214 matches
-
mersul, cum ți-ai mai rîs de mine, ștrengarule. Chiar el, adevărul e că m-ați cam luat prin surprindere cînd ați pomenit de voce, recunoaște Patru Ace, dar m-am ținut tare. — Să nu-mi spui că tu ești mucosul ăla căruia îi aduceam bomboane de cacao de fiecare dată cînd veneam să-l vizitez, i-auzi ce mică e lumea, se miră Roja ca un ageamiu. Greu vă mai pică fisa! spune Patru Ace cu voioșie. — Să ți-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
muțenia lor... Dacă trecutul ar fi la fel de mut sau dacă ar trece ca pojarul fără să lase urme, aș fi tentat, poate, să le dau cu tifla guzganilor, cum făceam cu oamenii respectabili pe vremea când nu eram decât un mucos obraznic. Din fericire, așa ceva nu mai e cu putință. Confuz, ros de semne de întrebare, dar sâcâitor și lipit de umerii mei ca o cocoașă, pe care o voi duce cu mine în mormânt, trecutul mă împiedică să scap cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
îl iubeam dar pentru nimic în lume nu i-aș fi mărturisit-o, - ba mi-am permis chiar să nu-i privesc, din frondă, tablourile și să-i declar că meseria lui nu mă atrăgea, m-a repezit: „Ești un mucos, încă n-ai dreptul să ai păreri”. După asta m-a copleșit adesea cu reproșuri amenințătoare; că nu eram bun de nimic, că-l făceam de râs, că va fi vai și-amar de mine. Avea mania discursurilor și ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o forfecam prin probe, o interogam și-o trimiteam acasă. Ce-i mai ciudat, că nici cei ce le aduceau nu erau ferm convinși că te-au găsit chiar pe tine. Le fâțâiau, așa, mai mult pentru activitate. Unul, un mucos de vreo opt ani, a venit chiar într-o seară și m-a anunțat: - Șefule, mâine îți aduc și eu o blondină, care știe și ea că nu-i ea. Dar îi crăpă buza după distracții și nu știe cum
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
totuși degetul său dolofan apăsat pe volan, până spre Foișorul de Foc. Acolo, pe-o străduță lăuntrică, așteptară, până la 5,30 dimineața, să degajeze către serviciu o puștoaică și urcară, tot unul pe umărul celuilalt, într-un apartament, unde un mucos pletos dormea într-un fotoliu. I se strecură în suflet. Știi, viața e scurtă. Scurtă. Dan Scraba care a spart o ușă, deși viața e scurtă și a găsit cinci mii de lei ascunși după ea. Pink Floyd a ales
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
superiorii: —Ți-am pus documentul de la Brengt Bergman pe birou, Katharine, mă anunță el. Îmi pare rău să văd că iar ai avut probleme să ajungi la timp. A se remarca folosirea cuvântului „iar“ - stropul de otravă din vârful pumnalului. Mucos nenorocit. Când l-am trimis acum trei ani cu o bursă la European Business School, era un tocilar de la Oxford Îmbrăcat Într-un costum din patru piese și cu o deficiență de igienă personală. S-a Întors de-acolo Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de fapt dobitocul de Rommford, care e În acest moment plecat În Dubai În concediu cu tema: futaiuri cu o dansatoare la bară pe care a agățat-o dintr-un bar de pe Farington Road. Șansele de a-l smulge pe mucosul ăla oribil din așternut: zero.) Vă voi suna eu după ce vom alcătui un plan de acțiune. De peste pajiște plutește spre liniștea rece, transatlantică, a lui Abelhammer vocea soacrei mele, limpede ca sunetul clopotului unei catedrale: Pe cuvânt, americanii ăștia n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
tuturor că aproape sigur Kate va ajunge la un moment dat. M-am simțit ca Mama Ursoaică și mi-a venit să mormăi: Cine a stat pe scaunul meu? N-am zis nimic. N-am vrut să-i dau satisfacție mucosului nenorocit. Plus că trebuie să mă duc la New York să „Împac“ un client. Nu l-am văzut niciodată pe Jack Abelhammer, dar Îl urăsc deja. De la: Candy Stratton Către: Kate Reddy Dragă Desdemona, stai cu ochii pe Guy „Iago“ Chase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
adevăr - 40Ce voi puneți în pilde, iar noi l-avem din cer. {EminescuOpIV 220} O, ADEVĂR SUBLIME... O, adevăr sublime - o, tinichea și paie! O, poezie mândră - o, buiguit nerod! Istorie șpirată - minciună și bătaie, Amor ceresc și dulce - a mucoșilor plod. O, om, oglind-a lumei cu capul șuiu și sec, Cu creerul ca ceața, cu coaste de berbec, Stăpân pe-a ta gândire - cum ești p-instinct stăpân Se vede când femeea golește al ei sân. Când poala ș-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
BRUNO: Gata! Destul! AL DOILEA BĂRBAT: E urâtă! E urâtă, urâtă, urâtă! Asta e! Ceva la fel de urât n-am mai auzit și n-am mai văzut. Aproape că pute. Zău! GRUBI (Începe să arunce cu diverse obiecte în ei.): Afară, mucoșilor! Afară! Părăsiți sala! BRUNO (Către GRUBI.): Ai grijă să nu lovești în spectatori. GRUBI: Care spectatori? Afară cu toții! PRIMUL BĂRBAT: E cea mai stupidă piesă din câte s-a scris. Să vă crape capul! GRUBI: Huo! Huo! Ieși afară, târâtură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nimic despre fitness și bordel, pentru că nici măcar Nineta nu fusese în stare să-mi explice despre ce-i vorba. Intrasem însă în topul țâncilor care se învârt în cercuri alese, eram deja piciul care nu stă la taifas cu orice mucos rupt în fund, se zvonea că dețin secrete pentru care mahării cu pălării trase la indigo ar da orice, în vreme ce eu jucam tare, eram tăcutul lumii, pentru simplul motiv că nu aveam ce mărturisi. Am intrat definitiv în istoria cartierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Invitându-mă, cu vioară cu tot, ca să descrețesc frunțile la "botezul intim" al unui nepoțel de-al ei, aveam s-o tratez cu refuz de artist jignit în amorul propriu, motiv pentru care, după ce mi-a spus cine sunt "un mucos de țambalagiu" a aruncat anatema: "O să mai treacă multă apă pe Dunărea albastră, până când vei avea dreptul să-ți lipești pe ușă, cu onoare, ceva în genul "vechi specialist în zugrăveli"". Așa a și fost: pe ușa multelor apartamente în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nimeni din cartier, ascultând-o... Americanii au pregătit un spion pentru ruși. Ajunge spionul yankeu la Moscova, bea votcă pe rupte, dansează cazacioc în draci, vorbește rusește ca rușii, și totuși rușii l-au dibuit că-i spion american. Cum?... Mucoșii din clasă, tăcere de mormânt. Erau din cartierul meu. Doamna, navetistă de centru, departe de glumele răsuflate ale mahalalei... Ei, zice doamna, zi-ne, că nu ne-am prins. Cum l-au dibuit? Când am dat să deschid gura, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ale vieții. Mi se întâmpla rar, dar povestea asta cu "vreme în care trebuie să reflecteze profund la multe chestiuni ale vieții" chiar m-a dat pe spate, după cum nu ascund nici faptul că eram surprins de gândul că un mucos ca mine poate pleca deja în concediu. Și tata era foarte emoționat, dar nu datorită acestui premiu. Îl mișcase atât de mult vestea, încât arăta ca în clipele lui de mare mulțumire sufletească: își pipăia, nu știu de ce, foarte febril
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a luat de umăr, a făcut, ca doamnă distinsă ce era, câțiva pași cu mine, a cotrobăit ceva prin geantă și m-a întrebat ca și cum era patroana fabricilor de bomboane: "Îți plac dulciurile?..." Mi-am adus aminte că-s un mucos de țânc și am scos pe gură clasicul îhî. În clipa aceea, cu mare dragoste, Lili mi-a strecurat în buzunar bani pentru bomboane. Puteam îndulci tot cartierul... Salut, salut, am înțeles că ești mort după mușcate... Era domnul sportiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
orele lui. Ceva mai important decât asta n-avea ce-mi spune... Chiar, cam de când ți-ai dat seama că și alții au această pasiune?... În clipa aceea mi-am adus aminte de filmul acela cu pistolari, în care un mucos de țânc se strâmba la orice nouă monedă pe care i-o punea în palmă un cowboy curios, sugerându-i că pentru informațiile pe care le dorea mai trebuia să curgă mult bănet... Sportivu', cum am zis, nici el prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la orice cucurigu mai acătării și nu mai mănânc multă vreme carne de pasăre. Și când l-am auzit pe Moshe zicându-i, la coada de la magazinul pentru lapte, prietenului său Felix, ceva în genul, măi, al naibii vagabond de mucos, ne-a păcălit și ne-a spurcat pe toți, a făcut-o pe hahamul, că dacă-l prind îi pun chelea pe băț, numai de afaceri cu evreii n-am mai avut chef, deși bancul lui Marcel îmi deschisese orizonturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
culisele amoroase. Suzana, amică de ninetistă, n-a pierdut ocazia de a apela la flerul meu de profesionist. Avea Suzana o copchiliță construită după toate regulile artei: de la picioruș până la ochișori. Purta câțiva anișori în fața mea, care eram tot un mucos; cel puțin pentru ea. Suzana, spirituală: "Z, Doamne Dumnezeule, nu-i plac oare și copchilei mele mușcatele?..." Eu, isteț, râd complice. Primesc sarcini precise. Construita după toate regulile artei trebuia urmărită pas cu pas, de când pleca de-acasă, către școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
foarte frecvent și geamul fără perdea al fetei și uneori stătea martor la scene reușite, chiar dacă erau improvizate de flăcăi amatori. Bărbatul suferea la vederea unui corp splendid de femeie, cu o carnație minunată, cu o dăruire totală pentru niște mucoși. Cu toții habar n-aveau de ce bijuterie de femeie aveau parte și ieșeau repede ca să se laude cu trecerea lor în rîndul bărbaților. Lara, nu te mai da și tu așa de ușor la toți mucoșii ăștia, o sfătuia Costică. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o dăruire totală pentru niște mucoși. Cu toții habar n-aveau de ce bijuterie de femeie aveau parte și ieșeau repede ca să se laude cu trecerea lor în rîndul bărbaților. Lara, nu te mai da și tu așa de ușor la toți mucoșii ăștia, o sfătuia Costică. La început fata s-a rușinat, apoi însă îi răspundea dezarmant de sincer: Ei se bucură așa de mult... Să fie o pomană pentru Vasilică al meu. El se bucura la fel de mult. Și tu? Eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fie o pomană pentru Vasilică al meu. El se bucura la fel de mult. Și tu? Eu mă bucur cînd îi văd pe ei bucuroși. Tătuța, adică vecinul Costică Bostan, nu îndrăznea să spună că el ar fi și mai bucuros decît mucoșii aceia. Totuși face o încercare: Bucuros aș fi și eu, Lara, dacă m-ai lăsa... Pe mata, tătuță, te respect prea mult. Mata ești tatăl meu. Costică pleca acasă și blestema rolul de "tătuță", uneori își promitea că o să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
eu, Lara, dacă m-ai lăsa... Pe mata, tătuță, te respect prea mult. Mata ești tatăl meu. Costică pleca acasă și blestema rolul de "tătuță", uneori își promitea că o să-și forțeze puțin norocul. După un "spectacol" de noapte, după ce mucosul ieșea plutind pe norii fericirii, Costică intră decis în camera fetei. Foarte naturală, Lara întreabă cu naivitate: L-ați văzut, v-ați întîlnit? Nu. Să vedeți cît era de fericit. La început plîngea că nu merge... L-am luat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în mîini și "bucuria" îl cuprinde și pe el. N-am mai văzut un trup așa frumos ca al tău. Mi l-a dat Dumnezeu așa. Cît o mai ține... Bostan o trage spre el și încearcă decis să imite mucosul. Ca un arc, Lara se îndepărtează și strigă: Ce faci, tătuță? Păi... sînt și eu om, nu? Dar pe mata te iubesc, tătuță. Te iubesc ca un copil al matale. Și dacă m-ai bucura și pe mine?... Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sînt și eu om, nu? Dar pe mata te iubesc, tătuță. Te iubesc ca un copil al matale. Și dacă m-ai bucura și pe mine?... Și ce mi-ar mai rămîne după aceea? Vrei să pleci și mata ca mucoșii ăștia? Dar eu nu voi pleca, nu înțelegi ce bucurie mare mi-ai face? Și crezi că eu nu știu că după... nu mai fac doi bani? Ce mi-ar mai rămîne după...? Dar tu nu vezi că tremur tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aproape fascinată, ba chiar o dată râse În hohote. La celălalt capăt al peluzei, bărbatu-său Îi explica unui potențial nou adept originile mișcării, apărută În 1530 Într-un land din Saxonia. La intervale regulate, fiul său de trei ani, un mucos blond și agasant, urla că vrea la culcare. Pe scurt, Încă un autentic moment de viață reală. Lângă Bruno, doi indivizi pirpirii, cu un aer ecleziastic, comentau performanțele fustangiului. — E lipicios, Înțelegi..., spuse unul. Teoretic, asemenea femeie nu-i de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]