319 matches
-
al regelui Ludovic-Filip I, Mortier îl însoțea pe acesta la o trecere în revistă a Gărzii Naționale, pe 28 iulie 1835, moment în care a căzut victimă unui atentat cu bombă împotriva regelui. Este înmormântat la Les Invalides și numele Mortier este înscris pe Arcul de Triumf din Paris.
Adolphe Édouard Mortier () [Corola-website/Science/312352_a_313681]
-
aruncătoare de flăcări, de distrugere a câmpurilor minate, tancuri-pod sau tancuri-cu-drum-bandă, destinate în special primelor ore ale debarcării. Aceste tancuri se puteau transforma rapid în blindate obișnuite, după demontarea dispozitivelor speciale. De asemenea, au mai fost concepute tancuri purtătoare de mortiere de calibru mare, pentru distrugerea cazematelor. Aceste vehicule au fost testate pe plajele din Yorkshire, Anglia. Cele mai multe „drăcii” au fost deservite de echipaje din Divizia a 79-a blindate, fiind detașate pe lângă diferitele unități de desantare. Inginerii militari au conceput
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
parașutări, au fost organizate două transporturi de armament antitanc și de trupe de sprijin pentru fiecare divizie, aduse cu ajutorul planoarelor. În dimineața Zilei Z s-au mai executat două transporturi cu planoarele a două batalioane de artilerie cu 24 de mortiere destinate Diviziei a 82-a. Aceleiași divizii i-au fost destinate transportul cu planoare a unui regiment de infanterie și două acțiuni de parașutare a proviziilor, în cazul acestora din urmă fiind înregistrate eșecuri totale. După 24 de ore, doar
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
nordice de acces spre podul Arnhem. Germanii și-au dat seama că pozițiile lor defensive nu pot fi cucerite de atacurile infanteriștilor aliați, pe care le respinseseră cu pierderi grele în ziua precedentă, și au declanșat un bombardament intens de mortiere, artilerie de câmp și tancuri, demolând în mod sistematic toate clădirile pe care soldații aliați le-ar fi putut folosi ca adăpost, sau ca bază de organizare a unui eventual asalt. În ciuda bombardamentului puternic și neîntrerupt, britanicii au reușit după
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
fragilul cap de pod. În pădurile de la vest de Oosterbeek, Brigada a 4-a de parașutiști a luptat pentru a ajunge în zona diviziei, dar a trebuit să facă față reacției viguroase a infanteriștilor germani, care aveau și sprijinul artileriei, mortierelor și tancurilor (unele dotate cu aruncătoare de flăcări). Parașutiștii au avut pierderi grele. Balationul al 10-lea a ajuns la Oosterbeek în primele ore ale serii cu doar 60 de oameni. Mai departe în spatele frontului, batalionul al 156-lea de
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
Sérurier, Victor, Kellermann) au fost de acord și au votat condamnarea la moarte. În ciuda apelurilor eroice pe care le-au făcut unii dintre notabilii vremii - Moncey, decanul de vârstă al mareșalilor, Davout, ministru de război în timpul celor „100 de zile”, Mortier, Talleyrand - regele a refuzat grațierea. Execuția a avut loc în piața pariziană l'Observatoire, nu departe de locul unde se află astăzi o impozantă statuie a Mareșalului (foto). I s-a acordat dreptul de a spune căteva cuvinte înainte de moarte
Michel Ney () [Corola-website/Science/310322_a_311651]
-
cu explozibil puternic au deteriorat castelul, distrugând câteva clădiri și aproape lovind și Turnul Alb. După război, daunele au fost reparate și Turnul Londrei a fost redeschis pentru public. În 1974, a avut loc o explozie de bombă în Sala Mortierului din Turnul Alb, soldată cu un mort și 35 de răniți. Nimeni nu și-a asumat responsabilitatea pentru explozie, dar poliția a anchetat posibilitatea ca ea să fi fost un atentat al IRA. În secolul al XXI-lea, turismul este
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
bună direcție de atac". Mai înainte de a fi încercuită, Armata a 9-a suferise deja pierderi grele în timpul Bătăliei de pe Înălțimile Seelow. Există estimări conform cărora, la începutul încercuirii, germanii dispuneau de mai puțin de 1.000 de tunuri și mortiere, 79 de tancuri și aproximativ 150 - 200 vehicule ușoare blindate. În încercuire căzuseră cam 80.000 de soldați, majoritatea membri ai Armatei a 9-a, din ea făcând parte Corpul al 11-lea Panzer SS, Corpul al V-lea vânători
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
traversa autostrada Berlin - Dresda în zona lacurilor care începea la Teupitz și continua spre nord-est. Forțele sovietice destinate atacului pungii în care se afla Armata a 9-a numărau aproximativ 280.000 de soldați cu 7.000 de tunuri și mortiere și 280 de tancuri și tunuri autopropulsate, sprijinite de 1.500 de avioane. Chiar în timpul atacului, pe 25 aprilie, forțelor sovietice li s-au alăturat Divizia I de artilerie de străpungere de Gardă, fiind plasată temporar sub comanda Armatei a
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
pierderi. Cele două grupări de tancuri germane au fost distruse aproape în totalitate. Sovieticii au pretins că au luat aproximativ 5.000 de prizonieri, au distrus 40 de tancuri și tunuri autopropulsate și au capturat aproape 200 de tunuri și mortiere. Pierderile în oameni și arme aveau să afecteze profund următoarele tentative de spargere a încercuirii. Doar câțiva supraviețuitori germani ai luptelor au reușit să ajungă pe malul fluviului Elba. A doua zi dimineața, avangarda germană a găsit un punct slab
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
trei țări baltice, rezistența lituaniană a fost cel mai bine organizată, iar unitățile de guerilă au putut să mențină controlul asupra regiunilor rurale până în 1949. Parizanii erau înarmați cu tunuri cehoslovace Škoda, mitraliere grele rusești Maxim 1910, diferite tipuri de mortiere și puști și pistoale mitraliere, de producție germană sau sovietică.În momentele în care nu erau implicați în lupte directe cu unitățile Armatei Roșii sau ale NKVD-ului, paritizannii lituanieni au acționat pentru întârzierea consolidării puterii sovietice prin ambuscade, sabotaje
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
același cuvânt, sau, mai frecvent în America, tunuri. În vremurile moderne, să spui la plural tot tun a devenit mai puțin obișnuit, câteodată li s-a spus și "arme" sau "artilerie", dacă nu un termen mai specific, cum ar fi "mortiere" sau "obuziere". În domeniul aviației, "tunul" rămâne un termen comun pentru armele aeronavelor. Folosit pentru prima dată în China, tunurile au fost printre cele mai timpurii forme de artilerie care foloseau praf de pușcă, înlocuind de-a lungul timpului celelalte
Tun () [Corola-website/Science/305862_a_307191]
-
artileriei, care a fost, de asemenea, utilizată pe scară largă și în Al Doilea Război Mondial. Cele mai moderne tunuri sunt similare cu cele utilizate în Al Doilea Război Mondial, deși importanța armelor de calibru mare (ex. a tunurilor, a mortierelor) a scăzut odată cu dezvoltarea rachetelor. În afară de folosirea lor pe scară largă în război, tunurile s-au găsit aplicații pașnice, în special în controlul avalanșelor. "Cannon" (în engleză) este derivat din vechiul cuvânt italian "Cannone", având sensul „tub mare”, provenind din
Tun () [Corola-website/Science/305862_a_307191]
-
dintre cei 600 de soldați ai batalionului au căzut în luptă. Cei mai mulți atacatori ai primului val au fost uciși de forțele aliate în imediata apropiere a aeroportului și a orașului. Numeroase planoare au fost distruse imediat după aterizare de focul mortierelor. Germanii care au reușit totuși să iasă din planoarele distruse au fost uciși aproape până la unul de apărătorii britanici și eleni. O parte a forțelor germane a aterizat mai departe de zonele desemnate de parașutare, organizându-și poziții defensive la
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
Convențiilor de la Geneva din 12 august 1949, și în legătură cu Protecția victimelor conflictelor armate internaționale (Protocolul I).” Între 1000 și 2000 de soldați din trei brigăzi ale Corpului VRS Drina au fost desfășurare în jurul enclavei, echipate cu tancuri, blindate, artilerie și mortiere. Divizia 28 Vânători de Munte a Armatei Republicii Bosnia și Herțegovina (ARBiH) rămasă în enclavă nu era nici bine organizată, nici bine pregătită: lipseau o structură clară de comandă și un sistem de comunicații, iar unii soldați erau neînarmați sau
Masacrul de la Srebrenica () [Corola-website/Science/313215_a_314544]
-
500 de soldați din Corpul VRS Drina să captureze orașul Srebrenica. În dimineața de 10 iulie 1995, situația din Srebrenica era tensionată. Localnicii ieșiseră în stradă. Trupele UNPROFOR olandeze au tras focuri de avertisment în aer în fața sârbilor bosniaci și mortierele lor au tras rachete de semnalizare, niciuna însă netrăgând asupra unităților sârbești. Locotenent-colonelul Karremans a trimis numeroase cereri urgente de susținere aeriană din partea NATO pentru apărarea orașului, dar nu a primit ajutor decât pe la orele 2:30 pm în după-amiaza
Masacrul de la Srebrenica () [Corola-website/Science/313215_a_314544]
-
lui Napoleon I, „armatei Silezie”, aflate sub comanda Feldmareșalului Blücher. Bătălia a fost o întâlnire de trupe, în condițiile în care prusacii își concentraseră forțele, după ce capturaseră un ofițer francez de legătură, care le-a predat ordinele Împăratului către mareșalul Mortier și generalii Colbert și Bordesoulle. Ordinele îi informează pe prusaci despre planul francez și, la fel de important, nu parvin comandanților francezi, astfel că aceștia sunt nevoiți să lupte în inferioritate numerică și fără a beneficia de prezența „Vechii Gărzi”. După o
Bătălia de la Brienne () [Corola-website/Science/313581_a_314910]
-
forță de elită a fost botezată Forța Gideon, dupe numele legendarului judecător biblic Gideon. Această forță a fost formată din batalioanele de frontieră din Forța de apărare sudaneză și din Batalionul al 2-lea etiopian. Forța Gideon era dotată cu mortiere de 3 inch, (nu dispunea de piese de artilerie) și 15.000 de cămile pentru transport. Windgate a preluat oficial comanda Forței Gideon pe 6 februarie 1941, dar fost alături de militarii săi încă din ianuarie în provincia Gojjam. Forța Gideon
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
o versiune locală a modelului Steyr-Mannlicher M1895. Acest model depășit se afla în serviciul armatei olandeze pentru de mai mult de 40 de ani, dar nu fuseseră găsiți bani pentru înlocuirea lui. Fiecare regiment de infanterie era dotat cu șase mortiere de 80 mm. Se poate trage concluzia că infanteriei olandeze îi lipsea puterea de foc necesare armatelor moderne ale epocii. În ciuda firma Philips, unul dintre cei mai importanți producători europeni de echipament radio, își avea sediul în Olanda, armata olandeză
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
fuseseră proiectate cazemate, din interiorul cărora puteau fi mitraliați atacatorii care ar fi înaintat pe dig. Pe 13 mai, poziția a fost întărită cu o baterie de tunuri antiaeriene de 20 mm. Feldt avusese intenția să distrugă această poziție cu ajutorul mortierelor de asediu, dar trenul care transporta aceste piese de artilerie fusese blocat pe calea ferată pe 10 mai după aruncarea în aer a podului feroviar de la Winschoten. Atacuril aeriene de pe 13 mai nu au reușit să distrugă puternica poziție defensivă
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
au atins malul. Cei care au ajuns la bancul de pietriș au făcut acest lucru într-un ritm lent, pentru că erau atât de încărcați cu armament. Cei mai mulți dintre ei au trebuit sa suporte greutatea a armelor de calibru mic, a mortierelor, artileriei și mitralierelor. Când bombardamentele au stârnit focuri pe plaja, fumul rezultat oferea camuflaj trupelor de atac împiedicând pe cele de apărare sa le poată localiza. Așa s-a întâmplat la Red Dog, într-o zona opusa punctului cheie Les
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
de debarcare LCM, când artileria i-a lovit; doar unul dintre ei a supraviețuit ca urmare a detonării proviziilor lor de explozibil. O alta echipă numai ce a terminat de pus explozibilul când zona a fost atacată cu foc de mortiere. Explozia prematură a încărcăturii a ucis 19 geniști, precum și o parte din infanteriștii din apropiere. Cu toate acestea, geniștii au reușit sa curețe șase goluri, câte unul la Dog White și Easy Green, in al 116-lea front RCT, și
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
5 iulie. Doar 48 Panzer Korps a susținut că ar fi eliminat 1.300 de soldați sovietici și că a luat 7.000 prizonieri. Același corp a susținut că ar fi distrus sau capturat 170 de tancuri și 180 de mortiere grele sovietice împreună cu numeroase piese de artilerie și baterii antitanc. II. SS Panzerkorps a pătruns prin linia a treia de apărare sovietică la Prohorovka. Germanii au crezut că au creat o breșă și că a doua zi urmează să profite
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
la proximitatea vestică de bancuri stâncoase de 4,8 kilometri, formând un promontoriu protejat de castelul Abukir. Bancul era protejat și de un mic fort pe insula Abukir Fortul era ocupat de francezi, care dispuneau de patru tunuri și două mortiere. Brueys întărește apărarea portului cu vase bombă și canoniere, care sunt ancorate între stânci pentru a oferi sprijin liniei franceze. Alte recife sunt dispersate în partea de sud a insulei, formând un arc de cerc la circa 1500 de metri
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
de foc 29631000-1 Arme ușoare de foc 29631100-2 Pistoale 29631110-5 Revolvere 29631200-3 Arme ușoare de foc cu calibrul mai mic de 7 mm 29631300-4 Arme ușoare de foc cu calibrul egal sau mai mare de 7 mm 29632000-8 Puști 29633000-5 Mortiere 29634000-2 Arme grele de foc 29635000-9 Pistoale cu gaz 29640000-7 Muniție 29641000-4 Cartușe pentru arme de vânătoare 29642000-1 Muniție pentru arme ușoare de foc 29642100-2 Muniție pentru arme ușoare de foc cu calibrul mai mic de 7 mm 29642200-3 Muniție
jrc5871as2002 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91043_a_91830]