1,907 matches
-
grăbit să iasă la lume... - Spune-i să mai aibă nițică răbdare și va veni și timpul acela...Văzând-o însă cu broboane mari de sudoare pe frunte, se apropie de ea, îi șterse fața și fruntea cu o fașă muiată în apă rece, vorbindu-i cu căldură: - Curaj, curaj! Cum te cheamă? - Rafira! - Ce nume frumos! Curaj, dragă Rafira, ai să vezi că nu va trece nici o zi și vei uita prin ce ai trecut... Între timp, Ina dădea semne
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de Hust? Cum nu? D-ta ești secretarul meu, domnule replic constatând că dormitam cu ochii întredeschiși, în timp ce fâșia asfaltată urca tot mai rebelă printre pâlcuri de arbuști, într un vârf de hulă sau intra brusc sub bolți de frunze, muiate într-un verde tumefiat, ca să țâșnească apoi, la orizontală spre incendiul de lumină ce lărgea treptat deschizătura spre orizont. Peisajul, tot mai cuceritor, mă transpunea de-a dreptul. Mă vedeam în ziua decisivă a vânătorii punctată de narator. Mirosul amar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de ploaia sufocantă și parcă vâscoasă, sloiurile de nămeți, rămase în picioare pe porțiunea destul de lată dintre zona așa-zisă verde și trotuar, așteptau cu sete, parcă o nouă fulguială, ca să se învioreze. În lumina sugrumată a amurgului, cu cer muiat în sânge, umbrele nămeților începuseră să mânjească pe alocuri, trotuarul. O boare rece de vânt îl izbi brusc, drept în față. Aerul sănătos ca o mâncare copioasă...-murmură ca o placă de pick up zgâriată, Epa. Cine mai spunea și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
al versurilor mizerabiliste. "O secvență a lui șa poemului Manifestul anarhist, n.n.ț, de rară vehemență, e și cea mai schematic-trivială din tot ce a pus până acum Marius Ianuș pe a sa "hârtie igienică": a înșira cuvântul de argou "muie", scris de obicei doar de "băieții de băieți" pe ziduri, pentru defulări elementare, lângă tot ce ar putea însemna, cu bune și cu foarte rele, România de azi, e cam facil-iconoclast, de un "anarhism" chiar de tarabă, oricât am fi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9198_a_10523]
-
nașterea dualității cu numele de THANATEROS. Astfel, Cercul Haosului era consacrat: cunoașterea, cunoscutul și procesul de cunoaștere erau unificate prin super-simetrie Într-un singur cîmp cu o singură structură autoreferențială - iar de acum Încolo, orice devenea posibil. Femeile Trimise Își muiară degetele În apa sărată și aruncară picături unele asupra altora, apoi Înspre cele patru puncte cardinale, rotindu-se pe loc și bolborosind cuvinte fără sens, sau al căror sens nu-l știa nimeni. Ar fi trebuit să urmeze momentul propriu-zis
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Pe atunci, trebuie să recunosc, nici nu mi-a trecut prin cap o porcărie ca asta, clatin eu din cap. Acum Îmi dau seama că asta i se părea lui palpitant, Îi plăcea riscul. Și tot timpul mi-a dat muie! izbesc eu cu pumnul În masă. — Nu-ți face sînge rău frățîne, zău așa, spune catolicul Îngrijorat. (Nu pare un tip rău pentru un papistaș.) Toți trebuie să ne rupem de lucruri dintr-astea și să ne trăim viața. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
pervers amărît. Cel mai bine e să-l lămuresc. — Puțoi de rahat ce ești! mă răstesc eu. Găozar care mi-ai zis numa rahaturi... m-ai dus cu preșu chiar de la Început! Tot căcatu ăla cu Frank Sidebottom! Îmi dădeai muie pe față, puțoi de rahat ce ești! Bladesey acum i-o Întruchipare a nefericirii. — Nu... protestează el. Arată atît de nasol că mi-e greu să-l privesc În ochi. Mă răsucesc puțin, dar după aia nevoia de a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
unde nouăzeci și cinci la sută din corpul profesoral și din elevi erau evrei. Pe de altă parte, atunci când Alice executa ceea ce la difuzoare se anunța a fi „piesa ei de rezistență“ - învârtirea unui baston cu capetele înfășurate în cârpe muiate în benzină și apoi aprinse - cu toate aplauzele solemne ale fanilor din liceul Weequahic, ce răsplăteau îndrăzneala și capacitatea de concentrare a fetei, cu tot răpăitul grav bum-bum-bum al tobei noastre mari și cu toate temerile și țipetele înfricoșate ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nu mi-ai zis! Se-mbracă în doi timpi și trei mișcări, își pune pălăria și paltonul și, cu registrul lui negru, voluminos, de încasări într-o mână, își înghite, stând în picioare, tărâțele și prunele puse peste noapte la muiat și, la urmă, își umple buzunarul cu un pumn de fructe uscate care unui om normal i-ar provoca o stare vecină cu dezinteria. Dacă vrei să știi adevărul, ar trebui să-mi înfig o grenedă-n cur, îmi șoptește el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să n-am pe nimeni care să-mi aducă o limonadă fierbinte, cu miere, atunci când mă doare gâtul? Și invers, cum mi-ar plăcea s-o văd pe Bubbles Girardi venind la mine acasă după-amiaza, să mi-o ia la muie, așa cum i-a luat-o lui Smolka, chiar în patul lui? Iată o chestiune interesantă, ca o mostră de ironie a soartei. Cu cine dau eu nas în nas, primăvara trecută, pe Worth Street, dacă nu cu bătrânul practicant al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
una singură? Și unde ți-ai lăsat hainele? - pe canapea? pe jos? unde anume? Vreau detalii! Detalii! Detalii concrete! Cine i-a dat jos sutienul, cine i-a dat jos chiloții - chiloții ei - tu? ea? În timp ce ți-o lua la muie, Ba-ba-lu, avea ceva pe ea? Și cum e cu perna băgată sub cur, i-ai băgat o pernă sub cur, cum scrie în manualul tinerilor căsătoriți al babacilor mei? Ce s-a întâmplat când ai terminat în ea? A terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mi vâr bilețelul ei în buzunar, să-l păstrez ca amintire - mâine pot să-l trag în plastic, pentru un sfert de dolar - „e de rău! E vorba de-o persoană adunată de pe stradă! Care mi-a luat-o la muie înainte de-a ști măcar cum mă cheamă! Care și-a pus cândva curu’ la bătaie în Las Vegas, dacă nu și pe alte coclauri. Uită-te la ea - o Ștoarfă! Ștoarfa Adjunctului de la Comisia pentru Condiții Umane! În ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o minte mare și-o pulă mare, și te iubesc! Și-apoi, pe banca aflată la nu mai mult de șaizeci de metri de vila familiei Lindsay, și-a îngropat peruca în poala mea și mi-a luat-o la muie. — Maimuțo, nu, am implorat-o eu, nu, m-am împotrivit eu în timp ce-mi trăgea în jos fermoarul la pantalonii negri, locu-i ticsit de caralii îmbrăcați în civil! Mă refeream la forțele de ordine care răspundeau de zona vilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
regulamentelor! încă polemizez în legătură cu măsurile ce ar trebui luate! încă pun la îndoială legitimitatea comisiei de concurs! Da, mamă, „măr pădureț“, bine zis! „Mutră Acră“ e perfect, numai bine îi dai peste nas lui musiu Nas! „Domnul Hachiță“ - c’est moi! Iată un alt cuvânt despre care în copilărie am fost convins că e „evreiesc“. Hachiță. „Hai, dă-i ’nainte cu hachițele“, mă sfătuia mama. „Ia vezi dacă așa o să obții ceva, băiețelul meu strălucit.“ Oho, și cât îmi mai dădeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-i strălucească și, când ne-am întors la ea acasă și ne-am băgat în pat, Sally mi-a zis: — Alex... vreau. — Ce vrei? Dar ea se vârâse deja cu capul sub pături, dispăruse cu totul: mi-o lua la muie! Mai bine zis, mi-a luat făcălețul în gură, l-a ținut așa cam cât ai număra până la șase, îl ținea acolo pe mititelul ăla luat prin surprindere, doctore, ca pe un termometru! Am dat păturile la o parte - trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu el. Dar domnișoara Warren nu-i răspunse. Domnișoara Warren o ignoră. Janet Pardoe se trezi martora unuia din ritualurile obișnuite din cariera jurnalistică a lui Mabel Warren: dispariția imediată a beției. Întâi o mână aranjă părul, apoi o batistă muiată În pudră - compromisul ei cu feminitatea - ascunse roșeața din obraji și de pe pleoape. În tot acest interval Își focaliza privirile, folosindu-se de orice-i cădea sub ochi: ceștile, chelnerul, paharele și tot așa, până la oglinzile mai Îndepărtate și propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trei bărbații vorbeau concomitent, iar paharele maiorului Petkovici Îi cam căzuseră În poală. — Ce pepenași! spunea căpitanul Alexici. Ce coapse! I-am spus excelenței sale că dacă aș fi În locul dumneavoastră... Maiorul Petkovici trasa linii pe fața de masă cu degetul muiat În vin. — Prima regulă este să nu lovești niciodată În flancuri. Zdrobește centrul. Colonelul Hartep era destul de treaz. El se lăsă pe spate În scaun, fumând. — Ia măcar puțin muștar franțuzesc și doi lăstari de pătrunjel. Dar nici unul din subalternii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Dincolo de geamul cenușiu, bebelușul desăvârșit stă pe o pernă de plastic alb, ghemuit pe-o parte, cu degetul în gură. Desăvârșit și străveziu ca gheața albăstruie. O iau pe Helen în brațe, și ea tresaltă. Genunchii încep să i se moaie, și o așez pe podea. Helen Hoover Boyle închide ochii. Zice: — Mulțumesc, domnule Streator. Cu piatra cenușie în pumn sparg geamul cenușiu. Cu mâna sângerând, îl ridic pe Patrick, rece și străveziu. Îl așez în brațele lui Helen, plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și pianul, și-au cărat înăuntru toate lucrurile și nu s-au oprit nici un moment să se uite la podeaua salonului. Așa spun ei. Capul lui Helen se apleacă spre Patrick. Sângele îi curge din gură. Brațele i s-au muiat, scăpând pe jos degețelele de la mâini și de la picioare. Peste încă o clipă voi fi singur. Asta mi-e viața. Și, jur, cândva tot voi da de Stridie și de Mona, oriunde s-ar afla. Partea bună e că durează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vedea de după tufele de trandafiri, pe lîngă care venea în fugă de la bucătărie și se repezea să mîngîie vaca pe burtă, dînd un cot șăgalnic bărbatului prost cît gardu' completa ea, și vorbele astea, spuse rîzînd, cu acea inflexiune caldă, muiau întotdeauna furia bărbatului, care se ducea să-și vadă de treabă în altă parte. Răspunde-mi! -strigă isteric Radu, înfigîndu-și degetele în părțile cărnoase ale spatelui. Hai să bem și-o gură de coniac șoptește blînd Paula, răsturnîndu-se într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
orice sacrificiu. Da, da, încuviințează Mihai mai încet însă, că se uită mulți la noi... Ha! Mincinosule! rîde încet Muraru. Înseamnă că n-ai băut dacă mai ții cont de asta. Dă gata vodca, altfel mă fac foc. Mihai își moaie buzele în paharul cu vodcă. Științific, n-am greșit continuă Muraru -, însă pe plan uman m-am înșelat. Cît eram la catedră și veneam la "Valea Brîndușelor" în calitate de colaborator, directorul, veșnicul aspirant la titlul de doctor în științe, pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tatălui, își țuguiază buzele ca un cioc de rață, alintă obrazul lovit, murmură un "mă-măi", apoi se întinde să-și lipească vîrful buzelor de locul lovit, în timp ce tatăl îl mai amăgește cu o bucățică de carne sau de pesmet muiat în ceai. Uite în ce hal te-a murdărit oftează soția, observînd cum copilul scoate mîncarea din gură, întinzînd mîna spre gura tatălui și, dacă acesta nu o ia la timp, i-o îndeasă în obraz, ori pe gulerul cămășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
chemat-o lîngă ea pe stăpîna cățelușei să aibă cu cine discuta. Copiii și-au mai potolit foamea, dar observînd paharele ce le-au fost interzise, întind mîinile cu ambiție, ca pînă la urmă părinții să-i lase să-și moaie vîrful degetului arătător, pe care îl duc apoi la gură și-l sug cu plăcere. Actorul mănîncă în liniște, atent la ce-i spune femeia de alături, fericită, cu ochi iradiați de luminițe, amplificate de paharele cu vin, făcînd gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
secretara mamei. Am impresia spune privindu-l pe Mihai că mîncarea merge greu. Se întoarce, scoate dintr-un dulap o sticlă cu coniac și toarnă în două pahare: Pentru Ora solstițiului! Pentru tine! Doina soarbe o înghițitură, Mihai doar își moaie buzele. Mămica face Doina un gest spre telefon a rugat-o pe Mara Nedelcu să-și invite o prietenă din copilărie, care vine mîine cu părinții, de la Iași. Le-am reținut un apartament la hotel. Vei avea surîde fata, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
an, în fine, el, strălucit legist și om de stat, ucis ca un cocoșel care urmează să devină supă, ce legătură ar fi putut să aibă cu năpârliții din Ghencea? Zău, ca dinamovist, sunt de părere că-i mai bine „muie Steaua“ decât „trăiască și steliștii la fel ca Aldo Moro“. Descriind perpelelile mele nocturne (când în cameră parcă mirosea a inimă de câine roșu arsă), apare în treacăt și un nume: Fifi. E urmat de-o precizare: pisica. Or, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]