KorAP: Find »[drukola/base=murină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 >

225 matches

Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483

de translație al genei p53 - proteina P53 - acționează discret și eficient ca factor de transcriere, având mai multe domenii de legare la ADN. Cercetări efectuate pe șoareci transgenici au evidențiat un astfel de situs de legare, la nivelul promotorului oncogenei murine mdm 2, implicată în geneza sarcoamelor murine, în care gena mdm2 suferă un proces de amplificare. Proteina P53 are situsuri de legare la promotorul genei creatininkinazei musculare, al genei gadd5, al genei waf 1 și al genelor ig. Ea poate

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
acționează discret și eficient ca factor de transcriere, având mai multe domenii de legare la ADN. Cercetări efectuate pe șoareci transgenici au evidențiat un astfel de situs de legare, la nivelul promotorului oncogenei murine mdm 2, implicată în geneza sarcoamelor murine, în care gena mdm2 suferă un proces de amplificare. Proteina P53 are situsuri de legare la promotorul genei creatininkinazei musculare, al genei gadd5, al genei waf 1 și al genelor ig. Ea poate acționa și ca inhibitor al replicării ADN

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
mai redus (de până la două ori) al proteinei activate N-ras p21, comparativ cu partenerii lor tumorigenici. Sunt și alte exemple prin care autorul argumentează inexistența unui efect direct al genelor supresoare de tumori asupra expresiei oncogenelor. Astfel, atunci când celulele murine transformate cu oncogene virale ras sau oncogene celulare ras activate din protooncogene sunt fuzionate cu celule normale, hibrizii celulari nu sunt tumorigeni și continuă să exprime proteina 21 activată la nivel ridicat în locații corespunzătoare din membrana plasmatică. Și linia

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
că „expresia oncogenelor activate nu este suficientă spre a induce creșterea neoplastică, fiind necesare și alte modificări genetice spre a fi realizată condiția malignă, printre care și inactivarea genelor supresoare de tumori” (Stanbridge, 1990). Există diferență notabilă în reactivitatea celulelor murine și a celor umane, in vitro, la transferul oncogenelor virale sau al oncogenelor celulare umane: celulele de rozătoare se transformă malign ușor, dar imortalizarea spontană și transformarea malignă a celulelor umane se realizează extrem de rar. Astfel introducerea oncogenelor ras și

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
chiar și în condițiile exprimării ambelor gene, nu a determinat decât o creștere tranzientă a fibroblastelor. S-a interpretat că oncogenele celulare nu au determinat transformarea malignă a fibroblastelor umane normale, diploide. Sager (1984) a interpretat diferența în reactivitatea celulelor murine și a celulelor umane la prezența oncogenelor celulare, ca datorându-se stabilității mai mari a genomului uman față de genomul murin. Celulele umane normale imortalizate cu oncogene virale au dobândit o instabilitate genomică mai mare, devenind mult mai susceptibile la transformarea

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
apar noi contexte genice, care influențează dramatic funcționarea genelor preexistente. Astfel, în segmentul cromozomului 9 translocat în cromozomul 22 se află omologul celular al oncogenei virale v-abl. Simbolul abl derivă de la denumirea de genă Abelson, identificată prima dată în leucemia murină Abelson, reprezentând protooncogena c-abl. Clonarea genei c-abl, izolată din ADN al celulelor tumorale, a permis analiza moleculară fină a acesteia, constatându-se că ruperea cromozomului 9 are loc totdeauna la nivelul primului intron al acestei gene c-abl, iar poziția din

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
și 11,5 kb, în brca2. Dimensiunea mare a exonului 11 din cele două gene explică parțial numărul mare de mutații identificate la acest nivel. Omologia la nivelul structurii primare a BRCA1 și BRCA2 de la specia umană cu corespondenții lor murini este de aproximativ 60%. La nivelul ambelor proteine există domenii scurte, care sunt mai bine conservate, dar și regiuni care prezintă o diversitate semnificativă. Unele dintre aceste domenii înalt conservate au fost identificate și într-o genă de la găină, asemănătoare

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
mitotică și meiotică și în cel de repararea a leziunilor din ADN. Spre capătul carboxil terminal al BRCA1, între resturile de aminoacizi 1699-1736 și 1818-1855, există două domeniile BRCT. Secvența acestor domenii este puternic conservată în proteina BRCA umană și murină. Sectorul C-terminal al proteinei BRCA1 este implicat în repararea leziunilor ADN. În plus, regiunile cuprinse între aminoacizii 1214-1223 din BRCA1 și 3334-3344 din BRCA2, prezintă similitudine cu secvența consens a graninei. Graninele sunt implicate în prelucrarea proteinelor secretate ca

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
al familiei de proteine BCL-2 (Wang și colab., 1996). Gena Bid care codifică pentru această proteină are aproximativ 16,6-16,64 Mb, este localizată în cromozomul 22 și conține nouă exoni, dintre care cinci sunt similari cu cei ai genei murine și patru exoni sunt nou identificați. Gena suferă splicing alternativ, generând mai multe variante de transcripte mature și de proteine (Stephen și colab., 2004). BID este proteina proapoptotică care conține doar domeniul BH3. Semnalele care activează caspaza-8 determină și clivarea

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
patern, în dezvoltarea unui organism nou, a fost descoperită în anii ’80 prin studii de transfer nuclear (McGrath și Solter, 1984; Surani și colab., 1984). Rolul imprintingului genetic în determinismul unor condiții patologice a fost demonstrat prin experiențe pe modele murine (Cattanach și Kirk, 1985) care au confirmat faptul că genele pot funcționa diferit în funcție de originea lor parentală (Nicholls și colab., 1989). Studii ulterioare au indicat și în cazul genomului uman prezența regiunilor amprentate (DeChiara și colab., 1991) și implicarea în

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
unele clustere au fost identificate elemente de control al imprinting-ului (IC) cu rol major în controlul regional al expresiei genelor amprentate (Reik și Walter, 2001). Cap. 31. Imprinting genetic in tumorigeneză 490 IC-urile au fost studiate inițial pe modele murine. La om, delețiile apărute la nivelul regiunilor amprentate (de exemplu, delețiile de la nivelul cromozomului 15 care au fost asociate cu sindroamele Prader-Willi (PWS) și Angelman (AS) pot conduce la alterarea expresiei și a patern-ului de metilare a genelor din

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
se poate exprima în mai multe izoforme, se poate exprima specific doar întrun țesut sau într-o anumită perioadă de dezvoltare a organismului. Aceste caracteristici îngreunează identificarea și confirmarea de noi gene amprentate. Utilizarea analogiei dintre genele cartate pe modele murine și genele umane a fost grevată de o serie de erori, existând o discordanță între datele de predicție de la șoarece și cele de la om. Astfel, în timp ce unele gene sunt amprentate atât la om cât și la șoarece, totuși există o

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Această tehnică a fost utilizată într-un sistem model în care regiunea ce flanchează capătul 5’ al genei tirozinazei sau proteinei 1 tirozinaza (TRP-1) este adecvată pentru expresia genei β-galactozidazei în liniile celulare de melanoame și în melanocitele umane și murine (Vile și Hart, 1993). De notat că expresia genică a fost detectată într-un număr mic de tipuri celulare, ceea ce denotă restricția expresiei genice. Dacă se cunosc promotori cu specificitate tumorală, este posibilă țintirea directă a tumorii cu gene corespunzătoare

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
distrugerea cu specificitate a tumorii sau stimularea unui răspuns imun celular localizat. Deoarece plasmacitoamele și limfoamele cu celule B supraexprimă imunoglobuline (Ig) de suprafață, asemenea molecule au fost țintite ca antigene cu specificitate tumorală. În consecință, s-au utilizat modele murine pentru testarea efectelor vaccinării cu proteine Ig idiotipice și vaccinuri ADN idiotipice. Prima demonstrație încununată de succes a inducerii imunității antitumorale a fost realizată într-un model de plasmacitom murin (Eisen și colab., 1975). Anticorpi anti-idiotipici (anti-Id) au fost sintetizați

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
condus aceste studii, au utilizat vectori retrovirali în cercetarea imunoterapiei virusului imunodeficienței umane. Vectorul retroviral recombinant a cuprins și genele pentru proteinele env și rev, de la HIV-1 IIIB (HIV env/rev). S-a observat sinteza proteinelor specifice HIV-1, în celule murine, de primate și în celule umane, în cultură. Vaccinurile ADN sunt utilizate pentru imunizarea față de virusul oncogen tip 1 al leucemiei umane cu celule T (ATL) (Agadjanyan și colab., 1998). HTLV-1 are un genom mai simplu decât al lui HIV-1

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
și, respectiv Bcr-Abl, fie prin amplificare genică, fie prin translocație cromozomală (Press și colab., 1990; Sawyers, 1999). Faptul că fiecare dintre aceste kinaze este țintită la nivel de ADN și că expresia forțată a fiecărei kinaze se realizează în modele murine conducând la fenotip tumoral reprezintă un argument puternic în sprijinul afirmației că fiecare dintre aceste kinaze este esențială pentru inițierea tumorală în cancerul de sân și respectiv, în LCM. Teste clinice recente cu cele două kinaze menționate anterior au adus

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621

tumori. Nu au fost raportate mutații ale genei TP53 în tumorile hepatice benigne [53]. Nivelul expresiei și activitatea p53 în CHC este influențată prin efectele exercitate și interconexiunile dintre diferite proteine, investigarea lor având rol în elaborarea strategiilor terapeutice : MDM2 (murine double minute 2) induce degradarea p53 prin proteoliza mediată de ubiquitinare, proteina ARF (Alternative Reading Frame) inhibă MDM2, locusul INK4A/ARK (9p21) care codifică ARF frecvent inactivat prin mutații și hipermetilare, TIP30 mutant care inhibă p53 și E-caderina și crește

Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie (2014) [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
ciroză hepatică sau fibroză și astfel se dezvoltă într-un context de leziuni hepatocitare, regenerare, celule inflamatorii și miofibroblaști activați. Rolul important al căii NF-κB în ficat este susținut de constatarea că ablația genetică a reglatorilor căii NF-κB în modelele murine determină leziuni ale hepatocitelor, fibroză și CHC, în lipsa unor mutații în oncogenele sau genele supresoare tumorale. Rezultatele acestor studii de inducere experimentală a CHC subliniază atât rolul căii NF-κB în progresia bolii hepatice cronice, cât și existența unei legături între

Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie (2014) [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
ale cărui celule prezintă trăsături de celule stem hepatice (CSC hepatice) au o expresie crescută a AFP și EpCAM, markeri pentru progenitori celulari hepatici. Celulele CSC hepatice EpCAM + au capacitate de autoreînnoire și pot determina apariția tumorilor în modelele experimentale murine NOD/SCID. CHC cu CSC hepatice EpCAM+ prezintă frecvent o activare a căii de semnalizare Wnt/β-catenină și sunt caracterizate printr-un potențial crescut de metastazare și prin chimio-radiorezistență. Alte studii au arătat că și celulele CHC care exprimă markerii

Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie (2014) [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
de boală, reducerea supraviețuirii și o rată crescută de recidivă tumorală comparativ cu pacienții cu CD133-. CD90 (Thy-1) este o proteină de suprafață a cărei expresie a fost identificată în variate tipuri de celule stem - celule stem hematopoietice, CSC mamare murine, linii celulare de glioblastom CD133+. Studii recente consideră CD90 un alt marker pentru celulele stem și CSC hepatice, într-un grup de linii celulare de CHC fiind găsită o asociere între pozitivitatea imunocolorației CD90 și tumorigenicitatea și potențialul metastatic al

Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie (2014) [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749

en. mole); molecul- "masă informă" (diminutiv lat. de la mola, ae "masă informă"): med. ro. moleculă s.f. (cf. fr. molécule s.f.; en. molecule); muris - "șoarece" (cf. lat. mus, muris s.m. "șoarece"): med. ro. murin adj. (cf. fr. murin,-e adj.; en. murine). N nano- "a miliarda parte" (cf. gr. νάνος,-η, -ον adj. "pitic"): med. ro. nanism s.n. (cf. fr. nanisme s.m.; en. dwarfism); narco- "somn, narcotic" (cf. gr. νάρκη, -ης s.f. "somn"): med. ro. narcoză, s.f. (cf. fr. narcose s.f.; en

[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
Corola-publishinghouse/Science/91924_a_92419

glicogen muscular (30). La nivel nuclear, metabolismul lipidic este controlat transcripțional de receptorul nuclear α al acidului retinoid, receptorul hepatic Xα, PPAR α și de genele lor țintă - ABCA1, SRBP 1c -, precum și de sinteza acizilor grași. Studii efectuate pe modele murine de senescență accelerată au demonstrat existența unui dezechilibru între receptorii nucleari și genele lor țintă, care mediază probabil steatoza hepatică, și au relevat schimbarea receptorilor nucleari în sensul lipogenezei, în cazul vârstnicilor. Șoarecii cu senescență accelerată au dezvoltat steatoză cu

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei, Florin Mitu, Doina Clementina Cojocaru (2015) [Corola-publishinghouse/Science/91924_a_92419]
Corola-publishinghouse/Science/273_a_935

of caffeic acid amide and ester analogues: structure-activity relationship. J Agric Food Chem 2002;50:468- 72. 111 Nagaoka T, Banskota AH, Tezuka Y, Saiki I, Kadota S. Selective antiproliferative activity of caffeic acid phenethyl ester analogues on highly liver-metastatic murine colon 26-L5 carcinoma cell line. Bioorg Med Chem 2002;10:3351- 9. 112 Russo A, Longo R, Vanella A. Antioxidant activity of propolis: role of caffeic acid phenethyl ester and galangin. Fitoterapia 2002;73:21-9. 113 Song YS, Park EH

MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
activity of caffeic acid amide and ester analogues: structure-activity relationship. J Agric Food Chem 2002;50:468-72. 99. Nagaoka T, Banskota AH, Tezuka Y, Saiki I, Kadota S. Selective antiproliferative activity of caffeic acid phenethyl ester analogues on highly liver-metastatic murine colon 26-L5 carcinoma cell line. Bioorg Med Chem 2002;10:3351- 9. MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE 62 100. Russo A, Longo R, Vanella A. Antioxidant activity of propolis: role of caffeic acid phenethyl ester and galangin. Fitoterapia 2002;73:21-9

MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406

Serul uremicului inhibă, cel puțin in vitro, unele proprietăți ale celulelor endoteliale: aderența la structurile subendoteliale, cantitatea și calitatea producției matricei extracelulare [Aznar-Salatti et al., 1995]. în plus, serul uremic inhibă sinteza NO la nivelul celulelor endoteliale și al macrofagele murine [Arese et al., 1995]. La pacienții uremici s-au demonstrat niveluri serice crescute ale factorului von Willebrand (vWf), ale activatorului tisular al plasminogenului (t-PA) și ale trombomodulinei solubile substanțe avându-și originea, în cea mai mare parte, la nivel

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]