484 matches
-
destrame pe ea. Îmi trecea prin creier și prin inimă tot zbuciumul ăla și-mi frământa viscerele care dădeau să iasă afară din mine spre un loc de verdeață și răcoare. Încotro să fug, da, sunt aici, Între gemetele și mugetele ei muiate În lacrimi și orăcăiala fiului ei care face să sară scântei din căpățâna mea colțuroasă. Îi spun lui Pepino că ar trebui să se ducă dincolo cu Florinel. Laur și Andrei dau din greu să-i Împace pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o călăuză adevărată. Ne asculta fără să clipească, un tip la vreo treizeci de ani cu plete blonde Înspicate și o față ca cioplită În marmură, goală de orice expresie, neparticipând cu nici o tresărire la toată tevatura noastră amplificată de mugetele și gesticulația lui Pepino care se străduia să ne explice cum că Steluța nu poate să lipsească mai mult de două săptămâni, asta-i perioada ei, eh, când i se face de locuri de verdeață și răcoare, așa că să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
am zis că râde de noi. Părințelul chiar râde: nu mi-a venit să cred, zău, am zis că face mișto. Hansi Îl fixează pe Pepino cu privirea lui sticloasă și imobilă, dar Pepino se zbuciumă și se-ncurcă În mugete. - Mi-a spus cinci mii de căciulă, trântește Andrei, și deja Îmi dau seama cam ce are el În cap. - E enorm, zic. Poate cinci mii pentru amândoi, așa mai c-ar fi mers. Hansi se ridică și-și scutură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
despre dictator. Sfinte Dumnezeule, era un bătrân cerșetor, care-și ridică palmele la față și căzu, și de jur-Împrejur am văzut alții căzând tot așa, ca Înțepați de albine În frunți și-n cefe prin viscolul ăla de urlete și mugete frământat de dangăte de clopote. Și iarăși fugeam cu moartea Înainte și-n urmă, Împreună cu vreo treizeci de inși, pe o stradă laterală care se face din bulevard. Ne-am repliat din fugă și am Început să cadențăm și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și copiilor și părinților lor! Prin geamurile Primăriei zburau steaguri și tablouri În flăcări. Pământul se zvârcolea și ardea și nu-i mai răbda. Ei cu vorbele lor zbierau la turma asta de popor, mmmââânoi suntemmmââî mmmâââpoporu’ omoară omoară omoară! Mugetul mulțimii Îi mătura de pe fața pământului. Noi suntem poporu’, zbierau În bătaia jeturilor de apă, lipăind prin bălți de sânge și Împiedicându-se de cei căzuți, În timp ce Primăria creștea dintr-o fortificație de blindate și mașini de pompieri și militari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
am mâncat-o. Abia de mi-am Întărâtat foamea. Mă mutasem la o masă din restaurantul gării și mă uitam din nou la ei prin geamul vitrinei. Priveliștea poporului făcea să-mi alerge mai iute sângele prin vine. Duhorile și mugetele lui dragi Îmi provoacă un chin și-un delir care mă Îndeamnă să torn benzină peste ei și să le dau foc, omoară, omoară, omoară... Ce-ați făcut cu poporul? Ce-ați făcut cu dragostea mea dintotdeauna, căreia zi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe zvonurile Încrucișate ale muzicienilor. Luminile și belșugul șiroiau pe fețe și pe trupuri și nu mă mai săturam Îmbăindu-mă Îm vânzoleala poporului, dragostea mea dintâi și dintotdeauna de care-mi apropiam iarăși buzele Într-un geamăt și-un muget orgasmic atotcuprinzător. Poporul se Înveselea, un sânge proaspăt curgea năvalnic prin vinele lui, Împingându-mă pe străzile care ies spre casa maiorului Zlate. Am pătruns ca Într-o subterană În curtea năpădită de vița de vie Întinzându-se până pe acoperișul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai fi făcut? I-am spus că-i tot acolo unde a lăsat-o acum șase ani. A Înfiat-o mă-ta, vere, și-au Încropit amândouă o fărâmă de bordel ieftin, pentru poporul amărât, cu un bogat recital de mugete și gemete. I-am spus apoi cum l-au Împușcat pe Pepino, i-am spus de văru’ Vasile, de care n-auzise că-i În Cimitirul Eroilor Revoluției, vere, ăsta-i neamu’ nostru, iar el și-a amintit că s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
așa o săptămână. Nu aveam cum să preparăm hrană și sufeream de foame și sete. Uneori, trenul oprea în câmp și atunci oamenii coborau în grabă coseau cât se putea iarbă pe care o dădeau animalelor. Așa le mai potoleau mugetele lor necontenite provocate de foame și sete. În stațiile mari veneau reprezentenții de la Crucea Roșie și întrebau la fiecare vagon unde erau copii, pentru a le da medicamente celor bolnavi și ceai fierbinte. Toți credeau că ne duc în Siberia
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vasile Flueraru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1682]
-
ciorovăieli dintre colegi, la ce mai ai de Întreprins, la nevastă, la copil, la mersul țării și sensul lumii. Te lași sedus de dulcea priveliște a Începutului de vară, de dansul zvăpăiat al fluturilor multicolori, de țipătul unui copil, de mugetul unei vaci, de lătratul unui cățel și... de atâta liniște. În fond, asta ți-ai dorit. Să ai un loc de retragere, de refacere, de Întâlnire și discuții cu colegii și cu prietenii. Nu a fost Întâmplătoare această Întoarcere la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
fiind greu la îndemână, pârloagele dominând peisajul. Nici zootehnia nu merge deloc, fiind foarte puține animale în îngrijire. Cândva, în anii '50, satul vuia, spre asfințit, de clopote, tălăngi, pocnituri de bici, strigătele stăpânilor și copiilor, plânsete, înjurături sau cântece, mugetele și behăiturile animalelor din turmele de oi sau cirezile de vaci. Tablourile din pastelurile lui I. H. Rădulescu sau G. Coșbuc se potriveau exact perfect înserărilor din Giurgioana și Răcușana: Care cu poveri de muncă Vin încet și scârțâind; Turmele
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
că amețește, că are halucinații, că i se vălurește pământul sub picioare și e scuturată zdravăn, a căzut în genunchi... a privit speriată în jur, auzea un vuiet ciudat ca de sirenă, un fel de uruit care creștea, ca un muget înfundat, pe sub picioarele ei parcă urma să apară o vietate neștiută și oribilă..., stâlpii cu firele electrice se legănau...”, la fel și zidurile... „A văzut pe cer o lumină puternică, ca un arc care mergea de la o zare la alta
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
elemente, introduce și o notă patetică și conceptualizantă în poem, deschizând astfel simbolul spre alte universuri. B. execută operația inversă: închide simbolul liric, repetă amănuntele, pictează cu aceeași culoare, stinge tonurile. Pastel aduce în tablou corbii, țârâitul ploii de toamnă, mugetul vitelor închise în ocol și sunetul trist, dogit al tălăngilor. Poemul sugerează, admirabil, senzația de agonie a vegetației, de târziu în lume și de prăbușire a universului într-o tristețe grea, aceea a individului care contemplă această moarte fără glorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
ca peste tot în Orientul Mijlociu, simbolismul religios al taurului, atestat din neolitic, s-a transmis fără întrerupere. Altfel spus, modalitatea divină era definită prin forță și prin." transcendența " spațială, i.e. cerul furtunos în care răsună tunetul (căci tunetul era asimilat mugetului taurului). Structura "transcendentă", celestă, a ființelor divine este confirmată de semnul determinativ care precede ideogramele lor și care reprezenta, la origine, o stea. După vocabulare, semnificația proprie a acestui determinativ este "cer". Prin urmare, orice divinitate era imaginată ca o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Taurul ceresc", pentru a-1 distruge pe Ghilgameș și cetatea lui. Anu la început refuză, dar se înclină atunci când Iștar îl amenință că va da drumul morților din Infern să urce la lumină. "Taurul ceresc" se năpustește asupra Urukului și mugetul său doboară sute de oameni de-ai regelui. Enkidu reușește totuși să-1 prindă de coadă și Ghilgameș îi împlântă spada în ceafă. Furioasă, Iștar se urcă pe zidurile cetății și îl blestemă pe rege. Îmbătat de victoria lor, Enkidu smulge
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ciudată, mare, foarte mare, fără ferestre, o casă care a rămas cu orbitele goale. Prin aceste ferestre se aude pustia, ca un vânt venind dinspre câmpie, dar nu numai de acolo, ci și din alte timpuri, cine știe de când; un muget ușor, ca de mare îndepărtată, alteori un șuierat subțire când prelung, ciudat, când sincopat, totdeauna trist. Casa este roșie. Se vede culoarea și acum, deși petici întregi sunt scorojite. Acoperișul, care a fost de tablă, este zdrențuit, jupuit, fragmente de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
În limba celuilalt „Mulți ani trăiască“/ Akemashite O-me-de-tou. Dar mai presus de aceste mici glume culturale, simțeam că vocile noastre vibrau Împreună, când În armonie, când disonant: tot felul de sunete, subțiri, ascuțite ca de păsări sau grave, joase, imitând mugetul vacii sau răgetul tigrului, făceau ca centrii de rezonanță vocală să fie descoperiți și complex folosiți. O lună mai târziu, ne-am instalat Într-una din clădirile Mobilierului Național din cartierul Gobelins- un complex de vechi depozite În care erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
în valea aceea măreață a Cernei, înconjurată de versanți înalți de peste 300 m, toate sunetele se auzeau ciudat, cu un fel de ecou care se prelingea peste vale până departe. Ne tot dădeam cu părerea ce poate fi, poate un muget de cerb, sau de alt animal sălbatic, un geamăt de durere...... Am ajuns într-un loc unde Cerna se prelingea chiar pe lângă drum cu vreo 5-6 metri mai jos, pe lângă un zid de sprijin, astfel că de pe drum te puteai
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
până În satul româ nesc urgisit dincolo de zidurile Cetății. Rezemați de stela funerară a sasului răposat acum două sute cincizeci de ani, ascultam Îmbrățișați, prin ceața matinală a zilelor de mai, vocalizările latine ale valahilor noștri din vale, lătratul Înăbușit al câinilor, mugetul prelung al vitelor duse la pășune, trâmbițatul Încrezut al cocoșilor, vesela Întrecere a cio canului pe nicovala meșterului, toată larma virgiliană a satului românesc, cu lumea lui gureșă la treabă și cu altfel de răsunete, În umanitatea timpurilor, decât cele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Fulgeră... Tunetul despică cerul rostogolindu-se în hău, departe... mai departe... O lumânare ce pâlpâie aruncă lumini și umbre pe pereții chiliei, pe trupul unui Christ pironit pe cruce, pe spinarea încovoiată a unui bătrân călugăr îngenuncheat la picioarele Lui. Mugetul furtunii, ploaia, freamătul pădurii bătută de vânt și trosnetul focului din vatră ... Un ciocănit în poartă. Bătrânul cufundat în rugă nu clintește... Nu clintește nici la a doua bătaie, nici la scrâșnetul ruginit al balamalelor. Așteaptă, sunt în rugăciune, șoptește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
chip de clepsidră. Ascultă-l cum cântă, / copilăreștile-i cântece de bucurie. / E cineva, o măreață femeie, care în nopțile sale / iubește un munte aprins împăratul / singurătăților; fiii ei / sunt cât frunza și iarba, de dânșii e plin Universul. Ascultă mugetul ei când îi smulge din sineși / pe cei care vor să trăiască. Vei auzi plânsul tău, / O, munte de foc, cu centură de flăcări / și întreită cunună de jar. Tu ești acela. Aceia sunt tu: ghiocul și miezul, / pescarul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
aude țârâitul greerilor și cosașilor acum în vremea când m-am oprit sub arbori ca să scriu aceste rânduri, murmurul miilor de insecte, o clipă freamătul vântului în frunzișuri care vine slăbit din depărtare, crește apropiindu-se și scade depărtându-se; mugetul unei vite, departe, în sat, glasuri nelămurite de oameni, undeva pe drum; hârâitul unei țărci, țârâitul unor vrăbii, strigătul ascuțit și cam răgușit al cap-în-torturei... Un zvon prelung ca într-o somnie, zvon domol, dulce de pace mă împresoară, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
munte... * La Dorna 6 August. La Hotar. Bistrița murmură între plutele înșirate la amândouă malurile. Poenile și răriturile pe de laturi. În fund la obârșie, neguri, și lucirile portocalii ale soarelui. Un lătrat de câne, undeva un plâns de copil, mugete de viței, sunetul arcurilor unei trăsuri. Scovarză. Acesta a fost un băiat pe care l-am cunoscut în gimnaziu. Era în urma mea, băiat bun. A isprăvit 4 clase gimnaziale, pe urmă a fost notar, a făcut falșuri, a fost condamnat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
iute și mai iute, vasta anarhie a talazurilor peste talazuri ! Am omorât zeii ! e mort Neptun ! n-are cine să le mai înțelenească cu o singură-ncrun tare, cu un singur semn. Uitați-vă ce zbucium satanic din chiar senin ! Ascultați mugetul acesta zguduitor de ceruri ! Coră- bier, nu-ți pierde vremea, atât de prețioasă pentru mân- tuirea sufletului tău ! lasă sforile velelor și închină-te : adâncul te cheamă nerăbdător ! Uraganul năprasnic e în culme ! Cine ? cine l-a pornit cu așa
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ar fi putut găsi, a concluzionat eminentul procuror Doctor Ragnavaldur Sicl. (Aplauze.) În același fel a pledat și avocatul preacinstitului păgubit, dl. Jiji van Kopelen. Doar că a chemat la bară și doi martori care au auzit în noaptea aceea mugetul animalelor trecând pe lângă ei. În apărarea suspectului Doctor Roro von Garbich, a pledat maestrul Ludovic L.. Domnia sa a citat pe larg cazuri asemănătoare din numiții autori Seneca, Sfântul Augustin și Borak cel Bătrân. Întrebarea maestrului L.L. "Cum a agonisit reclamantul
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]