399 matches
-
steag fâlfâind în vânt... Trece vodă spre palat, fiule. Cred că a fost plecat undeva . Să-l primim cum se cuvine! Mă dau mai aproape de bătrân și-i urmăresc fiecare mișcare. Când vodă - călare pe un cal negru cum îi mura - trece în trap săltat, bătrânul se apleacă într-o reverență adâncă plină de respect, ducând dreapta la inimă, și privește drept spre vodă, urmărindu-l până dispare din vederea noastră. Pe urmele lui vodă călăresc mai mulți lefegii frumos aliniați
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
lăsa aerul să intre. Mumiile antice au fost păstrate tot așa. Mama are aproape treizeci de ani. E o femeie drăguță, cu ochi migdalați, oblici, pe care fata i-a moștenit. Mama nu prea zâmbește. Se descrie drept o ridiche murată în zeama nefericirii. Fata s-a obișnuit cu tristețea mamei, cu tăcerea ei în timpul meselor în familie. Și s-a deprins cu propria-i poziție - fiica ultimei concubine, cea pe care familia o consideră cea mai îndepărtată rudă. Tatăl ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
îmi dau seama că nu e încântat să mă vadă. Îl întreb dacă putem stabili o întrevedere. Fără tragere de inimă, fixează o dată. E frig și plouă. De zile în șir port aceeași pereche de sandale ude. Mi s-au murat picioarele și noroiul îmi acoperă gleznele. Ne întâlnim într-un parc. Râul e magnific, dar înghețat. Nu sunt vizitatori. Când văd că se apropie silueta familiară, încerc să nu plâng. Este chipeș încă și e îmbrăcat în costumul meu prefearat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
În mijloc am pus prune murate și apoi le-am înfășurat în foițe de alge de mare. Și ce crezi că mi-au spus apoi? S-au plâns că cele pe care le-am făcut eu nu aveau decât prune murate în interior și nici măcar n-am avut bunul simț să mai aduc vreun fel de mâncare. Celelalte fete le-au umplut cu felii de somon sau cu icre și au mai adus și ruladă de ouă. M-am înfuriat atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Nu prea pot să-ți răspund la întrebare pentru că n-am văzut o revoluție adevărată cu ochii mei. Dacă asta înseamnă revoluție, eu n-am nevoie de ea. Probabil că sunt în stare să mă împuște pentru că am pus prune murate în găluște și pe tine să te împuște pentru că înțelegi subjonctivul. Tot ce se poate. — Te rog să mă crezi că știu ce vorbesc. Eu sunt un om simplu. Cu revoluție sau fără revoluție, clasa muncitoare merge înainte, pentru omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Verdurin, sau chiar casa Guermantes. Voi, studenții, mai citiți chestiile astea?” „Eu, da.” „Imbeciul e Joachim Murat, care-și trece În revistă ofițerii și vede unul, plin de decorații, din Martinica. «Vous êtes nègre?» Iar ăla: «Oui, mon général.» Și Murat: «Bravo, bravo, continuez!» Și se cară. Mă urmărești? Scuză-mă, dar astă-seară sărbătoresc o hotărâre istorică din viața mea. M-am lăsat de băut. Mai luăm una? Nu-mi răspunde, mă faci să mă simt vinovat. Pilade!” „Și stupidul?” „A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tratată naturist. Dacă o ducea la spital, medicii i-ar fi tăiat picioarele, după cum procedează și acum. Analizați diferența între cele două tratamente: comprese cu varză sau tăiat părțile degerate, pe care lați alege ? Unii recomandă și frunze de varză murată pentru vindecarea degerăturilor. Am hotărât să experimentez tratamentul cu cartofi și pentru ochi. Efectul favorabil al tratamentului este rapid și evident. Ochiul stâng nu mă mai jenează deloc și văd din nou umbrele în mișcare. Eu am devenit din nou
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
a celebra sf. Liturghie. Ințeleg apoi că aici nu mai sunt în Provence, ci în Occitane, iar departamentul Hérault lasă loc celui numit Tarn. Nu cunosc însă unde se află limita unuia și unde începe exact celălalt. Marți, 14 august: Murat sur Vèbre-Anglès: 41 km La familia Chazalet am fost singurul pelerin în dormitorul destul de mare, cu paturi supraetajate și cu toate serviciile necesare. Drumul de astăzi este bine marcat și peste tot ești la umbra copacilor. Peisajele sunt încântătoare, vremea
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ora aceea. ― Sărut mâna, conașule - m-a întâmpinat ea cu glas moale. ― Bună dimineața, Sevastițo. Da’ de unde vii la ora asta, așa încărcată? ― Apâi, conașule, m-o trimăs părintili sî aduc niști curechi din grădinî, cî vre sî-l pui’ la murat. Șî iaca cî aghe mă târâi. ― Vrei să te ajut? - am întrebat-o, întinzând mâinile spre papornița cu varză. ―Ei, da’ ghini ț-a șâde matali, conașule, cu ditai papornița cu curechi în spati. Lasî cî o duc eu șî
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mai caut, boieruleee! Nu te voi lăsa siiingur! Am să-ți fiu mereu în preajmăăă!” În clipa următoare, aceleași imagini - cai și călăreți - curg prin fața mea ca un râu...Iată-l pe vodă călare pe un cal negru cum îi mura. Toată lumina soarelui-apune îi luminează chipul. Suita - fiecare după rangul lui - îl urmează îndeaproape...Ajuns la poarta cetății, vodă se oprește și odată cu el și suita. Întors în șa, le vorbește curtenilor: Mâine să fiți cu toții în sala tronului! Avem
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
picta. Mai ales istoriile sale de război le ascultam cu gura căscată. - În razboi ești „irou” când ai ocazie, afirma el. Odată eram noi patru inși din Gura pe frontul sârbesc. Burnițá din ceață că fleșcăise toate ponoarele și ne murase ca pe guzgani. Pe deasupra trăgea „antileria”. Prin pâclă trecea dâre roșii de obuze, cu cearcăn. De miros și de fum, aerul se îngroșase. Ca ploaia, când slăbind când întărindu-se, s-auzeau împușcături. Deodată a răpăit o mitralieră. Când a
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cu totul alt nume de familie decât cel, și el evreiesc, pe care-l purtase) s-a auzit deodată: vocea ei veche, ezitantă, inconfundabilă. Era de parcă Justine a lui Durrell mi-ar fi vorbit deodată din eter. Am ascultat, tre murând din încheieturi, cele câteva fraze înfri coșate, am umblat prin casă jumătate de oră în sus și-n jos, murmurându-mi de zeci de ori „Hevel havolim, hakol hevel“ („Deșertăciunea deșertă ciu nilor și totul e deșertăciune“), și-apoi peste
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Pe urmă își zise că a făcut rău, fiindcă nu i-a spus adevărul. Se ridică în picioare și se duse cu ochii în urma ei, până când dispăru de pe linia câmpului. Max-Dinte părea cel mai școlit, dar și cel mai înfu- murat dintre toți. Un grețos. Pablo, de pildă, era încrezut, dar făcea pe modestul, fiindcă mersese vestea că e și filantrop. Construise o biserică și nu luaseră schelele de pe ea, când Omar auzi vorbindu-se despre mezelar ca despre un pios
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pân se vede după Atâta mers, c-aude svon de clopot; Atunci văzu în zarea lui palatul În care - nchise fata-i Împăratul. 145În ziduri de oțel lucea castelu-i Cu streșini de - aur și cu turnuri nalte Și scris pe muri-i, minunat în felu-i, Făptură grea a meșterelor dalte. În mari grădine i se arătă lui 150Isvorul viu ce cade, vrând să salte. El se mira cum toate - astfel a fi pot: Grădine, rediuri, lacuri, ziduri, șipot. Dar un balaur
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-ar tare glasul meu, Ca să treacă tot mereu De ori unde oi fi eu: Peste ape, peste punți, " Peste codri de pe munți, Să ajungă pân a casă " Unde-mi stă mama de țeasă " Și să-i spue-n multe rânduri Nu muri, mamă, de gânduri. " - " Nu te duce, măi copile, " Ci de ai în lume zile Toate dăruește-mi-le. Tu să știi, iubite frate, Că nu-s codru ci cetate, " Dar de mult sunt fermecat Și de somn întunecat; Numai noaptea când sosește
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vedea cum Sheldon Harmon, profesor de antropologie și descoperitorul autoproclamat al „genei omului de Neanderthal“, era atacat în timpul unei prelegeri cu o găleată de apă care i se turna în cap. Pe ecran, schema era reluată repetat, cu încetinitorul, apa murându-l pe tipul slăbănog și chel, ce părea ciudat de amuzat. — Vezi? spuse Rick Diehl. Zâmbește. Este doar o șmecherie publicitară, ca să promoveze gena. Probabil, zise Josh Winkler. Au avut camere acolo, ca să prindă faza. — Exact, spuse Diehl. Și pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
avea umbrelă, fiindcă Își jurase că, dacă era atât de proastă ca să arunce o grămadă de bani Încă unui vânzător ambulant ca să cumpere Încă o umbrelă, doar ca s-o uite pe undeva de Îndată ce ieșea soarele, atunci merita să fie murată până la piele. În afară de asta, era oricum prea târziu. Era deja udă leoarcă. Acela era singurul lucru prin care ploaia se asemăna cu tristețea: te dădeai peste cap să scapi neatins, uscat și liniștit, dar dacă dădeai greș, ajungeai Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bucuros. Pot să spun asta. Ce vrea să însemne asta? Înseamnă oare că nu am suflet? Înseamnă oare că nu sunt om? ă De ce crezi că ești bucuros? ă Cred că mă bucur fiindcă nu e capul meu pus la murat în borcanele alea. Virginski începu să tremure. Nu își putea opri șiroaiele bruște de lacrimi care îi acopereau fața. Plâng pentru mine, nu pentru ei, insistă el. Plâng pentru că sunt un om fără de suflet. Pentru că nu sunt om. Pentru că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
rea. Wakefield a ascultat această analiză cu o uimire crescîndă, pînă cînd a fost nevoit să o Întrerupă: — Dar, Zelda, pentru numele lui Dumnezeu, de ce i-ar păsa universului de noi și ne-ar da atîta... atenție? Ploaia și vîntul murează și suflă pe toată lumea! Vrei să spui că martorii inocenți ai Întîlnirilor noastre au fost victimele acestei... atenții... a universului? Wakefield Îl invoca pe Dumnezeu doar arareori, dar de data asta i se păruse potrivit. — Asta nu pot s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mamei ei cu atâția ani în urmă. Conform albumului de familie, Phyllis chiar fusese tânără și drăguță cândva, având prospețimea unei fete de la țară. Dulce ca smântâna în comparație cu iaurtul înăcrit cu care aducea acum. — Curse la televizor și trei cepe murate în loc de una, cât îmi dă voie Comandantul. Apropo, felicitări. Minunat articolul despre nemernicii de la compania de autobuze. Zâmbetul pe care-l schimbară era confirmarea a tot ceea ce-i datora. O pregătise cum se cuvine. De fiecare dată când lucra la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pentru asta? — N-ai auzit? Sean nu observă tăcerea care se lăsase deodată la masă. — Francesca tocmai a anunțat că se mărită. — Se mărită? Lui Jack îi pieri tot sângele din obraji și începu să aducă la culoare cu ouăle murate de la bar. — Nu se poate. Cu cine naiba se mărită? — Cu doctorul care conduce secția pentru tratarea infertilității, spuse Stevie încet. Se numește Laurence Westcott. Jack simți o apăsare în piept și începu să respire sacadat, aproape ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Endō și-a băgat mâna în buzunarul pelerinei și s-a oprit. Zâmbea. Gaston știa că strânge pistolul în mână. Erau multe restaurante ieftine în Sanya, pentru cei care stăteau la hanuri. Se găsea miso cu zece yeni porția, legume murate cu cinci yeni. Țigările se vindeau la bucată, deci luai câte doreai... După război mai greu întâlneai asemenea locuri în imensul Tokyo. Gaston nu era mofturos la mâncare. Orice i se dădea era bun. Oden, sardele, orice. De când venise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
io din discuții, s-a terminat istoria, nu mai este, aia cu antichitatea, cu capitalismul, comunismul, toate a ajuns la capăt și nu mai e în stare nimeni să mai facă o istorie. Ca cum s-ar termina gogonelele de la murat. Sau vedrele din butoi. Ca la Totolea. Că dacă te-ai spânzurat tot se cheamă că s-a terminat istoria. Și nu mai este nici grădini unde să pui gogonele, nici vii să mai faci vin la anu’. Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Părea prea mult, fie și pentru o fotografie! Pentru că în felul în care zăcea între ele, excesiv de tămâiatul până atunci domn Pink Robin Floyd semăna deplorabil cu un pitic de o jumătate de metru, ce se cățărase pe masă, se murase în băltoaca mai sus numită și adormise sprijinit în baston. Omonimul său, Pink Floyd, înțelegîndu-i jena, trecu discret, dintr-o solidaritate masculină, peste ea, promițîndu-i printr-un mic semn că la plecare, profitând de haosul finalelor de concerte, îl va
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
palid, ai să trăiești mai mult decât mine. Pe ce ne prindem? - Pe ce ți-am spus, replică Toma, pe biografiile noastre scrise în formă de nuvele. De-oi muri eu înainte, ți-o las pe-a mea, de-i muri tu, moștenesc eu pe-a ta, și - atîta-i tot. Într-o noapte venisem la Toma. Luna strălucea afară și în casă nu era lumânare. Toma sta visând pe patul lui și fumând în lungi sorbituri din un ciubuc lung, și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]