278 matches
-
rămas ceva imaginație, i-am spus. Dă-mi un minut, două... — Ai cât timp poftești, mi-a zis el. Așadar m-am proiectat în situația descrisă de el și ce mai rămăsese din imaginația mea mi-a dat un răspuns mușcător de cinic. — Aveam toate șansele, am început eu, să fi devenit un fel de Edgar Guest nazist, să scriu zilnic câte un articol optimist, lipsit de orice valoare, pentru diferite cotidiene ale globului. Și, pe măsură ce se instala senilitatea - apusul vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Fotografia rămânea a unei ființe îndepărtate, pe care abia o cunoscuse. La internat colegii nu vorbeau despre femei decât cu râsete indecente și cu mister, iar slugile, singurele ființe de gen feminin pe care le întîlnea pe aproape, aveau vorba mușcătoare și luătoare în râs. Pentru întîia oară Felix era prins de braț cu atâta familiaritate de o fată și pentru întîia oară, luând act de izbucnirea unei simțiri până atunci latente, încercă și acul geloziei, văzând cum Otilia generalizează tratamentul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
jumătate Austria) sau chiar o anexare a ei ar avea toate șansele să primească asentimentul Germaniei, dacă interesul german ar dicta astfel și dacă și circumstanțele generale ar dicta-o !“ a răspuns sec diplomatul german. Poate răspunsul vi se pare mușcător ? Ei bine, nu ! Ei bine, a fost dat cu toată cordialitatea ! Poate intonația, mișcările mele anunțau dinainte ceva plictisitor ? Ca totdeauna, majoritatea își vor continua conversația fără măcar să coboare vocea, câțiva au să încerce să mă asculte, dar vor renunța
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
În ciuda lucrurilor tragice ce le vorbeam și a nesiguranței ce o simțim împrejur, mi-a făcut bine conversația cu el. Eram aproape unul de altul, ca în junețea noastră. Uneori, mai ales de când este în guvern, aud lucruri rele sau mușcătoare despre el ; de obicei, nici măcar nu încerc să văd dacă au un sâmbure de adevăr în ele. La ce mi-ar folosi ? Când am reușit să păstrez atâția ani o prietenie, încerc să nu mai judec omul, așa cum încerc să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o apariție exotică de culoarea cafelei. Ashling, care stătea lângă copiator și se ocupa de sutele de mii de comunicate de presă care trebuiau trimise tuturor designerilor de modă și producătorilor de cosmetice din univers, era și ea atentă. Era mușcătoarea de degete și arăta ca și cum nici untul nu s-ar topi între buzele ei de culoarea cireșelor. —Ai programare? Domnișoara Morley s-a ridicat în toată splendoarea înălțimii ei de un metru și jumătate, scoțând la înaintare pieptul impunător. —Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
privirea. L-am urmat pe scări În sus, străbătînd treptele unde Julián o văzuse pentru prima oară pe Penélope. Știam Încotro ne Îndreptam și m-a năpădit un frig ce nu avea nimic de-a face cu atmosfera umedă și mușcătoare a acelui loc. Am urcat pînă la etajul al treilea, unde un coridor Îngust Își deschidea drum spre aripa de sud a casei. Acolo tavanul era mult mai jos, iar ușile mai mici. Era etajul la care se găseau Încăperile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
doborît de remușcare. Mi-am ridicat privirea și atunci am văzut-o. Bea Înainta Încet dinspre ușa bibliotecii, cu groaza Întipărită pe chip și cu mîinile tremurînde pe buze. Tăgăduia În tăcere. Am vrut s-o previn, Însă un frig mușcător Îmi străbătea brațele și picioarele, croindu-și drum prin trupul meu cu lovituri ca de pumnal. Fumero pîndea ascuns după ușă. Bea nu și-a dat seama de prezența lui. CÎnd Carax s-a ridicat În picioare dintr-un salt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
preface doar că este mulțumit. Un lucru e sigur: își dorește ca posteritatea, pe drept sau pe nedrept, să-l judece ca admiratorii săi de astăzi. Numai că ea se îndoiește. Pe nesimțite o cuprinde remușcarea. Rușinea chiar. Pentru sarcasmul mușcător cu care-l șfichiuie pe Gallus. Ar trebui, din contră, să i fie milă de el. Măreția tatălui l-a făcut să se simtă mereu un pigmeu. Are complexe până și față de fratele său mai mic. Of! Cornelius! Prostuțul de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
simțit ezitările. Insistă: — E vorba de Mariamne... Agrippa înțelege că nu mai poate da înapoi. Rostește apăsat, accentuând fiecare cuvânt: — Altul ca Theogenes nu găsești. — Și bănuiesc că-și folosește calitățile paranormale pentru tot ce poate fi mai rău, exclamă mușcător celălalt. De data asta el e cel care se îndoiește. Pe Mariamne a pier dut-o pentru totdeauna. Nu va scăpa de Agrippina decât mort. Evreul se codește să-i răspundă. E conștient că în mintea ro ma nilor religia și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fost să fie. * Din calidor le văd pe toate. Le-o văd. O văd, mai Întâi, pe a Varvarei: subțioară șiroindă În soare, perișorul bine brumărit și-ncrețit; buzele perjulii, mai vinete decât dac-am fi fost pe uscat: floare mușcătoare, fructă abia ructă - cu, deasupra sufletelor noastre, șteapul roșaprins și viu ca via, atât că limba asta nu rostește cuvinte auzibile. Floarea Darurilor. N-am pătruns acest dar floresc, dar l-am gustat: Poama Raiului. Din calidor văd bine tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Dar nu numai chipurile nu le disting... nici urmă de vreo greșeală, o fisură cît de mică, vreun cerc vrăjit, vreo intrare secretă În subterană. Nu am În față decît perspectiva Întunecată și deșartă a așteptării la infinit... precum gerul mușcător al nopților de februarie. Ce să mai vorbesc de ora 7.30 dimineața? Cea mai sumbră dintre ore, cînd nu se Întîmplă absolut nimic. O asemenea oră este ca apa distilată. Care putea fi cea mai nefericită Întîmplare din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ar fi observat starea ei de cădere, o, dacă Alexe n-ar fi văzut licărul de chemare, slăbiciunea de-o clipă! Ce jenată se simțea când retrăia momentul! Dacă profesorul Alexe observase vicleșugul ei inutil, vai, ce avalanșă de ironii mușcătoare aveau să urmeze, cum numele va rămâne scris cu venin în analele familiei. Cine, ei, cine, s-ar fi spus despre ea, micuța care a vrut să deschidă baierele cunoașterii cu popoul? O vedea pe Nina săltând de satisfacție pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prezenta asemenea defecte și doar cizmăria se afla în apropierea blocului, dar nu avea rost să încerce să încalțe altceva. Pe urmă ieși, trânti după ea ușa, grăbită să închidă, să nu deștepte vreun spirit interior, plin de-o ironie mușcătoare, care să-i spună: Acum o jumătate de oră îți dădeai sufletul, erai gata să cazi eroic peste paginile almanahului. Acum? Acum, ce? Se putea întoarce fără să simtă vreun regret, se putea oricând întoarce. Să intre în autoservire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
s-ar fi dat ocazia, nevasta lui Tolstoi putea fi o scriitoare mai bună decât el. — De ce? Doar pentru că era femeie? — Pentru că era o femeie foarte talentată, oprimată de un bărbat foarte talentat, a spus soția sa pe un ton mușcător. — Aha, a zis Caricaturistul Alcoolic. Tulburat, a chemat chelnerul și, spre tristețea tuturor, a comandat o bere. Totuși, când aceasta i-a fost adusă, a simțit probabil un fel de vinovăție, pentru că, dintr-odată, a schimbat subiectul, lansându-se Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dar și de ai noștri, de pildă despre Gh. Țițeica, pe care îl diviniza, dîndu-ne să înțelegem că pe un om mare nu-l poate admira unul mic. Într-adevăr făcea acest lucru strivindu-ne în același timp prin ironii mușcătoare și calificative care ne înjoseau; că, de pilda, niciodată vreunul dintre noi nu va ajunge nici un Euclid, nici un Gh. Țițeica. "Bine că ai ajuns tu!" îi răspundeam eu în gând și nu învățam nimic. "O să te lase corigent!" îmi spuneau
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
liniștită nedumerire se descrețea în sfîrșit) dar lupta parcă mereu cu gânduri care nu căpătau glas. Ducea o luptă cu sine sau cu ceva? Nimeni nu știa, fiindcă stârnit de frati-său nu se dezvăluia, chiar dacă acela îi spunea lucruri mușcătoare, de pildă în legătură cu nevastă-sa, căreia îi cam plăcea să bea și nici prea vrednică nu era, sau în legătură cu viitorul lui, nu prea sigur, după părerea lui frati-său. Dar și în Nilă zăcea un ins care știa să devină
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de pildă în legătură cu nevastă-sa, căreia îi cam plăcea să bea și nici prea vrednică nu era, sau în legătură cu viitorul lui, nu prea sigur, după părerea lui frati-său. Dar și în Nilă zăcea un ins care știa să devină mușcător. "Taci că ai ajuns tu mare, mormăia el, ai tăiat Bucureștiul pe din două". Erau vorbele tatălui nostru, de o ironie pe care Ilie o suportase greu cât stătuse acasă. "Ilie al meu, spunea el oamenilor, a tăiat Bucureștiul pe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu râvnă pe peliculă trioul nupțial și etichetele mari cu prețul pe care le purtau. — De ce vinzi rochia, drăguță? o întrebă cel mai obraznic dintre fotografi pe una din mirese. Soțul n-a fost chiar așa cum visai? — Nu, răspunse ea mușcător, dar a fost mai bun decât ai fi fost tu. Restul fotografilor izbucniră în hohote de râs și continuară să facă poze încă douăzeci de minute, până când unul din ei își scoase ceasul. Domnilor, anunță el, au deschis de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care mă despărțea de trecutul meu. Când țigara a ajuns să mă ardă la degete, m-am ridicat, am strivit-o în scrumieră și m-am dus din nou la fereastră. Aerul dimineții îmi făcea bine, era răcoros și plăcut mușcător. Acum marea se vedea până departe, iar orizontul ardea ca o presimțire. Din clipă în clipă, soarele trebuia să răsară. Mi-am adus aminte ce-mi zisese Moașa în ajun: "Simte-te bine, domnule sculptor, ca în vacanță, de ce te
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe Laura, dar niciodată nu-i dădusem atenție. Mi se păruse o încrezută. Era înaltă, foarte subțire, oacheșă și semeață, cu părul tăiat scurt. Șarpele care dansează la capătul unui baston, cum am citit într-o poezie. Dar tonul ei mușcător, tăios, ironic cu care reteza orice elan celor care vroiau să se apropie de ea, mă făcuse să fiu prudent. Și apoi erau zvonurile răutăcioase lansate de Aristide care se învîrtise multă vreme în jurul ei, fără succes. Irezistibilul, cum îl
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un mod pe care nu l-aș putea califica altfel decât idiot, deoarece eram foarte stingherit și, pe de altă parte, hotărât să trec peste orice reținere. Laura m-a fixat, curioasă, cu ochii ei oblici, apoi cu obișnuitul ton mușcător m-a întrebat dacă mă înțepase ceva. "Nu, domnișoară". "Atunci?" Părul scurt îi dădea un aer băiețesc, ștrengăresc, care contrasta cu buzele groase, senzuale. Era, cum o văzusem pe fereastră, înaltă, subțire, ca un șarpe care dansează în aer și-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de pălării cu boruri. — Văd acum, țipă Ignatius, voi sunteți cele care distrugeți reputația vânzătorilor de crenvurști. — E nebun! — E atât de vulgar! — Atât de grosolan! — Să nu-l încurajați! Nu vrem să te mai vedem aici, spuse simplu și mușcător purtătoarea de cuvânt. — Cred și eu că nu vreți! spuse Ignatius respirând greu. Probabil că vă este teamă de cineva care nu-i desprins de realitate, care vă poate vorbi sincer despre felul jignitor cu care ați tratat pânzele. — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Încă era convins că ar putea să-i găsească fiul. Logan Încercă să-l mintă, dar nu reuși. Așa că-i promise să-l sune imediat ce avea vreo veste. N-avea ce altceva să mai facă. Noaptea se făcuse din răcoroasă mușcător de rece, iar o pojghiță subțire sclipea pe asfalt. Când Logan păși pe Union Street, răsuflarea Îi plutea În jur ca un nor. Era baltic. Străzile erau neobișnuit de liniștite pentru o sâmbătă seara. Logan nu prea avea chef să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pereții de pe o parte acoperiți cu o crustă albă. Toaletele publice erau Închise pe timpul iernii. Cine avea vreo nevoie urgentă, era nevoit să facă cercuri din pipi În spatele vreunui tufiș. Se duseră printr-o parte, bucuroși să scape de vântul mușcător, pe acolo pe unde era intrarea doamnelor, ascunsă În spatele unui mic paravan. Ușa era deschisă, doar crăpată, cu lemnul făcut așchii și rupt acolo unde ar fi trebuit să fie un zăvor care s-o țină Închisă. În loc de asta, zăvorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
revenindu-și. Mai avem două casete de la ieșire și-am terminat setul. Logan o introduse pe următoarea În aparat. O intrare laterală a spitalului. Fețe treceau prin fața camerei vorbind și râzând, sau oameni cu capetele plecate, pășind afară, În vântul mușcător. Nimic dubios. Ultima era din zona recepției principale de la Urgențe. Caseta de aici era Înregistrată la viteză normală, gata să surprindă izbucnirile comportamentale antisociale care urmau unei nopți de beție serioasă, devenite mult prea obișnuite,. Logan recunoscu mai multe figuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]