73,760 matches
-
anunțat lansarea comercială a celui mai straniu robot. O jucărie care poate îmbrăca forma animăluțului preferat (câine, pisică), fiind programat să pretindă a fi hrănit (simbolic), să se ceară la plimbare etc. Dacă stăpânul ignoră consecvent aceste semnale, animalul-robot va muri iremediabil după un timp, creând posesorului aceleași emoții și remușcări ca în cazul unei ființe autentice. No comment! Oamenii care fetișizează robotul, crezându-l înzestrat cu inteligență umană, uită că în privința vieții și atributelor ei (judecată, conștiință, intuiție) ne aflăm
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
înfometat, mizerabil, singur. Iubirea e redusă la o poftă carnală pasageră pentru un bărbat cunoscut în adolescență și la un trist concubinaj cu un altul. Se petrec și două avorturi promiscue, desfășurate fără vreo criză interioară. Mănîncă pîine goală, aproape moare de frig iarna, stă imobilă sub o plapumă veche. Și nu suportă brînza pe care i-o oferă o rudă miloasă. Un personaj sordid într-o lume sordidă. Și o indiferență, o lipsă de psihologizare încăpățînată care face cartea greu
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
prima mea dragoste: o ploaie, impermeabilul fetei și sunetul picăturilor căzînd pe el... nu știam să ne sărutăm, era spre toamnă, ne-am apropiat obrajii: senzație delicată, un obraz tînăr, rece și proaspăt. A treia imagine. Eram student, tatăl meu murise cînd mă găseam în anul doi de actorie, la Facultatea de Teatru, IATC, din București. Spre cimitirul din Piatra-Neamț există o alee de castani unde întotdeauna este o altă temperatură decît cea din restul orașului. Întorcîndu-mă de la cimitir, abia atunci
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
căci o dată ajuns pe trotuarul din față, bîjbîind, legănîndu-și corpul nesigur, bastonul lui de sticlă, alb, se făcea praf de cum se lovea de primul copac ieșit în cale, de primul stîlp; atunci Tata cădea grămadă în brațele trecătorilor și parcă murea. Asta doar pentru o clipă pentru că pufnea imediat în rîs, își scotea imediat ochelarii negri și se uita după femeile frumoase ale orașului". în final, o carte decepționantă pe ansamblu, aflată nu atît sub luminosul semn al culorii oranj, ci
Poză cu Proteus C. by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14893_a_16218]
-
linie imaginară pe o tablă de clasă/ cîteva cuvinte galbene întoarse din drum/ cu informații sumare despre lumina orbecăind/ prin stadioanele de afară/ ca o flacără olimpică a nimănui(p.98) sau "ninsoarea mea/ cataclismul alb mă îngroapă fără urmă/ mor în brațe cu un os al Tău de lumină." (p.107) Aproape că nu mai este nevoie să precizăm că asemenea versuri îndreptățesc raportarea la lirica interbelică, în special la Arghezi (de altfel observația s-a și făcut ); totuși, dacă
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
și instituțiile sale fundamentale, care au fost în prim-planul proiectului comunist de uzurpare a intergului efort edificator al cîtorva generații de politicieni și de profesioniști, exterminați în lagăre de muncă și uciși civil în cazul în care n-au murit efectiv, au dreptul indiscutabil și imprescriptibil de a cere înlocuirea imaginii și a prezenței simbolice a propriului lor călău cu un insemn al libertății dobîndite și al dreptății reinstaurate. Această substituție de repere simbolice, pe lîngă faptul că este perfect
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
spectacolul care mi-a plăcut foarte mult, dar numerele de la trapez m-au Înfricoșat. Circul se numea „Circul Bernea” iar eroii trapezului erau chiar directorul circului Sandy Bernea și soția sa. Mai târziu s-a auzit că soția i-a murit la Râmnicu Vâlcea la un spectacol de trapez - i-a scăpat cârligul de siguranță ce o susținea de spate și la un număr a ieșit prin cupola circului prăbușindu-se În stradă unde a murit pe loc. După terminarea programului
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
auzit că soția i-a murit la Râmnicu Vâlcea la un spectacol de trapez - i-a scăpat cârligul de siguranță ce o susținea de spate și la un număr a ieșit prin cupola circului prăbușindu-se În stradă unde a murit pe loc. După terminarea programului am ieșit afară, Începea să se Întunece, Îmi era foame, și tot gândindu-mă ce să-mi cumpăr de mâncare la banii pe care Îi aveam În buzunar, apare o doamnă și Îmi dă un
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
ce o avem despre acestea"), prietenia sau iubirea sunt evaluate la fel. Iată câteva titluri de eseuri care sunt chiar ele niște maxime "neexpirate": "îndârjirea de a apăra fără rost o cetate este pedepsită". A filosofa înseamnă a-nvăța să mori". "Poruncile divine se cer judecate cu reținere". "Cum același lucru ne provoacă și râsul și plânsul". Toate lucrurile la vremea lor". "Despre ceea ce este folositor și despre ceea ce este cinstit" în fond, optimiste (în ciuda permanentei contemplări a morții - moartea fiind
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
redacționale asupra autenticității sale. Cred însă că a făcut bine publicîndu-l chiar dacă e vorba, așa cum bănuiesc, de un text apocrif. Istoria dactilogramei pe care Darie Novăceanu a încredințat-o celor de la Ziua literară e aburită rău. O persoană care a murit între timp a fost pusă să copieze la Ministerul Justiției toate manuscrisele lui Marin Preda, ridicate din biroul său de la Cartea Românească imediat după moartea scriitorului. Copistului, despre care Darie Novăceanu ne asigură că avea un ochi exersat, îi atrage
Note la un jurnal foarte intim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14915_a_16240]
-
palme și îmi vedeam trupul neînsuflețit zăcînd în fotoliu. Era un cadavru; paloarea lui nu lăsa loc de îndoieli. Puțin mai liniștit m-am ridicat, mi-am luat pulsul, m-am aplecat să-mi ascult bătăile inimii și, încredințat că murisem, nu m-am mai gîndit decît cum să ascund acea întîmplare, făcînd cadavrul să dispară. Am ieșit, am închis ușa cu cheia, am căutat un pietroi și o funie și, după ce s-a întunecat de-a binelea, am scos cadavrul
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
obiectului adorat. Este citat Petru Creția care lăsa un bilanț sumbru în al său "testament", o situație invers proporțională cu desfrînatul cult al poetului: "Peste tot ce înseamnă studii eminesciene s-a întins pustiul. Cercetătorii cei mai de seamă au murit, alții sînt bătrîni și obosiți, alții, după cîte o încercare mai mult sau mai puțin meritorie, s-au îndreptat către altceva. Pe tineri aceste studii nu-i atrag." Ilina Gregori atacă unul dintre cele mai slabe puncte din exegeza eminesciană
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
la editura clujeană tocmai a apărut al treilea volum al lui Nicolae Coande - fundătura homer. Primul ciclu, Pompa - introductiv, aș zice - stă sub semnul nostalgiei soarelui care "este aici și totuși dincolo/ de orice înțelegere", un astru tutelar care însă "moare interior" o dată cu inima poetului, semn nu doar al degradării unui eu dezorientat într-o lume obscură, ci și al unei dureroase disoluții cosmice. Al doilea ciclu marchează începutul unei dificile încercări de salvare a poetului claustrat între ziduri: "următoarea lume
Fundăturile poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14919_a_16244]
-
Roxana Racaru Iepurii nu mor e un roman în care lumea sovietică văzută prin ochii unui copil amestecă absurdul (de tip suprarealist) cu un soi de radiografie a lumii școlii și a satului socialist făcută cu pretențiile romanului-frescă (descrieri cît mai fidele ale anormalității, de
Amintiri despre copiii sovietici by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14948_a_16273]
-
are loc ceremonia: "broasca ținea ochii închiși, parcă era om și mîinile și picioarele în lături". Iepurele trece dintr-o poveste în alta a cărții, iepuri albi, parcă sortiți unor morți misterioase sau victime ale braconajului pentru că iepurii care "nu mor" trebuie căutați în altă parte, la personajele care poartă conversații absurde, de o penibilă josnicie, cum este judecata aplicată unui hoț de ocazie într-o lume în care toată lumea fură: "Alexandr Timofeevici nu a îndeplinit nici una din cerințele mai sus
Amintiri despre copiii sovietici by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14948_a_16273]
-
rămînă la conducere. Intuiția mea a fost neomenește înșelată. - O, da! Alexandr Timofeevici este o fiară. înșeală toate conștiințele. - Faceți, vă rog, o listă cu toate conștiințele în cauză și bestia să dea socoteală în fața intuiției". Ștefan Baștovoi - Iepurii nu mor. Pentru copiii sovietici care au crescut mari, Brașov, Editura Aula, 2002, Colecția "Frontiera", 160 pag., f.p.
Amintiri despre copiii sovietici by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14948_a_16273]
-
Jean Vilar, despre Curtea de onoare a "Papilor", refuzînd să monteze ceva acolo. Pe urmă a revenit, a devenit fondatorul, animatorul, directorul festivalului, și a fost începutul unei frumoase povești, care avea să dureze pînă în 1971 (cînd Vilar a murit, la 59 de ani). Mutațiile - economice, artistice, organizatorice - din istoria festivalului le-au reflectat, inevitabil, pe cele din istoria societății franceze, peste o jumătate de secol. Astăzi, Avignon funcționează ca un veritabil pol european al teatrului, care își propune, printre
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
ori ruperea din context, ceea ce le transformă în simple dictoane greu de memorat și fără acoperire, în ciuda faptului că Tacit este unul dintre marii gînditori asupra dictaturii, iar Analele sînt un impresionant rechizitoriu al terorii (nu numai eroii trebuie să moară, ci și cei care au scris despre ei, s-ar fi pierdut pînă și amintirea faptelor din trecut dacă le-ar fi la fel de ușor oamenilor să uite pe cît le este să tacă, acele două nume, Paetus Thrasea și Helvetius
Istorii care se repetă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14946_a_16271]
-
că limba lui este o limbă anapoda, o limbă stranie, în care se traduce pe sine cînd scrie direct în englezește: că e ciufută, că nu e bine ce face și că nu dă roade, pentru ca abia după ce Brodzky a murit să se scrie despre el că poate tocmai acele incongruențe și stîngăcii ar putea da o nouă dimensiune poeziei americane. Eu n-am avut parte de astfel de comentarii. Din contra, au apărut niște cronici, în care se afirma că
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
mizeria propriei sale misiuni, ci și mizeria trecutului război, pentru că oasele sunt �esența războiului" (ajunge, de altfel, să-și închipuie, obsesiv, craniul oamenilor vii pe care-i întâlnește)... �Râul, ramul" sunt evident ostile: ploi, noroaie, munți amenințători, un gropar care moare din cauza unui microb bine-păstrat în morminte, bătrâni veterani în care se trezește amintirea războiului și care defilează demonstrativ, cu puști și decorații, prin fața săpătorilor, dar și (după cum reiese din aluzii), lumea comunistă, cu �ochiul și timpanul" plasat la hotel, cu
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
cade nimic din cer, iar dacă putem vorbi despre ironie, ea nu mai e de găsit la nivelul stilului, ci în substanța profundă a textului - povestirile fiind anatomizări ale ultimelor ceasuri, în general, din viața unor personaje care urmează să moară într-un mod stupid, absurd sau adînc motivat psihologic (în acest ultim caz apar, evident, "amintiri" semnificative sau doar bizare de pe parcursul întregii vieți a personajului), accidental sau cu intenție. Stilul leneș-tensionat contrastează violent cu indicarea-pe-jumătate a morții, concentrată în
Misterioasa literatură din sertar by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14967_a_16292]
-
pentru a exprima ce mă frământă, m-am scindat în două persoane, trăind schizofrenic, două entități separate dureros, asumându-mi riscul de a mă pierde de două ori și nu o dată. �Cavalerul florii de cireș", după câte știu eu, nu moare glorios decât o dată, pe când eu, aștept de la mine o moarte dublă pe măsura vieții mele divizate. în aceeași ordine de idei, am auzit că a murit de cancer împăratul Hirohito. Japonezii plâng ca după dispariția unui zeu. Unii îl numesc
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
două ori și nu o dată. �Cavalerul florii de cireș", după câte știu eu, nu moare glorios decât o dată, pe când eu, aștept de la mine o moarte dublă pe măsura vieții mele divizate. în aceeași ordine de idei, am auzit că a murit de cancer împăratul Hirohito. Japonezii plâng ca după dispariția unui zeu. Unii îl numesc �trădător". Nichita (Stănescu) îl admira repetând cuvintele lui adresate poporului, după înfrângere: Cetățeni, acum trebuie să acceptăm ce nu e de acceptat și să îndurăm ce
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
care mi-a trimis tăietura din ziar, susține că arta vine de la diavol! I-am spus la telefon că arta e un simulant al vieții, chiar mai mult decât atât, o chintesență a vieții. Dar cei din jurul lui Picasso au murit, asta s-a petrecut, se pare, după dispariția lui, cât a fost el în viață, el i-a inclus în magia lui, imortalizându-i, făcându-i zei în pantheonul lui. Lăsați singuri, ca niște capiteluri, a fost datoria lor să
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
după o petrecere unde s-a discutat, dansat, cântat, făcându-se și glume proaste: cuplul se regăsește și soțul remarcă ceva străin la soția sa. Un cântec a trezit amintirea iubirii din copilărie a soției pentru un băiat care a murit din cauza ei. Această iubire nemărturisită trezește în soț bănuieli profunde: că acea iubire a fost mereu în gândul și inima soției, că mortul, umbra lui a stat mereu între ei doi. Că rolul său de soț a fost mereu penibil
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]