290 matches
-
care îi înspăimânta și pe cei mai curajoși războinici indigeni, iar el însuși învățase să se teamă de ea. Asculta. Privea. Mirosea aerul... Uneori, anaconda sâsâie ușor. Anaconda agită apa cu încrețituri diferite de cele ale caimanului. Anaconda duhnește a mortăciune. Ceva se mișcă la un metru de provă. Cu mâna stângă căută vechea lanternă și se rugă în gând să mai funcționeze încă o dată, chiar dacă lumina ar fi tot atât de slabă și tremurată ca întotdeauna. Socoti distanța, focaliză mișcarea și apăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în traistă cîte-o șmecherie neobișnuită... Unul, cum zice fermecătoarea, are inteligența neagră. Cică vede în întuneric. Găsește lucruri care au fost pierdute încă de pe vremea în care bunică-ta nu-l cunoscuse și nu se dăduse încă bărci cu mortăciunea de bunică-tu... Altul deschide fără cheie ușile cele mai încuiate, descleștează țâțânile cele mai fioroase. Când îl simt, yalele cele mai îmbîrligătoare se îmblînzesc și torc ca niște pisici. Nu pune decât un deget pe ele. Și broaștele cele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
neagră... Cam deșelată. - Unde-i tirată soneria? - La ce-ți trebuie sonerie?! Cum te apropii de vizetă, cum și alea dinăuntru te presimt imediat. Te spală într-o privire, îți trage vreo ucenică zăvorul, iar tu-i decartezi punga cu mortăciuni... - După aia, ele îmi cardesc frecția... - Încă nu. Că întîi îți înnumără încărcăturile. Ți le gâdilă. Ți le măsoară... Le ridică în lumină să privească dacă nu cumva le-ai adus cu părul în ochi... Adică dacă nu le-ai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Încă nu. Că întîi îți înnumără încărcăturile. Ți le gâdilă. Ți le măsoară... Le ridică în lumină să privească dacă nu cumva le-ai adus cu părul în ochi... Adică dacă nu le-ai montat piciorușe, antene, cleștișori de la alte mortăciuni. Iar când constată că le stă elegant cu zoologia... ție-ți răstoarnă salariul într-o sticloanță pentru acasă (nici nu te cunosc, cum să se apuce, bă, să se drojdească cu tine?!), iar pe coropișnițele ce le-ai adus - le
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ce să-i cadă carcasa tabloului electric pe buba picioarelor. - Cum, hoarcă, să se căsătorească târfele din Guadelupa cu doi gîndaci? Ce-ar cîștiga? Oprindu-se din șontocăit, negriciosul vîrî două unghii sub pântecul șobolanului și se scărpină elegant. Codița mortăciunii se învîrti de două ori pe loc. Apoi se balansă de trei ori către stânga și de patru ori către dreapta. - Bă Chiose abstinent, nu-l știi și pe sărmanu'domn profesor Iacovachi... de stă pe scară cu Nușa, care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cartea de neant sau lamele pentru surpriză, manevrîndu-le cu viteză variabilă, potrivită întețirii sau deșirării povestirii străinului. - ...În loc de asta - își reluă firul istorisirii necunoscutul -, m-am deșteptat într-un oraș București pândit, înjunghiat și lepădat pe marginea unui câmp cu mortăciuni... Dincolo de Hala Traian... Mai încoace de Institutul de Medicină Legală. Dublu dezorientat, cu privire la adresele la care îmi încredințasem colecțiile... Și într-un perimetru unde nu mai m-aș fi mirat să întîlnesc, galopând, sălbăticiuni cu măruntaie de clavecin între măsele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
E, săraca de dânsa, spirit nemuritor?... Nu-i spirit nemuritor... Să fi fost Eulampia, prima mea iubită, prietenă de-a mamei. Cu înfățișarea ei cadaverică și imobilitatea sa de cartof, spirit nemuritor?... Nu prea părea... Păi, atunci dai și peste mortăciunea de mătușă-mea, Haricleea și pici la controversă. Fiindcă, în mod sigur, mătușă-mea cea răpciugoasă nu era spirit nemuritor... - Pițipoanco, zboară-i dintele și potcovește-l!... Mortăciunea fumurie garibaldește că tu ai plăti-o și pe cursa asta, scămoșatule
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de cartof, spirit nemuritor?... Nu prea părea... Păi, atunci dai și peste mortăciunea de mătușă-mea, Haricleea și pici la controversă. Fiindcă, în mod sigur, mătușă-mea cea răpciugoasă nu era spirit nemuritor... - Pițipoanco, zboară-i dintele și potcovește-l!... Mortăciunea fumurie garibaldește că tu ai plăti-o și pe cursa asta, scămoșatule... Însă nici n-apucă Spectrul să se bucure, că ultima petală, cea de-a patruzeci și una, păru să-i confirme ipoteza că spiritul omenesc e nemuritor și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cioara aia, în urma unor preparative cu totul exagerate, o despicară în trei, cu baioneta - părea o pasăre perfect adevărată, dar, când colo, nu era -, niciunul dintre ei nereușind să-și astâmpere foamea cu carnea ei de păcăleală. Mirosea concomitent a mortăciune, a urină de vacă și-a rumeguș. După o săptămână, își luară inimile în dinți (cercetînd și strungile dimprejur, și găsind liniște, dar fiind prea înrăiți de foame). Și, pe ocoluri ce nu le mai bunghea nici Regele, ca fost
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
albastră, ca peria. Se apropiau de baltă. Ene și Petre căutau găini moarte sub măselele de lut. Dacă găseau una, i-o aduceau lui Oprică. El o lega cu o sfoară de un țăruș înfipt în pământ moale și arunca mortăciunea în apa putredă. Ședeau așa cam un ceas, privind lintița în care înotau broscoi. Se făcea liniște. Atunci auzeau groapa. Gunoiul luneca tăcut, surd. Li se făcea frică. Nici vrăbii nu mai treceau prin cerul de deasupra. Auzeau numai clipocitul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe urmă, era rost de țuică, de câte... Lăsa să treacă o vreme. Ceilalți, numai ochi. - Băi, și mi-adunați chiștoace? Și mi-aduceți bani și țuică? 122 -Aducem. - Bine. Atunci bateți laba cu geambașul! Prin apă veneau racii la mortăciune. Îi auzeau cum se înfig în carnea putrezită. - Sânt niște huidume de te fărîmă! Fugiți de la armată, dizertori... Se strângea carnea pe copii ca la găini. -Dizertori? , - Da. Au centiroane și bărbi și aruncă cuțitul la fix! Unde vrei te
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
propriul ei absolut, întru cât se refuză măreției și scoboară de bunăvoie într-o degradare temporală, într-atît sânt Până și-n moarte caut viața, și rostul meu nu este decât a o descoperi în tot ce nu e ea. Dacă mortăciunea divină ar fi mai vie, de mult aș poposi în brațele ei. Dar Dumnezeu a împrumutat prea puțin vieții ca să am ce să caut în pustiul lui. Nu se mai poate trăi decât pândind viața peste tot unde nu-i
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de ajuns pentru a le atrage imediat, pentru a devora prada cu înverșunată furie, fără să le mai poată fi luată. Erau insensibile la frig și la căldură și refuzau orice haine, chiar și pe gerurile aspre ale iernii, dezgropau mortăciuni și vânau orătăniile. Fetițelor le era frică de lumina zilei (aveau fotofobie) și preferau noaptea (nictalopie), ascunzându-se toată ziua la umbră și acționând noaptea, gemând și urlând... Micuța Amala a murit de nefrită în 1921, iar Kamala nu a
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
Atuncea aici e ! hotărî Isaia. De aicea plecăm, de la altar. Ne trebuie prapuri. Puțică se înființară, obișnuiți cu corvoadele de orice fel. Aduseră prăjini și cârpe, care putrede, care peticite, dar de o culoare potrivită, de frunză veștedă și de mortăciune. Isaia încuviință cu un semn ; legară cârpele cu noduri nu prea strânse, să nu se destrame țesăturile rărite. Puțică ridicară prăjinile spre cer și se așezară unul lângă altul. — Acuma vine masa, se strădui Isaia să-și amintească. Adică un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Bietul Ioanide mai puternice emoții cerebrale. Cere-mi cărți, orice vrei, ești liber să alegi. Ai curiozitatea ideilor, nu-i așa? Tudorel făcu o grimasă. - Cărțile sunt lucruri moarte, e mai interesantă viața. - E un sofism și ăsta. Cărțile sunt mortăciuni pentru GonzalvIonescu, care se mulțumește sa le citeze la bibliografie, dar pentru noi sunt viața surprinsă în ceea ce are ea mai acut. A ridica terme, a face diguri, a vedea piese de teatru, a discuta sisteme de filozofie, aceasta e
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cel mult. Eu am dat cinci lei pe el. . Lui Pomponescu nu-i plăceau vechiturile în casă, voia mobilă nouă, folosită de el întîia oară. Oglinda veche i se părea înțesată pe dedesubt cu fantome, pe canapelele vetuste vedea numai mortăciuni. Ideea că stătuse pe ele ființe care acum erau la cimitir îl înfiora. Nu mărturisea pe față totuși aceste mici slăbiciuni. Dimpotrivă, Saferian nu putea suferi lucrul nou și ar fi dormit sub o plapumă sub care murise cinci generații
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
renegat nu e încă ungur, cumcă evreul botezat nu e încă creștin. Abia dizolvîndu-se în pulbere devine pământ, cum ovreiul abia în nepoții lui devine creștin, cum renegatul abia în nepoții lui devine ungur. Factorul infectat de străinism e o mortăciune morală a corpului, ce mirare dar cumcă inamicii noștri așteaptă să cadă mortăciunele corpului nostru, ca din ele să-și constituie pe al lor. Numai că s-au înșelat amar inamicii noștri. Ei gândeau că ni e mort corpul și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
dizolvîndu-se în pulbere devine pământ, cum ovreiul abia în nepoții lui devine creștin, cum renegatul abia în nepoții lui devine ungur. Factorul infectat de străinism e o mortăciune morală a corpului, ce mirare dar cumcă inamicii noștri așteaptă să cadă mortăciunele corpului nostru, ca din ele să-și constituie pe al lor. Numai că s-au înșelat amar inamicii noștri. Ei gândeau că ni e mort corpul și începusă a tăia din el cu cuțitul. Dar corpul nostru nu era mortăciune
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mortăciunele corpului nostru, ca din ele să-și constituie pe al lor. Numai că s-au înșelat amar inamicii noștri. Ei gândeau că ni e mort corpul și începusă a tăia din el cu cuțitul. Dar corpul nostru nu era mortăciune, ci numai amorțit, vorbe de-aceeași rădăcină, deși nu cu-același înțeles. Corpul amorțit e un corp viu, sănătos, numai că starea lui e anormală; inima a încetat de a fi centru pentru unele din estremități; ci prin o mișcare
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
unii vând, alții cumpără, unii beau și chiuiesc, iar alții numai privesc. Toate-n ea ca ziua vin și se duc. Precum în fundul mării stă mărgăritariul și mărgeanul și în fundul pământului pietrele cele mai scumpe, iar pe fața mării toate mortăciunile, așa și în lume: cei vrednici și cinstiți - ascunși și nevăzuți, iar cei nerozi în cinste mare. Lume fără nebuni, ca pădure fără uscături - nu se găsește. [13 iunie 1876] O TRAGEDIE ȚIGĂNEASCĂ Între mai mulți prășitori țigani care lucrau
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ta a zis că mai curând ar da țâță la o vițică decât sor-tii, ca barem să nu crească o curvă!" sau "Huo, prusacilor! Huo, împuțiților! Grohăitorilor! Rahați cu ochi! Bastarzi de popi! Pui de târfă! Hoitarilor! Putregaiurilor! Lăturilor! Mortăciunilor! Boaitelor! Sectanților! Hoituri de pisici! Râioșilor! Băloșilor! Învârtiților! Păduchioșilor!"*, de o parte crima, de cealaltă un rit de trecere? violență sau joc? La fel, pedeapsa corporală a fost mult timp socotită o practică banală, normală, chiar indispensabilă în Occident (Giolitto
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
fund și Freddy se uită fericit la degetul lui și îi dă un pupic. Acu', acu', îi zice Grete scumpului ei, ai putut să-ți vâri degetul în cutia cu comori a lui Grete, care e cu siguranță altceva decât mortăciunile puțind a supă de găină pe care celelate muieri le poartă în chiloți. Și ce face scumpul de Freddy? Îi face pe loc lui Grete o propunere în căsătorie în toată regula. Dar Grete se abține, că ea cunoaște viața
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
apos o dublează și o face grea Când o umple cu porcăria de umezeală Și atunci are mama mea, Mama mea cea adevărată, O nevoie să stea pe latrină Și a apăsat-o Și a apăsat și ea Și atunci mortăciunea de Sepp cel Împuțit Și-a putut găsi culcușul în hârtia de ziar (bea mult) Culcușul Hârtia de ziar Și marea carne de om Totul se poate arde Și în nici unul nu vrea să se numere și focul Care poate
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
trebuie să stea în pădure până se găsesc toate durerile Un om uns e un om curat Afară un om poticnit Ogorul meu a părăsit cocina porcilor Trebuie să fi dat înghețul cu cercul lui alb de brumă ca o mortăciune Și eu trebuie să rămân acasă până când ciotul meu de la picior devine vinețiu închis Pielea strigă după dogoare până când ajunge să ia foc Dar gerul îngeruit arde cu un cuțit care-i priceput la oameni. Era.. În vremea războiului rece
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mediul înconjurător... CÂNTĂREAȚA: El... (arată către compozitor) are un drept îngrozitor, dreptul total. E cel mai uriaș drept în universul ăsta, cel mai înalt și frumos drept total. El este ultimul sunet din viața mea. (îl privește galeș) IMPRESARUL: Târfă, mortăciune cu pizdă... nu-l pupi tu pe ăsta în vecii vecilor... niciodată. COMPOZITORUL (impresarului): Și tu nu o să pupi niciodată seria ta de figurante pizdoase în corpul tău obscur și șvăbuit în cel mai înalt grad... în vecii vecilor... niciodată
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]