377 matches
-
mi s-a părut o eternitate. Se ivise acum zorile. Noi pe culme eram înecați în razele răsăritului, pe când văile dormeau încă în umbră. Am regăsit cararea, dar, înainte de a pleca, eu unul mi-am făcut cruce ca omul care mulțămește lui Dumnezeu că vede încă o dată lumina zilei. Apoi, în momentul îndrumărei 191 noastre spre târg, mi-am rădicat pălăria în sus, m-am înmtors cu fața spre cetate și am salutat-o cu cuvintele solemne adresate de Volney ruinilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fără dorințe. O frunte naltă și egal de largă asupra căruia părul formează un cadru luciu și negru stă așezată deasupra unor ochi adânciți în boltele lor și deasupra nasului fin, o gură cu buze subțiri, o bărbie rotunzită, ochii mulțămiți, cum am zice, de ei înșii privesc c-un fel de cunoștință de sine care-ar putea deveni cutezare, espresia lor e un ciudat amestec de vis și rațiune rece326, ceea ce se potrivește atât cu fotografia călugărului, publicată de Corneliu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pieptul lui. - Umbra ta, răspunse el zâmbind - ea rămâne în locul tău... vezi-o cum doarme. - O! ce liberă și ușoară mă simt - zise ea c-o voace de un timbru de aur. Nici o durere, nici o patimă în piept. O! îți mulțămesc... Și ce frumos îmi pai tu acuma... pare că ești altul... pare că ești din altă lume. - Vino cu mine, șopti el la ureche-i, vino prin oștiri de stele, prin tării de raze, până ce, departe de acest pământ nenorocit
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fără dorințe. O frunte naltă și egal de largă asupra căreia părul formează un cadru luciu și negru stă așezată deasupra unor ochi adânciți în boltele lor și deasupra nasului fin, o gură cu buze subțiri, o bărbie rotunzită, ochii mulțămiți, cum am zice, de ei înșii privesc c-un fel de conștiință de sine care - ar putea deveni cutezare, espresia lor e un ciudat amestec de vis și rațiune rece. S-apropie de fereastră și se uită în grădină jos
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
eu ști? Vin de-mi spune cum este... ce se petrece în acea cămăruță unde - aș vrea să locuiesc eu... numai eu. Și știi tu cum mă cheamă? Cezara .................................................................................................................................... Ieronim cătră Cezara Că ești frumoasă, cred; că mă iubești, îți mulțămesc; că-mi oferi tot ceea ce tu crezi că m-ar face fericit, mă face să fiu în stare de - a-mi jărtfi viața pentru tine. Îți sărut mâna pentru voința ce ai de-a mă face fericit, deși te înșeli
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se juca cu imaginea-i, prezența ei aievea îi era chiar supărătoare. Simțea parecă un ghimp în inimă când ea era față, nu mai avea acea libertate de vis care era esența vieței sale și singura fericire a unui caracter mulțămit, fără amor și fără ură. Dacă mi-ar da pace, gândi el în sine, totuși ar fi cum ar fi. Atunci aș ținea-o de mâna ei mică și ne-am uita în lună - în virgina lună - atunci o privesc
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se juca cu imaginea ei, prezența ei aievea îi era chiar supărătoare. Simțea parecă un ghimp în inimă când era ea față, nu mai avea acea libertate de vis care era esența vieței sale și singura fericire a unui caracter mulțămit, fără amor și fără ură. Dacă mi-ar da pace, gândi el în sine, totuși ar fi cum ar fi... Atunci aș ținea-o de mânuța ei mică și ne-am uita în lună, în virgina lună, atunci o privesc
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fără dorințe. O frunte naltă și egal de largă asupra căreia părul formează un cadru luciu și negru stă așezat deasupra unor ochi adânciți de boltele lor și deasupra nasului fin. O gură cu buze subțiri, o bărbie rotunzită, ochii mulțămiți de ei înșii privesc c-un fel de conștiință de sine care - ar putea deveni cutezare - expresia lor e un ciudat amestec de vis și rațiune rece. S-apropie de fereastă și se uită în grădină jos la iarba moale
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
inima ta? Vin de-mi spune cum este... ce se petrece în acea cămăruță unde aș vrea să locuiesc eu, numai eu. Și știi tu cum mă cheamă? Cezara ............................................................................................... Ieronim cătră Cezara Că ești frumoasă, cred; că mă iubești, îți mulțămesc; că-mi oferi tot ceea ce tu crezi că m-ar ferici, mă face să fiu în stare de a-mi jertfi viața pentru tine, deși te-nșeli când crezi că amorul tău de femeie m-ar putea face. Amorul este
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
el se juca cu imaginea-i prezența ei aievea îi era chiar supărătoare. Simțea un ghimp în inimă când ea era față - nu mai avea acea libertate de vis care era esența vieței sale și singura fericire a unui caracter mulțămit, fără amor și fără ură. - Dacă mi-ar da pace - gândi el în sine - totuși ar fi cum ar fi. Atunci aș ținea-o de mână - atunci o privesc ca pe o statuă de marmură sau ca pe-un tablou
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dorințe. O frunte naltă și egal de largă asupra căreia părul formează un cadru luciu și negru stă așezată deasupra unor ochi adânciți în [de] boltele lor și deasupra nasului fin; o gură cu buze subțiri, o bărbie rotunzită, ochii mulțămiți, cum am zice, de ei înșii privesc c-un fel de conștiință, de sine care - ar putea deveni cutezare - espresia lor e un ciudat amestec de vis și rațiune rece. S-apropie de fereastă și se uită în gradină jos
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
eu ști? Vin de-mi spune cum este... ce se petrece în acea cămăruță unde - aș vrea să locuiesc eu... numai eu. Și știi tu cum mă cheamă? Cezara .................................................................................................................................................... Ieronim cătră Cezara Că ești frumoasă, cred; că mă iubești, îți mulțămesc; că-mi oferi tot ceea ce tu crezi că m-ar face fericit [ferici], mă face să fiu în stare de - a-mi jărtfi [jertfi] viața pentru tine. Îți sărut mâna pentru voința ce ai de-a mă face fericit, deși
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se juca cu imaginea-i prezența ei aievea îi era chiar supărătoare. Simțea parecă un ghimp în inimă când ea era față - nu mai avea acea libertate de vis care era esența vieței sale și singura fericire a unui caracter mulțămit, fără amor și fără ură. - Dacă mi-ar da pace - gândi el în sine - totuși ar fi cum ar fi. Atunci aș ținea-o de mâna ei mică [mînă ] și ne-am uita în lună - în virgina lună - atunci o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
realizeze. El intră în sala unde era adunată toată familia la dejun. - A, marchize, dar tânăr mai ești!... Când pustia ai venit atât de repede de la țară... dar, în sfârșit, cu toate astea ne oferi numai ocazia de a-ți mulțămi din nou pentru generoasa d-tale donațiune ce-ai făcut-o asară... Ești superb, marchize - Eu? - Bine... Ce fel... te faci că nu-ți aduci aminte... - Eu am visat asta, dar n-am făcut-o... Nici prin minte nu-mi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o delegație care să-l întâmpine politicos pe Alexandru al II-lea la Ungheni, pe 11/23 aprilie 1877, după o ultimă încercare de a conserva neutralitatea 68. La curtoazia mitropolitului Iosif Gheorghian, țarul răspunde cu aceeași monedă: "Sunt foarte mulțămit a vă vedea. Cunosc țara voastră, căci de mai multe ori am venit pe acolo. Întru și acum, însă ca și altădată nu ca inimic, ci ca amic. Vă mulțumesc pentru buna venire."69 Ferește-mă, Doamne, de prieteni! va
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Negruzzi -, atît de deșeartă și de tăcută, cît se făcuse de vie și de zgomotoasă. Plină de o lume de oameni care trăiau de az pe mîne, care nu știau de se vor mai înturna la vetrele lor, acești oameni, mulțămiți că și-au scăpat zilele, se deprinseseră cu ideea că n-o să mai găsească în urmă decît cenușă, și, neavînd ce face altă, hotărîră a amorți suferința prin veselă petrecere, care cel puțin îi făcea a uita nenorocirea. De aceea
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
prin dreptate și milostenie. Numai de dreptate și milostenie n-a avut însă, el, parte. Rămâne de neuitat scena torturilor care-au urmat înlăturării de pe tron, povestită de același Neculce în Letopiseț: „Cu acestu fel de mulțămită boierii i-au mulțămit, că l-au închis turcii, și l-au bâtut, și l-au căznit? cu fel de fel de cazne. Păn’ și tulpanuri supțiri îl făcè de înghițiè ș-apoi le trăgè înapoi, de-i scotè mațăle pe gură. Și l-
Muntenia moldavă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5414_a_6739]
-
Acum, când cunoști ce este facultatea din Praga, te rog a mă ajuta cu consiliele d-tale, cum m-ai ajutat totdeauna, și pentru care îți voi fi recunoscător toată viața. Ce cursuri trebue să urmez?"; "încep prin a-ți mulțămi de nr. 3 din Cursul de filologie șPrincipie de filologiă comparativă ario-europeă, cuprinzând grupurile indo-perso-tracic, greco-italo-celtic și leto-slavo-germanic. Cu aplicațiuni la istoria limbei române. Curs ținut la Facultatea de Litere și Filosofiă din Bucuresci. Tomul I. Istoria filologiei comparate, Bucuresci
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
scriu tot den depărtare, căci aici acum nu aflu nimica demn de report. Iacă-mă în cuget străpus pe malul Tibrului, de unde-ți adresai ultima epistolă, și voi venind să-ți adun cîte ceva din stațiunile intermediare. După ce destul ne mulțămirăm de a vedea nenumăratele memorabilități romane, lăsînd Roma în plină primăvară, pomii înfloriți, iar locuitorii ei ocupați cu cura sufletească, cum se cuvine în păresimi, în miezul lui faur purcesem spre casă luînd den stațiune în stațiune cîte o escortă
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
în care să doarmă. Trecură câteva zile, iar fata deveni slugă la casa moșului. Ea avea grijă de grajdul vitelor, făcea mâncare, curăța bătătura. După o săptămână de stat, bărbatul se furișă noaptea în odăița ei. Am venit să-ți mulțămesc de munca dumitale, iar ajutorul îți va fi răsplătit! O să te duc chiar eu la muma ta și o să vă dau bani ca să nu mai trăiți în sărăcie și necaz. Speriată de vorbele moșului, sluga sări la picioarele lui: Nu
Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
bătaie la scară când făcuse pozna de fugise, de fată mare, cu mămuța. - Atunci era bătaie multă, păru convins celălalt. Dar lumea era mai cuminte. Țin minte, femeia purta fusta de șese lați, nu scurtă ca acuma. Și toți se mulțămeau cu puțin : fitecine făcea un bordei pe căpriori, îl acoperea cu gunoaie, mai trântea ș-un mal de cuptor. Nu-i păsa de nimică. Bag sama acum ce case boierești sunt pornite, cu patru odăi și cerdac ! Iar fetele n-
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cu gândurile răvășite și cu privirea alergând după Măriuța, care s-a apucat să strângă blidele de pe masă. Când a trecut pe lângă ea, i-a șoptit „noapte bună, Măriuță” și a ieșit urmărit de oftatul femeii, care abia a îngăimat: „mulțămesc”... Pâcu, care - prefăcut - s-a aplecat chipurile să ridice ceva de jos, s-a îndreptat din șale taman când Hliboceanu trecea pe lângă el... Vasilică, băiatul moșului! Ascult, moș Pâcule! Fii cu băgare de seamă, că se vede. Se vede tare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ei în jurul mesei cărăușilor păreau stângace. Privirile lui Hliboceanu nu-și găseau nici un sprijin parcă. Rătăceau din loc în loc, fără astâmpăr. Când Măriuța a terminat de pus cârnații în blidul fiecărui cărăuș, i s-a auzit glasul: Poftă bună, gospodarilor! Mulțămim de urare! - a răspuns Cotman cel tăcut. Cu mare încetineală, cărăușii au gustat în tăcere din rachiu. Apoi au început să mănânce. Mâncau într-o tăcere de biserică. Fiecare privea doar în strachina lui. Hliboceanu, uitându-se la ei pe sub
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a presupus Mitruță, stârnind râsul cărăușilor. Hliboceanu s-a ridicat, cam cum făcea moș Dumitru. După ce i-a cuprins cu privirea pe toți cărăușii, a poruncit, dar mai mult a rugă: Eu aș zice să ne golim ulcelele, să le mulțămim Măriuței și lui Costache pentru mâncărică și udătură și să ne ducem la culcare. Cred că nu are cineva altă părere... Au plecat să vadă întâi de animale și apoi s-au dus la culcare. Mușteriii de la masa alăturată au
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
părea să spună armăsarul. Dintr-o privire, mi-am dat seama că îi este foame și am coborât un braț de fân din podul grajdului. Înainte de a începe să ronțăie, m-a privit ca și cum ar fi vrut să-mi spună „Mulțămesc, vere!” Măi, d-a deștept armăsar aveai, Pâcule! - l-a luat din nou în primire moș Dumitru. Păi uite-te la mine. Am eu mutră de băiat neîmplinit la cap - ca să nu spun altfel? Eu vorbeam de armăsar,Pâcule, nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]