616 matches
-
controlat atent de specialiștii sacrului îți oferea posibilitatea conectării la misterele lumilor paralele și la cele ale universurilor multidimensionale. Din nefericire, majoritatea fanilor culturii pop au eșuat. Ceea ce s-a dorit a fi un ritual spiritual de transcendere a realității mundane a decăzut într-o regretabilă dependență de droguri și într-o periculoasă intoxicare. Am avut de-a face, cu alte cuvinte, cu o inițiere ratată. Totuși, structurile religioase ale culturii pop se mai păstrează și astăzi. Sunt mai mult sau
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
pe Jackson dincolo de orice norme și reguli sociale. Pentru el, totul era permis. Afișarea ostentativă a acestei condiții ontologice privilegiate ilustrează dorința inconștientă lui Michael Jackson de a trăi paradisiac pe pământ. Casa sa s-a vrut a fi replica mundană a celebrului ținut beatific. Avea multe spații somptoase, piscine interioare si terenuri de bowling. Michael Jackson, asemenea noilor zei ai olimpului mundan, transgresează orice normă și regulă a simțului comun. Relațiile lui sexuale, de exemplu, au făcut obiectul curiozității a
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
inconștientă lui Michael Jackson de a trăi paradisiac pe pământ. Casa sa s-a vrut a fi replica mundană a celebrului ținut beatific. Avea multe spații somptoase, piscine interioare si terenuri de bowling. Michael Jackson, asemenea noilor zei ai olimpului mundan, transgresează orice normă și regulă a simțului comun. Relațiile lui sexuale, de exemplu, au făcut obiectul curiozității a milioane de fani. Prin urmare, zeii postmodernității trăiesc palpitante aventuri amoroase, asemenea olimpienilor de altădată. In realitate, viața starurilor din "Noul Olimp
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
cu clămpănitul vătraiului? Să luăm îndeaproape cercetare cum se prăjește slănina, cum fierbe ciorba, cum se rumenesc plăcintele, care-i rânduiala felurilor de bucate și ce vinuri s-au ales pentru fiecare fel") din care nu lipsește nimic, nici preocupările mundane, nici opiniile filozofice ori meditațiile. "Pantagruelismul este arta de a fi vesel, înțelept și bun. De aceea arta de a chefui vesel și înțelept ține de însăși esența pantagruelismului"248, avea să amintească Bahtin. La câteva luni după reeditarea cărții
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
firesc, iar lor li s-a adăugat, în anumite capitole, și înclinația de a parodia Utopia lui Thomas Morus, cum avea să-și noteze Erich Auerbach, constatând că cetatea utopică rabelaisiană este una întoarsă pe dos și mai apropiată de mundan, de omenesc sub toate aspectele sale, incluzând grotescul, decât de ideal și perfecțiune: "Să nu uităm că Rabelais a denumit la început țara uriașilor săi Utopie, o denumire pe care a împrumutat-o din opera lui Thomas Morus, apărută cu
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
estetică. Imaginea sinestezică din enunțul de intitulare - corola de minuni a lumii - figurează misterele existenței ca reprezentare sferică, perfectă (corola), de o miraculoasă frumusețe și armonie (simbolul floral), care sunt însă fragile, inefabile, ușor de strivit. În textul poetic, corola mundană se asociază altei imagini, definitorie pentru întregul volum: lumina, semnificant al cunoașterii. Ideile poetice prin care se dezvoltă tema cunoașterii și cea a singularității artistului modern sunt sugerate prin antiteza lumina altora/lumina mea. Cele două sintagme figurează metaforic cunoașterea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
iluzorie, chiar acasă la promotorii săi cei mai fervenți. Fundamentaliștii, de orice coloratură ar fi, constituie mișcări politico-religioase tot mai îndepărtate de idealul societății deschise, căreia îi reproșează autismul generat de părăsirea cauzelor transcendentale, a imaginarului metafizic și îmbrățișarea valorilor mundane, degenerate, în varianta islamismului radical înlocuirea sacrificiului de sine, cu tot ce are acesta mai sublim, cu banala dorință de a trăi. Cum spunea Bin Laden într-un interviu: "Noi iubim moartea. Americanii iubesc viața. Aceasta este marea diferență dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
1981, cu poezii în „Tribuna”, iar în 1985 participă la volumul colectiv Alfa cu grupajul de poezii Amiaza mare. Colaborează la „Tribuna”, „Echinox”, „Steaua”, „Pro Didactica”, „Pro Europa” ș.a. În 1989, C. publică microromanul Călătorie prin oglinzi, în care realitatea mundană este văzută, precum la Platon, ca o umbră a lumii ideilor, o răsfrângere a esențelor și evenimentelor plănuite într-o altă lume, demonică și paralelă, cele două lumi care se oglindesc perfect fiind intermediate de îngeri căzuți. Autoarea dezvoltă o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
moartea e imaginată ca evadare în oniric (Cărarea pierdută) sau ca zbor nocturn și împlinire nupțială totodată (Nevinovăție). Închipuindu-se oarbă, poeta refuză o realitate dureroasă și plonjează într-o spiritualitate ce nu mai este imanentă, ci paralelă, desprinsă de mundan: „Lăsați lucrurile la locul lor.../ Să nu vă sperie pașii care au fost,/ Eu voi veni întreagă și astrală,/ Închisă-n mine, sâmbure cu rost./ Și ostenită de-nveliș și goală,/ Mă voi culca alăturea de voi/ Privind la zborul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285976_a_287305]
-
promovate de instituția ecleziastică, pe de o parte, și atitudinea practică a ierarhilor și teologilor, pe de altă parte. Această flexibilitate practicată în mod excesiv nu poate demonstra decât lipsa unor repere ferme, nesiguranță, chiar teamă în atitudinea față de domeniul mundan. Lozinca „războiului sfânt” este preluată de mediile ortodoxe, fiind popularizată prin pastorale, cuvântări, conferințe, articole publicate în revistele teologice. La o săptămână după declanșarea războiului antisovietic, mitropolia Moldovei trimite o serie de indicații către protoierii prin care se solicită preoților
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Coajă Costel () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92814]
-
să răspundem Nicolae Steinhardt care nota: ”Brâncoveanu este cea mai shakespereană dramă din câte au fost vreodată În toată lumea. E un caz unic pe plan mondial, de nu aș zice pe plan cosmic. E de necrezut. Trecerea aceasta a unui mundan (În toată puterea termenului) la sublimul și eroismul cel mai fantastic uluiește și amețește. Vă desfid să-i găsiți perechea; nici În rânduiala martirilor din primele veacuri. Nici nu ne dăm seama cine este, ce Înseamnă el pentru noi, la
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liana Valentina Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92319]
-
dintre ele nu se regăsește ca formă perfectă și unică a imaginarului unei epoci. Prima formă a mentalității utopice este aceea a chiliasmului orgiastic anabaptist, care își regăsește originea la nivelul straturilor oprimate ale societății, ce urmăresc atingerea unor scopuri mundane imediate, ceea ce le situează atitudinea "revoluționară" în contrast cu acceptarea fatalistă a prezentului. Mannheim susține că, odată cu această primă fază a mentalității utopice, "imposibilul dă naștere posibilului, iar absolutul interferează cu lumea, condiționând evenimentele prezente"237. Considerată a fi o formă fundamentală
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
mentalității utopice" (op. cit., p. 188). 237 Idem, p. 192. 238 Mannheim arată că utopistul chiliast "nu este preocupat de mileniul care va să vină; ce e important pentru el este ceea ce se întâmplă aici și acum, ce apare din existența mundană, ca o înlocuire imediată a acesteia cu un alt tip de existență" (Idem, p. 195). 239 Idem, p. 197. 240 Idem, p. 206. 241 Idem, p. 212. Explicația care face accesibilă ideea potrivit căreia există o mentalitate utopică de tip
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ureche Final ezită glasul tău ca un trapezist. Împreună cu acea mască a clovnului rîzÎnd „pentru reprezentația de sfîrșit”, astfel de versuri relevă cealaltă latură a lirismului lui Ilarie Voronca, În linia unei ambiguități moderne a atitudinii, asociind jubilația În fața spectacolului mundan Înnoit, cu un sentiment de distanțare, de solitudine și angoasă. Asemenea aspecte nu trebuie neglijate, oricît de interesați am fi de inovațiile formale, de inițiativele textualizante atît de indiferente În aparență față de Înscrierea În discurs a unui „sens”. Acesta se
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
totul altfel decît cel din legendă, real, carnea mea Îmbucîndu-se temeinic cu lemnul zgrunțuros și masiv [...] Să fiu atunci eu oare vasul comunicant, sîngele meu stăruind la același nivel cu seva din creangă?” O astfel de ideală comuniune situează exteriorul mundan În cea mai strictă dependență de fluxul și refluxul sensibilității, asigură acel spațiu și timp al disponibilității absolute a spiritului, pentru care orice frontieră a dispărut: „Timpul necunoscîndu-și limite, și, În Întinderea lui infinită neexistînd nici trecut, nici prezent, nici
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Hristos poate fi experiat în tonalitatea inocentă a bucuriei și suferinței. Aceste registre afective coincid însă cu explozia uitării de sine. Ceea ce contrazice atât capacitatea de a resimți bucuria, cât și suferința, două „semne” ale imanenței Vieții, este experiența tipic mundană a angoasei. „Cauzele” angoasei nu pot fi identificate într-o sumă de rațiuni obiective. Angoasa diferă de frică, al cărei diagnostic depistează întotdeauna o anumită cauză suficientă. Anxietatea sau angoasa coincide mai degrabă cu percepția fulgurantă a posibilității ca ultimă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
este Viața care ne (re)dă pe noi nouă înșine”2. Acest „Sine” revelat prin autoafectarea (sau întruparea) Vieții în corpul nostru transcendental prin tonalitățile perfect gratuite ale bucuriei și suferinței (lipsite de vreo motivație rațională) nu seamănă cu „sinele” mundan și reflexiv descoperit de Epictet sau Marcus Aurelius printr-o viață detașată, departe de tumultul lumii. Pentru Michel Henry, ca și pentru primii creștini, cele două tonalități fundamentale se nasc la răscrucea dintre patosul afectivității (prin depășirea orizontului mundan al
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
sinele” mundan și reflexiv descoperit de Epictet sau Marcus Aurelius printr-o viață detașată, departe de tumultul lumii. Pentru Michel Henry, ca și pentru primii creștini, cele două tonalități fundamentale se nasc la răscrucea dintre patosul afectivității (prin depășirea orizontului mundan al pulsiunilor corpului organic) și patosul acțiunii (prin supunerea smerită la asceza uitării de sine în praxisul faptei: prin muncă 1, mișcare etc.). Concluziitc "Concluzii" Critica interpretării aduse de Michel Foucault istoriei sexualității are două straturi. Un prim nivel de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
va putea fi niciodată surprinsă în orizontul de transcendență al conștiinței. Orice apariție convertită într-o imagine indică un conținut, iar nu actul invizibil prin care donația ajunge o irefragabilă prezență 2. Fragilitatea ivirii e neutralizată în deschisul unui orizont mundan de semnificație: orizontul înseamnă determinare intențională, iar semnificația evocă deja un conținut. Esența manifestării fuge, alunecă și se ascunde într-un acel ceva deja manifestat. Așa cum pentru Heidegger ființa e sufocată de aglomerația ființărilor disponibile privirii, pentru Henry verticalitatea unitară
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Vieții, este o persistentă aparență. Radicala noutate a creștinismului este definiția omului ca „fiu al lui Dumnezeu” și, mai precis, ca „fiu în Fiul”. Aceasta înseamnă că omul își dobândește adevărata sa condiție numai participând activ - prin eliberarea de iluzoriul mundan - la misterul „interiorității reciproce” a Vieții, adică la însăși nașterea Fiului de către Tatăl. În acest punct, Henry atinge un punct specific al teologiei mistice a lui Meister Eckhart - care urmează aici tradiția patristică 1 - ce vede nașterea adevăratului Sine al
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
întru care Fiul S-a înrudit cu Tatăl. Autoafectarea situată la nivel uman nu realizează decât asimptotic, deci heterogen, autoafectarea trinitară, dar ea implică cu necesitate un parcurs de factură pascală. Renașterea coincide cu Învierea - singurul act care restituie eului mundan unicitatea nepieritoare a chipului său (despre care Levinas, rămas în contemplația feței și a exteriorității, n-a mai vorbit). Tonalitatea afectivă a acestei structuri este determinată fie de suferință (diferită de durere), fie de bucurie (sau desfătare, diferită de plăcere
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
esența corporalității infinit mai profund decât eul conștiinței transcendente lumii (cuplată în actele noetico-noematice ale intenției de semnificare și ale intuiției saturante). Ambiția lui Michel Henry a fost aceea de a transgresa - din interiorul strict al filozofiei - frontiera ontică sau mundană a fenomenalității. De ce oare apelul la o Viață al cărei nume trebuie scris cu majusculă 1? Fenomenologic vorbind, întrucât noi suntem vii prin impresia originară pe care orice percepție ordinară o depliază tacit, iar continuitatea viețuirii noastre, care debordează percepția
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
majusculă 1? Fenomenologic vorbind, întrucât noi suntem vii prin impresia originară pe care orice percepție ordinară o depliază tacit, iar continuitatea viețuirii noastre, care debordează percepția discretă a conștiinței, nu ar putea fi asigurată decât de ceva prioritar oricărui principiu mundan de existență. Acesta este probabil punctul cel mai dificil de acceptat de către fenomenologii contemporani, întrucât Henry pare să enunțe premisele unei ontologii holiste a participației, în care realitatea generică nu poate fi explicată prin ea însăși, pentru că nu este niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
abstract și impersonal: „logica sistemului”. Predestinaționismul protestant - în formula calvinistă, cel puțin - oferă motivațiile teologice pentru canonizarea injustiției sociale: cineva trebuie să piardă și să piară, în lumea de aici, ca și în lumea de dincolo. Ierarhia socială a prezentului mundan nu e decât zvonul unor realități eshatologice. Nevoia de legitimitate a noilor clase sociale (termenul „clasă” fiind folosit aici în sensul lui F. Guizot 1) a impus de la sine un termen absolut, chiar dacă resemnificat: providența. Deși teleologismul filozofiei naturale scolastice
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
scrie Călinescu, „ideile nu sunt întrupate în oameni vii” -, prăbușindu-se, asemenea somnambulilor, imediat ce sunt trezite la realitate. Nu este verosimil ca Andrei Pietraru să-și anuleze, la numai douăzeci de ani, toate punțile de comunicare și căile de împlinire mundană, după cum nu este credibil - în sens mimetic-convențional - ca Pietro Gralla, corsarul devenit proveditor al flotei din Act venețian, să proiecteze în figura de reputație îndoielnică a unei actrițe intensitatea patosului și încordarea spirituală a iubirii absolute. Răsturnările de situație, iarăși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]