4,996 matches
-
se întâmpla atunci când cenușa își recunoștea lumina, când focul se identifica într-o bucată de cremene, când cărămida își resuscita memoria. Petru era piatră dintr-o zidire fără nume. Mucegaiul, ca o floare de nuntă în piept. Isaia dănțuiește, cresc muguri pe cruce! Cunoștea pe de rost toate cântările. Viața o repetiție continuă în câteva "Ceasuri Împărătești". Învierea, o promisiune amânată, legată nod de batistă. La 16 ani, viața pe orizontală era o curgere domoală. Petru era decorul. Cu ochii închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
poartă deschisă în cer sub fiecare grindă. Petru a murit moartea: a trăit, a sângerat și s-a descompus în acel semn; pe mormânt nicio crustă. Petru a trăit moartea între două nedefiniri. Este Dragoste! Crucea putrezește sau dă în muguri, piatra se desface nisip sau încolțește floare, grinda sugrumă razele lunii sau odihnește zborul. Semnul șarpelui, foame și sete deopotrivă. Nedefinit ești, Doamne, în intenții! Cu mană ai hrănit evreii izgoniți din Egipt. Cum se cheamă poama ceea ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
exclamare, mâinile căzute pe lângă corp. Semnele nu pot ascunde emoția, oricâtă fermitate încape într-o linie și un punct. Semnele sunt intenții nedefinite. În podul palmei, timiditatea își sapă loc de veci; în podul palmei, nerostirea se sufocă în propriul mugur; în podul strâns al palmei, salutul moare strivit precum melcul în propria căsuță pe vreme de furtună. Semnele nu pot ascunde și, în egală măsură, nu pot defini complexitatea de a exista în afara lor. Dacă, în nepriceperea sa, Dumnezeu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
școală, să te ocrotească, să te aibă în pavăza. Pășește pe urmele lui fără frică!" În pașii mamei mereu bate inima. Drumul spre casă l-a făcut pe ascuns, gardul viu îi ajungea până la sâni. Castanii pocneau de viață în muguri de frunză crudă; teii generoși răsturnau cupele pline cu nectar peste creștetul trecătorilor; panseluțe firave împărțeau pe din două culorile cu un roi de fluturi aripi multicolore printre frunze, petale de acuarelă în cer. O albină, enervant de avară, culegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ștergi cristalinul cu un colț de batistă, să storci irișii de lumină, apoi, lepădat de ispită, să îmbrățișezi cu tot pământul în care te-ai adunat: Transparența este izvor de lut. Transparența ascunde atât cât încape o cruce. Transparența desface muguri în oglindă. Cerul privit prin lacrimă este lacrimă, și nu cer. Privea oblic peste creștetul castanilor, în ziua aceea o porție de albastru se vindea cu 30 de arginți: Dumnezeule, cu adevărat nu exiști atâta timp cât te-ai lăsat vândut într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îmbracă, partidul vă educă, partidul vă hrănește, iar voi vă mișcați ca niște babe căcăcioase! Scot eu untul din voi, ia te uită ce guri de vădane au! Eu o să vă înverzesc, mă! Cu mine veți face muguri până la toamnă, muguri și frunze pe patul puștii vor crește. Doi ani eu vă sunt tată și mamă, pe tovarășul sergent și în gând o să-l pronunțați cu majuscule. Arma mirosea a cadavru în descompunere, ghinturile săpate-n oțelul țevii puroiau rugină, Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să pălească. O grădină toamna se învecina cu o grădină primăvara și barza își făcea cuib într-un morman de frunze uscate. La balamuc se întâmplă să fie toamnă în toate intențiile lui Dumnezeu. În grădina lui Petru, gratiile pocneau muguri; Petru culegea florile, cu grijă, fără să tulbure parfumul ferului forjat; Petru ascundea florile după icoană; în zori, la mâinile lui Dumnezeu creșteau cătușe. La balamuc, Petru se împrietenise cu umbra; Dumnezeu obișnuia să pășească în urma lui, preocupat de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în vis ce dă pe dinafara gândului, sunt în imaginație ce rebutează visarea. Pentru vise nu trebuie să inventăm incubatoare. De la noapte, visele își iau permis de liberă trecere. Intimitatea memoriei este precum un pat desfăcut, printre cearșafuri iluziile pocnesc muguri. Privești pe fereastră este beznă; în stradă, felinarele respiră a tuberculoză; cerul și-a tras pleoapa peste pistrui; luna, precum o curvă ieftină, probează erecția plopilor. Este trecut de miezul nopții și se doarme, iar tu ești atât de singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dezamăgit, trist, cu jumătate de gură, despre un loc cu verdeață și răcoare. Hai, di, gloabelor, di, să o ducem pe țața Lențuca și vă sloboade tata în șură până trece potopul! Înfiptă până la brâu în lutul proaspăt, crucea pocnea muguri. Bunica Lențuca a urcat spre cer în genunchi, ca o sfântă. Când au ajuns acasă, în tindă, vecina Varvara a pus masa: borșul era sleit, sarmalele crude, mămăliga aburea la fel în fiecare porție. Un scaun a rămas stingher: tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Aici, în icoană, ești ca în ospeție, acolo, sus, te voi aștepta ca pe un soț ostenit după o zi de coasă!" Nu degetele au fost semnele durerii, ele ustură, dor, amorțesc, se usucă, se desprind din palme precum niște muguri pocniți prea devreme; dorul, 21 de zile fără ea, m-au durut mai mult decât în 7 ani de singurătate. M-a așteptat. Frate, este păcat să asemeni chipul cu închipuirea, să o necinstești pe Maica Domnului, să spurci sfânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
acoperit cu praf de cretă, cu sânge, cu frunze, cu cioburi de sticlă, cu cenușă, cu furnici? Stăpâne, de ce îl ascunzi în bibliotecă printre cărți necitite? Dumnezeule, de când atâta reversibilitate sub cerul tău? Ceasul numără invers creșterea pomului; fructul desface mugur; spicul dospește pâine; lacrimă sapă izvor; iarba căruntă începe a înverzi; râul se întoarce în elicele morii; soarele răsare din mărul copt; omul ascultă clopotul și se întoarce în pântecele mamei ca într-un mormânt cald; glonțul sărută trupul păsării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sau, oricum, ce știi tu despre ei e cam puțin" răspunse cicoarea. Își întinsese petalele albastre spre soarele care tocmai răsărise, își scuturase ușor mugurii albăstrui-roșiatici de pe tulpină (doar oricine știe că apa nu face bine când stă mult pe muguri) și, cum tocmai se trezise, auzise ce spunea spinul acela albastru și mărunțel. "Păi, dacă oamenii știu cum să facă să strălucească așa ca soarele (măcar acela care vorbise cu Tatăl Lui, parcă așa spuneai, nu ?!), dacă știu să aprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ce căuta, ființele nu mai existau căci deveneau o singură ființă. Sărutările transformau gurile într-o singură și nesățioasă gură cu o singură limbă arzătoare care se desfăcea în două doar în căutarea trupului celuilalt. Parfumul și gustul ei de muguri de brad... Clipa pătrunderii..., cea a unei pierderi totale a conștiinței. Doar subconștientul lui a păstrat memoria contopirii totale însoțită de scânteietoare reverberații. Se trezește într-o anostă cameră de hotel. Prin geam străbate o lumină murdară. Pe noptieră, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
jumătate de secol în care am trecut cu toții prin atâtea ! Nu, de așa niște fantasme este capabil numai el, iubitul, distratul și distinsul meu frate Dragoș ! Dora se servește cu delectare din bunătăți și soarbe înghițituri adânci din ceaiul parfumat. "Muguri de brad și frăguță de mai", precizează Ciprian, răspunzând întrebării ei nerostite. Dora simte abia acum că îi fusese cu adevărat foame și că sațietatea care începe să o cuprindă este plăcută. În vremea asta, Ciprian continuă să povestească. Vorbirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tratament de rutină pentru dizenterie nu ne-a dat mari speranțe. Toată strădania noastră de a-l pune pe picioare pe Dither, n-a slujit la nimic. Într-o noapte cu lună plină l-am înmormântat sub liliacul ai cărui muguri plesneau de sevă. În porthartul lui uzat erau câteva scrisori, fotografia unei femei blonde împingând un landou și ținând un băiețel de vreo trei ani de mână și fotografia unui grup de bărbați. Simion le-a împachetat cu grijă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Iată-mă pe cale de a deveni "specialistă" în farmacia naturală la care nu mă gândisem în timpul celor trei ani de facultate care m-au ajutat totuși în nobila îndeletnicire pe care am profesat-o în detenție. De cum au apărut primii muguri de arbuști și frunze de urzici, n-am prididit să ne ameliorăm meniurile noastre sărace și să mulțumim Celui de Sus că prima iarnă grea petrecută în Siberia, trecuse. Prima plantație de varză a însemnat din nou muncă din zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
au stins pe Obi în sus, pe un plai străin, dar mai apropiat de osemintele bărbaților lor. Odihnească-se în pace ! Doar pe Vasili l-am mai revăzut peste ani. Primăvara revenise cu cortegiul ei de ciripit de păsări, de muguri care se grăbeau să se deschidă sub căldura razelor de soare, de parfumuri de verdeață și de flori care dominau chiar și mirosul de spital. Pentru mine însă iarna sufletului era mai grea ca oricând, iar gândurile îmi erau neîncetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care ni le povestește când are puținel timp lui Vasili și mie. Cu Vasili și baba Ulitia mai tragem câte o raită după plante pentru farmacia la care Gery ne-a pus responsabili. Acum în primăvară, natura cântă din toți mugurii și florile ei, ciripituri voiase se aud din copaci și tufișuri. Cred că anunță și ele veniri pe lume de noi vieți de puișori. Vasili m-a ridicat în brațe ca să ajung la niște muguri de brad. Nu știu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
primăvară, natura cântă din toți mugurii și florile ei, ciripituri voiase se aud din copaci și tufișuri. Cred că anunță și ele veniri pe lume de noi vieți de puișori. Vasili m-a ridicat în brațe ca să ajung la niște muguri de brad. Nu știu de ceam simțit sângele urcând în obraji și inima bătând mai repede... Am cules un buchet de lăcrimioare pentru mama iar pentru Gery frunze fragede de leurdă care îi place mult. Pagina nu se poate citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
subțirică și drăguțică soarbe apă din pârăul rece de munte, cu apa limpede, netulburată deci, prin care se văd ca prin urmare pietrele și pietrișul gri. Pietricele mărunte se întrezăresc prin șuvoiul de apă limpede, de izvor. Copacii înmuguriți, cu muguri, care au chiar și înfrunzit, au coroana rotundă, cu crengile maronii, și sunt deși. Ca un crâng din care se surprinde un luminiș în care este o poieniță. Luminiș, crâng, poieniță. Căprioară. Căprioara bea apă atingând suav, de-abia de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Țin minte de când eram mică un crâng departe de șosea, mai aproape de tren cu copăcei splendizi și apă limpede, în care se oglindeau berze și alte pasări-păsări. În lungul trenului se găseau fie păduri stufoase, dese, fie pajiști înalte și muguri, fie flori de o frumusețe rară printre care fumuri subțiri și înalte se întrezăreau și răspântii finuțe, tremurate. Existau și livezi, smocuri uscate, arse de soare, cu o coloristică specială, mai ales împletită cu plantele verzi. Se remarcă însă sărăcia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
soia descurajează orice tentativă de îngurgitare. Meniurile sunt pline de imposibilități gastronomice: oden (un soi de tocăniță cu ouă, pește, tofu și sake), udon (un fel de paste japoneze, amestecate cu pește sau cu alge nori), waka-take-ni (o mizerie din muguri de bambus fierți, combinați cu alge wakame, într-un revoltător sos de zahăr). Ca odinioară lui Argus, privirea mi se multiplică însutit, ochii cercetează, flămânzi, împrejurimile. Printre zecile de kanji cu numele magazinelor și ale localurilor tradiționale, retina înregistrează, la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
spune că Dumnezeu a orânduit așa ca fagul să înfrunzească mai târziu, astfel ca soarele să ajute ieșirea la suprafață a ghiocelului, leurdei și a altor plante. După ce zăpada se topește complet, vântul de primăvară usucă pământul și apar primii muguri de fag și-n scurt timp apar frunzele odată cu încolțirea plantelor, într-un verde foarte crud, adaptate la umbra frunzelor de fag. În locurile în care oamenii n-au ținut cont de importanța pădurii și au defrișat, au apărut minunate
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
luă un măr, îl șterse de mâneca halatului și mușcă din el cu poftă. Apoi, începu să zâmbească : Când, cu gura însetată, mușcați dintr-un măr, spuneți-i în cugetul vostru: Semințele tale vor trăi în trupul meu, și mâine mugurii tăi vor înflori în inima mea. Și împreună ne vom veseli în toate anotimpurile...” Kahlil Gibran, Profetul... Bart oftă. Focul ardea vesel în șemineu, mâncase cu poftă, Arm era lângă el... Ce-și putea dori mai mult oare ? Întinse mâna
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
au fost Todi Constantinescu, Ion Popescu Udriște și pictorul Piliuță. Cei doi regizori cu care a descins la Craiova erau Radu Penciulescu, prim regizor, și Dinu Cernescu. Ce echipă! Citesc și recitesc aceste pagini pentru că mi-e dor de Vlad Mugur!...mi-e dor de ctitoriile astea fabuloase, a la Don Quijote, de gesturi largi, de atmosfera pe care boierii teatrului românesc au știut să o degaje în jurul lor, de poveștile cu și despre teatru, despre oameni, despre lipsa derizoriului din minte
Ce este infinitul pentru dumneavoastră? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6848_a_8173]