1,493 matches
-
al mării. Apa Îi ajun sese la genunchi, Însă uneori se umfla și-i ajungea până la mijloc, apoi se retrăgea din nou. Adam a Înaintat Încă puțin. Îi vedea spatele lui Johan, cămașa lui albă era plină de dâre de murdărie. Dimineața, cei de la orfelinat le dăduseră, și lui Johan și lui Adam, să Îmbrace cămăși, pentru că urma să fie prezentați străinilor simpatici care aveau să-i ia cu ei. Cămășile fuseseră proaspăt spălate, acum erau pline de noroi. — Oprește-te
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu tocuri ascuțite, talpa scrâșnea prin praf. După nici un minut apa curgea în chiuvetă, fata pufăia apa, apoi se auzi cum cade capacul WC-ului și cum rezervorul se deșartă cu zgomot. Apoi se pieptănă cu peria Ninei, neagră de murdărie și cu mulți dinți lipsă, se studie în oglindă. Apa o înviorase, își frecase obrajii cu prosopul până se înroșiseră. Veni către ei pășind puțin cam nesigură, având o eleganță a mișcării desăvârșită. Își legase părul lung, drept, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mama, să-l tragă de cot din camera fetei. Mai las-o în pace, moș cicălea, nu vezi că mai mult strici? Stric eu, eu care-i vreau binele? Ba tu strici, tu care ești ca pisica care-și îngroapă murdăria. Să nu te bagi. Ieșea din camera Carminei, în hol se împiedica de covor, tușea, ei, lasă, că am să te văd eu la vară cum ai să vii cu buzele umflate. Atunci o să stăm noi de vorbă, domnișoară, amenința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu mai pot sta în casă, mă frigeau tălpile, credeam într-o stare de intuiție și am plecat pe teren, în cercetări, am hălăduit prin fermă inspectând toate cotloanele, cu inima cât un purice, mă temeam să nu descopăr cine știe ce murdărie, dar doream în același timp să o descopăr, nu știu dacă mă înțelegi. Un om de acolo, care mă cunoștea, m-a informat că Dimitrie e în ședință, la sediu, nu l-am luat în seamă și am pornit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de Dimitrie în voie, știa că prietena ei Carmina n-o să mai vină s-o viziteze, deci nu mai reprezenta vreun pericol. Carmina o asculta liniștită, nu și-o putea imagina acolo sub burlan, spălată de apele cerului încărcate cu murdăria adunată pe acoperiș, pe această femeie bine făcută, cu părul răsucit la capete, cu taiorul ei fără nici un cusur, dar știa că Fana are un ascuțit simț de observație și sesiza deopotrivă și pitorescul și sensurile ascunse ale întâmplărilor. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pline coboară din azur spre asfințit și le lasă singure cu cerul, carnea lor de petală nu se înfiorează, nu se zbârcește și nu moare atinsă de brumă ca o vulgară frunză. Apele cerului spală pe gratis orașele de toate murdăriile acumulate peste an. Și-l spală, și-l freacă, și iar îl spală, că de la o vreme îți vine să pleci în lume și să nu te mai oprești până-n deșertul Sahara. Pe la ferestre se prelinge din cer o lumină
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
alții să răspundă. Cum a fost posibil? Așa. Excedat de modificări de ultimă oră (doar ne numeam " Ora"), lynotipistul, fire cam nevricoasă, s-a răcorit. A bătut pe clape, triadic: căcat căcat căcat. Corectoarea a acoperit bine cărcatul* . În loc să scoată murdăria din pagină ori măcar să atragă atenția "capului limpede" care eram că rîndul cu sminteala rămăsese pitit sub pastă neagră. Toate astea se întîmplau într-o tipografie în plumb, unde se opera altfel decît acuma. Direcția Presei (încă nu fusese "abolită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
înconjurate de noapte, la ferestrele luminate călătorii păreau desenați. Fulger pe roți, Rapidul ne lipea de pământ cu o putere magnetică atât de mare, încât credeam că ne absoarbe în trena lungă a vidului creat. Trenul Intercity ne șterpelea și murdăria de sub unghii. Cele dinspre trecut veneau pe rând. Înspre viitor, trenurile plângeau în hohote. Marfarele erau mereu prezente, neștiindu-le niciodată gara de destinație. Când credeam că am scăpat de unul, ca un șarpe uriaș, a cărui coadă se zărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Spitalul 9, își spun, dar el nu-i aude, se ține scai de cîinele chior, noi doi avem o răfuială mai veche încearcă să le explice, credeai că n-o să-ți mai dau de urmă? Mare greșeală, să știi că murdăria tot iese la iveală pînă la urmă, chiar dacă-i ascunsă bine sub preș, militărelule, de unde le știu eu pe toate? Păi voi credeați că Bătrînul a dormit o viață întreagă? Eroare tembelilor, tocmai asta l-a răpus, faptul că știa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
punct mort. Pușcăria o să-i mănînce, se gîndește la același scenariu care era atît de ușor de imaginat, altă cale nu există, își spune privind la stîlpii de beton înșirați de-a lungul bulevardului, jupuiți de afișele electorale, mînjiți cu murdării, stropiți de noroiul din stradă. Așa se-ntîmplă cînd încurci taberele, se gîndește cum a pățit o și el pe propria piele, atunci însă lucrurile au putut fi reparate cît de cît, pe cînd acum totul era imprevizibil, și nimeni, nici
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nu sînt deranjat de țînțarii care fac rost de o cină fără plată. Mă întreb mereu și mereu dacă să... Nu-i păcat să renunți la această tihnă, la această pace atît de mult dorită? Gîndește-te la campania electorală, la murdăriile inimaginabile care se vor vărsa în capul tău! Acum lumea ți se adresează cu "Excelența Voastră" și în curînd te vei "ciondăni" cu oameni fără scrupule, capabili să ucidă chiar, pentru a accede acolo unde în mod normal n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
iscă nenumărate certuri și supărări, cu vorbe urîte și fără de sfîrșit; iară de cele mai multe ori oamenii se iau la harță pentru un ban, de ne aude lumea tocmai de la San Casciano, cum țipăm și strigăm. În acest fel, tăvălit în murdărie, îmi scutur creierii de mucegai și-mi vărs amarul pentru soarta rea pe care o am, mulțumit fiind că mă lovește în chipul acesta și că poate cîndva se va rușina de ceea ce face. Cînd se lasă seara mă înapoiez
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
putere, care o îmbată de o face să se urce pe pereți. Și nu mai vedea nimeni în jurul ei. Îi plăcea orașul, și avea să rămână cu el, iubirea sa, până când nu s-ar mai fi putut. Pe jos fleșcăia murdăria. Veni și prietenul ei. Își puse pardesiul jos, o salută politicos. Închină ea capul, privindu-l cu tandrețe, mângâindu-l cu un zâmbet, un plânset pentru el. Atât de aproape și totuși atât de departe Tantal. Un moment se bucură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Da, dar nu mi se oferă nimic. Nu vei rămâne cu nimic. Nu se poate mai mult; nu există. Lupta nu se termină niciodată. Nu există învingători și învinși, ci doar suferință. Da, nimeni nu scapă. Nu există scăpare de murdăriile celorlalți. Trebuie doar să nu ne atingă, chiar dacă dispun de noi și suntem privați de libertate și astfel violați. Să închidem ochii până trece furtuna. Iar pofta de viață, pasiunea respirând din toți porii fizici și toate ițele minții trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
părțile corpului dezgolite, de la spate până la brațe și subsuori, pentru a nu rămâne în urma străinilor. Și totuși pudra nu reușea să le acopere colorația întunecată care persista în esența pielii. Ea își făcea simțită prezența, așa cum se face vizibilă o murdărie pe fundul unei ape clare, dacă te uiți de undeva de sus". Masako este flămândă de mitul care, încolăcit în inima ei, o face să mă urmărească, împărțită între curiozitate și invidie, cu coada ochiului, atunci când, lângă ea, îmi aleg
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de fișicuri de aur ocupa toată masa și eu nu‑mi mai puteam lua ochii de la el, Încît minute În șir uitam cu totul de Polina“. Miracolul s‑a produs numai În sala de joc. Banii au adus cu ei murdăria lor ancestrală. Din toată iubirea Înălțătoare, posibilă, a rămas o noapte de dragoste carnală, bolnăvicioasă și ea, ca un delir. Peste trei ani, Într‑un orășel german, eroul Încă Îl mai caută pe omul din sine, cu foarte puține șanse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
Într-adevăr, un mic felinar aprins lumina golul unei portițe, iar dincolo de zăplaz se ghicea, printre ramurile copacilor, acoperișul negru al unei case. Era ceasul rău din preajma miezului de noapte, când locatarii de prin case strigau agua va și aruncau murdării și conținutul țucalelor pe fereastră, iar ucigașii plătiți și tâlharii Își pândeau victimele În bezna străzilor neluminate. Dar pe acolo nu erau locatari și nici nu părea să fi existat vreodată; totul era cufundat În tăcere. Eventualii bandiți și asasini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Închipuia salonul locuinței noastre. Căpitanului Îi plăcea să coboare și să se așeze acolo ca să-și omoare timpul când nu avea ceva mai bun de făcut, adică În majoritatea cazurilor. În ciuda mirosului de prăjit și a fumului de la bucătărie, a murdăriei de pe jos și de pe mese, a șoarecilor care fugeau de colo-colo urmăriți de pisică sau căutând bucățele de pâine, locul era confortabil. Era și plin de mișcare, fiindcă obișnuiau să-l frecventeze călătorii căruțelor de poștă, juzi și magistrați, grefieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În sfârșit numitul Steenie, care Începea să mai prindă culoare. Alatriste Îi aruncă o privire celui mai tânăr, căruia Însoțitorul său Îi spusese de câteva ori „milord“. Mustăcioară blondă, mâini fine, aparență aristocratică În ciuda costumului de călătorie, a prafului și murdăriei de pe drum. Dacă individul acela nu era de foarte bună familie, căpitanul era gata să treacă la mahomedanism. Să moară el de nu. — Numele dumneavoastră? Întrebă cel În haine gri. Era ciudat că rămăseseră În viață, fiindcă ereticii aceia erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Un șifonier scorojit era înghesuit lângă pat. O ușă îi lipsea. Hainele dinăuntru nu păreau nici ele prea curate și erau aruncate grămadă, înghesuite pe câteva atârnători. Aragazul era așezat lângă masă. Mai multe oale fără capace îl ocupau. Mizerie, murdărie, lucruri aruncate anapoda. Femeia încercase să-și ascundă țigara aprinsă, apoi, nevăzând nici o reacție din partea Crăiței, puse scrumiera pe masă și trase cu sete câteva fumuri. Bărbatul îi luă țigara din mână și trase și el cu sete. Navem bani
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Și Mijlociul ține unul. Un sistem sigur pentru a-i teroriza pe cei din preajmă. Nimeni nu știe cum va fi încondeiat acolo. La rândul meu, dactilografiez în Braille pagini care nu vor fi incluse în memorii. Vom păstra marile murdării în familie. Nu pentru că am ține la blazon, l-am terfelit destul. Pentru credibilitate, fiindcă lumea ar lua capitole întregi drept născociri. Condiția noastră de gemeni presupune o armonie aparte. Un model de înțelegere și de flexibilitate. Cititorul are grila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
spus."; În toate poemele mele/ sunt un băiat de șapte ani// care abia învață să taie pâinea/ cu cuțitul// viața a pătruns în mine/ o dată cu versul// poemele mele sunt ochii lui// gălăgioase/ și/ albe// cenușa după ce am ucis poezia// civilizația/ murdăria/ singurătatea// în care va trebui și eu să dispar// altfel le-ar putea scrie/ oricine.". Cu patru ani înainte de a muri, în decembrie 1989, Ion Monoran a oprit tramvaiele la Timișoara, în ceea ce avea să fie începutul Revoluției. Ai zice
Vântul în plete by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7405_a_8730]
-
plăcut însă această afirmație. Ce premise subiective au generat acest poem? Am petrecut patru luni la Moscova, o perioadă de totală confuzie și demență. Nivelul de trai sovietic, despre care la noi acasă se susținea că este net superior, în contrast cu murdăria și barbaria de care am dat acolo, mizeria și teama fizică, ploșnițele ce se târau pe mine, sângele împroșcat pe ușa mea de la cămin, o ureche tăiată și aruncată în pragul ușii mele, și aș putea continua șirul acestor „impresii
Tibor Zalán: Poezie și dramă - interdependențe by Jenö FARKAS () [Corola-journal/Journalistic/6790_a_8115]
-
hai trezește-te din nefiresc și nepământesc/ vino în realitatea de aici și acum/ scoboară-te din tramvai urcă-n metroul scrijelit cu grafitti/ de trăitorii la periferie/ bea o bere cu mine fii măcar puțin slinoasă și năpădită de murdărie/ fii reală și nu boreală/ lasă-te prinsă-n cacealmaua prezentului dar nu cu vorbe de boală/ fii tu însăți nu pianistă cum te prefaci a fi/ ci femeia de smoală din lăuntru care prea mult a stat închisă într-
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]
-
făcute tradiției. Și cei care în final îi ucid pe cei doi tineri porniți în marea lor aventură fluturând numele eroului favorit au aspect de mezel. Există ceva respingător, grețos în obezitatea acestor huidume încălțate în șlapi, un fel de murdărie ancestrală care nu lasă loc romanței. Nu există loc pentru love story, nici pentru a oferi ca în Goodfellas al lui Scrosese o galerie exotică de portrete de familie, fiecare mafiot fiind prezentat cu porecla și apucăturile lui care definesc
Viața ca o pradă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7302_a_8627]