1,153 matches
-
Dogma nemuririi sufletului era cunoscută de Persani înainte de Zoroastru, dacă vom crede pasajul următor din "CYROPEDIA": "Cât pentru mine, zice Cirus în momentul morții, niciodată nu m-am putut încredința că sufletul care trăiește cât timp este într-un corp muritor, să se stingă îndată după ieșirea sa din corp și să-și piardă facultatea sa de a raționa, lăsând ceia ce este incapabil de raționament". CEREMONII LA MOARTE. Persanii nu îngroapă deloc pe morții lor, temându-se de a nu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
morților), sub paza geniilor bune. ORFEU (Homer 907 ani înainte de Christos). Sufletul nemuritor, ziceau Grecii, se află pus în creieri, în partea corpului cea mai eminentă, spre a cârmui mișcările. Însă, afară de acest principiu divin, zeii inferiori formară un suflet muritor, lipsit de rațiune și în care rezidă aplecările spre rău. Acest suflet secundar ocupă în corpul omului două părți distincte și separate printr-o închizătoare intermediară. Partea nesățioasă este pusă-n piept, spre a fi mai aproape de rațiune, pentru a
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
două părți distincte și separate printr-o închizătoare intermediară. Partea nesățioasă este pusă-n piept, spre a fi mai aproape de rațiune, pentru a-i asculta vocea mai cu înlesnire. Mai înainte, în regiunea stomacului, este legată cealaltă parte a sufletului muritor, care se ocupă numai de grijile grosolane ale vieții animale. Cel dintâi suflet al omului este inteligent și liber. El nu se supune nicidecum necesității, ca restul naturii. El poate să reziste aplecărilor sale. Aceste credințe nu erau, cu toate
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nostru Iisus Hristos este mai întâi de toate sărbătoarea iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru lume. Fiul lui Dumnezeu Cel veșnic S‐a făcut Om, pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, adică pentru a dărui oamenilor, păcătoși și muritori, iertarea păcatelor și viața veșnică. „Această mântuire au căutat‐o cu stăruință și au cercetat‐o cu de‐amănuntul proorocii, care au proorocit despre harul ce avea să vină la noi” (I Petru 1, 10). Când Fiul lui Dumnezeu este
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
altora și cu o naturalețe absolută. Vocația balzaciană profundă trebuia să se manifeste însă sub toate formele la noul Rastignac, confruntat și cu reversuri usturătoare. Se ceartă cu prințul G., care îl dă afară din apartamentul somptuos, și ajunge aproape muritor de foame. încearcă să se angajeze după anunțurile din jurnale, deoarece poliglosia de care dispunea impresionează, dar se pare că nimeni n-are nevoie de el în imensul Paris. Căderea în bas fonds devenea inevitabilă. Noroc că unei încîntătoare croitorese
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
Deci, totuși, era muritor. Un muritor cât se poate de obișnuit a cărui obsesie fără limite l-a transformat în cea mai apropiată persoana contemporană de figura lui shakespeareiană. Asta este ceea ce aflăm după ce terminăm de citit biografia lui Steve Jobs, alcătuită de Walter
Omul Steve Jobs: Detalii neobişnuite din cea mai bine vândută biografie - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/68490_a_69815]
-
el n-a dorit-o, în care a căzut pentru că părinții "nu au putut să se abțină", pe care o iubește însă cu patimă, el este un străin: o apariție care își conservă condiția sa, ontic diferită de a celorlalți muritori, de expulzat din paradisul pre-nașterii. Meseria de bolnav Cu atîtea simptome și boli, cu atîția doctori și atîtea tratamente, cu atîtea nostalgii după Dincolo și cu atîtea angoase, Cioran a fost, ca orice bolnav, un om foarte ocupat. A recunoscut
Despre bolile filosofilor. Cioran by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/7892_a_9217]
-
toujours? ("Cum să vii pe lume dacă nu pentru totdeauna?") Răspunsul pare a fi dat de el însuși (deși povestea mea o va lua în altă direcție...): Numai după un număr de ani aflăm ce ne așteaptă, învățăm că suntem muritori, așa cum Dumnezeu a vrut-o spre binele nostru." Niciodată nu mi-am imaginat "instalarea în vârsta" pe care o am acum; care nu e o "instalare": am perceput-o ca pe alunecare vertiginoasă, într-o direcție determinată. Îl citez din
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
și hîrtia pe care o atingi, pînă cînd să ajungă, din accident, manieră? Nu am, la această întrebare, răspuns. După cum nu știu dacă înscenarea cu lună și cu stele, cu amurguri și păduri e o regăsire, printre firi de lucruri muritoare, deși toată lumea noastră le știe veșnice, sau e, sensibil, desenat de-o mînă delicată, filtrat de-un ochi care vede mai mult, un afiș de spectacol. O demonstrație de superioritate prăpădită, făcută să conserve bietele iluzii cu care toți ne
Urcarea la cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7584_a_8909]
-
decât acei care au cunoscut-o și care vor muri la rândul lor? Nu-mi doresc un "monument" doar pentru mine. 8 octombrie 1978 Cât despre moarte, moartea mamei mi-a dat certitudinea (până atunci abstractă) că toți oamenii sunt muritori - că nu există niciodată discriminare în acest sens - iar certitudinea că trebuie să mor urmând această logică mă liniștește. 20 octombrie 1978 Se apropie ziua aniversării morții mamei. Mi-e din ce în ce mai frică, de parcă în această zi (25 octombrie) ea ar
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]
-
timpuri sărace înseamnă să aduci în dar prin cântec urmele zeilor dispăruți: "carnea mea histerizată de cântec". De aceea în această lungă noapte a lumii se cuvine ca poetul să rostească sacrul. Să rostească în poezie esența poeziei. Să ofere muritorilor care există în măsura în care există limba, cântul dăinuitor deasupra tărâmului lor sărăcit. Poetul este detectivul și senzorul numinosului, al urmelor sacrului. Această aventură ontologică a "Eonului..." a fost săvârșită în emoționante versete, descântece, șarade, rugăciuni, al căror ritm impecabil și grav
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
ce ajută mintea? Despre ele, bacanale lirice, sînt Uvedenrode și Isarlâc. Despre amestecul de tristețe și bucurie, la fel de sfîșietoare, din versul lui Longfellow. Păunul, plocon perisabil, împărțind aceeași soartă cu bufonul care-l ucide, e simbolul acestei lumi fastuoase și muritoare. De aici, nostalgii "la spartul nunții", făcînd din imagini de Serai ecouri ale melancoliei unei căi care se-nfundă. Calea spre înalt, pe care ciupercă și om o uită și-o rătăcesc: "E, Oul, celui sterp la fel,/ Dar nu
A doua șansă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7095_a_8420]
-
prezintă tolănită pe o canapea), dar nu uită să precizeze că e născută în 1947 și are trei copii. Ea este oarecum conștientă de inadecvarea ghidușiilor amoroase la vârsta pe care o declară: "Cupidon ce se amuză cu-orice suflet muritor/ ne-a atins - amor tomnatic - cu-al pasiunii cald fior/ Nu contează că reuma ne-afectează grav cocoașa..." (Joc ilar). Totuși, poeta nu se descurajează niciodată și, când nu flirtează, își povestește flirturile de altădată, inclusiv unul de la Techirghiol, unde
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
cuvântul." Hyperion este logosul. Luați poemul, mai citiți o dată și vedeți că este personaj necreat, că este fiul Tatălui, pe care îl numește „Părinte", că el a participat, așa cum vă spuneam, logosul a participat la creație, deci este necreat. „Fii muritor ca mine!", îi spune fata de împărat. El își dă seama că nu se poate, pornește în acea fascinantă călătorie și, dacă îmi amintesc bine, „Vedea ca-n ziua cea dintâi/ Cum izvorau lumine." Ca-n ziua cea dintâi; ziua
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
lumea după el. Deci participant la actul creației. Iar în dialogul pe care el, Hyperion, îl are cu Părintele, cu cel pe care el îl numește Părinte și-i cere să-i dea „murirea", adică din nemuritor să-l facă muritor, îi răspunde cu acele versuri: „Iți dau catarg lângă catarg/ Și mări de a străbate,/ Pământu-ntreg și-n lung și-n lat,/ Dar moartea, nu se poate." Dar nu la aceasta mă gândeam, pentru că nu este citatul pe care vreau
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
și alți artiști la a căror operă m-am gândit cât timp am scris cartea. M-am gândit de asemenea la relațiile foarte profunde și complicate pe care le avem ca oameni, dar și la felul în care caracterul nostru muritor ne face să descoperim modalități de a ne consola, de a ne aminti de noi înșine, de a descoperi și crea înțelesurile lumii. Cine este Annette Tambroni? Cred că este o fată care s-a întrupat din paginile unor fabule
Sarah Hall: „Sunt mai curând o scriitoare intuitivă” by Virginia Costeschi () [Corola-journal/Journalistic/5703_a_7028]
-
at Rest) - roman distins în 1991 cu Premiul Pulitzer - ne poartă în America anilor 1989-1990. Făcând naveta între Pennsylvania natală (vara) și Florida (artificialul paradis hibernal al pensionarilor americani), Rabbit se confruntă cu noi crize și începe să se simtă muritor. (Nota editorului) II. PA Soarele și luna, fluxul și refluxul: roțile de-acum fumate ale naturii, care în Florida fac prăpăd în locul unde plaja se întâlnește cu marea, în Pennsylvania sunt mult atenuate, potolite, sedimentate, poartă straiele familiarului. Pe sfertul
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
Cu-o simplă picătură de apă/ IV/ Dar vie dezghețul !/ Chiar dac-ar fi să piară și trupul și visul/ Chiar dacă nimeni/ Nu va recunoaște în pata de pe covor/ Lacrima sângelui din inima mea/ Care tocmai a aflat că sunt muritor." (pag. 13) Ca și îngerul din Laodiceea (cel din Apocalipsă), Alexandru Mușina e insensibil la valorile intermediare. Pentru el există și se salvează numai ceea ce e fie rece, fie în clocot. Iubește criogenia și incendiul. Între înseamnă moarte. O spune
Poezia se predă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6665_a_7990]
-
paliditate și a cărei sensibilite ușor maladivă dublată de o melancolie ușoară răspund paselor onirice ale iubitului cu sânge rece. Iubirea dintre cei doi configurează mitul romantic al acelor iubiri imposibile unde demonul aspiră la existența lumească, iar iubita sa muritoare ezită să împărtășească substanța nemuritoare care echivalează cu o formă sublimă de damnare. Dincolo de aspectul pueril al poveștii, pueril, dar nu idiot, se află o cultură specifică a colegiilor americane, care modelează mitul, îi conferă specificitate. Aventura se rescrie, a
Frumoasele bestii romantice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6629_a_7954]
-
Mumei-Tutulor; nici chinul sărmanului chinez care este condamnat la intrarea Pungei-Publice să-ncerce a sătura pe nesăturabilul monstru; nici tăiarea limbei din jurisdicțiunea voastră. Vouă, ceaiul, și opiul să vi se dea,... și-ncolo, pace! O, de trei ori fericiți muritori!!!”. Schimbarea e lucrul cel mai utopic dintre toate. Scepticul Lovinescu, prevăzându-le viață scurtă schițelor după natură ale lui Caragiale, nu se hazarda, totuși, să dea un an, sau măcar un secol, când le va lovi, neîntors, desuetudinea. Mai hotărât
Două mii de chinezi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6563_a_7888]
-
cu rotile, Driss reușește să-i condimenteze rutina zilnică aducând spiritul aventurii în viața. 9. What Dreams May Come. După ce moare într-un accident auto, Chris Nielsen devine nemuritor. El încearcă să rămână alături de frumoasa sa soție Annie, care este muritoare. Cu ajutorul duhului, care îi este dat ca însoțitor, el începe să se obișnuiască cu noul mod de viață. Numai că soția sa, înnebunită de durere se sinucide și este izgonită în iad. El încearcă din răsputeri să o găsească, pentru
Top 10 cele mai bune filme motivaționale by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64342_a_65667]
-
Artistul român Ion Bârlădeanu a declarat într-un interviu acordat postului britanic BBC că deși în tinerețe era "frumos ca Rudolph Valentino" și credea că va fi "nemuritor", acum este încredințat de faptul că este muritor, însă arta lui nu va muri niciodată. Ion Bârlădeanu este unul dintre cei mai importanți artiști români contemporani, însă, până în urmă cu câțiva ani, el locuia într-o ghenă din spatele unor blocuri din București, potrivit www.bbc.co.uk, preluat
Ion Bârlădeanu,la BBC: În tinereţe eram frumos ca Rudolph Valentino şi credeam că o să fiu nemuritor () [Corola-journal/Journalistic/47984_a_49309]
-
premiat cu Emmy în 2010. În încheierea materialului realizat de jurnalistul Tom Wilson pentru BBC, artistul român afirmă că deși în tinerețe era "frumos ca Rudolph Valentino" și credea că va fi "nemuritor", acum este încredințat de faptul că este muritor, însă arta lui nu va muri niciodată.
Ion Bârlădeanu,la BBC: În tinereţe eram frumos ca Rudolph Valentino şi credeam că o să fiu nemuritor () [Corola-journal/Journalistic/47984_a_49309]
-
păduroasă, aspră foarte,/ ce-n gând presară iarăși spaime sure. / Amară-i că puțin o-ntrece moartea: / dar ca s-arăt ce bine-n ea aflai/ voi spune ce mi-a scos în cale soartea” Eta Boeriu: „Spre-amiaza vieții noastre muritoare/ ajuns, într-o pădurentunecoasă/ mă rătăcii pierzând dreapta cărare./ Nu-i chip să spun, căci prea cumplit m-apasă/ și mă-nfioară gândul ei, ce cruntă/ mă-mprejmuia, ce-adâncă și stufoasă./ Nici moartea în durerea ei n-o-nfruntă/ dar
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
Cosmin Ciotloș Lucian Boia, Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 și 1950 București, Editura Humanitas, 2011, 360 pag. Intelectualul nu gândește - «în medie» - mai corect decât ceilalți muritori; nu se orientează mai bine în mersul evenimentelor, doar fiindcă este intelectual. Se întâmplă, dimpotrivă, să gândească în dezacord cu evoluțiile reale și cu bunul-simț comun, fiind mai înclinat spre judecăți abstracte, generatoare de atitudini excesive și de plăsmuiri utopice
Istoria ieroglifică (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4964_a_6289]