474 matches
-
gastronomice puse pe tapet de partizanii specificului bucătăriei autohtone. De fapt Însă și celelalte zone ale țării sunt marcate de prezența alimentului În cauză, fie că Îl devorează În combinație cu o zeamă iute, de ardei (faimoasele „ciuști” oltenești și muntenești), fie că intră În combinație cu diversele saramuri de pește de pe Valea Dunării ori din Deltă. Datorită omniprezenței sale, mămăliga a populat și imaginarul cult al românilor: proza lui Liviu Rebreanu, Moromeții lui Marin Preda, poezia lui Coșbuc și a
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
împrotiva unui bărbat. Pentru editarea documentelor istorice scoate publicația „Arhiva românească” (1840-1845). În același scop, va aduna în trei tomuri, începând din 1845, cronicile moldovenești (Letopisițile Țării Moldovii), completate, în a doua ediție (I-III, 1872- 1874), și cu cele muntenești. Paralel, editează și o antologie de documente și cronici traduse în franceză, urmărind să atragă interesul savanților străini pentru istoria românilor. La Academia Mihăileană din Iași, unde este numit profesor în 1843, ține memorabilul Cuvânt pentru deschiderea cursului de istorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
graniță, unde limba italiană alterna cu franceza. În secolul al XVI-lea era un fel de "poartă a Italiei", fără a fi încă Italia, sărac în orașe (Torino, unul dintre cele mai mari), dar bogat în mici aglomerări de comunități muntenești și de castele. În posesiunile conților și apoi ale ducilor de Savoia, dezvoltarea stărilor și adunărilor acestora (Stati, Stamenti) a avut la origine cunoscuta nevoie de consilium et auxilium a principelui, înconjurat de nobili și clerici, iar mai târziu și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
păsări (1995). Colaborează la „Cadran”, „Sfarmă-Piatră”, „Universul literar”, „Oltul”, „Analele Universității din Craiova”, „Argeș”, „Revista de etnografie și folclor”, „Limbă și literatură”, „Philologica”, „Ramuri” ș.a. Elev al lui D. Caracostea, N. are o contribuție deosebită la culegerea folclorului oltenesc și muntenesc. Pe lângă tipurile clasice de balade, colecțiile sale conțin, în special în secțiunea „haiducești”, un număr însemnat de piese noi sau mai rar atestate în alte culegeri. Publicarea variantelor locale contribuie la cunoașterea mai temeinică a zonei cercetate. În secțiunea liricii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288459_a_289788]
-
X-XI. Cercetare D. Gh. Teodor, 1959. Materialul inedit se află la Institutul de Arheologie Iași și în colecția Muzeului Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui. Bibliografie: Teodor 1997c, p. 48. b) Vatra satului: de-o parte și de alta a Pârâului Muntenești, la nord și vest de școală, s-au descoperit fragmente ceramice din secolele V-VI. Cercetare Gh. Coman, 1976. Materialul este în colecția Muzeului Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui. Bibliografie: Coman 1980c, p. 231. 13. Bereasa (comuna Dănești), județul Vaslui
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
vouă Dumnezeu". Ispășirea păcatelor sale o face Făt-Frumos în Valea Plângerii, unde, cum a intrat, "s-a topit și s-a făcut pământ". ("Cântecele și poveștile Oltului", în Folclor din Muntenia și Oltenia, vol. VII, București, 1979.) Deosebirile dintre basmul muntenesc și cel oltenesc sunt, în primul rând, la nivelul motivelor. În primul rând, în basmul oltenesc, Făt-Frumos nu trebuie să o caute pe Ileana Cosânzeana, căci ea este deja soția lui; el caută doar nemurirea. Apoi, finalul e în strânsă
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
basmului din varianta oltenească ajunge la această înțelegere, chiar dacă tardiv, a lumii și legilor ei, și se convinge de deșertăciunea actului întreprins de el: "Ce mai îmi folosește mie Tinerețe fără bătrânețe... dacă n-am pe nimeni pe lume?" Basmul muntenesc are o profunzime cu mult mai mare atât în ce privește ideea operei (plecând să caute nemurirea, eroul găsește alături de ea și pe frumoasa zână, doamna palatului Tinereții fără bătrânețe..., "cu care se și însoți nu după multă vreme", așadar iubirea se
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
palatului Tinereții fără bătrânețe..., "cu care se și însoți nu după multă vreme", așadar iubirea se însoțește cu nemurirea) cât și la nivelul formei; astfel, mesajul nu mai este explicit și moralizator ca în varianta oltenească, ci deschis interpretărilor. Basmul muntenesc integrat de către L. Șăineanu, în ciclul "Tipul zânelor promise", în care mai includea încă patru variante: "I. varianta ardeleană - Ileana Constânțeana, II. varianta ardeleană - Lina Rujulina, III. varianta ardeleană - Floarea și Florea, IV. varianta ardeleană - Fiica a nouă mame". (Lazăr
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
altă povestire bretonă, Le Chateau de cristal, eroina Yvon petrece câtva timp la sora ei în palatul de cleștar; întorcându-se, nu mai găsește nimic din ce a fost. Basmul italian L'Isola della felicitá se apropie mult de basmul muntenesc. Părăsit de zâna Fortuna, bărbatul pornește să o caute în Insula Fericirii unde nu se moare niciodată. Zâna insistă să rămână, dar el, cuprins de dorul de mama lui, pleacă să o mai vadă o dată, fără să știe că trecuseră
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
celtice insula nemuririi este Avalonul unde zânele îi duc și îi rețin pe eroi. Într-o "lai" intitulată Guingamor, Marie de France istorisește despre petrecerea unui cavaler în țara zânelor; aici trei sute de ani îi par trei zile. În basmul muntenesc, Glasul morții, un bogat, după îndelungi căutări, găsește țara în care nu se moare, însă e avertizat că cineva îi cheamă și cine se duce nu se mai întoarce. Soția bogatului e prima care nu se poate împotrivi chemării fatale
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
motiva această etimologie (Bolliac aprecia că este „cea mai galbenă gîrlă ce avem în țara noastră“). Etimonul format pe această bază, *Ilavinica, a putut fi contaminat cu cealaltă rădăcină slavă discutată, *Ialovnița (așa cum s-a petrecut mai tîrziu în graiurile muntenești cu ialoviță, „vacă stearpă“ sau „grasă“, pentru care se folosește și varianta ialomiță, presupunere sprijinită de două atestări din secolele al XV lea și al XVI-lea (Elovnița, Elovnițov) și de evoluția ja > e din mediobulgară. Față de soluțiile de mai
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
polcovnicul în retragere intră în viața politică, fiind ales cinci ani la rând senator de Vlașca. Frapante în sinceritatea lor nudă, impudică aproape, Amintirile colonelului Lăcusteanu - scrise în 1874, dar apărute postum, în 1935 - au ceva din caracterul vechilor cronici muntenești prin accesele pătimașe și vehemența verbală, de tip pamfletar, prin spiritul partizan care le însuflețește. Omul, cu toate că boieria lui e una de rang secundar, ceea ce îl face să arunce priviri piezișe protipendadei, are o teribilă aroganță a castei sale, privilegiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287736_a_289065]
-
țării, iar în CLR, vorbitori din zona de nordest, ilustrând cu precădere o variantă moldovenească a limbii. În ultimul corpus analizat - Verba -, proveniența vorbitorilor este de presupus a fi una vestică, iar varietatea de limbă folosită se apropie de varianta muntenească. Pentru a ilustra utilizările demonstrativelor din limba actuală, vom folosi un corpus mai variat, incluzând și scrieri beletristice, publicistică, exemple de pe internet etc. și vom compara ulterior datele obținute în tabele, exemplificând cu situații din materialul folosit. Formele demonstrative ce
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
și pe Dochița, fiica lui, le-au închis în palatul de la Vaslui". Același, Dugloș spune că, la 1474, Ștefan Vodă a primit în palatul de la Vaslui pe solii trimiși de Cazimir regele polonilor, pentru ca să-l împace cu Radu, domnul Țării Muntenești. „Aici la Vaslui, curtea, băile, locurile de plăcere sunt toate ale lui Ștefan Vodă, precum și mândra și superba biserică cu o elegantă cupolă peste măsură de înaltă. Totul în ea, jur împrejur e bolți și arcuri, pe cari sunt picturi
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
de Huși și dregătoriului și vătămanului său de siliște (loc de sat n.n.) din Crețesci ce este pe Lohan la ținutul Fălciului spre aceea ca să aibă a-și chiema oameni străini de altă țară, din țara Turcească și din țara Muntenească, și din țara Ungurească, și din țara Leșească, și din partea Căzăcească. Și despre alte părți hie ce limbă vor hi să aibă a veni și a se strânge câtu de mulți. Și dacă vor veni și se vor așeza la
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
artei monetare, cu succes alături de monetele contemporane ale regilor Ludovic I al Ungariei sau Vladislav Iagello al Poloniei. Monetele Moldovenești mențin în legendele lor, până târziu, și cu rare excepții, limba latinească, și aspectul artistic al lor rămâne plăcut. Monetele muntenești adoptă legende în limba slavonească și un stil care se altera din ce în ce mai mult. E pe cât remarcabil, pe atât de neexplicat până acum, că pe când pe monete vechi stilul apusean și limba latină, în biserică, la Curtea principilor români și împrejurul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
neromânesc. În același secol, logofătul Miron Costin scria De neamul moldovenilor, din ce țară au eșit strămoșii lor, avertizînd chiar din prima frază a predosloviei că gîndul i-a fost să scrie despre „începutul țărilor acestora și neamului moldovenesc și muntenesc și cîți sînt și în țările ungurești cu acest nume (s.n.), și pînă astăzi“ <footnote Miron Costin, Opere alese: Letopisețul Țării Moldovei; De neamul moldovenilor; Viiața lumii, ES, București, 1967, p. 132. footnote> . Trecînd în revistă numele cu care sînt
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
dară numele cel vechiu ca un temei neclătit [s.n.], deși adaog ori vremile îndelungate ori streinii adaog și alte numere, dar cel ce-i rădăcină nu să mută. Și așa este și acestor țări, și țării noastre, Moldovei, și Țării Muntenești: numele cel drept, de moșie iaste român, cum să răspund și acmu cei din țările ungurești lăcuitorii și muntenii - țara lor - și scriu și răspund cu graiul: Țara Rumânească“ <footnote Miron Costin, op. cit., p. 156 - 157. footnote> . Relația de incluziune
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
bucovinean etc. A patra frază din predoslovia cărții menționate spune: “Biruit-au gîndul să mă apuc de această trudă, să scot lumii la vedere feliul neamului, din ce izvor și săminție sîntu lăcuitorii țării noastre Moldovei și așa și Țării Muntenești, cum s-au pomenit mai sus, și românii din țările ungurești, că tot un neam sînt și o dată descălecați, de unde sintu strămoșii lor pre aceste locuri, supt ce nume au fost întîi la descălecatul lor și de cînd s-au
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
istorice, nici măcar după teoria conform căreia dacoromânul are cinci subdialecte. În ultimul timp se reia din ce în ce mai des părerea lingvistului ieșean A. Philippide (moldovean?) care susținea împărțirea dacoromânului în graiuri de tip nordic sau moldovenesc și graiuri de tip sudic sau muntenesc. După Emanuel Vasiliu, nici măcar „nu a existat o perioadă de comunitate a dialectelor dacoromâne, o așa-numită dacoromână comună. De la faza română comună se trece direct la cele două grupuri dialectale existente în prezent: grupul moldovenesc și grupul muntenesc. Se
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
sau muntenesc. După Emanuel Vasiliu, nici măcar „nu a existat o perioadă de comunitate a dialectelor dacoromâne, o așa-numită dacoromână comună. De la faza română comună se trece direct la cele două grupuri dialectale existente în prezent: grupul moldovenesc și grupul muntenesc. Se poate vorbi deci de o munteană comună și o moldoveană comună, din care derivă dialectele dacoromâne de astăzi“<footnote Emanuel Vasiliu, Fonologia istorică a dialectelor dacoromâne, Editura Academiei, București, 1968, p. 194. footnote> . Procesul de dezmembrare a românei comune
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
de dezmembrare a românei comune s-a derulat între secolele al X-lea și al XII-lea (poate chiar al XIV-lea), or statele Moldova și Muntenia s-au întemeiat abia în sec. al XIV-lea, aceasta însemnînd că denumirile muntenesc și moldovenesc sînt mai tîrzii, pe baza numelor formațiunilor statale, iar nu simultane cu formarea celor două grupuri de graiuri dacoromâne. Din româna comună vorbită în nordul Dunării „se despart de la început două grupuri dialectale: grupul sud-estic, pe care îl
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
sînt și denumirile dialectelor românești sud-dunărene macedoromân, meglenoromân, istroromân, ai căror vorbitori se numesc armâń, vlași, rumëri. Dar aceste denumiri au în vedere numeroasele și profundele asemănări între graiurile dacoromâne de tip nordic sau moldovenesc și de tip sudic sau muntenesc. Folosindu-se de aceste nume, Vasile Stati ar fi putut, și nu înțelegem de ce n-a făcut-o, să extindă limba moldovenească peste tot teritoriul de la nord de linia Carpaților. A preferat să se limiteze la împărțirea dacoromânului în cinci
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
o victorie. În noroi cu otomanii Mircea cel Bătrân (domnitorul Țării Românești între anii 1386-1418) a câștigat numeroase bătălii datorită istețimii sale native. În celebra confruntare de la Rovine, armata otomană condusă de sultanul Baiazid Fulgerul a fost zdrobită de către oastea muntenească a lui Mircea. Domnitorul român s- a folosit în luptă de relieful accidentat și noroios, câștigând astfel un avantaj decisiv care i-a asigurat victoria în înfruntarea cu un adversar superior numeric. Un cronicar bulgar consemnează despre acea bătălie: „Lănci
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
domn al Țării Românești între anii 1593-1601), răsună ecourile biruinței de la Călugăreni, pe Valea Neajlovului, repurtată împotriva turcilor lui Sinan Pașa. Atrasă într-un loc strâmt și mlăștinos, armata otomană nu și-a mai putut desfășura forțele superioare numeric celor muntenești, fiind învinsă prin geniul militar al lui Mihai Vodă. Însuși Sinan Pașa a căzut în Neajlov, pierzându-și dinții. Acestea sunt doar câteva din cele mai cunoscute exemple care ilustrează iscusința strategică a marilor conducători de oști ai poporului nostru
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]