340 matches
-
nu a participat la Primul Război Cecen din 1994-1996, există voci care confirmă participarea viitorului lider politic al Ceceniei la lupta împotriva forțelor militare rusești. După încheierea războiului acesta lucrează în calitate de asistent personal și gardă de corp a tatălui său, muftiu al Republicii Cecenia la acea vreme. Pe fondul radicalizării unor militanți și a apariției wahhabismului, din 1999 cei doi Kadîrov se alătură forțelor federale și luptă împotriva separatiștilor ceceni. Începând cu anul 2000 Ramzan Kadîrov devine tot mai influent. Acesta
Ramzan Ahmatovici Kadîrov () [Corola-website/Science/324342_a_325671]
-
multe rânduri. În 1937, o comisie regală prezidată de lordul Peel a propus rezolvarea conflictului arabo-evreiesc prin împărțirea Palestinei în două state. Conducătorii arabilor au respins planul, evreii acceptându-l . Consulul SUA la Ierusalim a raportat Departamentului de Stat că muftiul a refuzat principiul partiției. Consulul a mai afirmat că emirul Abdullah era în favoarea acceptării propunerii ținând seama de realitățile momentului, dar dorea modificarea granițelor propuse și o administrație arabă în regiunea neutră. David Ben Gurion a publicat o volum de
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
centralizat de învățământ, iar în anul următor a înființat Adunarea Reprezentanților, Consiliul Național Evreiesc și federația sindicală Histadrut. În 1924 a fost fondată Politehnica din Haifa - „Technion”, iar un an mai târziu Universitatea Ebraică din Ierusalim. În timpul mandatului britanic, funcția „muftiului Ierusalimului”, a cărei autoritate era limitată în mod tradițional la o regiune geografică restrânsă, a fost modificată în „Marele muftiu al Palestinei. În plus, a fost creat un „Consiliu Suprem Musulman”. Acest consiliu a fost împuternicit să se ocupe de
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
a fost fondată Politehnica din Haifa - „Technion”, iar un an mai târziu Universitatea Ebraică din Ierusalim. În timpul mandatului britanic, funcția „muftiului Ierusalimului”, a cărei autoritate era limitată în mod tradițional la o regiune geografică restrânsă, a fost modificată în „Marele muftiu al Palestinei. În plus, a fost creat un „Consiliu Suprem Musulman”. Acest consiliu a fost împuternicit să se ocupe de administrarea așezămintelor religioase islamice, numirea cadiilor (judecătorii religioși) și a muftiilor locali. În timpul perioadei otomane, aceste sarcini cădeau în sarcina
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
o regiune geografică restrânsă, a fost modificată în „Marele muftiu al Palestinei. În plus, a fost creat un „Consiliu Suprem Musulman”. Acest consiliu a fost împuternicit să se ocupe de administrarea așezămintelor religioase islamice, numirea cadiilor (judecătorii religioși) și a muftiilor locali. În timpul perioadei otomane, aceste sarcini cădeau în sarcina birocrației de la Constantinopol. Britanicii au preferat ca, în ceea ce-i privește pe arabii palestinieni, să negocieze mai degrabă cu elitele comunității decât cu membrii claselor de mijloc sau de jos. Herbert
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
preferat ca, în ceea ce-i privește pe arabii palestinieni, să negocieze mai degrabă cu elitele comunității decât cu membrii claselor de mijloc sau de jos. Herbert Samuel, înaltul comisar britanic, l-a ales pe Amin al-Husseini pentru funcția de mare muftiu, deși era tânăr și primise cele mai puține voturi din parte liderilor islamici din Ierusalim. Unul dintre rivalii muftiului, Raghib al-Nashashibi, fusese deja numit primar al Ierusalimului în 1920, înlocuindu-l pe Musa Kazim al-Husseini, îndepărtat de britanici după revoltele
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
claselor de mijloc sau de jos. Herbert Samuel, înaltul comisar britanic, l-a ales pe Amin al-Husseini pentru funcția de mare muftiu, deși era tânăr și primise cele mai puține voturi din parte liderilor islamici din Ierusalim. Unul dintre rivalii muftiului, Raghib al-Nashashibi, fusese deja numit primar al Ierusalimului în 1920, înlocuindu-l pe Musa Kazim al-Husseini, îndepărtat de britanici după revoltele din 1920, în timpul cărora a îndemnat masele să-și verse sângele pentru eliberarea Palestinei. De-a lungul întregii perioade
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
pe Musa Kazim al-Husseini, îndepărtat de britanici după revoltele din 1920, în timpul cărora a îndemnat masele să-și verse sângele pentru eliberarea Palestinei. De-a lungul întregii perioade a mandatului britanic, dar în special în ultima sa parte, rivalitatea dintre muftiu și al-Nashashibi a dominat viața politică palestiniană. Khalidi atribuie eșecul liderilor palestinieni în obținerea sprijinului maselor reflexelor căpătate în perioada otomană, când ordinele elitelor erau urmate fără discuție. Ideea mobilizării maselor era străină liderilor arabi. Deja apăruseră revolte și atacuri
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
modelul Partidului Indian al Congresului. Cele mai radicale facțiuni ale arabilor, ca Mâna Neagră, au ales (calea acțiunilor violente împotriva britanicilor și sioniștilor. Numeroase acțiuni antibritanice au fost zădărnicite de liderii arabi aflați în slujba administrației mandatare, în special de muftiul Palestinei și vărul acestuia Jamal al-Husayni. Greva generală de șase luni din 1936 a marcat începutul marii revolte palestiniene- Intifada din anii 1936-1938. Comisia britanică Peel împărțirea Palestinei în două state, unul arab și altul evreiesc. În Cartea Albă din
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
proprietatea nobililor a fost proclamat domeniul hanului și a fost reorganizat în "qadılıqs" - provincii conduse de reprezentanți ai hanului. Legea în hanat se baza pe tradiția tătară, legea islamică și pe anumite prevederi împrumutate de la otomani. Șeful musulman local era muftiul, care era ales dintre clericii islamici locali. Principala sa sarcină nu era de natură teologică sau judiciară, ci era cea financiară. Administrația muftiului controla pământul clerical (waqf) și veniturile provenite din exploatarea acestuia. Un alt înalt cleric musulman era kadıaskerul
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
baza pe tradiția tătară, legea islamică și pe anumite prevederi împrumutate de la otomani. Șeful musulman local era muftiul, care era ales dintre clericii islamici locali. Principala sa sarcină nu era de natură teologică sau judiciară, ci era cea financiară. Administrația muftiului controla pământul clerical (waqf) și veniturile provenite din exploatarea acestuia. Un alt înalt cleric musulman era kadıaskerul, care nu era ales, ci era numit de sultanul otoman. El supraveghea districtele judiciare ale hanatului, fiecare aflat sub jurisdicția unui cadiu. În
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
turc și ceilalți funcționari participau la rugăciunea de vineri. Lângă moschee au fost construite și două medrese sau școli islamice. În anul 1949, s-au folosit pentru prima dată difuzoare la minarete pentru adhan. Pe data de 3 august 1954, muftiul Ciprului a redenumit oficial locașul ca "Moscheea Selimiye", în onoarea sultanului Selim al II-lea, conducătorul imperiului în perioada în care a fost cucerită țara.
Moscheea Selimiye din Nicosia () [Corola-website/Science/334051_a_335380]
-
ale societății civile islamice. De profesie este medic (având specializarea chirurgie cardio-vasculară) și mediator. Pe linie genealogică, este descendent direct al Profetului Muhammad, din ramura "Aaragi - Abu Muhammad Al Hassan Al Izzi". Tatăl acestuia, "Abdul Jalil Al Izzi" a fost Muftiul zonei Abu Kamal (Der El Zor, Siria), iar străbunicul acestuia "Ahmed Al Izzi Al Kabir" era unul din șeicii apropiați ai sultanului Abdul Hamid al II-lea, fiind responsabil religios de zona "Der El Zor". Datorită orientării sufiste a acestuia
Ahmed Mazhar Nakechbandi () [Corola-website/Science/330911_a_332240]
-
care următorii: șeicul dr. "Akram Abdul Wahab al Musuli", șeicul dr. "Ghulam Allah Rahmati", șeicul dr. "Muhammad Bin Israil An Nadawi", șeicul dr. "Thanaa Allah Al Madani", șeicul dr. "Abdul Wakil Bin Abdul Haq Al Hashimi", șeicul "Muhamed Ali Jumua" (muftiul Egiptului), șeicul "Abdul Rahman al Katani", șeicul "Idris Al Katany", șeicul dr. "Muhamed Darvis al Khatib". Ahmed Mazhar Nakechbandi este medic, fiind doctor în medicină. Acesta profesează în cadrul clinicii fondate de acesta, AVICENA IBNSINA. Ahmed Mazhar Nakechbandi practică și profesia
Ahmed Mazhar Nakechbandi () [Corola-website/Science/330911_a_332240]
-
musulmană, era aceea de a menține "shari’a". În perioada Imperiului Otoman, împărțirea administrativă în districte s-a făcut în funcție de judecătorul ("qadi") în a cărei competență intrau, iar rolul „savanților” ("ulemalelor") a crescut considerabil. "Mufti"-ii, în frunte cu Marele Muftiu de la Istanbul ("shaykh al-islam") sunt consultați în toate problemele importante ale Imperiului. Legea administrativă, legea funciară sunt formulate în strânsă legătură cu shari’a. În domeniul penal, o mare importanță se acordă pedepselor corporale (de exemplu, hoțului i se tăia
Legislația Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/333594_a_334923]
-
mișcarii sioniste în rândurile evreilor, și cu întărirea curentelor naționale arabe în Orientul Apropiat, s-a intensificat și la Ierusalim și în restul Palestinei mișcarea națională a arabilor palestineni. Sub conducerea și inspirația lui Hadj Amin Al Husseini, care devenise muftiul Ierusalimului, această mișcare a primit o tot mai puternică amprentă religioasă musulmană. Al Husseini a contribuit și el la transformarea Muntelui Templului într-unul din principalele simboluri ale naționalismului arab palestinean. În cuvântările sale înflăcărate el a alarmat adesea opinia
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
arena de atâțare a spiritelor religioase, care au alimentat organizarea politică a luptei pentru combaterea dominației britanice și a creșterii ponderii evreilor în Palestina mandatară și au contribuit la cristalizarea identității naționale arabe palestiniene. Cu toate acestea, la vremea sa, muftiul Al Husseini nu a negat faptul că în antichitate Muntele Templului a fost un loc de cult al evreilor. Muftiul a exprimat aspirația de a crea odată pe Muntele Templului un fel de „Panteon” al oamenilor mari ai islamului, și
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
ponderii evreilor în Palestina mandatară și au contribuit la cristalizarea identității naționale arabe palestiniene. Cu toate acestea, la vremea sa, muftiul Al Husseini nu a negat faptul că în antichitate Muntele Templului a fost un loc de cult al evreilor. Muftiul a exprimat aspirația de a crea odată pe Muntele Templului un fel de „Panteon” al oamenilor mari ai islamului, și națiunii arabe și ai poporului palestinian. În prizma acestei idei, el a acționat pentru aducerea spre înhumare pe munte a
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
a murit la Londra în anul 1931. De asemenea, în acelaș an a permis un gest asemănător față de fostul rege hașemit al Hedjazului, Hussein Ibn Ali, care murise în exil la Amman. În 1934 a fost înmormântat acolo și unchiul muftiului, Mussa Khatem Al Husseini, fost primar al Ierusalimului și el însuși lider al mișcării naționale palestiniene. În cursul Războiului arabo-israelian în Palestina în anul 1948 Legiunea iordaniană a pus stăpânire pe Muntele Templului. În urma eșecului Operației Kedem a armatei Israelului
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
și mai ales condițiile de desfășurare a rugăciunilor evreilor au fost supuse la numeroase restricții din partea autorităților de cult musulmane, proprietare ale locului. Chestiunea Zidului a fost ridicată tot mai des de către liderii mișcării naționaliste arabe palestiniene, mai ales de către Muftiul Ierusalimului, Hadj Amin al Husseini, drept motiv pentru agitarea maselor musulmane împotriva evreilor, suspectați că ar vrea sa distrugă sanctuarul musulman de pe Muntele Templului, pentru a-l înlocui cu un Templu evreiesc. Creșterea violenței din cauza litigiului zidului a dus la
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
Moses Montefiore care în 1866 s-ar fi străduit ca ele să fie adăugate „pentru protejarea de ploi a tuturor celor care vin să se roage la sfintul vestigiu ale templului”. Cele trei straturi din vârf au fost adăugate de Muftiul Ierusalimului înainte de 1967. După Tanakh (Biblia ebraică) sau Vechiul Testament al creștinilor, Templul lui Solomon a fost construit pe Muntele Templului, se crede în secolul al X-lea î.Hr.. El a fost distrus de babilonieni aproximativ în 586 î.Hr, iar
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
musulmanilor asupra locurilor lor sfinte, dar frații noștri arabi ar trebui să recunoască, de asemenea, drepturile evreilor la locurile lor proprii sfinte din Palestina”. Comitetul a mai cerut ca administrația britanică să exproprieze zidul in favoarea evreilor. Din octombrie 1928, Muftiul Amin al-Husseini a organizat o serie de măsuri pentru a demonstra pretențiile arabilor pentru „drepturile exclusive ale arabilor pentru Muntele Templului și împrejurimile lui. El a ordonat construcția de noi clădiri chiar lângă Zidul de apus. Britanicii au acordat arabilor
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
pe vremea turcilor”. Câteva luni mai târziu, Hadj Amin s-a plâns înaltului comisar Chancellor că „evreii aduc la Zid tot mai multe bănci și mese și că fac găuri în Zid pentru a agăța lămpi”. În vara lui 1929, Muftiul a ordonat efectuarea unei deschideri la capătul sudic al aleii de deasupra zidului. Astfel fostul drum fără ieșire a devenit drumul principal care duce de la Muntele Templului către zona de rugăciune de la Zid. Catâri au început a fi mânați prin
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
Hadj Mohammed (în arabă: محمد أمين الحسيني, n.1895, Ierusalim - d. 4 iulie 1974, Beirut) a fost un politician și lider religios musulman arab palestinian, care a funcționat ca Muftiu al Ierusalimului în perioada mandatului britanic asupra Palestinei. În octombrie 1937 a fugit din Palestina de teama reacției autorităților britanice la Marea Revoltă Arabă din anii 1936-1939 la conducerea căreia a luat parte activă, întorcându-se mai apoi din exil
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
Eliberare a Palestinei, și-a încetat activitatea ca președinte al Înaltului Comitet Arab. În ultimii ani ai vietii petrecuți la Beirut, și-a scris memoriile. Amin al Husseini s-a născut probabil în anul 1895 la Ierusalim ca fiu al muftiului musulmanilor din oraș, Taher al-Husseini și al soției acestuia, Zeinab. Familia al-Husseini era una din principalele familii de notabili arabi din Ierusalim, latifundiari înstăriți, din rândurile cărora s-au ridicat 13 primari ai orașului între anii 1864-1920. Dupa tradiția familiei
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]