612 matches
-
fundamental de perfecțiune (transcendent, În același timp), care este Dumnezeu. Când valorizăm ceva avem În minte un model. Această stare de lucruri e semn că ființa umană ar fi „atinsă” de grația divină, ar fi o „prelungire” sau o „fărâmă” mundană a acesteia, o creație a Divinității. Valoarea induce omului nevoia de a se proiecta și a ieși de sub puterea Încorsetantă a unui prezent limitat și limitativ. Valoarea desemnează dezirabilul, ceea ce urmează să fie asimilat, materializat și contextualizat. Ea se referă
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
a face cu realități oarecum incomparabile: intelectualitatea este pur si simplu un segment social, definibil din perspectivă prioritar culturală, având o dinamică specifică; Biserica este o instituție divino-umană, ce presupune o comuniune a credincioșilor Întru adorarea lui Dumnezeu, fiind determinată mundan ( Întrucât este o realitate vizibilă), dar având mai ales o legitimare de ordin transcendental, Întruchipând prezența efectivă a Divinității. În fond, membrii clerului, ca parte a Bisericii, sunt niște intelectuali, după cum și intelectualii fac parte din Biserică, În sens plenar
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
printre noi. Avem de-a face cu o funcție de Înființare și legitimare ontologică. Toate cele șapte funcții invocate se pot actualiza În perimetrul discursului religios, predominanța uneia sau alteia fiind dată de contextul editării discursive, de raportul dintre sacru și mundan În evocarea religioasă, precum și de obiectivele diferiților actanți (celebrare, informare, persuadare, justificare etc.). Desigur, În cadrul comunicării religioase, putem decela mai multe grade de specificitate semantică, de la „autismul” discursului liturgic până la larghețea limbajului colocvial, În care faptul religios se diluează și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
un pretext de sugrumare a expresiei eului. Or, particularitatea e tocmai exprimarea liberă a afectivității; poetul e un epicureu, un hedonist chiar, care glosează pe tema odei horațiene către Taliarh, încearcă să fixeze clipa în anluminura versului, elogiază fericirile periplului mundan: „Citește-mi din Horațiu iar și iarăși / poemul despre Taliarh, cu sobe / în care plâng păduri - cu vinuri vechi / ajunse ca oleiul, în cecuburi. Și-am să te-ascult încet, nespus de-ncet / când timpul vine calm și trece peste
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
fie În urma unui act magic (de obicei, de ameliorare a condiției profane - vindecare fizică sau psihică), fie În urma unei transformări spirituale. În alt plan, schimbarea poate fi produsă de simpla conștientizare a diferențelor: experiența pelerinajului mediază Între familiar și necunoscut, mundan și miraculos, profan și sacru, Același și Celălalt (A. Morinis, 1992, p. 26). Deseori, călătoria include elemente specifice riturilor de inițiere. Traseul pelerinajului este marcat de atingerea mai multor locuri sacre, care se Înșiruie, Într-un crescendo, până la Centrul căutat
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
accesibil decât prin voia, la invitația și sub protecția sacerdotului. În timpul concertului, identificarea cu idolul se realizează prin reproducerea, la scară individuală și colectivă, a liturghiei de pe scenă; dansul și cântecul contribuie la cufundarea În delirul general, la abandonarea condiției mundane și la atingerea stării de extaz, care consfințește succesul pelerinajului. Atât participanții la concert, cât și jurnaliștii care l-au prezentat pentru milioanele de „absenți” au trăit și au povestit acest eveniment ca (pe) o experiență purificatoare. ș...ț Michael
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
însă fără pandantul poeziei „sociale” din prima etapă a autorului Nopților, față de care lirismul ascensional reprezintă un liman dobândit. La C., acesta e un dat (genuin), așa încât, lipsită de substanța dramaticului contrast (raportarea, prin detașare și înălțare superbă, la infernul mundan), poezia lui e lipsită și de fundamentul filosofic-vizionar. Poate și de aceea vitalismul său este atenuat, ca și exuberanța formelor - ce rămân ale unui meridional temperat, trăind discret voluptatea luminii solare și a succedaneelor ei -, sclipiri de calcare și irizări
COLORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286333_a_287662]
-
se simte nevoia coerciției. Dacă membrii unei inițiative comune văd cooperarea lor mai mult instrumental, fiecare dintre ei va fi puternic înclinat să beneficieze de inițiativă fără să îi suporte și povara. Richard Dagger (1997: p. 50 și urm.) Spectrul mundan al pedepsei, coerciția aici și acum nu este privită ca viabilă. Ca să nu apară fenomenul profitului neîntemeiat, ilegitim, ar fi nevoie de amenințarea coerciției. Dar dacă membrii acelei inițiative își văd relația din perspectiva înțelegerii reciproce extinse, ei nu numai
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
o variantă ce le combină și care prezintă comunitatea drept întruparea narativă a tradiției. Este de fapt "comunitatea de memorie", o istorie împărtășită, cea mai evidentă și adesea cea mai importantă legătură a comunității. Dar oricare ar fi caracterul ei (mundană ori sacră) sau calitatea ei (deosebită ori modestă), orice astfel de istorie are nevoie de aniversări, de legende și de alte maniere de reamintire, pentru că acesta este mecanismul de formare a identităților. 4.5. Cătunul global Este cu neputință de
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
3) existenței în fapt a acestei cetăți, nu revine la cercetarea istorică a posibilității sale practice, ci la cercetarea condiției practice de posibilitate. Astfel, pentru Platon, nu contează dacă această constituție are o proiecție prezentă, trecută sau viitoare în realitatea mundană; ceea ce contează este condiția practică de posibilitate a înfăpuirii ei, iar această condiție este fuziunea dintre puterea politică și filosofie în două forme posibile: fie filosofii vor prelua puterea, fie cei ce au puterea vor asuma filosofia. Altfel, „nu va
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
În subsidiar se formulează o întrebare tulburătoare ce privește relația dintre conștiința critică și lume. Prin lectura literaturii M. se ridică decis împotriva posturii secunde a criticii. Lumea este instalată în forme, în referința imaginară, care substituie sau concurează referentul mundan. Dacă aici accentul cade asupra solidarității dintre cunoaștere și proiecția de lumi spirituale, în Dicțiunea ideilor el se așază pe continuitatea dintre gândire și rostire în actul critic, tinzând să infirme pe cei (Paul Valéry, printre ei) care fac din
MARTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288044_a_289373]
-
a intuiției extatice, acea ipostază a intelectului noetic în care existența estetică, de natură textual-discursivă, este răscumpărată și mântuită prin prezența imponderabilă, dar orbitoare a adevărului întemeietor. Contribuția lui I. la hermeneutica postheideggeriană constă în demersul integrator prin care „amprentele” mundane ale ființei, concretizate în ceea ce modernitatea și postmodernitatea numesc „specializări” (științe teoretice) și „tehnici” (științe practice), sunt recuperate și reintegrate unei dimensiuni ontologice fundamentale: teoria psihanalitică a lui Jacques Lacan „traduce” inconștient liniile de forță ale gândirii lui Martin Heidegger
IONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
se desfășoară obligatoriu Într-o limbă, și „orice mod al percepției subiective a obiectelor trece cu necesitate În constituirea și folosirea limbii”1. Iar forma limbii (mai cu seamă cea semantico-gramaticală, internă) conține În fiecare moment al istoriei chintesența experienței mundane și imaginative a unei comunități. Pe de altă parte, există și o constrângere finalistă, care este tocmai această perpetuă orientare-către-alții a actelor de limbaj. Așadar, alteritatea precedă și urmează actul lingvistic, act care, cu toate acestea, rămâne În sine guvernat
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
oricât de trează ar fi raza. / Obscuritatea e a bărbatului”; frumusețea femeii e „singura religie care uimește înțelepciunea” etc. Lungi poeme (volume întregi nefiind decât un asemenea unic text, compus muzical) sunt expresia chinului spiritual și a slavei, a suferinței mundane și a salvării, a rugăciunii și devoțiunii / umilinței ( Aproape tac, aproape plâng, aproape sunt, 1995), a „melanholiei deșertăciunilor” (amplul poem din 1996), a presiunii realității care „țâșnește ca apa din sifon” și a transformării ei, a graniței subtile dintre ființă
DUMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
Bildungsforschung, Das Bildungswesen în der Bundes Republik Deutschland. Strukturen und Entwicklungen im Überblick, op.cit., p. 126; vezi și Thieme (1987). Literal, „aproape de stat”, o apropiere care era sancționată În Germania reunificata. Ceea ce trimite la opoziția, sugerată ironic, dintre atributul weltlich (mundan, temporal) al școlilor de stat, și al celui presupus de geistlich (spiritual, atemporal) al școlilor de partid, situate de „zei” (de comitetul central, din biroul politic). Ar fi utilă o comparație Între regimul pensiilor foștilor combatanți ai Wehrmachtului (vezi dosarul
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
eșuarea în retorica unui efort fără consecințe și însingurarea într-un cosmos potrivnic, pentru ca, mai apoi, să transfere totul în registru moral și să valideze dezordinea și suferința existențială ca trepte inevitabile către o reconstrucție spirituală. Teatrul grotesc și circul mundan, cu toată mișcarea lor stereotipă și cu întreaga viermuială de chipuri, atitudini și expresii exterioare, nu sînt decît o jumătate a lumii, partea ei de jos, în care stăpînă este materia cu toate inconsistențele, capriciile și extazele ei de o
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
tipologii ori galerii de personaje etc., scrierea prilejuiește un festin de intertextualitate. Monte Negro e un falanster concentraționar, iar cartea se rânduiește în seria distopiilor. Alăturându-se relativ numeroaselor romane apocaliptice, postapocaliptice, catastrofice, postmodern-eshatologice, soteriologice, carnavalesc-grave, cu sugestii de model mundan alternativ etc. ale deceniului românesc 1993-2003, scrierea se distinge prin marea deschidere către trecut, prin poeticitate, în fine, prin textualismul definitoriu. Textele de la Monte Negro poartă o mare încărcătură culturală și, în același timp, își revelează autenticitatea, în sensul angajării
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
recurge la exemplele și nici măcar la textele utilizate de Eliade, ci la altele, al căror ecou cred că l-ar fi surprins. Ele se aflau oricum În afara interesului lui teoretic pentru coincidența perfectă Între „participarea” la o ordine transcendentă celei mundane, față de care Încă mai pâlpâie solidaritatea intrinsecă cu un univers convingător depășit. Textele budiste, cu enormă relevanță pentru Înțelegerea istoriei medievale a budismului (concilii, schisme, școli și secte), care documentează spațiul dintre realizare (Într-un sens aici generic) și moarte
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
un timbru aparte. Ele interpretează într-un mod original una din axiomele favorite ale promoției sale: „Stăm pe o carte”. Funcția critică nu este, ca la ceilalți, disociată de cea fabulatorie, ci mai degrabă absorbită în ea. În romane determinismului mundan îi ia locul o cauzalitate livrescă. Din fuziunea celor două planuri de referință ia naștere o proză dezinvoltă, o lume semnată și în cel mai înalt grad repetitivă, care se ține minte. Fiind un produs al fanteziei expansive, în căutare
SAVU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289523_a_290852]
-
indicatorul lirismului sare programatic de la exactitatea percepției la modelarea metatextuală a viziunii. Tematic vorbind, coloana vertebrală a discursului liric din Poeme provinciale, Un lucru peste puterile tale (1993) și Tata nu evoluează (2003) o constituie tentativa de a încapsula realul (mundan sau biografic) într-un recipient suficient de încăpător pentru a împiedica scurgerile materiei și suficient de steril pentru a nu altera puritatea conținutului: „Și cam asta înseamnă să reproduci o stare, fără amintirea / a ceea ce a fost / prezentul, adică acum
TUDOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290292_a_291621]
-
bici” de luptă. Pentru a da seamă de lirica acestei perioade, exegeza a operat cu termeni precum „infern existențial”, „viziuni infernale”, „scenariu torționar”, „oroare”, „vehemență”, „angoasă” etc. Temele predilecte sunt condiția incertă, precară a omului modern, vulnerat de o rânduială mundană percepută ca tot mai detracată (cu o perturbare lugubru-paroxistică în aberația totalitaristă), dar și rezistența la opresiune, nu numai la cea „administrativă”, ci la oprimarea gândirii libere și la îngrădirea afirmării armonioase a individualității și a viețuirii firești. Citate ilustrative
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
Cântecul s-a rupt din ceruri”) - poposit în «vârsta de fier» a creației („Dorului pierdut în fieruri”) și oprit de a avea o relație directă cu transcendența („Testament călcat în tropot”) - îi produce celui exilat o durere străină de sensibilitatea mundană („Mult mă doare gândul clopot”). O interpretare postmodernă, demnă de atenție, îi aparține Lidiei Vianu, care, părăsind sfera strictă a esteticului, deschide căile criticii către complexitatea politicului: în această perspectivă, tensiunea hermetică definitorie pentru întreaga creație a lui S. de
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
scrie Călinescu, „ideile nu sunt întrupate în oameni vii” -, prăbușindu-se, asemenea somnambulilor, imediat ce sunt trezite la realitate. Nu este verosimil ca Andrei Pietraru să-și anuleze, la numai douăzeci de ani, toate punțile de comunicare și căile de împlinire mundană, după cum nu este credibil - în sens mimetic-convențional - ca Pietro Gralla, corsarul devenit proveditor al flotei din Act venețian, să proiecteze în figura de reputație îndoielnică a unei actrițe intensitatea patosului și încordarea spirituală a iubirii absolute. Răsturnările de situație, iarăși
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
existența unui substrat ultim, unificator al dimensiunilor spațiale și temporale, al structurii și materiei, al fondului și formei -, autenticitatea camilpetresciană este, în chip explicit, substanța în actul manifestării sale - dinamismul de natură intuitivă al integrării datului (a faptelor și întâmplărilor mundane) în ordinea esențelor. Operând în oglindă, esențele, la rândul lor, pot fi redate concretului, care devine, prin aceasta, semnificativ, „substanțial”. În plan gnoseologic - conform definiției din prefața la Teze și antiteze - autenticitatea, în calitatea sa de proces, nu este altceva
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
desăvârșită cu „poruncile” întemeietoare ale junimismului, un eseu „în contra direcției” literare estetizante, labirintice și autotelice, a sfârșitului de secol XIX. Frumusețea unei opere de artă - polemizează P. - nu constă în gradul ei de refracție (literaturizare) și distanțare față de concretețea (mediocritatea) mundană, ci în proprietatea termenilor, în coincidența „substanțială” dintre „valoarea verbală” (semnificantă) și „valoarea conținutului” (semnificată), care, exprimând „cu exactitate” voința autorului, conferă scrisului o impresie de trăire (referențialitate) originară, nemediată. Puse alături de Amintirile... lui Grigore Lăcusteanu și, păstrând proporțiile, de
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]