583 matches
-
DIAMANTICA DIMINEAȚĂ RÂDE FRENETIC Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1905 din 19 martie 2016 Toate Articolele Autorului știi sensibile cuvinte ug de minte aici se făinează semne pesemne a trecut pericol de timp gol greierii furnică mici mușuroaie am să te însămânțez la seva rădăcini să îmi crești minune chiparoase planturoase vor șovăi printre angoase șervețele de mătase voi coase la venirea ta Referință Bibliografică: DIAMANTICA DIMINEAȚĂ RÂDE FRENETIC / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DIAMANTICA DIMINEAŢĂ RÂDE FRENETIC de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368198_a_369527]
-
ce era cam plimbăreață și căreia nu prea-i ardea de păscut. În acele clipe gândurile mele zburau aiurea la fel de fel de fantezii, unele mai năstrușnice decât altele. În pădure mișună fel de fel de vietăți; prin frunzele uscate sunt mușuroaie de furnici, șopârle, șerpi, fel de fel de gândaci, cu coarne, fără coarne, printre tufișuri stau pitiți iepurașii, bursucii, căprioarele, porcii mistreți și, iarna, chiar lupii. Primăvara păsările sunt o adevărată încântare, ele populează toată verdeața, cântă, fluieră, zboară după
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
Toate Articolele Autorului a plouat iar vântul norii îi alungă către zare și aduc lumină zorii risipind-o-n lumea mare harnic soarele-și ridică voinicia-n ziua nouă raza lui fiebinte strică lăcrămioarele de rouă s-au pornit din mușuroaie lungi șiraguri de furnici câte una mai greoaie o înghite un arici în înalturi ciocârlia stă de veghe peste toate risipindu-și melodia peste câmpuri cu bucate sus pe munți ca o năframă curcubeul desenează un tablou ce se destramă
ZI DE VARĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352921_a_354250]
-
Acasă > Poeme > Conștiința > OCHII PĂUNULUI Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1315 din 07 august 2014 Toate Articolele Autorului vrăbii impertinente își dispută pâinea mea aburinda jertfita furnici masochiste clădesc temerar mușuroaie pe epiderma ta translucida sunt ciori care-mi fură din palmă iubiri de o vară legate cu atele cratere fisurate ale inimii mele maghrebiene guguștiucii își lipesc cuiburile cu lutul ce se scurge din mâinile tale diletante mi-a plecat
OCHII PĂUNULUI de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353772_a_355101]
-
lucrărilor mele „de artă”. Locul era minunat. M-am plimbat pe covorul de iarba si frunze uscate, am ascultat cântecele păsărelelor, greierii, vântul, freamătul copacilor, bijuteriile zburătoare, fluturi și insecte. Și ca în orice pădure și aici era un mare mușuroi de furnici pe care în căutam asiduu! Aveam nevoie de acele furnicuțe considerate pe bună-dreptate „sanitarii pădurilor”! Am crezut că le voi face un bine micilor vietăți dacă voi așeza cei zece pești pe mușuroiul lor... iar dânsele flămânde vor
BANCA AMINTIRILOR (2) – FANTOMELE de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353093_a_354422]
-
și aici era un mare mușuroi de furnici pe care în căutam asiduu! Aveam nevoie de acele furnicuțe considerate pe bună-dreptate „sanitarii pădurilor”! Am crezut că le voi face un bine micilor vietăți dacă voi așeza cei zece pești pe mușuroiul lor... iar dânsele flămânde vor devora carnea de pe oase! Și astfel vom profita fiecare dintre noi! Furnicutele vor fi cu burta plină iar eu cu scheletele mult-dorite! Zis și făcut... Le-am urat macăcioaselor „poftă bună” și m-am reîntors
BANCA AMINTIRILOR (2) – FANTOMELE de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353093_a_354422]
-
oraș! În prima duminică liberă am încălecat pe năzdrăvana mea motocicletă „C.Z.” și am călărit plin de speranțe spre minunata pădure unde își aveau lucrătoarele mele lăcașul! Dar o mare supriză, de fapt dezamăgire, mă aștepta în pădurea cu mușuroi! Am găsit peștii întregi, exact în pozitia pe care i-am așezat. Erau mai uscati și miroseau îngrozitor. Neatinși însă de furnici! M-am așezat necăjit la rădăcina unui copac din apropiere și am cugetat pe îndelete. Până la urmă am
BANCA AMINTIRILOR (2) – FANTOMELE de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353093_a_354422]
-
Și ciocniră gâturile de sticlă ale țoiurilor, sorbind, apoi, câte o înghițitură. -Ce căutăm noi în țara aia depărtată? Adică feciorii noștri! -Îi ajutăm pe americani să facă liniște și să-i democratizeze pe sălbaticii ăia. -Băi, Marine, au răscolit mușuroiul și e greu să-i liniștești. -Și eu mi-am dat seama că este foarte greu. Cum adică, să ... ” * -Florin, hai să mergem să ne plimbăm la Colina, până la prânz. Doar suntem la pensie. -Bine, draga mea, închid calculatorul și
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
care sug sângele poporului! Zise Tina. -Aoooooleuuuu ... ! -Nu te mai mira Nicușoare! se răsti la el Frusina. -Asta este, așa ... o poveste. Ajunși la lanul de grâu rupseră fiecare câte un pai. Apoi porniră pe marginea drumului să găsească un mușuroi de furnici. -Am găsit. Uite aici! Și Tina umezind cu scuipat paiul îl apropie de mușuroi. Zeci de furnici se urcară pe el. După ce bietele insecte lăsară un suc acrișor, Tina le doborâ și începu să lingă paiul. -Ce bun
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A TREIA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357286_a_358615]
-
Frusina. -Asta este, așa ... o poveste. Ajunși la lanul de grâu rupseră fiecare câte un pai. Apoi porniră pe marginea drumului să găsească un mușuroi de furnici. -Am găsit. Uite aici! Și Tina umezind cu scuipat paiul îl apropie de mușuroi. Zeci de furnici se urcară pe el. După ce bietele insecte lăsară un suc acrișor, Tina le doborâ și începu să lingă paiul. -Ce bun este! La fel făcură și ceilalți copii.Toți se lingeau pe buze și repetau aceași operație
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A TREIA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357286_a_358615]
-
o masă, sobă cu plită, deci iarna nu prinde nici o furnicuță nepregătită. Cămara e plină, vă spun, cu de toate, boabe de grâu, fructe confiate, au mălai, făină, cârnați și slănină, lapte la pet și ciocolată au berechet. Și-n mușuroi, pentru cei îndemânatici, sunt fabrici unde mămicuțele lucrează să-și îmbrace furnicuțele, fac căciulițe, bluzițe, plovărașe ciorăpei și ghetuțe pufoase. Au grădinițe, școli, teatre, cinematografe, mănâncă popcorn și înghețată din vafe. Au bunici, bunicuțe, ce-n nopți târzii le spun
CE FAC FURNICUŢELE IARNA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358393_a_359722]
-
mititei, de nerăbdare dau semn, își încalecă căluții de lemn, le dau jeratec și la fel ca-n poveste, zboară prin lume să mai vadă ce este. Bineînțeles că se-ntorc iute înapoi că-i frig, tare frig afară din mușuroi. Deci copii să nu aveți teamă, furnicuțelor nu le este frică de iarnă, așa ca și noi stau răbdătoare s-aștepte zilele calde, cu soare. Referință Bibliografică: Ce fac furnicuțele iarna / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CE FAC FURNICUŢELE IARNA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358393_a_359722]
-
tovărășie ca și o haină ce este mereu cu tine. Miile de gângănii ce formau o altă lume plină de mister, mă făceau să văd în mișcările lor permanente că ele au un rol deosebit în spațiul înconjurător. Mă fascinau mușuroaiele cu furnici în continuă mișcare, ce nu își întrerupeau munca niciodată. Albinele și bondarii, ce zburau prin florile câmpului, într-un permanent du-te vino, formau niște escadrile permanente de avioane imaginare, care se luptau pentru aerodromurile lor de flori
SPIRITUL COPILĂRIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358718_a_360047]
-
lăsând beznele să acopere ceea ce odată a însemnat viața. Nerostitul nu aduce decât întunericul și viața ne oferă nenumărate aspecte care nu trebuie să fie uitate. Știu că scrierile mele nu vor ajunge în piscul literaturii, dar chiar numai un mușuroi de le-am socoti și tot înseamnă mai mult decât platitudinea drumului de viață care vine de nicăieri și merge niciunde. Tot înseamnă mai mult chiar dacă ar rămâne numai un licăr ca să lumineze peste timp un crâmpei din viața care
NICIODATĂ NU E PREA TÂRZIU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360068_a_361397]
-
vieții - și răbdarea pentru a distinge clar și a putea surprinde tainele. Taci! este o pledoarie pentru tăcere: doar astfel îți păstrezi neîntinată rațiunea, te înfrânezi și capeți acoperământ în fața ispitei „Sunt un întreg pe jumătate Un munte cât un mușuroi Adunături împrăștiate Când totul se-mpărțea la doi”. (Contrast, Delia Stăniloiu ) Creațiile Deliei Stăniloiu sunt o eternă pendulare între un optimism perceput ca oportunitate și un pesimism trăit ca expresie a lucidității. „Și speranța-mi trăiesc autist” ( Dacă pleci) este
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
tovărășie ca și o haină ce este mereu cu tine. Miile de gângănii ce formau o altă lume plină de mister, mă făceau să văd în mișcările lor permanente că ele au un rol deosebit în spațiul înconjurător. Mă fascinau mușuroaiele cu furnici în continuă mișcare, ce nu își întrerupeau munca niciodată. Albinele și bondarii, ce zburau prin florile câmpului, într-un permanent du-te vino, formau niște escadrile permanente de avioane imaginare, care se luptau pentru aerodromurile lor de flori
SPIRITUL COPILĂRIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360102_a_361431]
-
sau a vreo două curente acolo... nu sunt ‘sincer, pentru că așa e. Ne impunem cu “opere” nu prea sigure, interpunând și acoperind adevăratele valori, știrbind chiar prestigiul Marelui nostru Poet... doar pentru a ieși în evidență... daa, precum furnicile pe mușuroaie..! Spunem că îl cinstim pe Eminescu pentru că citim câte o poezie de ziua Dânsului? Când de fapt pentru memoria Lui și a neamului nostru ar trebui mult mai mult; după cum este valabil și pentru orice alt mare poet sau artist
GENIUL INCOMPARABIL ŞI INCOMPATIBIL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359756_a_361085]
-
ce era cam plimbăreață și căreia nu prea-i ardea de păscut. În acele clipe gândurile mele zburau aiurea la fel de fel de fantezii, unele mai năstrușnice decât altele. În pădure mișună fel de fel de vietăți; prin frunzele uscate sunt mușuroaie de furnici, șopârle, șerpi, fel de fel de gândaci, cu coarne, fără coarne, printre tufișuri stau pitiți iepurașii, bursucii, căprioarele, porcii mistreți și, iarna, chiar lupii. Primăvara păsările sunt o adevărată încântare, ele populează toată verdeața, cântă, fluieră, zboară după
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
își scutură lăbuțele mecanice. Îi simt coastele cum defilează pe pasarela bucolică. Stau și privesc pașii scatiilor navetiști. Privesc prin infraroșu războiul ludic, minor, din tunel. Norii joacă golf cu cârtițele. Tuia se hlizește hoțește la șinele pe care merg mușuroaiele de tinichea. Tuia poartă veștminte moderne, adaptate la anotimpurile comprimate de cel plecat în concediu de odihnă. Marele Boss trimite prin pene de porumbel, gândurile silențioase de Sus. Aud cum scârțaie ușa din gară. Legănatul spontan al balamalelor îmi umblă
AZI NORII JOACĂ GOLF CU CÂRTIȚELE de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340238_a_341567]
-
miroase a toamnă . A plecat pe nesimțite chiar și toamna într-o zi Cănd sub fulgii de ninsoare furnicuța se trezi . Și-a amintit de surate și cu sufletul la gură A gasit spre ele calea tot într-o alergătură . Mușuroiul avea însă un slogan ,chiar la intrare Nici măncare fără muncă ,nici muncă fără măncare ! A bătut degeaba-n ușă fiindcă nimeni nu-i răspunse Că furnicile ,pesemne obosite dormeau duse . Mie toată întămplarea mi-a spus-o un licurici
FURNICA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340275_a_341604]
-
un slogan ,chiar la intrare Nici măncare fără muncă ,nici muncă fără măncare ! A bătut degeaba-n ușă fiindcă nimeni nu-i răspunse Că furnicile ,pesemne obosite dormeau duse . Mie toată întămplarea mi-a spus-o un licurici Ce cunoștea mușuroiul și vreo căteva furnici . -Și...a reușit să intre ?Curioasă-am întrebat , -Din păcate nu ! (răspunse ) ,sărăcuța a-nghețat Și a murit la scurt timp învelită de ninsoare , Pentru că unde nu-i cap ,vai ș-amar e de picioare ! Referință Bibliografică
FURNICA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340275_a_341604]
-
cauciucată, a lui nea Ion, făcuse față cu brio grindinei. - Au, mânce-mi-i hiriș! a exclamat cu satisfacție. Mi-a arătat cu mâna spre Tău. Corturile erau franjuri, culcate la pământ. Pe lângă ele, oamenii se mișcau precum furnicile pe mușuroiul stricat. Am părăsit Zănoaga Slăveiului, duminică la amiază, cu lacrimi în suflet. Nici măcar nu îmi amintesc cine-a venit la schimb. Aveam să calc din nou acolo abia după un an, de data asta ca proprietar de oi. Cei doi
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
steagurile peste reclamele electronice și strigăm în continuare chestii de bine cu România. În stânga noastră, galeria Poloniei a coborât, învinsă, să-și întâmpine jucătoarele. Vin și ele. În drum spre polonezii lor, trec pe lângă noi, una câte una, ca un mușuroi de furnici abătute. Simt nevoia să le încurajez și le aplaud pe fiecare în parte. Multă tristețe în privirile lor, asemenea danezelor după ce au pierdut cu româncele. Asemenea româncelor după ce au pierdut cu Norvegia. Nu doar succesul merită aplaudat, ci
„Clic aici” și o să vedeți aur curat () [Corola-blog/BlogPost/338575_a_339904]
-
PENTRU COPII AVENTURĂ ÎNTR-UN PEISAJ EPIFANIC Trenul sosise la ora exactă. în Gară de Nord, nu se schimbase nimic deosebit. Doar cerul Bucureștiului era mai plumburiu decât îl știam. Oamenii alergau pe lângă noi că furnicile cărora le fuseseră deranjat mușuroiul. Împreună cu Ionuț, băiatul meu, ne-am urcat în tramvaiul 12, pentru a ajunge la Cimitirul Belu. Tramvaiul alunecă printr-un tunel cenușiu, iar clădirile păreau pereții unei grote a timpului. Am coborât din caleasca și am intrat pe aleile parcului
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
lui Muntha. Nimeni nu stia să găsească vre-o rezolvare. Booboonga și-a adus atunci aminte de singuraticul vraci, Boorthana, nume care în limba locului înseamnă „om păros” sau loc acoperit cu pădure. Acesta locuia la marginea deșertului, într-un mușuroi uriaș ce fusese părăsit de furnicile albe, numite dhudula sau termite. De multe ori, prin vrăjile, descântecele sau sfaturile pe care le dădea, scăpase triburile din împrejurimi de boli și necazuri. Booboonga încalecă pe un kananganthan, sau pasărea emu, sprintenul
AYEYE DAGUL ATYEYE de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342267_a_343596]