650 matches
-
și așteptând altă întrebare. - Nu înțeleg de ce ne minți, nu pricepi că nu câștigi nimic din astea? - Doamna directoare, eu nu mint pe nimeni, spun numai adevărul. Acum am învățat să cânt. - Ar fi timpul să-ți revii! Și directoarea morocănoasă a plecat fără a fi lămurită, ba și mai tare derutată. Plăcerea cu care cânta Talida la acest instrument dumnezeiesc, recita versuri în engleză minute în șir, stârnea invidia colegelor și admirația băieților din liceu și nu numai, căci fenomenul
EUFORIE SINUCIGAŞĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352804_a_354133]
-
plimbări certați cu gheață de sub zăpadă proaspăt depusă. Iarnă e frumoasă. Mă ridic leneșa din pat, mă îndrept spre baie pentru a-mi îndeplini ritualul de igienă matinal. EL este deja în bucătărie, pregătește cafeaua și strigă cu vocea lui morocănoasa că mă așteaptă pe balcon la țigară de dimineață. Cele minus multe grade mă revigorează instantaneu, iar fumul de țigară și mirosul de cafea tare mă îmbrățișează și inaugurează o nouă zi de care trebuie să profit din plin. Programul
PARTEA I) de DIANA ILIA în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354330_a_355659]
-
deodată că locul meu nu este acolo. Mă aflu într‑o gară pustie așteptând un tren deviat, care sigur nu va sosi. Liniștea se sparge brusc. Telefonul sună răgușit. Tresar. Ridic receptorul și iau nota telefonică transmisă de o funcționară morocănoasă, cu vocea găunoasă. Aceasta îmi comunică sec: „Mâine la ora 10 trebuie să fiți prezenți la Comitetul Județean de Partid pentru transmitere de sarcini privind siguranța principalelor obiective din comună în perioada ce va urma, împreună cu secretarul organizației de tineret
DIN CARTEA BIETUL OM SUB VREMI CAP I VREMEA SCHIMBARII de DORINA STOICA în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353174_a_354503]
-
autenticul și a da la o parte copia. Pentru a deosebi creștinul de caricatura ori imitația sa nu există procedeu mai sigur decât a cerceta dacă postulantul este sau nu un om vesel și mulțumit. Dacă ipochimenul e intolerant, ori morocănos, ori agitat ori mahmur, ori necăjit, nu e creștin oricât de perfect, de fidel ar fi virtuții. Este virtuos dar nu este creștin. Creștinul este liber, așadar este fericit. Acesta și este sensul genialei și inspiratei fraze a lui Kirkegaard
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354530_a_355859]
-
sporovăiești acolo, micuțule? auzi vocea profundă a Crinului Imperial. -Chiar așa! Ne tulburi somnul de frumusețe, nesuferitule! se zburli Păpădia. -Ei lasă, madam Zbârlici, că nu ți se ofilesc „fulgii”! Nu mai face atâta tam-tam. E un copil, o admonestă morocănos mai vârstnicul Mărăcine. Frumusețe? Ești înfoiată ca o curcă înfuriată. Hmmm.. -Ia uite la el, uscătura ... -Nu vă mai ciondăniți! Mai bine să punem la punct programul pentru azi! a vorbit Crinul. Frumosul Crin, sofisticat, îmbrăcat în costum alb tivit
POVESTE DE PRIMĂVARĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354617_a_355946]
-
CĂLUȚIU-SONNENBERG - CURS DE... EUROPEANĂ Autor: Gabriela Căluțiu Sonnenberg Publicat în: Ediția nr. 1365 din 26 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Cândva, prin anii șaizeci, verișoara mea s-a făcut de pomină cu încercarea de a-i recita unui Moș Crăciun morocănos o poezie festivă. Îmbujorată și cu glas pierit, mogâldeața și-a început recitalul cu titlul pompos: „Partidul”. „Ce e aia, Partidul?!”, a repezit-o cu glas tunător Moșul, care nu accepta deloc să fie strigat Gerilă, scârbit de amestecul politicii
CURS DE... EUROPEANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347102_a_348431]
-
este strivită cu pasiune la sînul rodnic al unei femei. Ce corespondență secretă o fi între femei și florile din grădină, ce suavă legătură se statornicește între zborul unei păsări și irișii îmbătați de frumusețea zborului ai unei fete îndrăgostite?! Morocănos de la o vreme, Vascodagama abia de le mai dădea bună-ziua vecinilor, trecea prin văgăună ca o nălucă, se mai oprea să discute cu primarul despre vreme, își punea mîna streașină la ochi și studia formele halucinante ale norilor, ființe inexistente
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
îi jupim de zor pereții . ..(de vopsea) Ca la concurs, Lucica,Maricica, Pe scenă șoșotesc cu Valerica Și pe sub ochi, mereu fac un ocol Să nu apară Ghiță în control. E-n iunie și, iată, vine Bosul Și mormăie mereu morocănosul . Trecută este ora de plecare, El vrea să mai lucrăm, dar ,,bani nu are”. E-n iunie, încet seara se lasă Iar noi fugim ca iepurași-acasă. . . Într-o secundă mică, atâtica, Pe scenă-i Ghiță, Bosul și Lucica. . . =11 Iunie
E-N IUNIE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358043_a_359372]
-
și berea-i rece... Ce zici, s-a adresat bărbatul celui ce se făcuse mic în scaunul său, cocoșat, răzimându-și fruntea pe o mână ce-i ascundea ochii cu totul. - Cum? A, nu... mulțumesc, domnule avocat, sau... a răspuns Mișu, morocănos, fără să-și scoată privirea din hârtii. Era mai mult un mormăit. Cuvintele nu fuseseră înțelese, dar refuzul a fost decriptat corect. Dar brusc, când Lucian Cenușe ajunsese la ușă, s-a ridicat și el grăbit, a împins hârtiile pe
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
-i cunosc, dar dacă îmi trimit cereri nu-i pot refuza. Am un prieten, care stă perete în perete cu noi. Nu ne vedem cu săptămânile, dar ne like-uim în fiece seară. Are un umor nebun! - Vrei să spui că morocănosul de la 13 are umor? Am intrat și eu de câteva ori, dar mi se pare timp pierdut. Numai pițipoance, care își postează figurile și-și dau tot timpul cu mâna prin păr. Care de care mai inteligentă! Altele se dau
TABLETA NOUĂ DE WEEKEND (16+14 !): FACEBOOK de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 835 din 14 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359758_a_361087]
-
iscoadă s-o urmărească. În noaptea următoare bătrâna aruncă șaua pe sărmanul animal, încălecă feciorește ca de obicei și cu pelerina neagră în vânt ajunse la poartă. - Cine a închis-o? - strigă ea cu voce pițigăiată. - Eu! - răspunse un paznic morocănos. E porunca stăpânului. Se zvonește că prin preajmă bântuie tâlhari. - Și de-aia nu mai pot eu! Deschide să ies la plimbare! Cum întredeschise poarta, cal și călăreț se pierdură în noapte. Pe dată în urma sa se strecură un alt
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
mult. În cele din urmă, Dumnezeu se trezește și vede că pământul e așa de întins, că nu mai e loc pentru ape. Neștiind cum să rezolve situația, trimite albina la arici (cel mai înțelept animal) să îi ceară sfatul. Morocănos din fire, ariciul refuză. Dar albina se ascunde și îl aude pe arici bodogănind: Ce tăntălău și Dumnezeu, nu știe că trebuie să strângă pământul ca să-l încrețească! Albina a zburat la Dumnezeu și i-a spus. Enervat că a
Povestea ca viață. Dumnezeu cu față umană () [Corola-blog/BlogPost/338610_a_339939]
-
de legume și fructe a fermierilor, un mare centru comercial, orașul subteran al Montréalului, un film etc. Când ne-am prezentat la centrul de imigrați, înaintea noastră era un șir de câteva sute de metri. Ajungând la ghișeu, o funcționară morocănoasă, fără să studieze motivele cererii, ne-a programat data interviului peste trei luni, punându-ne într-o situație dificilă. Ce era grav în această decizie? Faptul că, până nu erai acceptat, nu aveai dreptul la lucru. Or, fiica noastră era
O viață de luptă, suferință și speranță: VICTOR ROȘCA, inginer, scriitor și publicist () [Corola-blog/BlogPost/339238_a_340567]
-
și investesc totul într-o expediție la al cărui capăt, greu de întrezărit, îi așteaptă riscul considerabil de a fi făcuți carne de mici. Orice surse sunt bune pentru a da de urma borsetei cu lozuri furată: vecini de scară morocănoși, un copil singur acasă, niște țigănci clarvăzătoare, un bordel într-un apartament de bloc. Îți recomandăm Filmul românesc, în cronicile străine de acum 10 ani și în cele de astăzi Adesea, continuarea călătoriei atârnă de un fir de păr, de
Două lozuri și trei luzări iluzări () [Corola-blog/BlogPost/339145_a_340474]
-
la mine iar eu trebuie să port și înfrângerile lui pe umerii mei. Asta este crucea mea. Excesul de virtute este la fel de dăunător ca și lipsa acesteia. Pentru că nu voiam să văd nici o legătură între virtute și apă, am reluat morocănos: - E vorba de apă. A dat din umeri înțelegător și spre surprinderea mea, a adăugat: - Ești tare slab de înger. De data asta ai scăpat pentru că ești la fel de uscat ca și mine. Am închis ochii fericit și i-am întins
PUNTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340730_a_342059]
-
în totalitate. Sunt cicălitoare, nu-mi convine nimic din ce fac subalternii. Nu îmi explic ce am. Fugitiv îmi trece prin minte Dragoș, însă îndepărtez rapid amintirea. - Doamna doctor, la telefon! - Cine este? - Nu știu, nu s-a prezentat! răspunde morocănoasă secretara. - Alo! Dr. Popescu la telefon. - Bună Flori, Dragoș te caută. Inima îmi bate în ritm alert, simt cum mă lasă picioarele, așa că îmi trag un scaun și mă așez pe el. - La cât termini programul? - La ora două. - Bine
SĂGEATA LUI CUPIDON III (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342331_a_343660]
-
în totalitate. Sunt cicălitoare, nu-mi convine nimic din ce fac subalternii. Nu îmi explic ce am. Fugitiv îmi trece prin minte Dragoș, insă îndepărtez rapid amintirea. - Doamna doctor, la telefon! - Cine este? - Nu știu, nu s-a prezentat! răspunde morocănoasa secretara. - Alo! Dr. Popescu la telefon. - Bună Flori, Dragoș te caută. Inima îmi bate în ritm alert, simt cum mă lasă picioarele, așa că îmi trag un scaun și mă așez pe el. - La cât termini programul? - La ora două. - Bine
ŞTEFANA IVĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/342334_a_343663]
-
în totalitate. Sunt cicălitoare, nu-mi convine nimic din ce fac subalternii. Nu îmi explic ce am. Fugitiv îmi trece prin minte Dragoș, insă îndepărtez rapid amintirea.- Doamna doctor, la telefon! - Cine este?- Nu știu, nu s-a prezentat! răspunde morocănoasa secretara.- Alo! Dr. Popescu la telefon.- Bună Flori, Dragoș te caută.Inima îmi bate în ritm alert, simt cum mă lasă picioarele, așa că îmi trag un scaun și mă așez pe el.- La cât termini programul?- La ora două.- Bine
ŞTEFANA IVĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/342334_a_343663]
-
puișori. Fiind de soi bun, toți cântau frumos. Au înființat grupul vocal „Fox” cu care au dat spectacole în toate pădurile și satele din împrejurimi. Pândele, care nu găsise pe nicăieri o ursoaica pe placul lui, rămase burlac. Deveni mai morocănos, măi singuratic și începu să se vaiete toată ziua: „Mooor, moor, mor, mooor!”. Cine îl auzea, râdea de el, știind că glumește. Tot Dalila a fost cea care l-a scos din starea lui de izolare, invitândul să cânte cu
POVESTE DIN MUNŢII CARPAŢI (ROMÂNĂ, ENGLISH, MAGYAR, DEUTSCH) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342291_a_343620]
-
Sydney, detașă provizoriu, un bărbat tânăr, pentru a se ocupa de întreținerea și buna funcționare a farului. Noul angajat se mută, împreună cu nevasta și cei trei copii, într-o cămăruță din spatele casei lui Tom Buddle. Căpitanul deveni din ce în ce mai supărat și morocănos deoarece copiii făceau multă gălăgie și alergau toată ziua după Ispas trăgându-l de coadă sau aruncând cu pietre în sărmana vietate nevinovată. Buddle fumegând de nervi, se duse la căpitănie și ceru să fie trecut în rezervă motivând că
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
topește ca zăpada primăvara, tata era negru la față, nu l-am văzut niciodată cu noi la masă în vara aia, cred că ne lăsa nouă totul, mama era mai tot timpul lângă icoane, făcând cruci, oamenii prin sat păreau morocănoși, supărați, numai Tache, cu o mână la chimir și cu biciul în cealaltă privea de sus, ca vătafii... Într-o noapte fără lună venea de la crâșmă, crâșma lu’ nea Ilie, vecinu’ lu’ Tache, Stoian. Mai-mai să dea peste căruța oprită
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
și noi cu chiu cu vai la poarta. În două cuvinte, îi spun ce ne-a mănat la miliție, el imediat: - Sergent de servici, iai pe ăștia doi și du-i la tovarășul maior Dumitru Agarici. Un gialat masiv și morocănos ne smucește dintre țiganii de la poarta și ne duce la un lift în interiorul clădirii, oprește la nu știu ce etaj și ne dă brânci afară din lift. - Așteptați aici pe coloar să vă anunț la tov. maior, o fi având pe cineva
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
sticlă de șampanie era trei lei Dacă aveai așa ceva erai cineva cel mai greu Era cu sticlele de ulei rădeam cu unghiile prenandezul de la etichete Bine-nțeles că nu aveam detergent, apa la robinete... La un gemuleț stătea un moșuleț morocănos Se uită cu lupă la gură sticlelor să nu fie ciobite,murdare De obicei nimerea în fața mea o țigăncușa cu sticle din containere de gunoi Până termină ea de predat terminăm și eu de visat se vindeau și cărțile de pe
GENERAŢIA DE STRIGOI de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342848_a_344177]
-
este buletinul lor de identitate în orice colț de planetă. („o, vorbiți, scrieți românește, pentru Dumnezeu!”, spunea odată poetul). Iartă-mă, Sfântă Limbă Română că, în loc să-ți aduc flori la sărbătoarea ta, vin cu lacrimi și cârteli. Nu sunt un morocănos, ci sunt puțin trist, că românii sunt așa cum sunt, că Maica noastră România nu este așa de dodoloață pe cât este de frumoasă și bogată, dar cu fii săraci, veșnic dezbinați și împrăștiați prin lume. Fii, care, ajunși pe meleaguri străine
ŞI TOTUŞI...UNIREA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343429_a_344758]
-
înger de copil binecuvântată. Au peregrinat peste tot, Ionuț era neobosit în a găsi locuri unde să se desfășoare și să se bucure de compania altor copii. S- au plimbat cu bărcuța, au văzut maimuțelele, leii cei fioroși, ursul cel morocănos, păsări și o sumedenie de animale sălbatice aflate în imensa grădină zoologică. Timpul zbura, iar ei nici nu sesizau trecerea lui, până nu-i apostrofa Ionuț că nu a mâncat nimic și îi este foame, și atunci trebuiau să revină
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340141_a_341470]