4,695 matches
-
el îi ascultă răspunsul deja pregătit: „Pentru că au picioarele scurte...” Și, după câteva secunde, adaugă: „- La noi toate au picioarele scurte!” Presupune că se referă la toate păsările văzute de ea, în copaci sau pe sârmele de telegraf. Își spune, murmurând mai mult pentru sine: „Inclusiv minciunile...” Dintrodată își dă seama că, în lumea micuței sale partenere de discuție, minciuna încă nu există. Va trebui să fie foarte atent la ce și cum îi răspunde: totul trebuie să fie absolut „adevărat
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
simte străin, așa cum s-au simțit și Heraclit, Leonardo da Vinci, Rimbaud, Eminescu. Nu izbutesc să-mi aflu hodină. Mi-e sete de nemărginire. Sufletul meu năzuiește spre neștiutele depărtări. O, Mare Dincolo, ... Sunt un străin în țară străină ! Tu murmuri la urechea mea o nădejde peste putință. Inima mea cunoaște glasul tău ca și cum ar fi al ei. O, Mare Necunoscut, O, chemarea sfâșietoare a flautului tău ! Nu-mi pot afla liniștea; Sunt străin propriei mele inimi. În ceața însorită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
venea la ea, câteodată, dimineața, cu gleznele încă umezite de rouă și reci ca de gheață. Pleacă de-aici, râdea ea, cu picioarele astea reptiliene! Rusul se strecura însă fără cuvinte sub plapuma din puf de gâscă. „Pleacă de-aici“, murmurase în gând Dominique cea de-acum, fără râs și cu ochelari ordonat așezați pe noptieră, în linie cu muchia vișinie a cărții. Gleznele se opriseră, umede, în iarba încă acoperită de brumă. Pleoapele se strânseseră brusc peste ochii rușinați de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și iese cu pași hotărâți, îndreptându-se spre adresa indicată în jurnal. Nu după mult timp, Corneliu Scarlatache era un meteorolog silitor, un adevărat îndrăgostit de timpul probabil. Directorul centrului s-a mirat surprinzându-l odată, în pauza de prânz, murmurând ca pentru sine, cu ziarul local în față: „Angajăm urgent scriitor cu studii...” Nu și-a dat seama de ce angajatul său a dat repede din cap, ca și cum ar fi alungat un vis urât. Se pare că, între vis și realitate
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
întreabă Leonsita pe Marina. Din auzite, atât de singur... Păi merită să ți-l prezint. Și pentru că la intrare don Avito a salutat-o pe Leoncia, aceasta: Avito Carrascal, bunul meu prieten.... Marina del Valle, aproape sora mea... Del Valle?, murmură Avito în timp ce, lipsindu-i din geantă amorosul raport, își zice: "Dar ce e asta? Ce e asta ce mi se întâmplă? Unde am tratat eu mult despre această fată? Dar dacă nu am văzut-o până astăzi? Ce e asta
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
pe masă, și aceste vase stranii, gradate, și cu eticheta lor de H2O, și sarea cu NaCl, și toate aceste closete... ce lume, Doamne, ce lume! * Într-o noapte, ieșind o clipă din visul cronic, înainte de a începe altul, Marina murmură niște cuvinte la urechea lui Avito, îl îmbrățișează fără a se putea abține și nu doarme toată noaptea. Deja se află în funcție pedagogul. Hai, Marina, puțin mai multă fasole!... Dar dacă nu am chef? N-are importanță, n-are
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
vină... L-a botezat? De ce? Lucruri de femei! Cum se amuză de ceva săracii". Și întorcându-se la Marina, cu vocea mai dulce: Hai, Marina, am fost dur, o recunosc, dar... și se apropie oferindu-și buzele, în timp ce vocea interioară murmură: "Ai căzut, te întorci să cazi și vei cădea de o sută de ori mai mult...". Se lasă sărutat de Marina, strângând la piept copilul și recade în somnul vieții sale. Da, am fost dur, dar... dar este nevoie, trebuie
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ochi "Scopul omului e știința", se întoarce spre maestru și se hotărește să-l întrebe: Și scopul științei? Să catalogheze Universul! Pentru ce? Pentru ca să-l înapoieze lui Dumnezeu în ordine, cu un inventar raționat cu existentul.... Lui Dumnezeu... lui Dumnezeu... murmură Carrascal. Lui Dumnezeu, da, lui Dumnezeu! repetă don Fulgencio cu un surâs enigmatic. Dar cum se face că acum crezi în Dumnezeu? întreabă alarmat celălalt. În timp ce El crede în mine... și ridicând episcopal mâna dreaptă, adaugă: ai răbdare puțin, Avito
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
lume de vederi cu inscripția sub fiecare, pe care trebuie să o descifrezi. Azi întreabă Apolodoro: Papá, ce este această cărămidă pe care scrie "Știință" și rotița de deasupra? Mulțumesc lui Dumnezeu, fiule; mulțumesc lui Dumnezeu în timp ce demonul familiar îi murmură: "Lui Dumnezeu? Lui Dumnezeu, Avito?, Lui Dumnezeu? Cazi, cazi și vei urma să cazi", îi răspunde interiorului său: "Taci, prostule!", continuă: La sfârșit te ferești de el! De ceva timp o aștepta. Privește, Apolodoro trebuie să dau ceva imaginației, da
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
buza superioară ridicată care îi lasă gura întredeschisă. Fiul meu! exclamă don Avito, întinzând spre el mâinile ca și cum ar prezenta comercial un fel de marfă. Apolodorul nostru! adaugă calm don Fulgencio, și cum copilul tace bine... bine... a crescut! Mulțumesc! murmură Apolodoro fără să se miște. Bine, omule, bine și maestrul se ridică pentru ca să-i pregătească șederea, așează-te! Și eu? zice don Avito. Dumneata... mai bine ar fi să ne lași singuri. Tatăl se duce spre maestru și-i strânge
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
luminează propriul său cămin! Cămin? "Sărman tată!" îi spune demonul familiar cu voce delicată, arătându-i căminul său într-o nouă lumină. "Sărmană mamă!". Asta pentru că, luându-l azi biata sa mamă în brațe și sărutându-l, a auzit-o murmurând: "Luis al meu, Luis al meu, Luis?..." Un sărut intempestiv, ilogic, fără deducție, un sărut care a smuls lacrimi și mamei și fiului. Of, tatăl tău! a exclamat Materia îngrozită, auzind un zgomot. Și aici iată că intră don Avito
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
muri! Vai de el dacă ajunge să-și zică: Și dacă voi muri?" Pentru că atunci va fi pierdut, mort. Mă jucam așa cu aceste glume, cu spectru teribil. Tu știi că nimic nu se pierde... Legea conservării energiei... transformarea forțelor..., murmură Apolodoro. Nimic nu se pierde, nici materia, nici forța, nici mișcarea, nici forma. Câte impresii are creierul nostru rămase în el înregistrate și chiar dacă le uităm, ele dau socoteală, acolo rămase, cum în fiecare perete rămân urmele umbrelor tuturor trecătorilor
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
viața. Dormi, fetiță micuță, că vine Bau-bau... Mamă! Șst! Taci că vine el, Apolodoro. Nu, nu vine. Nu vine? Nu. Privește-o ce frumoasă e, Luis, Luis al meu, privește-o... Rosa, Rosa mea, Rosa, Rosa vieții mele! "Vai, Clarita!" murmură Apolodoro. Închid ochii moartei și ies. Și acum, după această moarte, pare că instinctul îi strigă lui Apolodoro cu mai multă forță: "Fă-te nemuritor!" este o dorință nebună, o neliniște care îl exasperează când o vede pe Clarita și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
îi prinde limba și începe să tragă ritmic de ea, că poate mai e timp. La puțin timp, intră mama, mai somnolentă de când și-a pierdut fata, și văzând ce se vede, se lasă să cadă într-un scaun, amețită, murmurând în litanie: "Fiul meu!, fiul meu!, fiul meu! Luis!, fiul meu!". Este o orație pe măsura ritmicelor trageri de limbă. La rândul său, Avito simte stranii dislocații intime, care îi sparg sufletul, care îi scufundă pământul, se vede în vid
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
imaginea defunctului i se va arăta mai mult decât o dată și că își va aminti cu regularitate conversația pe care au avut-o în plimbarea de pe malul râului, când plutea pe ape acel cadavru. Don Epifanio se pare că a murmurat printre dinți: "Dar acest Apolo, acest Apolo, cine l-ar fi crezut...!" și în acea noapte ar fi șușotit mai mult cu soția sa, înainte de a adormi. De asemenea, pe toți îi mustră conștiința, pentru că toate persoanele care figurează în
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
prin comunism ca pe corabia nebunilor. Era ca și cum lumea Începea după 1984 cu lumea descrisă În acel roman al oamenilor spânzurând În gol. Ochii lui albaștri Însă nu vedeau Buzăul purtându și „alendeloanele“ ca pe fracuri, și nu auzea oamenii murmurând simfonia confuziei de dinainte de a fi om, prin cârciumi, În fabrici sau la cozi, cu ipocrizia lașului care În pat se visează pe Everest. S-ar fi Îndrăgostit, asta ar fi făcut, s ar fi lăsat purtat de această libertate
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
episodic. Probabil că e și ea utilă în marele spectacol. Dar ea e doar un fir de păr al personajului colectiv. Poate că e doar o mică murdărie sub unghia acestui personaj. E o față invizibilă în co rul care murmură în surdină. Nimeni nu i-ar observa absența dacă ar dispărea. Corul ar continua să și murmure litania și nici o fărâmă din ordinea lucrurilor nu s-ar clătina. Mă plimb prin capul omului care a devenit o obse sie pentru
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
păr al personajului colectiv. Poate că e doar o mică murdărie sub unghia acestui personaj. E o față invizibilă în co rul care murmură în surdină. Nimeni nu i-ar observa absența dacă ar dispărea. Corul ar continua să și murmure litania și nici o fărâmă din ordinea lucrurilor nu s-ar clătina. Mă plimb prin capul omului care a devenit o obse sie pentru femeia asta. Deschid toate ușile pe care stă scris nebuna. Caut momentul în care s au cunos
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
criminal. Din codru rupi o ramură Ce-i pasă codrului de ea Ce-i pasă unei lumi întregi de moartea mea. În lumea voastră strâmta Norocul va petrece În lumea mea Mă simt nemuritor și rece. Să nu ajungem că murmurând aceste versuri și „România e o țară frumoasă, păcat că e locuită” să emigram, să spunem adio, nu pentru noi, ci pentru familie, căci dacă nu pot trăi aici și există posibilitatea acolo, alegi acolo și sigur nu are nicio
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
am recunoscut nici țara,nici orașul.Am citit și reviste de finanțe-bănci.Am rugat-o pe fiica mea să caute pe Internet numele băncii. Doctorița deveni brusc interesată: -Cum se numește banca dumneavoastra? -Banca „Juan Marengo” ! Medicul își completă notițele.Murmura ceva de genul „mda...un caz de Alter Ego”. Ii prescrise un tratament,îi dădu o rețeta necompensată și-i recomandă să treacă la concediul de odihnă... „Femeie cu ochi negri,cu neagră capelură, Cu negre și lungi gene și
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
comentat, privindu-mă aprobator: — Și mie îmi plac oleacă șleampete, cu sânii puțin căzuți. M-am ridicat, neant de frică în cap. Militarul m-a prins de umeri și m-a blocat într-o chingă prietenească. Stai cuminte, mi-a murmurat. îți futem și noi gagica. Nu se întâmplă nimic. Păpădie își desfăcea cureaua. Am început să răcnesc, strângând pumnii, venele gâtului încordate. Zbieram animalic, modulând frecvența, urlam atât de nefiresc, că mi s-a urcat violent la cap ca o
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de ziua mea, am primit un manual de catalană. Era trimis din Barcelona, iar dedicația începea cu Mon bébé, dar mesajul era plat și prietenesc. Pachetul nu purta adresa expeditorului. Sufism cu bomboane de mentă — Sunt o inițiată sufi, a murmurat, făcând piruete prin bucătărie. M-a privit grav, a schițat un pas de balet, după care a început să se învârtească, desculță, brațele elegant desfăcute, o palmă spre tavan, una spre podea, gâtul puțin contorsionat și ochii închiși. O dervișă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
începe așa: care e raportul între Kunst, Kunstwerk și Künstler? Iar răspunsul pe care-l dă el nu-i altceva decât un adagiu alchimic. Am rămas cu mâna în aer, așteptând, dar nu păreau să se pasioneze, așa că mi-am murmurat: — Originea Operei de artă și a Artistului e Arta. Hei degger a înțeles că e vorba de un proces inversat, în care produsul final renovează creatorul - și am început să mă dezbrac în fața lor. Au surâs de ușurare văzând că
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
l-a dat unu` care avea o datorie, în armata elvețienilor numa` cu așa ceva se umblă, taie și firu` de păr -, apoi fixează o tablă pe niște pietre, deasupra jarului, o lasă să se încingă și așază peștii pe ea, murmurând caras, biban, caras, biban, caras, biban, ca la riț, Tică, numa` la riț mai vezi așa ceva. Ia mai dă sticla aia... După ce înghite, i-o pasează lui Tică. Stau amândoi turcește, alături de jarul care face apeape sub tablă, iar fumul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
sa urme ce puteau fi asemuite cu acelea ale unor gheare înspăimântătoare. Privindu-le, îți puteai imagina cu destulă ușurință o inevitabilă noapte sumbră, amețită de vânturi turbate și pălmuită de nori negri, furioși, cu străjeri înfrigurați stând pe metereze, murmurându-și rugăciunile și ridicând priviri imploratoare către cerul părăsit de lună, în timp ce un monstru uriaș ieșit la vânătoare din pădurile nesfârșite ce se întindeau înspre marginile ținutului se opintea de ceasuri bune, fornăia, spumega, lua întunericul în coarnele ascuțite sau
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]