253 matches
-
Dădură ocol complexului, cu Mark afundat într-o concentrare pe care ea n-o putea pătrunde. Aerul din jurul lor se umplea de primele zumzete primăvăratice de insecte. Aconitul hibernal pălea deja, iar șofranul și narcisele își făceau loc printre ultimele movilițe de zăpadă. O gâscă albă trecu pe deasupra lor. Capul lui Mark zvâcni în spate. Nu putea vedea pasărea, dar când își coborî privirea, fața îi ardea de amintiri. Începu să zâmbească larg, așa cum nu-l mai văzuse niciodată de la moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-l îngrijiseră pe tot drumul înapoi, alungându-l cu lovituri de cioc și fâlfâiri de aripi. Perechea albastră-cenușie devine cafenie, de la fierul care ruginește în aceste mlaștini. Se acoperă cu mâl și frunze - camuflaj de sezon. Cuibul lor e o moviliță fortificată de plante și pene, lată de aproape un metru. Se strigă unul pe altul, din gâtlejurile lor răsucite, zgomotoase ca un trombon. Dansează, înclinându-se adânc, lovind cu picioarele aerul sărat și proaspăt, înclinându-se iar, sărind, învârtindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
orbindu-l. Mai întâi sunt îngeri, dup-aia nu mai sunt nici măcar animale. Păzitori care nici măcar nu recunosc că există. Aruncă bucata de hârtie pe asfalt. O rafală de vânt o mătură de pe șosea în șanț, unde nimeri pe o moviliță de mei. Karin țipă și se repezi după ea, de parcă ar fi alergat după un copilaș scăpat din mână. Sări cu elan în șanț, zgâriindu-și picioarele într-o tufă de ciulini. Se aplecă și apucă hârtia, fornăind. Se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fapt, eu eram întins ca un arc, căci nu dormeam. M-a dus la un om ghebos, cu o mutră păroasă de bandit, pescar pe Prut. Acela m-a întrebat de ruble. Am sfâșiat pufoaica și i-am făcut o moviliță de bancnote - Toate sunt ale mele? a întrebat cu ochii strălucind a lăcomie. - Da, dar trece-mă dincolo. Le-a adunat într-o basma, a cioplit cu un ciocan și o daltă undeva în acel bordei, probabil ascundea banii și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
zăpadă cu schiurile. Ajunse la capătul pârtiei cu un curaj și o artă de care nici măcar nu se apropiase În trecut. Se aplecă, se Întoarse, fandă și se avântă printre copacii grei de nea, aruncând zăpada În lături și formând movilițe albe. Parcă era un surfer care stătea pentru prima oară În echilibru pe valurile Înalte ce-o Înspăimântaseră odinioară. Înțelesese brusc plăcerea schiului și a pericolului pe care ești stăpân; atunci se transformase dintr-o fetiță speriată Într-o adolescentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
lui Kitty că era model și că se Întorcea de la o ședință foto În Hawaii. Fură cuprinse amândouă de nostalgia soarelui pe care-l lăsaseră În urmă. Taxiul Își croi drum prin pădurea de clădiri Înalte și cenușii și printre movilițele de zăpadă de pe marginea drumului, până când opri sub copertina de deasupra intrării de la Armory Court. Kitty Își coborî picioarele Încălțate În papuci de plajă din mașină și făcu ultimul pas al călătoriei pe un covor uscat. — Bine ai revenit, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pricina, am văzut imediat că În timp ce eu, tremurînd de teamă și speranță, stătusem băgat la cutie Între grinzi, Norman Îmi făcuse o vizită clandestină acasă. Fotolașul fusese dat Într-o parte și aproape distrus, iar lîngă el se afla o moviliță de mîncare ciudată. O grămăjoară de grăunțe cilindrice, verde neon. Miroseau bine, așa că am Început să ronțăi la ele. Erau ciudat de delicioase, iar gustul lor era o combinație de brînză Velveeta, asfalt fierbinte și Proust. Mi-am amintit privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
servește singură. Încremenesc - dacă o văd oaspeții? Dar mama își tot cară la mâncare în farfurie, în timp ce lacheul, cu o figură nedumerită care mă face să sufăr și mai mult, în momentul în care în fața mamei se ridică deja o moviliță de mâncare, îi trage obraznic platoul din față, lăsând-o cu paleta în mână. Vrând să pună paleta pe farfurie sau, poate, să se mai servească, mama se întoarce, dar vede că platoul a dispărut și începe să mănânce direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
formă de brânză. Mai departe vizităm o fermă avicolă. Fermierul cu soția sa, îngrijește 1.000 de găini Leghorn, cea mai răspândită rasă, de la care obținea în 1935 circa 220-250 ouă. După ce am vizitat crescătoria, în biroul său, în fața unei movilițe de gogoși calde și îmbietoare, completăm formularele. Ne interesează în special alimentația și bolile. Ouăle se vând la kilogram. Standardizarea, care se aplică riguros tuturor produselor agricole a influențat calitatea lor. Următoarea fermă e specializată în producția laptelui. E situată
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
fie pentru totdeuna impermeabil la râs, la bucurie, la respirațiile fericite. Chiar ordinea ei punea accentul pe inimile moarte. Aveam cartea lui Pascal în mână. M-am îndreptat spre fereastră: avea o priveliște frumoasă asupra Guerlantei, asupra micului canal, asupra moviliței din parc unde moartea venise să-l caute pe Destinat, asupra micuței case în care trăise Lysia Verhareine. Eram cât se poate de aproape de ceea ce fusese chiar viața lui Destinat. Nu vorbesc despre viața sa de procuror, ci despre viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
otrăviți, continuă el. Dar conțin ulei, așa c-or fi hrănitori pentru tine, nu? Am privit atent și mi-am dat seama că aprinsesem vreo zece bețe de chibrituri cu care omorîsem peste douăzeci și patru de gîndăcei, adunați acum Într-o moviliță pe masă. — A, trebuie să fie grozav! Se hrănesc cu saké-ul vărsat pe masă. Hai să vedem! Crezînd că glumește, am rămas tăcut locului, dar individul Întinse iute mîna, apucă vreo cîțiva și-i vîrÎ repede În gură. Am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și a luat-o înainte. Lumina toamnei care se strecura printre crengile pinilor dansa pe umerii hainei ei. S-a auzit iar lătratul unui câine, dar de data aceasta mi s-a părut mai aproape. Naoko a sărit peste o moviliță de pământ și a ieșit din crângul de pini, pornind apoi, repede, pe pantă în jos. Eu eram cu doi-trei pași în urma ei. — Vino încoace! am strigat eu la ea. Poate dai peste fântână. Naoko s-a oprit, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
părul de cal. Cele două taburete fuseseră reduse la lemne de foc. Rămășițele pernei pluteau În aer, ca o versiune de vară a unei ninsori. Grilajul de metal al sobei cu faianță fusese smuls și el; pe podea se vedeau movilițe de cenușă. Niște tălpi negre tropăiseră În jur, Încercând să caute o legătură Între lucruri, dar pierzându-se apoi printre mărunțișuri. Fiind prea greu de dărâmat, biroul fusese pur și simplu Întors, sertarele trase, conținutul lor răvășit pe jos. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nici măcar un deget. Pe când se lupta cu toropeala anestezicului, a Început să plângă din nou. — Ești sigură că asta vrei? Poate vrei să te gândești mai bine, a spus doctorul cu o voce catifelată de parcă Zeliha ar fi fost o moviliță de praf și i-ar fi fost teamă să nu o spulbere cu adierea vorbelor lui dacă ar fi vorbit mai tare. Dacă vrei să te mai gândești la decizia asta, nu e Încă prea târziu. Însă era. Zeliha știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
tot cvartalul, un liliputan de prin anii ’80. În fața verandei agoniza un bananier înghețat, maroniu și amărât, gata să cadă și el la pământ, așa cum se întâmplase de mult timp și cu gardul de fier. Alături de copacul uscat era o moviliță de pământ peste care stătea aplecată o cruce celtică din placaj. Plymouth-ul tip 1946 era parcat în fața casei, cu bara de protecție atingând veranda și farurile din spate blocând trotuarul de cărămidă. Dar, cu excepția mașinii, a crucii dărăpănate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a hota- relor unor proprietăți funciare. Este vorba de documente de hotărnicie, în care paltinul și jugastrul apar ca „semne de hotar”, câteodată marcați cu pecetea domnească „bour” : „jugastru” - anul 1563 (5, III B, p. 185), „la doi paltini [...] la moviliță, la piatră și la bour” - anul 1605 (5, V A, p. 236), „și acolo s-au făcut boor într-un giugastru” - anul 1644 (20, p. 210) ș.a.m.d. Este de remarcat faptul că, deși hrisoavele respective sunt scrise în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a aplecat, a luat somonul cel micuț în palmă și s-a uitat în direcția în care se uita și el. Și-a imaginat un pârâu de munte, cu apa așa de limpede încât pietrele de pe fund sunt vizibile, o moviliță de ouă în toate culorile curcubeului, un țel clar. Mary încă își mai auzea numele rostogolindu-se de pe limba lui Drew. Și-a cufundat mâna în apă și i-a făcut un vânt ușor puiului de somn în josul râului. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pornire să scriu haikuuri pe țâțele ei căzute, așa că îmi iau tălpășița englezește și-i las să-și ducă mai departe experimentul și, eventual, să pună la cale vreun capitol din istoria literaturii române. Din simplă curiozitate, cârpesc una în movilița de la ușă care, spre surpriza mea, nu latră: „Și dai, uăiii?”. Aerul umed și puturos îmi face bine. O cafea la „Arcă”, printre taximetriștii care așteaptă comenzi. Îmi ridic gulerul, fumez. Din nou senzația aceea c-ar trebui să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de-aici... Am intrat în cartierul de blocuri, parcăm undeva pe o străduță. De ani de zile n-am pus piciorul în zonă și adunătura asta de cutii de chibrituri îmi strânge stomacul. În fața scărilor murdare, lumea mănâncă semințe, sunt movilițe de coji, joacă barbut. Câte-un bătrân pe scăunel stă acolo și așteaptă pensia sau moartea, una tot trebuie să vină până la urmă. Am ajuns, biserica îngrămădită între blocuri încă nu e terminată pe dinafară, cărămizile deja s-au înnegrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și am avut noroc. Un furnicar făcuse o gaură destul de mare într-o parte a mușuroiului și am reușit s-o măresc puțin, iar apoi să bag trupul înăuntru. Apoi am îndesat înăuntru pietre și pământ și am măturat în jurul moviliței cu o ramură de arbust țepos. Cred că am reușit să acopăr toate urmele deoarece căutătorul de urme pe care l-au adus n-a găsit nimic. În plus a doua zi a plouat, iar asta a contribuit la ștergerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
santinele și țiuiau antenele iscoadelor și se lățea, victorioasă, puterea subteranei. Privea fermecat plicul lucios, scrisoarea. Trase plicul, trase spre sine, de la capătul băncii, plicul și scrisoarea trecutului. Le privi, o clipă, scârbit, apoi le strânsemototol, în pumn. Alergă spre movilița de nisip, se lăsă pe vine, căzu, se ridică, se așeză, gospodărește, în nisip. Începu să rupă plicul și scrisoarea bucăți bucățele, tot mai mici, micuțe, minime, pulbere, pulbere. Adună totul cu grijă, se apucă, răbdător, să îngroape mica grămăjoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un timp ce i se pare nesfârșit, până când groparii, scuipându-și În palme și mânuind cazmalele umplu la loc pământul. Crucea pe care e scris ,, Neidentificat,, este Înfiptă și ea În pământ, la căpătâiul lui Kawabata. Groparii pleacă, Însfârșit.. Pe movilița care s-a format, deasupra mormântului, Antoniu pune cele două margarete. Antoniu mai are Însă ceva de făcut. Scoate din buzunarul pantalonului un borcănel. Dimineață, a dizolvat În apă câteva gogoloaie de baiț negru pe care le-a cerut de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sus. Era construit rudimentar din dulapi negeluiți putreziți pe alocuri, cu stinghii din loc în loc ca să-l întărească și leațuri subțiri bătute la distanțe egale pe fund. Se scărpină după ceafă privind în jur. Mai la deal, se afla o moviliță nu prea înaltă pe care crescuse o iarbă pipernicită. Se apropie de aceasta și scormoni cu piciorul. Sub stratul subțire de vegetație era numai pietriș mărunt și nisip. Ocoli grămada de pietriș pornind voinicește în sus spre marginea luminișului. Muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
carnețel, probabil comanda pentru tot grupul, după care dispăru din nou dincolo de perdeaua de mărgele. Toma se lăsă pe spate în scaun și își aprinse o nouă țigară. Se juca absent cu vârful acesteia în scrumieră, construind diverse figuri din movilița de scrum adunată acolo. Vecinii lui din celălalt capăt al terasei șușoteau între ei, adunați toți cu capetele aplecate peste masă. Hotărât lucru, ceva nu era în ordine. Trecuseră minute bune de când Maricel le ceruse să facă liniște și, lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai mult de un metru înălțime. La capătul de sus, era un fel de jgheab scobit pe toată lățimea. Mai la vale, alte șănțulețe transversale, de data aceasta mult mai puțin adânci, se întindeau de-a curmezișul. La baza șteampului, movilițe de pietre mărunte zăceau împrăștiate de o parte și de cealaltă. Nu se putea apropia prea mult, pentru că de jur împrejur malul era acoperit cu mâl moale. Am lucrat ieri la șteamp, explică țiganul cel bătrân, n-a apucat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]