594 matches
-
nu voiam să intru în dialogul ce-l forța. Dar, ți-ai găsit?! I-a repugnat absolut lipsa vreunei replici dinspre mine și m-a încolțit: -Auzi, tu?! Și alui meu i-au slăbit urechile! se prevalează ea înciudată de muțenia mea. Ia câte alea toate! N-are ce să mai dreagă, e trecut de optzeci! Dar tu? De ce nu te cauți?! Să tot fii cu două cincinale mai pionieră decât el?! Tre’ să te tratezi, altfel riști să dea vreo
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
mea în ceea ce o privește... A doua zi, o culeg dupa o așteptare depășind sfertul academic. E ușor înnourată și recunoaște. Nu-i priește sub nici o forma sculatul devreme, accentuează. Spre bucuria mea, parcurgem drumul spre biserică într-o binecuvântată muțenie. Dar n-o ține mult, căci, odată intrată în sfântul lăcaș, energia stopată iese brusc la iveală. Un dinamism exacerbat îi dă curajul unor inițiative nepotrivite aici. Se metamorfozează într-un ghem de nonconformisme și democrație greșit înțeleasă! Devenită de la
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
este propaganda atee care se face. Un popă a băut! Un popă a violat o femeie! Un popă a furat! Dar nu se vorbește de constructorul fenomenal pe care l-a avut Biserica. Despre asta nu se vorbește. Este o muțenie totală. M-ați înțeles? Eu dacă am un construct în cultura română de douăzeci de ani nu interesează pe nimeni. Ați văzut dumneavoastră scris în presă că am fost în 38 de țări și am avut succes? Nici pomeneală! Așa
INTERVIU REALIZAT DE STELIAN GOMBOŞ CU ACTORUL SI REGIZORUL CRESTIN DAN PURIC de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349069_a_350398]
-
culpă! Exemplu am putea lua o regulă de circulație 'neștiuta' de un anume șofer...ar putea exista întrebarea dacă într-adevăr nu a știut, ori că nu a vrut să știe pentru ai scădea vină... Acele maimuțe ce înfățișează surzenia, muțenia și ascunderea vederii exprimă în mod comic mistificarea, voalarea și chiar evaporarea vinovăției de s-ar putea :)), dar nu prea.. Iar asta se face cu toata știință și voință, una voalata... De-ar fi să urmărim toate acele minciuni posibile
MINCIUNA SE POATE ASOCIA CU IUBIREA? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344517_a_345846]
-
aleagă visele? Doamne, cât de tânăr și frumos este! Uite cum mai plâng speranțele celor care l-au iubit și (încă)-l iubesc... cum îl mai bocesc!.. Chiar și speranțele lui se zvârcolesc lângă el, plângându-l disperate, în acea muțenie de pește curățat de solzi. Am încercat să mângâi disperatele speranțe din jurul lui, să le alin durerea, dar au sărit pe mine revoltate, reproșându-mi că eu sunt vinovat de ce i se-ntâmplă tânărului aurolac. Le-am răspuns stupefiat: cu
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
îți reda glasul unui copil, pictat pe faianțele Casei Poporului. S-ar putea spune, că eram obișnuiți cu asta. Dialogul tău cu fraze colocviale că nu trebuie să fac nimic, decât să trăiesc, nu m-a ajutat să trec peste muțenia noastră, asta fiind o moștenire de familie. S-ar putea spune că eram obișnuiți și cu asta. Era un mizilic să-ți arăt zilnic sufletul; abia după ce l-ai tăiat în felii transparente, ai zis: are ochii amputați, e prea
DESPRE UN SUFLET NOU de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361993_a_363322]
-
plictisit, tu ucizi timpul, zdrențuind carnea în plăcerile vieții, ai străbătut în lung și-n lat poalele muntelui apusean, himeric. Născută din bezna adâncului aducătoare de iluzii rumegă, deci, pe-ndelete urletele de indignare, îngroapă sufletul de viu. Dimineață, într-o muțenie de piatră, mă regăsesc nu m-ai învins! Efebul claustrat, dovadă stă ce-am scris. Referință Bibliografică: Efebul claustrat / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 600, Anul II, 22 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gheorghe Șerbănescu
EFEBUL CLAUSTRAT de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365837_a_367166]
-
uniforme având figuri foarte asemănătoare monstrului care priveau spre el prin cătarea unor arme. Jale! Se uită instinctiv la prietenii lui. Erau lângă el, cufundați în mormanul de boarfe sub care adormiseră și păreau la fel de îngroziți. Însă, trebuie să specificăm, muțenia lor nu se datora spaimei ci, așa cum vor povesti mai târziu, mult mai mult comportamentului specific al pescarului pe timpul activității. Cel puțin așa le plăcea acum să creadă! Cert este că doi dintre oamenii cu arme și uniforme îi scoaseră
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
reală. Atât de reală încât dacă ar exista comanda „ lacrimi de voie !... ” și s-ar primi acest ordin nimeni nu ar pregeta să-l execute. Sunt cu toții afectați de cele întâmplate, fiecare în felul său. Ceea ce este comun tuturor, este muțenia ; sunt rostite doar comenzile strict necesare, nimeni nu comentează nimic. Cei din plutonul operativ execută comenzile cu încetineală. Nimeni nu le reproșează nimic. În mintea fiecăruia se derulează amintiri legate de Comănescu. Albert revede și iar revede fiecare secvență amintindu
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
prelung iubirea de-asta vară Să o mâncăm numai noi doi pe seară. ești.... ești mirarea ce ma cuprinde privind stelele ești întrebarea ce ma frământa în zori privindu-ti chipul alb și carismatic. ești năvălnicia apelor care imi sparge muțenia sufletului meu încordat de așteptarea venirii tale. ești visul pământeanului privind la lună ești nemărginirea mării și tăria valului. spart în inima mea. ești albastrul cerului și bogăția coloristica a florilor. ești căldură soarelui ce imi dogorește față! ești tu
SOAPTE DE IUBIRE, DE DANIEL NICOLESCU de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 188 din 07 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366676_a_368005]
-
am perceput tristul eveniment, ca pe o nenorocire personală care se abătuse neașteptat peste mine. M-am înstrăinat și am asurzit de liniște oarbă. Îmi pierdusem reperul. Numai în 1967, la moartea lui Arghezi mă prăbușisem așa, în surzenie și muțenie. Dar el era octogenar, pe când Moncherul mă luase prea pe nepregătite. Nu știam pe atunci mai nimic despre el, decât ce citisem în romanele sale. Însă așa o înrâurire avea asupra mea, încât îl socoteam și tată și frate și
O CONŞTIINŢĂ A VEACULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350738_a_352067]
-
splendoarea în spațiul văduvit de substanță. * (Strada albă) Pașii te-au purtat până la margini, până la locul deschis, o cale pustie, în ochii visului imemorabil. Este o cale albă. Pe înaltele ziduri cerul se revarsă, și nu mai e nimeni în muțenia aerului. În tăcere, intact, se va consuma totul. Și curgi în vis, peste lumina gravată. Cuvintele tac, mergi pe strada cea albă. * Doi sau trei nori. Și apoi extensia aerului tremurător, în ceața din zori. Ieșeau la iveală pleoapele mării
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
Dumnezeu nu se poate nici comunica, nici discuta. Vorbirea este impuritate, moloz, obstacol.Limbajul, cu toate caratele lui, este cocoșat, zbârcit și sărac.Combustibilul limbajului - SENSUL -nu propulsează racheta cuvântului până în țara divină. Căile de acces la Dumnezeu sunt tăcerea, muțenia, încremenirea. La Dumnezeu nu ajungi cu bagaje, cu calabalâc, nici măcar cu trupul. Trebuie să te desfrunzești de instincte, de carne, de sânge, de oase și de alte alea.Să te desfrunzești de cuvinte, de formule, de definiții, până devii punct
CRISTALINITATE de JANET NICĂ în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351132_a_352461]
-
19 august 2014 Toate Articolele Autorului Din când în când, pe nepusă masă, mă năpădește râsul. Totul e gri, muncitorii trec posomorați că întotdeauna, pe frunzele de nuc se citește lehamitea, unele păsări triluiesc tropare, altele doar deschid ciocurile a muțenie, iar pe mine mă podidește râsul. Din adânc se aude, surd, cum se ocărăsc cârtitele, copiii preoților își fac cruce cu limba, întreaga zidire scrâșnește că un depou. Numai pe mine mă îneacă râsul. Referință Bibliografica: Râsul / Râul Bâz : Confluente
RÂSUL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352176_a_353505]
-
din port. moarte lentă a cuvintelor, când rostogolesc cerurile furia neîmplinirii. aspect banal al vieții, într-un anotimp uitat pe marginea filei, de ger. arunc în mine precizia analizei. logică răsuflată. încheieturile dor. (poate cresc, poate scad odată cu tine și muțenia ta.) ilogice determinări, iluzorii luminări. (mai mult flashuri de timp prea trăit gust) nu mi-e foame. vreau liniște și o coajă de pâine uscată. îmi hrănesc păsările fără ochi timpul le iubește. de grație stare, pe o pojghiță de
STARE 9 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 409 din 13 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356348_a_357677]
-
și suspinele convulsive: „Unde sunt Ierarhii noștri?” Unii, puțini la număr, ar putea răspunde că sunt într-o ședință permanentă a Sinodului B.O. R., preocupați tocmai de această stare a norodului. Alții, poate cei mai mulți, sunt convinși că surzenia și muțenia ierarhilor se datorează lucrării de taină a strângerii de cât mai multe fonduri pentru Catedrala lor (pardon, a Neamului, cică...). „Unde sunt Ierarhii noștri?” se întreabă milioane de suflete vitregite de năpasta îmbogățirii fără scrupule a aleșilor lor, cu și
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]
-
septembrie 2011 Toate Articolele Autorului când nebunia a început să-și plângă brațele vărgate eu ucideam îngeri din plictiseală în fond nu există nici o aripă castă doar florile au dreptul să zboare astăzi e doar o altă lacrimă smulsă din muțenia nocturnă ca o pelerină îngustă în care timpul a sculptat uși larg deschise prin ele se scurge albastrul în gleznele tumefiate ale unui alt atlas muribund pentru că doar un nebun trădează în umeri consistența lumilor doar un nebun poate culege
PĂSĂRI ALBASTRE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355394_a_356723]
-
279 din 06 octombrie 2011. sânii tăi rătăciți de culoare nu au îmbătrânit niciodată albul întemnițată neiubirea nu are glas dezorientate ceasuri rătăcesc în coapse ești atât de femeie în coaste abia zărești în tălpi pământul sculptat fără lacrimi plânge muțenia umerilor de cuvinte din piept sălbăticia pretinde serenitatea câmpului de tăcere părăsit în cristalin nuanțele regretului lăcuiau unghiile ... Citește mai mult sânii tăi rătăciți de culoarenu au îmbătrânit niciodată albul întemnițată neiubirea nu are glas dezorientate ceasuri rătăcesc în coapseești
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
octombrie 2011 Toate Articolele Autorului sânii tăi rătăciți de culoare nu au îmbătrânit niciodată albul întemnițată neiubirea nu are glas dezorientate ceasuri rătăcesc în coapse ești atât de femeie în coaste abia zărești în tălpi pământul sculptat fără lacrimi plânge muțenia umerilor de cuvinte din piept sălbăticia pretinde serenitatea câmpului de tăcere părăsit în cristalin nuanțele regretului lăcuiau unghiile aleargă a șaptea odihnă neobositul prunc în sângele vărsat neliniștita povară smulge soarelui cu mâini obosite urletul lumină Referință Bibliografică: neliniște / Daniel
NELINIŞTE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355589_a_356918]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > REFLEXIA GLASULUI MEU CURGE CUVÂNT Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 267 din 24 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului cocoțat în mijlocul cerului trecutul fiecărui viitor atârnă într-o funie de aer ca un condamnat la moarte muțenia se leagănă de jur împrejurul sacrificiului de piepturi reflexia glasului meu curge-n mutilarea cuvintelor colecționarul de vene a ridicat prețul de astăzi nimeni nu mai moare de unul singur se va întruni un comitet de jurați să decidă omorâtul sângele va
REFLEXIA GLASULUI MEU CURGE CUVÂNT de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355664_a_356993]
-
colțul ochiului oare timpul ce îl porți prin buzunare mai știe să înflorească nerăbdarea în orbita goală ce o am mereu la mine? aș putea fi doar o altă întrebare un câmp ostil cultivat cu ascensoare să ridice la cer muțenia închinatului aș putea fi culegătorul de scaune (crescute la cap) din minți apropiate spre tâmpla pământului sau aș putea fi nimic un prost lipind afișe în conștiința drumului prăfuit de bolovani necrescuți cum se cuvine Referință Bibliografică: jurnalul unui minut
JURNALUL UNUI MINUT de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355732_a_357061]
-
Copoul Pare-a tăinui ascetul. La bojdeucă, lampa-i stinsă, A plecat demult bădița, Tinda casei pare ninsă, Praful a tocit penița. Prin saloanele Junimii Spiritele ard în ziduri, Aprind candela luminii Într-o lume de reziduuri. Sfărâmând în jur muțenii Plâns de clopote slăbite Cheamă oastea la vecernii, Of, ce vremuri răvășite... Tineri fără de canoane Se opresc din ritmul vieții Și-nfruntând priviri profane Sting sărutul tinereții. Plopii fără soț suspină Martori la atâta vrajă, Ascunziș de nelumină Fac iubirilor de
IAŞUL – FILE DE POVESTE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368970_a_370299]
-
contradicțiilor lor, în sălașul iubirii de sine și al mândriei, cu caractere și vieți diferite, teologul din mine crede că mulți dintre ierarhi n-au conștientizat și nu conștientizează pasiunea lor pentru slava deșartă a deșertăciunii lumești. În groaznica lor muțenie celestă, marii păstori, constat cu durere că trăiesc într-o teribilă indiferență. Aproape singurul lucru pe care îl au în comun este faptul că fiecare se vrea mai mare decât celălalt. În goana lor după mărire (putere și bogăție), fiecare
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369936_a_371265]
-
niciunul nu renunță la slava aceasta deșartă, totalitară, dar trecătoare. Paradoxul constă în faptul că ierarhii sunt muți doar la vaietele noastre, nu și la cerințele lor. Și totuși cum s-a ajuns și cum s-ar explica această sacră muțenie? Departe de a fi o putere ignorată, ierarhii își găsesc mijlocul de înseninare, comunicând doar cu sinele lor. Numirea în jilțurile pricopsite ale puterii imanente și nu alegerea de către Sfântul Duh în vederea înfierii sufletelor credincioșilor spre transcendența mântuirii, insistența osanalelor
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369936_a_371265]
-
desele afișări somptuoase cu sau fără rost, adăugarea la splendoarea lumii a slavei înalților aleși, vibrația purpurie a emoțiilor credincioșilor, care se circumscrie fastului regal lăsându-i fără grai, mândria luciferică de neatins care-i face incomunicabili încremenindu-i în muțenie. Ce este așadar muțenia? Un exces de tăcere! Tăcerea lor nu poate fi calmată decât prin exces de tăcere (muțenie). Cuvântul, acolo la ei nu mai este considerat lumină, comunicare, comuniune, ci un fulger scăpărat în beznă, atragerea într-o
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369936_a_371265]