470 matches
-
estetice, modelele și procedeele tradiționale consacrate. În continuare sunt analizate formele stilului oral pe care le cităm: fraze interogative și exclamative, ziceri tipice, construcții întrerupte, așazisele anacolute, expresii idiomatice, proverbe, locuțiuni verbale, repetarea cu inversiunea ordinii cuvintelor, rotacizarea specifică limbii muntenești, mai-mult-ca-perfectul perifrastic ș.a. De asemenea se observă că, atunci când dialogul încetează și încep comentariile scriitorului, acesta folosește și aici felul de a vorbi al personajelor sale, prin intermediul stilului indirect liber. Tudor Vianu precizează că I.L. Caragiale nu este un scriitor
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
limbă literară care s-a impus trebuie menținută și cultivată ca limbă unitară, Provinciile pot da cel mult expresii discrete, poetice sau de îmbogățire, de expresivitate.” Critică pe Sadoveanu pentru abuzul de moldovenisme și pe Delavrancea pentru abuzul de provincialisme muntenești. Pe linia cercetării dacoromânei, Densusianu a ajuns la dialectul istroromân. Astfel „Istoria limbii române" va fi și o istorie a dialectelor din sud. În 1927 la stăruința lui se înființează la Facultatea de Litere din București catedra de Dialectologie și
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
graniță, unde limba italiană alterna cu franceza. În secolul al XVI-lea era un fel de "poartă a Italiei", fără a fi încă Italia, sărac în orașe (Torino, unul dintre cele mai mari), dar bogat în mici aglomerări de comunități muntenești și de castele. În posesiunile conților și apoi ale ducilor de Savoia, dezvoltarea stărilor și adunărilor acestora (Stati, Stamenti) a avut la origine cunoscuta nevoie de consilium et auxilium a principelui, înconjurat de nobili și clerici, iar mai târziu și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
nu m-am lăsat/ Pentru mine / Ori pentru tine, / Ci pentru neamul omenesc / Pe care-l mântuiesc / După cum Tatăl a poruncit / Ca să fie împlinit! / Apoi capu și-o plecat / și sufletu și-o dat"22). Episodul "Preminte Solo-mon" din legenda muntenească Maica Domnului la răstignirea lui Hristos o prezintă pe Fecioara Maria ca deschizătoare a porților iadului, alături de Mântuitorul element, desigur, alogen doctrinei creștine: "Apoi Maica Domnului și Christos au zburat la cer și pe urmă s-a dus (acordul verbal
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în toate articolele dicționarului său. Să trecem în revistă câteva nume de plante "de leac", oprindu-ne asupra unora din cele mai puțin comune, pentru a urmări problema sinonimiei și, uneori, registrul explicațiilor (toate după Voiculescu 1935: s.v.): asmățuiul (fonetisme muntenești; fiertura "ar aduce regula împuținată ori oprită luna la femei"); brâncuța frunza voinicului, sâmcuță; cătușnic iarba mâței; cetena de negi sabină; crușarul crușei, pațachină ("se întrebuințează coaja, uscată bine și veche, pentru ieșirea afară la bolnavii încuiați"); dovleacul bostan ("semințele
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ce ne aduce aminte pagini din Celibatarii lui Montherlant. 1.2. Variația lingvistică 1.2.1. Sinonimia, bogată, vizează performanța din perspectiva variației diatopice în primul rând, dar, probabil, nu aici am putea găsi explicația pentru apariția unor fonetisme regionale muntenești ("păstrau cu grije taina..."; "sămânța de muștar râjnită"; op.cit., p. 56, respectiv 224) sau aparținând graiurilor de la curbura Carpaților: "borșul din husci"; cf. și hușci pentru huște (op.cit., p. 81, respectiv 143). La Voiculescu, aiurea, găsim și caleșci, pușci, formele
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
erau puși de „partid” să ducă „muncă de lămurire” cu „massele”. De țăranii care muncesc îi lasă să înghețe de h. Fără opinci pentru adulți și copii! Pe lângă toate nenorocirile căzute a plumbul peste satele românești, comuniș exemplu: „...locuitorii satului Muntenești, comuna Bârzești-Vaslui, nu voiesc să dea adeziuni pentru a fi membri la cooperativă și comentează că prin aceste adeziuni sunt înșelați și înscriși la munca colectivă, la care ei nu vor să se înscrie. La acest fapt a contribuit și
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
cumva la nivelul întregii Moldove. Pe lângă aceste documente, am reușit să intrăm și în posesia a 25 de file de amintiri scrise de către regretatul învățător Neculai Croitoru (03.XII.1907 - 30.VIII.1998) care a slujit la școala din satul Muntenești, comuna Ștefan cel Mare, aproape două decenii după care a fost transferat în 1950, din motive politice, la școala din Codăiești unde a lucrat 3 ani. Din 1953 și până în 1958 (când s-a pensionat) a fost învățător la o
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
timpului a fi extrem de păguboasă și falimentară. Casa lui Costache Frimu (tatăl lui Ion) mai există și acum în satul Bârzești fiind, poate, cea mai veche casă răzășească funcțională din județ. Conform memoriilor regretatului Neculai Croitoru (1907-1998), învățător din satul Muntenești (care în scrierile sale s-a bazat pe s fost construită în jurul anului 1840, de către Ion Frimu polcovnicelul, special pentru fiul său Costache. A meritat sacrificiul suprem al lui I.C. Frimu? Sub nicio formă nu putem fi noi judecătorii. A
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
morminte/ Ale laurilor flori/ Spre a fi mai dulce somnul / Fericiților eroi (...)”. (Prima strofă din Imnul Eroilor) a. Bârzești În anul 1917 satul Bârzești era reședința comunei cu același nume din care mai făceau parte și satele Călugăreni (Tăcmănești) și Muntenești. În apropierea haltei Bârzești, mai precis lângă fosta cabină a paznicului de barieră, se află cimitirul militar constituit odată cu camparea pe dealul Mezat a unei părți a Regimentului 36 Infanterie „Vasile Lupu” din Oltenița. Până în anul 1977, aici mai exista
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
fostului Imperiu Roman. Împreună cu dalmata (azi, dispărută) și cu dialectele italiene centrale și meridionale, româna face parte din grupul apeninobalcanic al limbilor romanice 65. Graiurile sau subdialectele limbii române sunt: * graiul bănățean; * graiul crișean; * graiul moldovenesc; * graiul maramureșean; * graiurile oltenesc, muntenesc și dobrogean, acesta din urmă zis uneori "dician"66; * graiul timocean. Harta graiurilor limbii române a fost prelucrată de către Spiridon Manoliu și a fost preluată din cadrul Enciclopediei online, Wikipedia, de la adresa: http://ro.wikipedia.org/ Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
New York; c) Stilul românesc al bisericilor ortodoxe Sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea au impus eclectismul cu cele două direcții de orientare: îmbinarea stilurilor din zone istorice diferite rezultând stilul național (îmbinarea stilurilor bizantin, moldovenesc, muntenesc); adăugarea la elementele specific naționale a unor elemente neortodoxe; 3. Pelerinajul Pelerinajul este călătoria pe care credincioșii o fac într-un loc sacru, ca formă de manifestare a credinței. Tipuri de pelerinaje: religioase (călătorii ale credincioșilor la un loc sacru
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
v.). În sfârșit, în manuscrisul alcătuit pentru vornicul Toader Negruți se notase: "1848, iar au fost holeră mare, cât la orașu Eșii au murit daozeci și trii de mii de suflete. Și au vinit moscalii, di au trecut în Țara Muntenească. Și boer[ii] urgisiți s-au bătut cu turcii"267. După cum știm, spătarul Teodor Burada și-a alcătuit, la 5/17 august, Testamentul meu..., "în vremea înfricoșatei și de viață secerătoare epidemie a holerei, întîmplată în Moldavia în lunile mai
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Duca voievod. Și cam ce spune cronicarul? „Că el (Duca vodă) să ține și vorove în casa lui , de să ispite să fie craiu în Țara Ungurească, și un ficior a lui în Țara Moldovei domnu, și altul în Țara Muntenească, și ginere-său hatman în Ocraina. Că el își ține lucrul pre sus. Curtea lui, masa lui, cheltuiala lui, ca un craiu ține. Și cînd ieșe afar-în nărod, tot posomorît căuta, ca să-i ie oamenii de frică. Că el apucas-învățătură
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
motiva această etimologie (Bolliac aprecia că este „cea mai galbenă gîrlă ce avem în țara noastră“). Etimonul format pe această bază, *Ilavinica, a putut fi contaminat cu cealaltă rădăcină slavă discutată, *Ialovnița (așa cum s-a petrecut mai tîrziu în graiurile muntenești cu ialoviță, „vacă stearpă“ sau „grasă“, pentru care se folosește și varianta ialomiță, presupunere sprijinită de două atestări din secolele al XV lea și al XVI-lea (Elovnița, Elovnițov) și de evoluția ja > e din mediobulgară. Față de soluțiile de mai
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
apele mari, ca Dunărea și Prutul) nu au împiedicat contactele permanente, relațiile economice și culturale între toate provinciile românești. În legătură cu felul cum au „viețuit“ cuvintele românești, este foarte important de știut că au călătorit, o serie de termeni moldovenești sau muntenești trecând în Ardeal. Dacă ne propunem să explicăm unitatea limbii române, vom apela, în primul rând, la fenomenul numit transhumanță, formă de păstorit patriarhal care constă în deplasarea periodică a ciobanilor cu turmele de oi, de două ori pe an
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
primăvara, iar toamna în sens invers, în vederea asigurării pășunatului și a adăpostului. În cadrul dialectului dacoromân, transhumanța păstorilor ardeleni, care au întemeiat așezări în Dobrogea și Muntenia, mai ales în Bărăgan, explică apariția unor graiuri mixte: graiul dobrogean este un grai muntenesc cu elemente transilvănene. Transhumanța practicată intens de păstorii români a fost un factor important și pentru a explica influența românei asupra limbilor popoarelor învecinate. În volumul 101 cuvinte românești exportate se va vedea că cele mai multe dintre aceste cuvinte provin din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sțitii pre aceste locuri”, dar respinge numele Sciția pentru Moldova din cauza dimensiunilor teritoriale. „Vor unii să zică Moldovei c-au chiemat-o Sțitiia sau Schitia - pre limba slovenească. Ce Sțitiia cuprinde loc mult, nu numai al nostru, ci și Ardealul, Țara Muntenească, și câmpii peste Nistru, de cuprinde o parte mare și de Țara Leșească”. Acceptarea de către cronicar a faptului că Moldova este parte a teritoriului Sciției și respingerea de către el a acestui nume pentru țara sa înseamnă pe de o parte
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
alte câteva chestiuni privind spațiul tracic și romanitatea orientală. 1) Vorbind despre numele Moldovei cronicarul afirmă că aceasta nu poate fi numită Sciția, cum „vor unii“, întrucât Sciția „cuprinde loc mult, nu numai al nostru, ci și Ardealul și Țara Muntenească, și câmpii peste Nistru, de cuprinde o parte mare și de Țara Leșască“ (p. 71), ceea ce oferă o imagine, fie ea și incompletă, a dimensiunilor spațiului dacic și a Uniei, care a succedat pe acest spațiu. 2) Prin aceeași motivație
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dacic și a Uniei, care a succedat pe acest spațiu. 2) Prin aceeași motivație separatistă cronicarul respinge numele etnic vlah „latin“ pentru Moldova: „Ci noi acesta nume (Vlahia) nu-l priimim, nici îl putem da Țării noastre Moldovei, ce Țării Muntenești, că ei nu vor să desparță (de Ungaria) să facă 2 țări, ce scriu că au fost tot la un loc și o țară, și mai aflăm că Moldova s-au descălecat mai pre urmă, iar muntenii mai dentâi, măcar că
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
veneții, Viena, Veneția, vandalii, uniții etc. sunt forme pentru ideea de unitate. În această serie se înscriu și ungar/ungur/maghiar/vengr, forme compuse (un-gar) care exprimă „unitatea alcătuită, constituită”. b) Costin acceptă pentru Dacia hotarele care cuprind Moldova, Țara Muntenească, Ardealul cu Maramureșul și cu Țara Oltului, între Nistru, Marea Neagră, Dunăre, Panonia, Moravia și Podolia (p. 254), adăugând că „sântŭ o samă de istorici carii dau și Podolia și câmpul peste Nistru până la apa Buhului și peste Dunăre, Misiile amândoao
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fundamentarea teoretică a divizării teritoriale se făcea de către cronicari după prima mare unire a românilor, salutată de întreg cugetul românesc. Iată cum percepea Miron Costin eșecul acestei uniri: „Și așea Mihai vodă, vrându să dobândească Ardealulŭ, au pierdutŭ și Țara Muntenească” (p. 55). Aceasta după ce el expusese aprobator faptul că leșii, de care el lega salvarea Moldovei, cuprinși de îngrijorare, sau hotărât să nu mai lase pe Mihai vodă să cucerească Ardealul, Moldova și Țara Muntenească (p. 51). Polonezii nu aveau
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Ardealulŭ, au pierdutŭ și Țara Muntenească” (p. 55). Aceasta după ce el expusese aprobator faptul că leșii, de care el lega salvarea Moldovei, cuprinși de îngrijorare, sau hotărât să nu mai lase pe Mihai vodă să cucerească Ardealul, Moldova și Țara Muntenească (p. 51). Polonezii nu aveau interes să-l accepte pe Mihai și pentru motivul, menționat de Costin, că „țara Podolii fiindŭ de lége de suptŭ ascultarea patriarhului de Țarigrad, ca și noi, pe acéle vremi avându mare zarvă și price
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
le-a plăcut, au spus că nu avea nici un gust: „Măcar să-i fi pus ceva acreală, ar fi fost bună, dar așa...“, a fost concluzia lor. Același lucru îl scoate în evidență și Mihai Lupescu: „Supa nu-i decât ciorba muntenească - ciorba dulce de carne. Mulți săteni zvârl zama de carne și mănâncă apoi carnea cu mujdei.“ Nici vecinii noștri de la răsărit nu se simțeau deloc bine fără borșurile lor: în timpul ocupației Parisului, în 1812, soldații ruși umblau ca bezmeticii prin
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
9% din restaurantele românești, voga sa nu pare a avea foarte mulți ani în spate. Referindu-se la această ciorbă, precum și la tuslama, Păstorel afirmă într-un articol apărut după cel de-al Doilea Război Mondial: „Dacă aceste gustoase specialități muntenești, în care bucătarii din București excelează, nu ar fi aproape în tot restul țării ignorate, și pe alocuri desconsiderate, rândurile de față ar fi de prisos.“ Originea sa este cunoscută. Pe vremuri, mai purta un nume, „ciorbă de schimbea“, ceea ce
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]