi. — Să mergem, a Încuviințat Silvio. Oricum, altceva mai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
așa era lăsat. Că și Po Tolo era cea mai mică stea din văzduh, dar că era cea mai grea. Am rămas așa, privind la cer. Deodată se auzi strigătul unui animal care Îmi Îngheță sângele În vine. Semăna cu mormăitul unui urs furios, numai că era mai prelung și mai ascuțit, cutremurând crengile copacilor de pâinea-maimuței. - Nu te teme. E leul, iar Dogonii se trag din leu, după cum ți-am spus. Atunci urcă și Gula. Rânjea, ticăloasa. - I-ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ridicat. Ceilalți m-au urmat deîndată, iar liniștea Înstăpânită printre neamurile noastre câtă vreme stătusem la sfat, se spulberă cât ai bate din palme. Zvon de glasuri, horcăieli, bubuituri, icnete, chiote - prinseră din nou a se ridica de pe țărm, acoperind mormăitul Mării. Nu mai văzusem niciodată atât de mulți oameni și femei la un singur loc. Unii trebăluiau la luntre, Învățați de Logon ce și cum să facă, alții aduceau vreascuri pe care le stivuiau În mormane Înalte, iar alții roiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Marelui Drum de Piatră Cubică. La 16.30 Leo avea programată o meditație cu fiul cel mic al Prefectului de Ianuarie. Pășeau totuși cu precauție, iar la curbe încetineau din timp. Turmele de căprioare traversau șoseaua în fugă, urmate de mormăitul furios al urșilor. Un ger năprasnic pișca, de acum, degetele pelerinilor. Umblau cu mâinile băgate în buzunare până la cot. Din vârful brazilor ciorile croncăneau jalnic. Deși prins între pieptar și maiou, celularul reuși să-și ridice țârâitul până la urechea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
puțin două sticle În mână petru că le auzeai ciocnindu-se Între ele. Apoi a căzut, cu sticle cu tot, de pe scara pivniței În pivniță și ai avut emoții: dacă i se Întâmplase ceva. Ai ascultat mai atent și odată cu mormăitul lui, compus desigur din Înjurături, i-ai auzit pașii. Nu-și rupsese deci nici gâtul și nici un picior! „Cel care suferă de amnezie totală este aceeași persoană cu aceea care «El» era Înaintea pierderii continuității memoriei sale?“ Lumina de afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
adormi la loc fără să vrea. Aproape se Înserase când cineva Îl strigă pe bătrân și Ana, trează acum de-a binelea dar fără puterea de a se ridica din pat, Își ascuți cât putu auzul. Nu auzi decât un mormăit de voci și salutul de plecare al celui care strigase mai devreme. În aceeași stare letargică urmări trebăluiala bătrânului prin camera de alături fără să-și poată imagina ce anume face și, când ea tocmai se ridicase În sfârșit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vie. Când plecase de-acasă, Kivi, gata de plecare și ea în altă parte, fredona un cântec, ca niciodată, și înălțase brațele, voind să cuprindă soarele. Buraticul tăcuse deodată, observându-l poate de pe frunza lui nevăzută. În tăcerea cuprinsurilor porni mormăitul depărtat al unei batoze. Își călăuzi din hățuri calul pe lângă grâie în care începuse secerea. Linii de secerători erau împânziți prin ploaia de lumină; se înălțau, se aplecau, făceau să strălucească instrumentele grațios curbate ca un craiu nou, agitau o
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
împartă cu el. Ceea ce ar însemna că Profesorul nu înțelege bine ce loc a ajuns să ocupe în viața ei. „Să fie bărbații mai superficiali?” - se întreabă scriitorul, fără a risca un răspuns categoric. În subtext descifrez ideea amânării, un mormăit de genul: „Chestiunea mai trebuie studiată...” O simt și ca invitație ce mi se adresează în calitate de cititor. Drept care îmi dau cu părerea: Nu știu cine a sau unde s-a scris că sufletul masculin este mai fragil în fața unor încercări ale vieții
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Da’ undi l-o pus necuratu’ sî cânti „Trăiascî Regili”. Dupî o vremi, o vinit niști perdi varî, caaa... aista, cu mașâna șî l-o luat. ȘÎ bun dus o fost... În jur s-a auzit râs sănătos, dar și mormăitul ca de urs al securistului: ― Lasă, că ies eu de aici... Spre amiază, doctorul Pas, Însoțit de doctorul Gruia, care a făcut parte din echipa operatorie când securistul s-a accidentat, au intrat În salon. Sora șefă a adus o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
femeia îl ostoia, tîrîndu-l de mână, necăjită: ― Taci, maică, taci-taci! Mașina dispăruse cu mâna albă ca o turturică. Grigore Iuga se cutremură, parcă s-ar fi trezit dintr-un vis. Nu mai auzea decât scâncetul copilului, și mulcomirile femeii, și mormăitul babei: ― Fire-ar al dracului! Capitolul IV LUMINILE 1 Două zile Titu Herdelea avu să povestească ce-a pățit și cum a petrecut la țară. L-a descusut întîi doamna Alexandrescu, proprietăreasa lui, care, când nu vorbea de Jenică sau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tradiționala plecăciune japoneză, apoi zâmbesc larg și vă cer comanda. Comparați acest lucru cu multitudinea de situații din ziua de astăzi în care aveți noroc dacă funcționarul vă privește când îi vorbiți sau obțineți de la el și altceva decât un mormăit. +++ +++ TEMĂ Pe un carton de 3 × 5, treceți declarația misiunii „nimeni nu remarcă normalul”: „sensibil diferit” și, în același timp, „confortabil de familiar”. Începeți prin a vă provoca colegii să identifice și să implementeze lucruri pe care oamenii le vor
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
vezi Grant & Grant Hennings, 1977, pp. 84-85. 25 Vezi, în acest sens, "manifestările vocale fără conținut verbal, cum ar fi râsul, geamătul, oftatul, tusea seacă și dresul vocii" (Prutianu, 2004, p. 8) sau așa-numitele "manifestări expresive precum: suspinele, bombănelile, mormăitul, [...] plânsul, jelitul, țipetele, urletele, văicăreala, scâncetul, [...] bolboroseala, plescăitul, murmurul, bălmăjeala [...] etc." (Nuță, 2004, p. 21). 26 A se diferenția zâmbetul deschis, sincer, de bucurie ("zâmbetul Duchenne") de zâmbetul din politețe (cf. Ekman, 2011, pp. 294-303), zâmbetul real (simțit) de cel
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
iar dacă-i în urmă, stai și-l aștepți." (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb) (d) "Și, într-un punct anumit, mi se părea chiar că zmeurișul e vânzolit de o vietate puternică, ba... mi se mai părea că și un mormăit, plin de rele prevestiri, străbate depărtările până la mine... Era vântul care clătina întinderea trandafirie și plină de soare a smidului de zmeură, și poate că vreun brad sau paltin, cu încheieturile slăbite de bătrânețe, se legăna scârțâind la suflarea aceluiași
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]