277 matches
-
s-a născut din dragoste. Nu e destul atât pentru a avea toate un sens? ― La Roma, când se făceau primiri triumfale și lumea îl aplauda pe generalul învingător, era obiceiul ca soldații, din contră, să-i adreseze acestuia vorbe mușcătoare, ca nu cumva trufia să-l îmbete prea tare. Lui Cezar îi strigau: "Cap de dovleac, nu privi doamnele! Mulțumește-te cu prostituatele!" Mă silești să-ți reamintesc că noaptea ai niște vise din care dragostea e, de obicei, exclusă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
obosit să organizeze. Ce eram eu? Un nimeni. Nu reprezentam un pericol ca tine. Și tocmai pentru că sufletul meu era închircit de frică, te-am admirat de-a lungul polemicii tale cu iezuiții. M-au încîntat inteligența și verbul tău mușcător. Mă simțeam, cumva, răzbunat, prin orgoliul tău, pentru toate umilințele pe care le-am îndurat fără să zic nimic Ce orgoliu frumos aveai atunci, Galilei! Erai viclean ca o vulpe și agil ca un tigru. Știai să faci o plecăciune
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ce simțiseră când spusesem vorbele astea care mie mi se păreau cu mult tâlc, dar ticălosul ăla amărât de Gupal mi-o reteză imediat: - În loc de nenumărații ani care vin, mai bine ai fi spus timpul, mă Îndreptă el cu glas mușcător. 38. Urcasem Într-atât de mult pe munții aceia mari, Încât nu mai puteam să răsuflăm omenește. Auzisem de la Moru de asemenea piscuri Înalte, care se ridicau deasupra cerului, acolo unde nu mai era nimic. Nu ajunseserăm chiar atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
rămas ceva imaginație, i-am spus. Dă-mi un minut, două... — Ai cât timp poftești, mi-a zis el. Așadar m-am proiectat în situația descrisă de el și ce mai rămăsese din imaginația mea mi-a dat un răspuns mușcător de cinic. — Aveam toate șansele, am început eu, să fi devenit un fel de Edgar Guest nazist, să scriu zilnic câte un articol optimist, lipsit de orice valoare, pentru diferite cotidiene ale globului. Și, pe măsură ce se instala senilitatea - apusul vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
reciclate“. Materialele respective ocupau acum redacția. Alice se bucurase că soțul ei stătea acasă. Văzuse în asta o ocazie de a repara fisurile dintre ei. Cu cât se gândise mai mult, cu atât mai tare o făcuseră să sufere cuvintele mușcătoare, lipsite de loialitate, rostite de Jake la petrecere. Perspectiva flatantă și idealizată din care Alice îl percepuse pe Jake se evaporase. Ea spera ca, în timp, golul dintre ei să se umple. La fel ca găurile din stratul de ozon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Fotografia rămânea a unei ființe îndepărtate, pe care abia o cunoscuse. La internat colegii nu vorbeau despre femei decât cu râsete indecente și cu mister, iar slugile, singurele ființe de gen feminin pe care le întîlnea pe aproape, aveau vorba mușcătoare și luătoare în râs. Pentru întîia oară Felix era prins de braț cu atâta familiaritate de o fată și pentru întîia oară, luând act de izbucnirea unei simțiri până atunci latente, încercă și acul geloziei, văzând cum Otilia generalizează tratamentul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fost suficiente pentru a suscita emoțiile dorite: mantia sfîșiată de pumnal și pătată de sînge, o adevărată relicvă, corpul sfîrtecat, testamentul prin care Cesar lasă poporului bunurile sale și în final, chiar și eticheta de onorabil repetată cu o ironie mușcătoare, care contribuie la ridiculizarea bărbatului de onoare ce se pretindea Brutus a fi. Pe de o parte, rațiunea suverană și orbirea în ceea ce privește omul, animal politic; pe de cealaltă parte, magia imaginilor dezordonate și a patimilor dezlănțuite, arta oratorului care mînuiește
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
între patru ziduri. De asemeni Gulimănescu, într-un stil mai potolit. Dan Bogdan însă, care când îmbrățișa o convingere cu încetul o păstra cu oarecare tenacitate, dimpotrivă, își destăinuia antipatia pe față, nu clamoros, însă într-un fel de aluzii mușcătoare și cu sarcasmul lui echivoc. Se pretindea chiar că face dificultăți la examene studenților pe care îi bănuiește a avea simpatii pentru Mișcare. În ciuda acestei dârzenii aparente, Dan Bogdan era fricos și oportunist, și când cineva îi demonstra cu multe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
orice invidie. Adesea nici nu e nevoie de vreun efort. Sunt indivizi copleșiți de onoruri fără a fi stimați, pentru simplul motiv că nu se găsește nimic de obiectat împotriva lor și sunt întîlniți în cale. Unul este arogant, chiar mușcător, și toți îl tolerează, obișnuindu-se cu ieșirile lui fără consecințe, altul, din contra, e blând, însă are ochii așa conformați încît pare că persiflează mereu pe cineva. Orice ar face acesta, o suspiciune continuă planează asupra sa. În Fine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vorbi cu ei atunci când se vor calma. Perfidul. Se referă la acea categorie de oameni care folosește atacul ascuns: se angajează în comentarii răutăcioase, făcând remarce nerelevante (dar agasante) care derutează oamenii. Această categorie are un umor sarcastic, un ton mușcător și clasica rotire a ochilor. Ei speculează teama celorlalți de ridicol sau de umilință publică. Perfizii atacă atunci când îi supără turnura evenimentelor; când acțiunile celorlalți interferează cu propriile lor planuri sau doar pentru a brava, pentru a fi în atenția
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Rahat de câine uitat, (câinele mârâie furios și se smucește în lanț) Că fiecare câine trebe că se numește Rolfi Chiar și când poate să scuipe din el pui. (mai cosește un pic) Am să-i înghit căpățâna din țâțâni mușcătorului ăstuia Un câine primește de toate Și eu Botdejigodie Sunt un nimic în război Un de Unulsingur agățat de un guler (mai cosește un pic) Formula unică e peste tot Ea este mereu totul într-o unică formă Și întotdeauna
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mult în folosul obștii era lipsit de păcate pe lumea cealaltă. Am dori să menționăm aici, ca un element pitoresc, modul de culegere a fructelor din pomii mai înalți. Se folosea, pentru aceasta, o ustensilă specială, numită „îmbucătoare” (proțap sau mușcătoare), confecționată dintr-o prăjină lungă, despicată la un capăt în trei sau în patru. În despicătură se fixau bucăți de lemn încrucișate, care lărgeau prăjinile la dimensiunea fructelor. Poamele proaspete sau uscate, împreună cu preparatele din fructe, au avut un rol
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și Întâmplătoare divergențe politice: e o nepotrivire de viziuni - „Cum să iubesc această Franță care gândește tot ceea ce eu detest?” Franța abhorată de la Rochelle e, desigur, la France juive, devenită o anexă inertă a Întreprinzătorului spirit semit. Cu un sarcasm mușcător, el se descrie drept „un antisemit inteligent” și - nici mai mult, nici mai puțin! - „cel mai bun prieten al evreilor”! Cât de bun prieten al urmașilor regelui Solomon este Drieu aflăm din nenumăratele pasaje dedicate acestor „stricători de neamuri”, În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ale poeților, firile serioase înclinând să imite isprăvile alese și faptele celor aleși, iar cele de rând pe ale oamenilor neciopliți: gata să compună din capul locului stihuri de dojană, precum ceilalți cântări și laude. De vreo operă din acestea mușcătoare, a unui poet dinainte de Homer, nu se pomenește, măcar că poeți trebuie să fi existat mulți. De la Homer încoace însă nu lipsesc, cum ar fi Margites al acestuia și altele la fel, în care își face apariția și metrul adecvat, până
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
I e.n., care, pe lângă operele de factură filozofică și tragediile cu subiecte grecești, "toate scrise pe un ton serios, chiar dacă uneori se pot desluși elemente satirice"142, va fi lăsat posterității iubitoare de parodii, îndrăgind hazul și, pe alocuri, poanta mușcătoare, opusculul intitulat Apokolokyntosis diui Claudii, adică Prefacerea în dovleac a divinului Claudiu. Se utilizează aici parodia la aproape toate nivelurile posibile, lăsându-se decriptate atât parodii literare (vizând un model anume), cât și neliterare. Scrierea sa rezistă atât unei analize
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
afirma că "plăcerea este primul dintre bunurile înnăscute", că "plăcerile minții" sunt superioare celor "fizice", iar plăcerile "statice", celor "cinetice". Se vor naște de aici plăcerea burlei florentine, chiar spiritul burlesc, direcția satirică a Facețiilor lui Poggio Bracciolini sau ironia mușcătoare din discursul personajelor creionate de Pietro Aretino ca replică la Banchetul lui Platon, ori situația parodic-licențioasă din Mătrăguna lui Machiavelli. Dintre toate, evident epicureică în substanța ei rămâne Preaînfricoșata viață a Marelui Gargantua, tatăl lui Pantagruel, așa cum a fost alcătuiră
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parcă recunoaștem tacit motivațiile care l-au împins pe Urmuz, autorul "romanului" Pâlnia și Stamate în patru părți care se întind pe doar câteva pagini (zece sau opt, în funcție de ediția consultată), unic în literatura universală să denunțe, sub forma parodiei mușcătoare, criza limbajului de început de secol și "absurdul" originalității literare. Desigur, Tînianov nu s-a apropiat de textul urmuzian atunci când și-a enunțat teza. O vom face noi însă, întrucât observațiile sale pot fi mai ușor înțelese prin intermediul parodistului român
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fiind lipsite de sens sub raport istoric. Analogii similare se regăsesc și în cele trei regine Margaret, Anne și Elizabeth precum și în scenele de seducție ale lui Richard, mai întâi cu Anne și apoi cu Elizabeth. Însă ironia cea mai mușcătoare e conținută în lectura regizorală a replicilor de la început și a celor din spectacol. Primele patru rânduri din text îi aparțin lui Gloucester: "Mutată este iarna silei aspre / În vara-naltă de-al tău soare, York / Iar norii gravi și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
verva lui caustică și entuziasmul, alții îl apreciau în primul rînd pe lansatorul de idei, pe "deschizătorul de drumuri", iar alții prețuiau spiritul său deschis oamenilor. Era și un redutabil partener de dezbateri, care știa să descumpănească printr-o frază mușcătoare și să destindă atmosfera imediat după aceea printr-o vorbă de duh al cărei secret îl avea numai el. Fără îndoială că avea adversari, ca orice om politic, însă foarte puțini dușmani, surîsul său legendar și generozitatea sa dezarmîndu-i pe
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
acestui discurs este vocea culiselor, naratorială, sau a protagoniștilor, romanul profită copios de spectacol. Pentru G. Călinescu, apetitul ironic enorm face ca, în concurență cu personajul eponim, naratorul să se exprime cînd cu o distanță suspectă, cînd cu o indiscreție mușcătoare: omnisciența lui provoacă, mustește de atitudine. Opera minează insidios modelul. Ascultă de un demon interior care-și rîde de unii și de alții, dezertînd de la regulile clasice ale romanului. "Bietul" Ioanide întrupează visul călinescian al creației. Totul îndreptățește a vorbi
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
sunt: pledoaria în favoarea sacrificării unei vieți spirituale ambițioase, dorința de a atinge autocontrolul total prin "a gandi împotriva ta însuți", reluarea până la obsesie a concepției lui Nietzsche despre puterea de a lupta contra debilitaților, a sănătății contra bolii, desfășurarea unei mușcătoare ironii (mult diferită de sistematică și dialectica ironie și sobrietate prezente la Kierkegaard), preocuparea pentru lupta contra vulgarității și a dezgustului, atitudinea ambivalenta față de vocația poetica, atracția seducătoare, dar căreia îi rezista, pe care o are asupra lor conștiința religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
bărbieresc și plâng, multiplele ipostazieri ale prezentului revoltei, în Talanga, Presiunea luminii sau Demonul, în fine, un prezent al creației în Cititorilor, dulcilor mei contribuabili. Există, surprinzător, și un poem în care sunt unificate cele trei timpuri, cu o ironie mușcătoare, menita deghizării disperării cu care este percepută curgerea ireversibilă, irecuperabilă, salutată înșelător cu un Bravo-bravissimo!: "Bravo-bravissimo! dar tu/ privind prin toba spartă a trecutului/ ți-ai permis un respiro, ai surprins/ cum prezentul se apropie bălăbănindu-se/ de mireasa viitorului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unul pentru cei care se aruncă în această aventură, căci departe de a fi sinistră și deprimantă, cum o consideră unii, mai ales cei care nu o cunosc, această literatură e originală și proaspătă, țesută pe un umor irezistibil, chiar dacă mușcător și adesea negru și decalat. O ironie suplă, ce permite să afirmi lucruri înspăimîntătoare aproape fără să bagi de seamă. Nu știu dacă trăim o "vîrstă de aur" nordică, dar ceva se întîmplă cu adevărat prin zona aceea și, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
existența pentru o alta, părăsirea satului pentru un loc necunoscut și abandonarea modului său de viață modest, dar liniștit pentru unul aventuros. Batrâna, ca parte a familiei, se aliniază, dar înțelege să răspundă atacului verbal cu observația fină și ușor mușcătoare legată de pasarea responsabilității. Ghiță, după cum era de așteptat, conștientizează atitudinea femeii, păstrează tonul ridicat al dialogului, și, dorind să-și mențină autoritatea de cap al familiei, își afirmă hotărârea definitivă: Atunci să nu mai pierdem vorba degeaba: mă duc
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
dar și de ai noștri, de pildă despre Gh. Țițeica, pe care îl diviniza, dîndu-ne să înțelegem că pe un om mare nu-l poate admira unul mic. Într-adevăr făcea acest lucru strivindu-ne în același timp prin ironii mușcătoare și calificative care ne înjoseau; că, de pilda, niciodată vreunul dintre noi nu va ajunge nici un Euclid, nici un Gh. Țițeica. "Bine că ai ajuns tu!" îi răspundeam eu în gând și nu învățam nimic. "O să te lase corigent!" îmi spuneau
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]