489 matches
-
tocmai din dorința de a-l vedea triumfând și a-și mai înșela, astfel, propria-i nesiguranță cu praful aruncat în ochi de numerele mari, ridicat în minte de tropăitul lor masiv și convingător, de rinoceri umblători în turmă și mugind la unison. Sau, poate, dimpotrivă, spre a-l vedea făcut țăndări de vreun argument infailibil, ce astfel l-ar fi ajutat să se regăsească pe sine în poziția de începător neștiutor într-ale vieții, gata s-o ia de la capăt
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cald. Dar urechea lui scinda anapoda coloana de sunete în frânturi dezarticulate, fără noimă; în labirintul ei reconfigurat de șoc, ghemul familiarului căpătase el însuși un chip monstruos și fusese abandonat ca atare într-o fundătură. "Haisămmmm er gemmmm" îi mugeau feroce în timpane cuvintele banale "hai să mergem", ale căror consoane nazale rezonau grotesc în noi și nebănuite firide ale spațiului lăuntric, căscate hâd în ființa-i aprig cutremurată. În cele din urmă, țandăra metalică de pe acoperiș fusese forțată cu
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de el în sus, pe scările care duceau la baie. Dădu buzna înăuntru, trântind ușa de perete. Femeia scoase un țipăt. " Ce te-a apucat?" Îl lovi peste mâini și țâșni pe lângă el în dormitorul de alături. Apa de la duș mugea acum aprig, cutremurând pardoseala și pereții; golul lăsat în urmă de fugară dădea zgomotului o rezonanță exagerată. Ian recunoscu vuietul impetuos: viitura! Uitaseră porțile de la Maeslantkering deschise! Cu tot cu făgăduințele ei, țara cea mai de jos, regatul smuls incert de om
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
un înger a chemat în ascuns toate animalele laolaltă, pentru a alege câteva dintre ele, care să vină în ajutorul sfintei familii. Primul, după cum era de așteptat, se prezentă leul. “Numai un rege este vrednic să-i slujească Domnului lumii, mugi el. Îi voi sfârteca pe toți cei care se vor apropia prea mult de prunc”. “Tu ești furios”, îi spuse îngerul. După aceea se furișă în față vulpea. Cu o față nevinovată: “O voi aproviziona bine. Pentru copilul lui Dumnezeu
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
ceea ce îi determină pe aceștia să meargă în sălbăticie este plăcerea de a ucide și de a congela. 2. De cele mai multe ori, animalele vânate radiază de frumusețe, grație, sensibilitate (căprioara are inimă de mamă, căci pierderea puiului îi stoarce lacrimi: "Muge căprioara sub clar de lună / Și plânge cu râuri de lacrimi / Căci puiul ei gingaș în codrii cei lacomi / A dispărut în noaptea cea brună..." scrie, emoționat, poetul Maurice Rollinat). Pitpalacul, drăgălașa potârniche, turtureaua, porumbița, ținte preferate ale vânătorilor, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
de trei ori la rând, în zilele de marți, joi și sâmbătă, spunându-se astfel: „O plecat Joiana pe cale, pe cărare,/ Pe drumul cel mare,/ Pe la mijloc de cale/ Ontâlnit diochitorii/ Fermecătorii și răsfulgul cel mare./ Joiana a început a muge și a rage/ Nimeni n-o auzea/ Nimeni n-o vedea/ Numai Maica Domnului din poarta cerului o- ntreba:/ „Ce ai Joiană de te mugi și te văicărezi?”/ Cum să nu mă rag și să nu mă văicăresc/ Dacă răsfulgul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Pe la mijloc de cale/ Ontâlnit diochitorii/ Fermecătorii și răsfulgul cel mare./ Joiana a început a muge și a rage/ Nimeni n-o auzea/ Nimeni n-o vedea/ Numai Maica Domnului din poarta cerului o- ntreba:/ „Ce ai Joiană de te mugi și te văicărezi?”/ Cum să nu mă rag și să nu mă văicăresc/ Dacă răsfulgul ma cuprins/ Că m-a întâlnit răsfulgul cel mare/ Coarnele mi le-a strâmbat,/ Părul mi l-a zbârlit,/ Picioarele mi le-a strâmbat/ Și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
unui enunț complex) corespund, sub aspect funcțional-semantic, imperativului: • afirmativ: „Foaia verde de sasău Țu, țu, țu, murguțu meu.” • negativ: „St! Nu te mișca!” (I.L. Caragiale) „Aho! car de lemn, aho! Când te-oi încărca cu saci de la moară, atunci să mugi așa.” (I. Creangă) În enunțuri cu structură analitică, interjecția poate realiza, ca termen subordonat, în relații de dependență, funcția de circumstanțial de mod: „Așa încet-încet, haidea-haidea, marțea următoare, pe la asfințit, a ajuns drumețul la straja Craiovei.” (I.L.Caragiale) în relația
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a celui care a Învins și stăpânește Întreaga fire, așa cum o spune mulțimea corului În fața cetății la Theba (Sophocle, „Antigona”Ă. „Din toate minunile lumii nici una nu este așa de uimitoare ca omul. Cu ajutorul vânturilor năpraznice el spintecă valurile care mugesc În jurul lui. Pe cea mai mare divinitate, Pământul cel neschimbător și neobosit, el Îl brăzdează În fiecare an și Îl răscolește cu plugul. La fel știe să atragă și să Încurce În ochiurile lanțului neamul zburător al păsărilor, animalele sălbatice
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
se detașează atât de cadrul fastuos-maladiv al melancoliei simboliste, cât și de fadul idilism sămănătorist: „...De o săptămână nici un factor poștal n-a mai sunat din corn, călare / în schimb, iată un popă-negru călărește cu picioarele în șosea / iată depărtarea muge și s-așterne pe o cireadă / iată vântul se înhamă cu tălăngi moștenite din tată în fiu / iată.../ nu mai știu, pesemne e târziu, / [...] sfinții și-au lepădat pe nori nestinse pipele și s-au culcat cu nevestele, / căci turme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
ascunsă de a fi Închis la bătrînețe În cartea de aur a pensionarilor români... Latura paradoxală a acestei psihologii e că prin intervenția rasei, sau prin cine știe ce fatalități ale destinului, acest iepure vrea să necheze și să muște, vrea să mugă și să sfîșie ca leii, acest contemplativ visător vrea să fie revoluționar. Voronca este, anume, unul din șefii integralismului, adică al unei arte complexe, energetice, cu imagini de 75 H.P. de care nu te poți apropia fără a fi electrocutat
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
un înger a chemat în ascuns toate animalele laolaltă, pentru a alege câteva dintre ele, care să vină în ajutorul sfintei familii. Primul, după cum era de așteptat, se prezentă leul. “Numai un rege este vrednic să-i slujească Domnului lumii, mugi el. Îi voi sfârteca pe toți cei care se vor apropia prea mult de prunc”. “Tu ești furios”, îi spuse îngerul. După aceea se furișă în față vulpea. Cu o față nevinovată: “O voi aproviziona bine. Pentru copilul lui Dumnezeu
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
și răsturnărilor: De ziua mi-amintesc când prima oara / m-a-ncins iubirea (Prima iubire, vv. 1-2) sau inima (...) prinsă de iubire, sau furtuni cumplite și, nu în ultimul rând, tânjește muritorul a trage-n port mai înaintea / dorinței ce mugește / în el și-n juru-i nori de smoală-adună (Dragoste și moarte, vv. 43-44). Introducând o imagine acustică printre termenii amintiți Quasimodo zugrăvește iubirea că pe un ecou al sentimentului leopardian impetuos: Dar unde bat, iubire, a tale tobe? (De-a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
etc. susțineau că puternicul seism fusese prevestit, ba cu câteva zile, ba cu câteva ore, înainte să aibă loc, de către diferite animale. “Știam că va fi un cutremur mare, că vă fi o nenorocire” susțineau mai mulți țărani în vârstă. “Mugeau vitele, behăiau oile și lătrau câinii într-una, ore în șir, de parcă erau înebuniți, așa cum ne povesteau bunicii și părinții că s-a întâmplat în 1940, înainte de cutremurul cel mare, din luna noiembrie.” Și bătrânii începeau să argumenteze prevestirea cutremurului
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
râme, iar pe camp s-au găsit șerpi înghețați, cu toate că pământul era încă rece, iar pe alocuri se mai afla zăpadă; șoarecii și șobolanii erau foarte agitați și fugeau de colo-colo în panică, neglijând prezența oamenilor; vacile (în special vițeii) mugeau și băteau din copite, “de parcă aveau streche”; găinile erau neliniștite și cotcodăceau, iar cocoșii cântau și erau speriați. Cu 10-20 de minute înainte de seism, deși era noapte, porumbeii și vrăbiile își părăsiseră culcușurile și se avântau mereu în sus; toate
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
cel mai înalt grad.” Informații referitoare la comportamentul anormal al diferitelor animale și păsări înaintea cutremurului din 10 noiembrie 1940 aflăm și din ziarul Universul din 12 februarie 1940: “Vitele au presimțit în această noapte de pomină cutremurul. Erau neliniștite, mugeau în grajduri și băteau cu picioarele podelele, căutând să rupă funiile cu care erau legate și să fugă afară, pe câmp”. În lucrarea Cutremurele de pământ și animalele, publicată la Sibiu în 1941, cercetătorul științific Vasile Stanciu aducea noi și
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
10 noiembrie 1940”, informații culese din mai multe localități care au suferit mari pagube materiale și umane: Panciu, Focșani, Bârlad, Petrești, Lopătari, Tg. Frumos, Alexandria, Câmpina, Buzău, București, Câmpulung Muscel etc.: “Cu câteva ore înainte de cutremur, vacile au început să mugească puternic, oile și caprele să behăie, câinii urlau îngrozitor, caii sforăiau straniu; pisicile păreau speriate, având părul zbârlit; iepurii și cârtițele au părăsit ascunzișurile, gâștele și celelalte păsări domestic au început să țipe alarmant; păsările sălbatice zburau speriate de la cuiburile
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
încearcă să iasă din adăposturi, iar dacă ies afară, fug cât mai departe. Când sunt înhămați, caii se opresc, dau înapoi, se aruncă în lături, au ochii scânteietori, sforăie, tremură. Măgarii zbiară puternic, necontenit. Vacile. Sunt întotdeauna agitate înainte de cutremur, mugesc des și puternic, scurmă pământul cu copitele, se tăvălesc, aleargă în cercuri, refuză să mănânce, fug de la pășune spre casă. Oile. Devin neliniștite, se strâng grămadă, se uită în toate părțile speriate, nu vor să intre în țarcuri, behăie mult
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
aducă. Soarele zimții să-și rătedze, luna, siindu-se, să să rușinedze, stelele nu scântăiedze, nici Galactea să luminedze. Tot dobitocul ceresc glasul să-și sloboadză, faptă nevădzută, plecându-să, vadză. Cloșca puii răzsipască. Lobăda Lira să-și zdrobască, Leul răcnească, Taurul mugească, Aretele fruntea să-și slăbască, Racul în coajă neagră să să primenească, Capricornul coarnele să-și plece, Peștii fără apă să să înece, Gemenii să să desfrățască, Ficioara frâmsețe să-și grozăvască, cosița galbănă în negru văpsască, Scorpiia ascuțit acul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
rând, la acești zei, soți ai Marii Zeițe, nu este caracterul lor ceresc, ci virtuțile lor fecundatoare. Sacralitatea lor derivă din hierogamia cu Marea Mamă, esența lor celestă fiind valorizată în funcția ei genezică. Cerul este, înainte de toate, regiunea unde „mugește” tunetul, se adună norii și se hotărăște rodnicia ogoarelor (ELIADE 1992, 83). Asocierea tunetului, ca manifestare concretă a divinității, confirmând, încă o dată, caracterul uranian al acesteia, cu mugetul taurului, ne este sugerată, în spațiul de interes al lucrării noastre, de
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
face onoarea de a le numi grote, dar care, văzute cu ochiul înotătorului, oferă o priveliște uimitoare și vag sinistră. Într-un anumit punct, lângă casa mea, marea a construit chiar un pod de stâncă, arcuit, pe sub care se zvârcolește mugind într-un soi de îngrăditură adâncă, descoperită, cu pereți foarte abrupți. Încerc o plăcere ciudată când stau pe acest pod, privind violența forțelor dezlănțuite de valurile înspumate, care năvălesc și se retrag din spațiul îngrădit al gropii stâncoase. A mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu slăbea ba dimpotrivă, parcă mai îndârjită pârjolea totul fără milă. Păpușoiul a fost compromis, n-a plouat în luna mai deloc, nici o picătură. Vitele și oamenii erau amenințați cu foametea... Bietele animale zbierau de foame pe câmp, ziua și mugeau prin ogrăzi noaptea. Bucatele se scumpiseră, că nu te puteai apropia de ele... dar, nici așa nu se găseau. Era o secetă și o uscăciune că nu se zărea în plină vară o frunză de copac, și vitele mureau pe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pun nasu-n pământ, am început să țopăi.“ Din vorbă-n vorbă, a reieșit că toți ar fi avut ceva de povestit despre sărit, urlat, mugit sau dat cu pumnul în burlane. Pavel S. a zis că, până a se însura, mugea interior. Nu-l auzea nimeni, însă el se temea că gălăgia dinăuntru o să răzbească odată și-odată. Îi venea să mugească la femeile mai înalte decât el. Îl enerva faptul că, deși pe planetă exista circa un miliard de femei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
despre sărit, urlat, mugit sau dat cu pumnul în burlane. Pavel S. a zis că, până a se însura, mugea interior. Nu-l auzea nimeni, însă el se temea că gălăgia dinăuntru o să răzbească odată și-odată. Îi venea să mugească la femeile mai înalte decât el. Îl enerva faptul că, deși pe planetă exista circa un miliard de femei la care ar fi avut succes, că nu era urât și putea face conversație, mai existau vreo cinci sute de milioane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fiindcă nu-mi ieșise o afacere, că mi-a zburat ceasul de la mână și a stat la ora 18:32.“ În tăcerea care s-a lăsat deodată, s-a auzit timid glasul lui Adrian C.: „Mă, eu nu săream, nu mugeam și nu am visat niciodată că zbor. În schimb, am cântat la pereți, a adăugat el trist. „Și, încă mai cânt. Am șaizeci de ani în curând și cânt singur. Ce-o mai fi și asta?“ „Ia-o binișor, Adriane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]