630 matches
-
cerebral normal adiacent, arii hipodense ce captează substanța de contrast (nu toate astrocitoamele anaplazice captează substanța de contrast). Diferențierea față de glioblastomul multiform este dificilă macroscopic, ea făcându-se pe criterii histopatologice, unde prezența necrozei este determinantă pentru diagnosticul de glioblastom multiform. Microscopic se observă o creștere a celularității, cu un număr mai mare de mitoze, dispuse radiar de-a lungul a numeroase vase sanguine. Vasele tumorale formează o rețea densă, au pereții îngroșați. Nucleii au o citoplasmă eozinofilă bogată în proteina
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
practicarea ablării tumorale. Ablația tumorală totală crește supraviețuirea medie a pacienților comparativ cu rezecția subtotală. Postoperator la majoritatea pacienților se constată o îmbunătățire a performanțelor neurologice și a simptomatologiei. Aceste tumori răspund mai bine la tratamentul chimioterapic comparativ cu glioblastomul multiform [5,6]. Pentru astrocitoamele anaplazice recurente tratate anterior cu nitrozuree, temozlomida a determinat o rată de răspuns de 35%, și, comparativ cu terapiile cu rată de răspuns mai scăzută, temozolomida a crescut rata de supraviețuire la 6 luni (46% comparativ
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
cu terapiile cu rată de răspuns mai scăzută, temozolomida a crescut rata de supraviețuire la 6 luni (46% comparativ cu 31%) [7,8]. Unele beneficii mai modeste în ceea ce privește supraviețuirea au fost demonstrate prin folosirea BCNU ca tratament adjuvant [9]. GLIOBLASTOMUL MULTIFORM Glioblastomul multiform este de departe cea mai frecventă și mai agresivă dintre tumorile gliale. Tumora prezintă o rată crescută de proliferare și infiltrează difuz țesutul cerebral adiacent. Glioblastoamele infiltrează rapid și distrug arhitectura tisulară normală, făcând rezecția chirurgicală totală imposibilă
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
cu rată de răspuns mai scăzută, temozolomida a crescut rata de supraviețuire la 6 luni (46% comparativ cu 31%) [7,8]. Unele beneficii mai modeste în ceea ce privește supraviețuirea au fost demonstrate prin folosirea BCNU ca tratament adjuvant [9]. GLIOBLASTOMUL MULTIFORM Glioblastomul multiform este de departe cea mai frecventă și mai agresivă dintre tumorile gliale. Tumora prezintă o rată crescută de proliferare și infiltrează difuz țesutul cerebral adiacent. Glioblastoamele infiltrează rapid și distrug arhitectura tisulară normală, făcând rezecția chirurgicală totală imposibilă. Deseori este
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
extensie în ambele emisfere, dând aspectul caracteristic de glioblastom „în fluture”. Pot apărea ca tumori primare sau prin transformare malignă a astrocitoamelor anaplazice, glioamelor mixte, oligodendroglioamelor sau ependimoamelor. Interesează substanța albă cerebrală de unde se extinde în structurile adiacente. Tratamentul glioblastomului multiform nu a înregistrat progrese semnificative în ultimii 25 ani. Deși rămân paleative, terapiile curente cresc calitatea vieții pacientului. Fără tratament, glioblastomul mutiform duce la deces în aproximativ 3 luni. Pacienții la care se aplică tratamentul multimodal (chirurgie, radioterapie, chimioterapie) au
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
este implicată în controlul proliferarii celulare. Supraexpresia sau activarea mutațiilor la nivelul acestei gene se întâlnesc mai frecvent în glioblastoamele primare, fiind prezente în 40-50% dintre tumori [17-23]. Supraexpresia MDM2 este a doua mutație genetică ca frecvență observată în glioblastoamele multiforme, fiind întâlnită la 10-15% dintre pacienți. Unele studii au dovedit că această mutație este asociată cu un prognostic slab [13]. Amplificarea sau supraexpresia PDGFR este întâlnită în glioblastoamele secundare. Mutațille PTEN au fost întâlnite în 30% dintre glioblastoame, mai frecvent
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
în formele primare [24,25]. Glioblastoamele secundare sunt caracterizate prin pierderea heterozigoției la nivelul cromozomului 19q (50%), alterari ale proteinei retinoblastomului (25%), mutații PTEN (5%), deleții la nivelul genei carcinomului colorectal și pierderea heterozigoției la nivelul genei 10q. Epidemiologie. Glioblastomul multiform este cea mai frecventă tumoră cerebrală primară reprezentând 12-15% din totalul tumorilor maligne cerebrale și 50-60% din totalul tumorilor gliale. În majoritatea țărilor europene și nord americane incidența este de 2-3 cazuri la 100000 locuitori anual. Sexul masculin este mai
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
principal în cadrul Clinicii de Neurochirurgie din Cluj-Napoca glioblastoamele reprezintă 66% (358 cazuri) din totalul glioamelor de grad înalt operate în intervalul 01.01.2000 - 31.12.2011 respectiv 14,7% din totalul tumorilor cerebrale operate (2430 cazuri). Histopatologie. Macroscopic glioblastomul multiform este imprecis delimitat, bine vascularizat, neomogen, heterogen, de culoare gri-rozacee, cu zone chistice galben-brune date de necroze și hemoragiile intratumorale (aceste chiste nu au pereți proprii ci sunt delimitați de tumoră) dar și zone solide. În localizările superficiale are o
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
von Willebrand indicând originea endotelială a celulelor proliferative, iar celulele ce nu conțin factorul von Willebrand conține actina musculară alfa ce indică o origine din pericitele musculare. Pot produce diseminare leptomeningeală (10-30%), care este accentuată de intervenția chirurgicală [27]. Glioblastomul multiform se extinde atât prin creșterea volumului tumoral dar și prin infiltrarea țesuturilor adiacente. Creșterea tumorală distruge arhitectonica țesutului cerebral, nefiind oprită nici de structurile piale, dura mater sau ependimare pe care le invadează. Chiar dacă macroscopic poate lua forme relativ bine
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
care le invadează. Chiar dacă macroscopic poate lua forme relativ bine delimitate, întodeauna va exista o zonă de tranziție, între glioblastom și țesutul cerebral normal. Extensia prin infiltrate este destul de frecventă ducând la apariția aspectului de tumoră multifocală [28]. Metastazarea glioblastomului multiform poate fi atât la nivelul sistemului nervos central dar și în afara lui. Metastazele extracraniene apar datorită diseminărilor intraoperatorii. Ca sedii frecvente în diseminarea extracraniană sunt plămânul, nodulii limfatici sau osul. Tabloul clinic. Evoluția este de scurtă durată, glioblastomul multiform având
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
glioblastomului multiform poate fi atât la nivelul sistemului nervos central dar și în afara lui. Metastazele extracraniene apar datorită diseminărilor intraoperatorii. Ca sedii frecvente în diseminarea extracraniană sunt plămânul, nodulii limfatici sau osul. Tabloul clinic. Evoluția este de scurtă durată, glioblastomul multiform având o rată de creștere rapidă și determinând degradare neurologică precoce și severă comparativ cu celelalte astrocitoame. Durata între apariția primelor simptome și diagnostic este scurtă (sub 6 luni) (fig. 4.53). În cazul în care glioblastomul multiform apare prin
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
durată, glioblastomul multiform având o rată de creștere rapidă și determinând degradare neurologică precoce și severă comparativ cu celelalte astrocitoame. Durata între apariția primelor simptome și diagnostic este scurtă (sub 6 luni) (fig. 4.53). În cazul în care glioblastomul multiform apare prin degenerarea unui gliom de grad mai mic, acest interval este mai mare, uneori chiar de ani [28]. Simptomele sunt date atât de creșterea presiunii intracraniene cât și de deficitele neurologice focale. Diagnosticul imagistic. La examenul CT scan cerebral
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
30]. RMN are o rată de detecție a glioamelor mai mare decât CT-ul și poate fi folosit în investigațiile stereotaxice. Evidențierea limitelor tumorale este și ea mai bună, precum și evidențierea detaliilor după administrarea substanței de contrast. În cazul glioblastomului multiform RMN-ul este investigația de elecție care oferă cele mai importante informații despre caracteristicile, compoziția variată, afectarea structurilor cerebrale adiacente și localizarea lui. Apare ca o formațiune neregulată, imprecis delimitată, cu o zonă centrală hipodensă dată de necroză și una
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
168 - N-acetyl aspartate (NAA): indicator pentru integritatea neuronală, este scăzut în glioame comparativ cu țesutul cerebral normal. Diagnosticul diferențial trebuie făcut cu: gliomul de grad mic, cavernomul cerebral, limfomul, metastaza cerebrală, abcesul cerebral, toxoplasmoza, necroza de iradiere. Tratament. Tratamentul glioblastomului multiform poate cuprinde o gamă largă de metode: biopsierea tumorală pentru examenul histopatologic, ablarea tumorală, radioterapia și chimioterapia. În perioada preoperatorie tratamentul se îndreaptă către combaterea hipertensiunii intracraniene, a hiponatremiei, a crizelor epileptice și corticoterapia preoperatorie. O rezecție largă a glioblastomului
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
largă a glioblastomului asigură o îmbunătățire a calității, duratei supraviețuirii și o îmbunătățire din punct de vedere neurologic, dar oricât de agresivă este intervenția operatorie, chiar și în cazul hemiemisferectomiei, nu se obține o vindecare [31]. Tratamentul chirurgical al glioblastmului multiform urmărește: − stabilirea diagnosticului histopatologic; − scăderea presiunii intracraniene prin reducerea masei tumorale; − scăderea efectului compresiv asupra parenchimului cerebral și diminuarea edemului cerebral; − aplicarea de medicamente intratumoral (gliadel); − obținerea unui diagnostic molecular și genetic, cu precizarea statusului MGMT și prezența de deleții
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
tumoră, stimularea electrică directă corticală și subcorticală, ultrasonografia intraoperatorie (fig. 4.56), microneurochirurgia, neuronavigație, stereotaxie etc. Deficitul neurologic postoperator se întâlnește la aproximativ 8% din tumorile operate. Cu excepția pacienților aflați în stadiile terminale a bolii, pentru restul bolnavilor cu glioblastom multiform este indicat continuarea postoperatorie cu radioterapie. Radioterapia este folosită pentru efectul ei citotoxic prin afectarea enzimelor celulare și a materialului genetic. Radiosensibilitatea este maximă în timpul fazelor tardive -G1- și precoce -S- a ciclului celular. Chirurgia citoreductivă potențează efectele radioterapiei prin
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
caracter autolimitant. Pentru a limita extinderea radionecrozelor se efectuează o limitare a radioterapiei la masa tumorală sau multifracționarea dozelor zilnice. Chimioterapia cu temozolomidă a demonstrat o creștere a supraviețuirii și a intrat în terapia standard a pacienților diagnosticați cu glioblastom multiform. Temozolomida se administrează oral și se absoarbe rapid și complet. Studiile clinice și de laborator demonstrează capacitatea de a traversa bariera hematoencefalică. O cantitate semnificativă (peste 30%) intră rapid în LCR, dar are un timp de înjumătățire scurt ceea ce impune
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
Simptomatologia clinică în cazul recidivelor este dominată de creșterea presiunii intracraniene și mai puțin a deficitului neurologic. Recidivele tumorale se produc de obicei local și sunt mult mai agresive decât tumora inițială. O bună calitate a supraviețuirii celor cu glioblastom multiform depinde de: vârsta (sub 45 ani), durata între debutul simptomatologiei și operație (mai mare de 6 luni), debutul cu crize comițiale și nu cu alterarea stării de conștiență, localizarea frontală a tumorii și un status neurologic bun preoperator [31]. Pentru
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
alte tumori, de cele mai multe ori fiind o coincidență; semnificativă este doar asocierea cu neoplasmul mamar. Se descriu două forme de asociere: tumori concomitente și „collision tumors” (tumori de origine diferită ce se dezvoltă în aceeași zonă). Asocierea meningioamelor cu glioblastoamele multiforme poate fi concomitentă sau de tip collision. În cadrul NF se pot regăsi așa-numitele „collision tumors”, leziuni mixte cu caractere tumorale de meningiom și de schwannom la nivelul unghiului pontocerebelos [6]. ETIOLOGIA La fel ca în majoritatea tumorilor cerebrale, etiologia
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
de asemenea, o predilecție a localizării pe linia mediană a tumorilor la copii (regiunea pineală, regiunea selară, sistem ventricular), iar în ceea ce privește histologia există unele tumori care sunt întâlnite aproape numai la copii (astrocitom pilocitic, meduloblastom, germinoame), în timp ce meningioamele și glioblastomul multiform apar foarte rar la vârsta pediatrică [2]. Aceste date sunt confirmate și de examinările histopatologice din studiul nostru (fig. 4.244), care indică o incidență crescută a astrocitoamelor pilocitice, urmate de astrocitoamele de grad II și meduloblastoame, in timp ce
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
puțin precisă față de parenchimul cerebelos și mai rar are componentă chistică (la nivelul cerebelului). Localizarea predilectă este la nivelul trunchiului cerebral, în cazuistica noastră am întâlnit însă si numeroase cazuri cu localizare lobară (fig. 4.252). Astrocitomul anaplazic și glioblastomul multiform se întâlnesc mult mai rar (8,6% respectiv 7,1%), având o localizare preponderentă la nivelul trunchiului cerebral și lobară (la copii spre limita maximă a intervalului de vârstă pediatrică). Diagnostic imagistic. Astrocitomul pilocitic se poate prezenta sub trei forme
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
întâmpinarea centenarului morții lui Eminescu 1889-1989) Steinhardt spune: Poetul și neamul par a fi două ipostaze, două fețe ale unei aceleiași persoane. (...) Simbioza dintre Eminescu și poporul român nu se exprimă totuși (desigur) printr-o perfectă identitate a spiritului național (multiform) cu diversele fațete ale portretului cogiativ și sensibil propriu poetului. (...) Analogia are loc pe plan global și la un nivel de adâncime unde nu sunt implicate diferențele specifice prin forța lucrurilor, inerente oricărei înjghebări individuale. Identice sunt sufletul, simțul orientării
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
moștenite de la tradiția orașelor libere medievale, descentralizator și profund federalist, care menționează conceptul de naționalitate legală comună tuturor neo-ger-manilor conferind o accepție mai locală a ideii de cetățenie. În ciuda acuității și persistenței sale pînă chiar în zilele noastre, acest conflict multiform, începînd cu 1890 va îmbrăca masca unui spectacol al renașterii politice și economice a țării. Se stabilește un compromis prin care catolicii și federalii beneficiază de facultatea de a-și cultiva particularismul în cadrul unui vast partid confesional, Zentrum, și al
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
scurte și își trimiteau mesajele regilor, chiar când era vorba de vești rele sau de critici împotriva anumitor acțiuni ale suveranului 38. Încă în primele secole ale cuceririi și colonizării se remarcă o influență canaaneană în același timp profundă și multiformă, într-adevăr, se împrumută de la canaaneeni sistemul ritual, locurile sacre și sanctuarele; clasa sacerdotală se organizează după modele canaaneene. În sfârșit, profeții care nu vor întârzia să reacționeze împotriva supremației preoților și împotriva sincretismului cu cultele fertilității sunt, ei înșiși
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a securiștilor care văd în orice vizitator un spion trimis cu treabă. „Conflictele“ de o natură pur epică și numai în subsidiar psihologică (în cuplul Traian-Christa) își vădesc, astfel, finețea. Acumulate, îmbogățite, acestea nasc verosimilitate, umplându-se de o substanță multiformă. Scenele se lărgesc, detaliile, „filmate“ îndelung, iluminează semnificațiile. Dialogurile devin mai clare, dar sunt dialoguri ale surzilor: românul occidentalizat, tânjind după Ithaca lui, nu înțelege teama de „acasă“ a nemțoaicei care a lăsat deja două vieți în urmă și mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]