1,225 matches
-
oameni și 926 cai, încadrați într-un regiment de infanterie, un escadron de ulani, o baterie călăreață, un regiment de jandarmi compus din 14 companii, călări și pedeștri, un batalion de grăniceri călări și trei canoniere pe Dunăre” iar oastea Munteană „...însuma 15492 oameni și 480 cai, încadrați în trei regimente de infanterie, un divizion de ulani, o baterie de artilerie, un regiment de dorobanți, un batalion de grăniceri, un batalion de pompieri și patru canoniere pe Dunăre.” (Ion I. Nistor
DESPRE RĂZBOIUL CREIMEII ŞI INFLUIENŢA LUI POZITIVĂ ÎN ISTORIA ROMÂNIEI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347382_a_348711]
-
fi unite într-un singur corp militar. Convenția mai prevedea instituirea unei singure curți de casație pentru ambele Principate. Iar pentru a îndruma unificarea legislațiilor din ambele țări, se instituia comisia centrală de la Focșani, oraș de graniță, compusă din consilieri munteni și moldoveni, cu misiunea de a pregăti proiectele de legi de interes comun pentru ambele Principate. Convenția menținea suzeranitatea porții, fixând și tributul pe care fiecare din cele două principate urmau să-l plătească...” De remarcat îndrăzneala și ingeniozitatea cu
DESPRE RĂZBOIUL CREIMEII ŞI INFLUIENŢA LUI POZITIVĂ ÎN ISTORIA ROMÂNIEI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347382_a_348711]
-
și mănăstiri, dintre care una să-i fie ca o necropolă pentru această dinastie. Îndeplinirea primului scop avea să fie o firească urmare a căsătoriei lui Brâncoveanu, în anul 1674, cu fiica postelnicului Neagu, nepoată a bătrânului și blândului boier muntean, Antonie Vodă, din Popești, domn al Țării Românești între 3 martie 1669 - 12 februarie 1672. Cu adevărat, familia tânărului Brâncoveanu a fost binecuvântată de Dumnezeu din belșug cu darul pruncilor, bine știind că memoria unui om este asigurată și prin
COMORI ALE SPIRITUALITĂŢII VÂLCENE LA HUREZI DE PR. CONSTANTIN MĂNESCU-HUREZI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347405_a_348734]
-
regionalisme românești. Apoi, diferența dintre cuvintele catalane de cele din castiliană mă face să cred altceva. Numai istoricii ar putea clarifica această bănuială a mea. De pildă, într-o localitate mică de lângă Barcelona, o stradă avea plăcuța cu denumirea „carrer Muntean” (în catalană, stradă=carrer). Pe mine m-a dus gândul la ... „cărarea lui Muntean”. Probabil, cu mii de ani în urmă, pe acolo or fi făcut „cărări” strămoșii strămoșilor noștri. În DEX, cuvântul „plajă” are originea în franceză. Oare, catalanii
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
din 1859 ne apare, astfel, firească în contextul politic al momentului. La 24 Ianuarie/5 februarie 1859, Adunarea Electivă a Valahiei a ales drept Domnitor, tot pe Colonelul Alecsandru Ioan I. Entuziasmați de victoria obținută de confrații unioniști moldoveni, deputații munteni din Adunarea Electivă au dat votul lor, la 24 Ianuarie 1859, aceluiași Colonelului Alecsandru Ioan Cuza, transpunând astfel, în fapt, peste prevederile Convenției de la Paris, dorința națiunii române. Mihail Kogâlniceanu a dat citire, la acea dată, adresei către „ Adunarea suroră
CELEBRAREA UNIRII PRINCIPATELOR ROMÂNE, MOLDOVA ŞI VALAHIA DE PROF.UNIV.ASOC.POMPILIU COMŞA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372698_a_374027]
-
-napoi în Vale Moș Timpul răgaz nu mai dă Celor din Vale..., să mâie la luptă. Zamolxe Părinte Străbun, Ce ține în mâini Piatra cea Sacră Străbunii cu toți laolaltă Deceneu cu Leandru și Omul Getic-Copilul cu Inimă de Aur Muntean, cu Lup Alb, Străjerul și cu Vuiet de Stâncă Pelasg-Fiul Cerului și al Pământului, cu Fiul Muntelui. Timpul din urma-sosit Cu toții sunt gata de luptă S-alunge stirpea păgână Aciuată-n pământ străbun și glie sfântă Hoarde nebune, ce spumegă
DEZROBIREA GETO-DACIEI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373079_a_374408]
-
ca un reflex al apărării originii: "Romanii nu ar fi vrut niciodată să se căsătorească cu femei de alt neam. Ei erau îngroziți de aceste căsătorii, iar această teamă se păstrează pînă și în zilele noastre. Un țăran moldovean sau muntean nu ar vrea vreodată să se însoare cu o unguroaică, o poloneză sau oricare altă străină". Discursul propus de Kogălniceanu este fragmentar. Textul este, în consecință, scris de un tînăr grăbit. El s-a inspirat din narațiunile cronicarilor, a folosit
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
prin interregnul venețian intraseră în relațiuni diferite cu străinătatea, se distinge din capul locului prin următoarea {EminescuOpXI 478} particularitate: turcii ar fi preferat de-a-i supune pe albaneji sub același jug aspru la care-i supusese pe slavi; dar gințele muntene respinseră cu atâta energie orice tentativă de cucerire a noilor lor adversari încît, de voie, de nevoie, turcii au căutat să renunțe la supunerea lor. Astfel, în chiar timpul invaziunii turcești, plaiurile albaneze dintre Drin și lacul Scutari au știut
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
lîngă marginea austriacă mai sus de Cattaro) în ținutul muntos Catunsca și care nu recunoscu nicicând dominațiunea turcească, [î]î dădu în curând de lucru. El răzvrăti nahiile Riecica, Cermnița și Lieșansca, amenință Podgorița și Șabliac și irupse în plaiurile muntene despre răsărit ale albanejilor. Spre norocul vlădicei, în locul energicului Suleiman Pașa urmase un guvernator foarte pacinic, anume Chior Mehmed, membru al unei puternice, binevăzute și influente familii feudale albaneze, numită Bușatlia. Acesta a fost cel dentîi guvernator scutariot care și-
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
condiția de-a face cu Muntenegrul tabula rasa. Și mijloacele nu-i lipseau într-adevăr. În cel mai scurt timp adună o oștire de 30 000 oameni și o gardă a sa proprie de 700 de albaneji nobili din neamurile muntene. Însă, în acest moment suprem, îl părăsi pe bătrânul general rațiunea militară. Fără un plan de campanie bine stabilit... el năvăli cu cetele nedisciplinate, orbite de sete de sânge, în Muntenegru și, în strâmtoarea de la Crușa, fură împresurați și nimiciți
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
care, doreau ca cele două rețele telegrafice să fie unite în două puncte diferite, prin Vădeni, între Brăila și Galați, și prin Focșani. Moldovenii preferau un singur punct de contact, prin Focșani. La 15 februarie 1855, s-a adoptat proiectul muntean. Prin instalarea liniilor telegrafice între Tecuci-Galați și Tecuci-Focșani, s-a realizat astfel o rețea unică a celor două Principate, încă neunite. Odată sfârșită această etapă a lucrărilor, în fața guvernului moldovean apăru o nouă și dificilă sarcină: organizarea bunei funcționări a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
găsi vite în Moldova. Prin această din urmă condiție se anula de fapt prima parte a acestui articol din privilegiu. În felul acesta, moșierii moldoveni încercau să-și asigure vânzarea vitelor la un preț ridicat, excluzând concurența vecinilor ruși și munteni. În august 1850, adică aproape după un an de zile de la primul import de vite din Țara Românească, moldovenii continuau să refuze aprobarea pentru trecerea vitelor în Moldova, invocând clauza mai susmenționată din privilegiul concedat (Goldner nu dovedise „cu o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
datează din 1709, când țarul l-ar fi și decorat pe domnitor cu Ordinul „Sf. Andrei”, ceea ce este inexact, decorarea făcându-se în 1700. Apoi, condiția de alăturare armată a lui Brâncoveanu numai în momentul intrării trupelor ruse pe teritoriul muntean figurează în scrisorile domnitorului către țar și în instrucțiunile acestuia din urmă, din 7 mai 1711, către generalul Șeremetiev, în care se spune: „hospodarii scriu că imediat ce armatele noastre vor intra pe pământul lor, ei se vor uni cu ele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
încerca să fim zeloși în această afacere, pe care noi o așteptăm de multă vreme”. Or, lui Gheorghe Castriotul îi urmează, la Iași, Toma Cantacuzino, care face cunoscute temerile domnitorului, tergiversările sale. S-a produs astfel o defecțiune în tabăra munteană (preludiile sunt mai vechi) într-un moment crucial al desfășurărilor. S-a spus că fuga lui Toma Cantacuzino „nu e făcută tocmai în contra Domnului”, deoarece Toma îi scria acestuia, făcând apel la buna lui voință, cerându-i oarecum iertare. Într-
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
amintiți mai sus nu „suferea” de naivitate, dar cineva a făptuit o mare eroare, și acesta a fost Petru I. Citim în jurnalul țarului: „acest marș împotriva turcilor a fost făcut prea disperat, mai mult pentru a asigura pe hospodarul muntean, care [se credea la noi că] îndeamnă pe hospodarul rosienesc din motive creștinești, promițându-i a-i ajuta nu numai cu armatele sale, dar și cu cele sârbești și altele, și [afirmând] că ar avea și în interiorul Imperiului turcesc grupuri
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pentru că „alți boieri ai țării nu s-au arătat cu nici un ajutor către patrida lor, ci au fugit de la țara lor și au mers la țara neamțului [...], și acolo au fost pân’ s-au făcut pace”. Totuși, în fruntea delegației muntene se afla mitropolitul. În ceea ce privește deputăția moldoveană, ea era condusă nu de mitropolit, ci de episcopul de Huși, Inochentie, având o componență redusă, de rang secundar: egumenii de Solca (Vartolomeu Măzăreanu) și Moldovița (Venedict), Ion Paladi (biv vel logofăt), care a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pământurile noastre sub protecție inalienabilă („neotiemlennoe pokrovitelistov”), iar la încheierea păcii, turcii să fie împiedicați să obțină scoaterea Munteniei de sub „protecția Măriei Voastre” (sublinierile ne aparțin L.B.). Confuziile nu se opresc aici. În același moment au fost elaborate răspunsurile deputăției muntene la întrebările cancelarului Panin și cererile către el. La întrebarea Ce dorințe aveți a face împărătesei ?, răspunsul a fost următorul: „să rămânem supt stăpânirea Rosiei și bucurându-ne ele deplina noastră slobozenie”. Stăpânire și slobozenie sunt, evident, două vocabule antinome
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Orlov și Osman Efendi, niciodată nu i-au chemat, și nici o întocmeală acestui congres nu se făcu”. La 16 august 1772, Thugut confirma insistențele românilor, anunțându-l din Focșani pe Kaunitz că i s-a prezentat o deputăție de boieri munteni pentru a-l ruga ca Austria să stăruie în favoarea neatârnării de Poartă, dar că el i-a „îngăimat” pe boieri cu vorbe frumoase, deoarece nu putea „iniția pe acești domni în secretul intențiilor Înaltei Curți imperiale asupra viitoarei stări a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a silit pe părinții noștri a se preda supt mari condiții, folositoare și însemnate, pe care însă tiranii întâi au început a le restrânge...”; să ne ajutați, încheiau patetic boierii, să scuturăm jugul. În al doilea memoriu către același, delegații munteni afirmau că originalele capitulațiilor, „arătate Ex. V.”, se află la cneazul Cantacuzino, că împrejurările sunt „foarte priincioase pentru a cere din nou vechile noastre drepturi și a ne pune într-o stare de neatîrnare către care tind toți acei ce
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a fost implorat și prin alt memoriu să lucreze la „fericirea noastră”. Patosul patriotic al acestor cereri este o pagină antologică din istoria popoarelor aspirând spre emancipare, dar strivite de forțe străine copleșitoare. În sfârșit, la 6 august 1772, delegații munteni i s-au adresat în scris și lui Alexei Orlov: Ecaterina a II-a a făgăduit să scuture jugul nostru; cerem să rămânem slobozi, „domn de aceeași credință cu noi și să fim asigurați supt ocrotirea celor mari trei avtocrați
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
unire (un singur prinț pentru ambele principate), cererile de „stăpânire țaristă” apar ca un pandant, ca o reverență, ce se pierde în șirul de invocații ale drepturilor istorice la neatârnare sau numai ocrotire (protecție) „prea înaltă”. Este exclus ca delegații munteni să nu fi știut că rușii se prezentaseră la Focșani cu adeziunea la retrocedarea Principatelor către Poartă, iar austriecii și prusienii cu decizia de fermă respingere a independenței românilor. Semnificativ este că starea de „supușenie” sub Ecaterina a II-a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nu ni cădeau cu desăvârșire mură-n gură, ca o pomană pravoslavnică, că ele erau pregătite și îmbogățite măcar, dacă nu câștigate, de stăruinți la Constantinopol (nu mai puțin la Petersburg și Viena, am adăuga noi) ale boierilor moldoveni și munteni. Aceste stăruinți costau bani și dovedesc, din partea celor ce le făceau, inimă, dibăcie și sentimente patriotice”. Ce-i drept, boierii urmăreau cu cea mai mare asiduitate revigorarea propriilor privilegii, numai că, în acele condiții istorice, ele coincideau într-o bună
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
preț inoperant - o știa și Mihai Cantacuzino. Cuvântul stăpânire avea, dealtminteri, repetăm, înțelesul de protecție, de vreme ce țara și-ar fi conservat „drepturile și privileghiile”. O lună mai târziu, deci în iulie, când plenipotențiarii s-au întrunit la Kuciuk Kainardji, boierii munteni reluau vechile eforturi și idei, apelând la Rumianțev, Obreskov, Panin, Potemkin, Cernîșev, moștenitorul tronului (Pavel) și la țarină, revendicând un statut ca al Curlandei sau Raguzei, fără imixtiuni otomane, iar Mihai Cantacuzino postula din nou independența sub protecția Rusiei, Austriei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pentru comerț numai cu pașaport, nici un pașă să nu pătrundă în țară sub nici un pretext etc. Cuza și Chirica duceau cu ei și alte cereri. S-a luat hotărârea „ca să se pornească la Țarigrad dimpreună cu boierii moldoveni, cu boierii munteni toți la un loc” (sub. ns.). Este adevărat că arzul din 30 august este posterior încheierii tratatului de la Kuciuk Kainardji (nu și ratificării din partea otomană), dar revendicările pe care le conținea au avut o largă și persistentă difuziune anterioară, vizând
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
până la un punct, împiedicată de lipsa de decizie a guvernului provizoriu de la București, ca și de neconcordanța acțiunilor emigrației poloneze. La 20 iulie 1848, Comitetul central polonez (Lwow) a autorizat pe Henri Gorski să intre în relații cu guvernul provizoriu muntean și să formeze, în funcție de împrejurări, o legiune polonă. Atunci când, în august 1848, sosi la București, Butkiewicz a fost primit rece de C. A. Rosetti, care împărtășea idei republicane și democratice. Heliade, Tell, Magheru și N. Golescu, pretindea, exagerând paternal, Zablocki
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]