881 matches
-
nu am reușit să vedem la Paphos ”mormintele regilor”, un sit arheologic cunoscut sub acest nume, ultimul loc de odihnă pentru aristocrații din Paphosul secolului al III-lea î.Hr. și secolul al III-lea d.Hr., constând din niște camere mortuare scobite în stâncă , unele prevăzute cu coloane și „curți”... Mai aveam la dispoziție o singură zi în care fata mea era liberă, așa că am hotarât împreună să nu ratăm o excursie la Nicosia, capitala „ruptă” în două, cu partea de
NICOSIA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344500_a_345829]
-
ceas de bucurie, de sărbătoare, și la ceas de necaz, când pierd pe cineva drag, fie părinte, fie copil, fie partener de viață. Am intrat și eu sâmbătă pe la prânz în iureșul cimitirului. Tocmai sosise și înainta greu, un car mortuar cu un cortegiu considerabil. Dar unde sunt pătăștile de altădată, cu cai zdraveni, împodobiți cu doliu printre firele de păr bogate din coame? Un dric este astăzi un lucru rar. Mai degrabă vezi un șir prelung de mașini luxoase, urmând
PICNIC ÎN CIMITIRUL ETERNITATEA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362043_a_363372]
-
Ultimul său drum a fost cel de pe Corso Vittorio Emanuele, strada care mai există și azi, si care duce la cimitirul Mănăstirii Capucinilor. Doi hamali, Tomaso Frederico si Vitrano Vincenzo, l-au purtat pe Balcescu într-o “portantina “, o litiera mortuară caracteristica orașului Palermo la mijlocul secolului al XIX-lea, în costumele lor negre si cu joben. Hamalii au fost plătiți cu banii lăsați de Bălcescu prin testament. Autorizația de înmormântare, gasită în arhiva Mănăstirii Capucinilor, poartă data de 29 noiembrie 1852
MOARTEA LUI NICOLAE BĂLCESCU-CA UN CREȘTIN ORTODOX, STUDIU DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366347_a_367676]
-
Nervi de primăvară), vals ce îi legăna visurile și îl purta într-un timp dorit cu iubita lui: Acum, suspină valsul, și mai rar, / O, lasă-mă acum să te cuprind ... / - Hai, să valsăm iubito, hohotind, / După al toamnei bocet mortuar (Vals de toamnă). Întristarea bacoviană este izvorul luminii din lumea spre care misterul îl atrăgea, melancolia era durerea că puțini dintre oamenii pe care îi observa, trecând pe străzile bântuite de umbre, vor putea să îl însoțească în lumea peste
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
condițiile vitrege ale domniei. Închise ochi. În minutele care urmară auzi destul de bine cum soția lui e îndepărtată de lângă pat și scoasă cu forța afară. Și iată cum, își spuse cu glas neauzit, două robe negre desprinse din cortegiul meu mortuar înghiți în lumea lor de umbre îngerul ce veghea la căpătâiul meu. Medită câteva clipe la ce tocmai spusese cu tristețe fără să cugete la nimic. Nu avea rost. Cuvintele sale rostite spuneau totul pe de rost. Ca fitilul aprins
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
a dat-o cu capul de zid...! A murit săraca...Omul plângea. I se scurgeau lacrimile pe obraji șI tremura tot. -și cui să-i dai telefon? -Are un frate prin Ferentari, să vină s-o ia cu vreun car mortuar...Eu nu pot s-o părăsesc! --Dă, măi, omule, vaide capul tău...Vaide capul nostru...
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
a Germaniei, Baden. În 2004, m-am “privatizat”, deschizandu-mi un birou în orașul visurilor și al cărților mele de adolescent: Baden-Baden. Menționez doar că în acest oraș - fosta capitala de vară a Europei în secolele trecute - se gaseste capelă mortuara a ultimului domnitor al Moldovei - Sturza, capelă aparținând Mitropoliei Moldovei și în care se ține în mod tradițional, slujba ortodoxă în limba română. În sfîrșit, găsisem amestecul ideal căutat de atâția ani - cultură, natura, spirit național sănătos. Este adevărat că
UN ROMÂN ERUDIT PROFESEAZĂ AVOCATURA CU SUCCES ÎN GERMANIA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355742_a_357071]
-
de vizualizare net superior precum cel al comparației explică de la sine preferința autoarei pentru exercițiile „la paralele”. Undeva, scriindu-se chiar despre acest potențial, aproape că se face ars poetica : „Această suferință poate fi cuprinsă oricînd cu privirea/ în anunțuri mortuare /.../ lut ars de Tanagra, de parcă aș fi nimerit / într-unul din acele romane rusești în care / nu poți avea vocația echilibrului / nici povara culpei / sau frica de propria frică,/ premise de alienare neverosimilă într-o memorie străveche / a genelor, îndeosebi
HIMERE DE PHAROS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355919_a_357248]
-
speța II este insuportabil prin înstrăinare, s-a format la străin și se consideră superior nu unor indivizi, ci întregului popor, față de care nu simte nici o obligație, după cum nu-i venerează nici valorile, uitându-se chiorâș, ca la o mască mortuară, la Poetul Național, în caz că emigranții Neamului Românesc îi mai ridică bustul sfânt în grădinițele bisericuțelor lor de lemn. Desigur, inexprimabil, prea multe tipuri sociopoetice de ambiguitate aduc unora avantajul că diferența dintre intelectual și nechezol e adesea insesizabilă pentru postănac
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
bolborosit ceva către soțul meu când am aflat că imensa baie cu jacuzi nu era folosită decât o dată pe an, dar am păstrat un ton jos și o voce scăzută, aproape inperceptibilă. Păstram liniștea ce se cade păstrată în urma cortegiului mortuar. Mi se părea că o bombă distrusese orașul și oamenii și că doar această casă rămăsese în picioare cu o monumentalitate ridicolă ce incerca să sfideze moartea, să rămână în picioare victorioasă. Să rămână în picioare pentru ce? Nu mai
SALTUL SPRE MOARTE de RODICA STAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356564_a_357893]
-
personajele să fie veridică: Luna strălucea, galbenă ca puroiul. Apele tulburi ale lacului Fundeni aveau o sclipire fantomatică ce te înfiora. Câmpurile de gunoaie se întindeau înspre București, tăcute, pieptănate de vânturile itinerante ale nopții de vară. Locurile aveau ceva mortuar, fioros; nici măcar javrele fără stăpân și fără de speranțe nu se aventurau printre tufișurile acestor câmpuri, ce semănau cu niște cimitire de sinucigași. Mamulea și Francisc discută de-ale lor și, in treacăt, aflăm că toată lumea știa cine era tatăl Marucăi
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
petrecuse în real sau nu fusese altceva decât o fabulație în conștient, ca o defulare din sub-conștientul sau infra-conștientul meu ? Orice răspuns ar fi avut această întrebare, un singur amănunt infailibil era extrem de clar : sufeream groaznic în propria-mi singurătate mortuară. Primele clădiri ale orașului îmi trecură ca un fulger prin fața ochilor înlăcrimați, în timp ce un nume unic îmi răscolea sufletul chinuit. Adelaida ... Ceva (sau cineva) m-a făcut să întorc mașina și să parcurg drumul în sens invers. Nici dacă aș
IUBIRE PENTRU ADELAIDA (SAU FELUL ÎN CARE O FANTEZIE COSMICĂ DĂ PESTE CAP MATERIALISMUL DIALECTIC) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370516_a_371845]
-
din vreo croitorie beduină, ci spre a depăși «marginea seducătoare», «prin tot felul de uși», din «decolteul mai adânc» al dunelor, întrecând cu mult «defileul dilemelor» (p. 6 sq.), cercetează atent nu numai «oamenii muncii și fluturii», ci și «masca mortuară a Patriei», căci Patria îi fu hăcuită de «cei fruntași [de] pe fruntariile crizei», de cei ce - cu «enorme foarfeci» - «taie uzine și aripi de-a valma, / într-un chiot ruginit de veselie» (p, 8), constată o «obsesie a ordinii
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
road... one love. O IUBIRE O iubire se cunoaște după frunze, flori, lumina și drum. Dar... Frunzele de pe cosciug nu se îngălbenesc, Florile de pe mormânt nu se vestejesc, Lumânările de la capul mortului nu se sting, Drumul pe care pășește cortegiul mortuar nu este greu de găsit. Și atunci de ce plângi iubito ca si cum frunzele s-ar îngălbeni? Ca si cum florile s-ar vesteji? Ca si cum lumină s-ar stinge, sau drumul ar fi greu de găsit? Fă-ți mai bine o beteala din florile
BILINGUAL POEMS (2) / POEME BILINGVE (2) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353215_a_354544]
-
Plouă plâns ca-ntr-un pian, Plouă gol ca-ntr-o corală, Plouă trist, betovian... Plouă, curge, cerul plânge, Plouă supurând celest, Plouă cu metal și sânge, Plouă maladaiv, funest... Plouă cinic, repetabil, Plouă acru, insalubru, Plouă straniu, deplorabil, Plouă mortuar, lugubru... Plouă-n inimi larg deschise, Plouă-n răni ce nu se-nchid, Plouă-n vis cu ploi de vise, Plouă invaziv, perfid... Plouă visceral, tetanic, Plouă pleural, poros, Plouă stoic, rebel, satanic, Plouă purulent, vâscos... Plouă stors, malign, despotic
PLOUĂ ŞI ECHINOX de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353546_a_354875]
-
TOAMNĂ Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1029 din 25 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Încă-i toamnă, toamna trece Ca o moarte ce răstoarnă Lumea în cavou-i rece, Înghețat în lunga iarnă... Încă-i toamnă, toamna tristă, Mortuară și funestă Cât o noapte fatalistă Veșnică, de plumb, celeastă... Încă-i toamnă, toamna-n stele, Pe pământ, pe crengi, pe ape, Toamna umbrelor rebele Și-a himerelor sub pleoape... Încă-i toamnă, toamna-n zborul Păsărilor migratoare Rătăcite cum
ÎNCĂ-I TOAMNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1029 din 25 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347194_a_348523]
-
a stat permanent în genunchi la capul lui, citind din cărțile de rugăciuni. La rugămintea ei și a unor prieteni, sicriul a fost închis, fiindcă Paul nu mai semăna cu el și trebuia păstrată imaginea celui ce a fost. Salonul mortuar se umpluse de tineri și tinere care se rugau și plângeau fără încetare. Flori și coroane nesfârșite. Au rămas mulți peste noapte lângă sicriul celui ce era gata să treacă frontiera dintre cele două lumi a doua zi, Paul, cel
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357057_a_358386]
-
prilej de valuri de plânsete în lăcașul inundat de lumini și lumânări aprinse în toate ungherele. După ce părintele și-a încheiat cuvântul de despărțire, colegii și prietenii lui Paul au ridicat în plânsete sicriul și l-au așezat în carul mortuar. Am pornit spre cimitir. Mergeam alături de Zâna și Andreea, de Anca și Louise, zdrobiți de durere. Scene teribile, cutremurătoare, pe un frig de -13 grade ce coborau vertiginos cu cât ne apropiam de locul de veci aproape de vârful muntelui. Sicriul
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357057_a_358386]
-
-ntr-un deprimant carnagiu Sânge gri din cer se varsă, Un macabru mucilagiu Din batista morții stoarsă... Ca-ntr-o buclă ancestrală Moartea vine ca pe bandă... Puroiază infernală... Din a dezolării glandă Vara ce-a venit e-o toamnă Mortuară și tempestă, Din eteru-I ne condamnă Dumnezeu și ne contestă... Te-ai temut Te-ai temut și te vei teme Ca o fragedă copilă Și-o puebrtă care geme De dorințe și blesteme... Ca un nur de-adolescentă Ce se
GRUPAJ LIRIC PSEUDOAUTUMNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357476_a_358805]
-
Acasa > Stihuri > Semne > VESELĂ EREZIE MORTUARĂ Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1304 din 27 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Acuzat de port ilegal de speranță Poetul ațipește cu sufletul pe vioara lui Bacovia Simfonii-strigoi umblă brambura prin cimi tir C-o pasăre împăiată în
VESELĂ EREZIE MORTUARĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357486_a_358815]
-
Proaspăt ars un neon este înlocuit de corbul lui E.A.Poe Deși nimeni nu sesizează diferen ța Strada e gata să-și ia zborul Corbul pâlpâie vesel din aripi Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: VESELĂ EREZIE MORTUARĂ / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1304, Anul IV, 27 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
VESELĂ EREZIE MORTUARĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357486_a_358815]
-
a dat-o cu capul de zid...! A murit săraca...Omul plângea. I se scurgeau lacrimile pe obraji șI tremura tot. -și cui să-i dai telefon? -Are un frate prin Ferentari, să vină s-o ia cu vreun car mortuar...Eu nu pot s-o părăsesc! --Dă, măi, omule, vaide capul tău...Vaide capul nostru...
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
puternică pe soția lui, atunci când ne-am strâns mâinile. Nu am mers la cimitir. În aglomeratia de vehicule de afară, m-am mai intersectat odată cu cealaltă tâmplă a lui. Eu, în mașină, la volan, el, în sicriul deschis, din mașina mortuară. Am stat, blocați, în ambuteiaj, tâmplă lângă tâmplă. Până când ne-am despărțit, eu grăbit, spre moarte - el, încremenit, spre viața viitoare. 3 mai 2012 Referință Bibliografică: PUNGĂ DE PUFULEȚI, CU PĂTRUNJEL / Jianu Liviu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 489
PUNGĂ DE PUFULEŢI, CU PĂTRUNJEL de JIANU LIVIU în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358586_a_359915]
-
o vamă prin care, pe nesimțite, protagoniștii pășesc îmbrățișați în nonexistență.Ambiguitatea, cultivată cu insistență, este ridicată la rang de metodă, iar șperacolul ei ne salvează nu de puține ori. Vladimir Străinu sesiza cu adâncime, că ”galanteria funebră sau cochetăria mortuară formează trăsătura de recunoaștere cea mai proprie a lui Emil Botta“, astfel că greu putem aprecia dacă erotica se află sub semnul zeului Thanatos sau moartea este o “izbăvire “ ce se realizează printr-un ritual erotic. Abordarea lui Emil Botta
POEZIA LUI EMIL BOTTA NAVIGÂND ÎNTRE EROS ŞI THANATOS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359419_a_360748]
-
forței armate, nu pot exista decât două soluții: moartea fizică: dacă te opui regulilor și sistemului religios, esti ucis fără nici o apărare de către justiție; sau moartea spirituală: te prefaci că accepți religia și ideologia, și te resemnezi purtând o “mască mortuara” toată viața. Dar aceasta “mască mortuara” ți se lipește în timp pe chip și te transforma din înger în cel mai înfricoșător demon al Infernului. În acest fel, cea mai mica celulă a bărbatului, spermatozoidul, devine sămânță de moarte spirituală
DESPRE GLOBALIZAREA ROMANIEI SI PERICOLUL ISLAMIZARII EUROPEI. IN CE EUROPA TRAIM de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360385_a_361714]