2,953 matches
-
săracilor li se oferă colaci dulci. În unele regiuni, copiii își agață ciorapii, nădăjduind că aceștia vor fi umpluți cu daruri. Cum aceste țări au devenit în ultimii ani niște atracții turistice foarte solicitate, localnicii se străduiesc să le ofere musafirilor adevărate spectacole: Moș Crăciun sosește pe plajele însorite călare pe dromader, se fotografiază cu cei mici și le oferă cadouri. Copiii din Siria primesc cadouri de Bobotează, nu de la Moș Crăciun, ci de la... o cămilă sfântă. Legendele povestesc că magii
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
ale fiilor mari, un fel de slujitoare ale casei. Când foamea triumfă, gemenele (mute) mor, iar băieții trebuie să coopereze sau să se devore. În închisoarea finală, cei patru bărbați aflați în intimitatea morții înțeleg să soluționeze diferit întâlnirea cu „musafirul nepoftit”, cum numesc ei moartea. Mezinul se refugiază în scris și imaginație, cel mijlociu în fanatismele creștine, iar cel mare se redescoperă în latura animalică, tot mai obsesivă. Împărtășesc ura și teama față de tată, un întunecat. Resemnarea lui are ceva
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
sute de metri, familia din gară se opri în fața unui bloc turn, construit recent. Nu erau singuri, bărbatul așteptat sosise. Copiii, care vorbeau și râdeau în neștire, fără a fi luați în seamă, îl țineau fiecare de câte o mână. Musafirul era un bărbat înalt, plinuț, trecut de prima tinerețe, roșu la față, îmbrăcat într-o haină lungă din piele. Pe cap avea o căciulă de astrahan, gri, cu bordură. Ce-ai spune, Gheorghe, dacă frate-tu ar sta aici, la
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
de mestecat. Primiseră toți cadouri deosebite. Petrache, un pachet de „Kent “ și o brichetă galbenă, cu gaz. Lucica, două săpunuri străine și un praf de budincă, tot străin. Familia era încântată. După câteva pahare, cu ajutorul soției, Petrache îl convinse pe musafir să-i accepte jumătate din porcul cumpărat pentru sărbători: era normal să fie și oamenii atenți cu Gheorghe, nu primești de la oricine asemenea daruri, și toate străine. Tu unde mai lucrezi, Petrache, tot la Combinat? îl întrebă Gheorghe pe frate
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
arestam pe loc, pentru ultraj. A bâjbâit-o și el oleacă pe proastă. A vrut să vadă dacă are chiloți curva! A doua zi am înaintat divorțul. S-a judecat la președinte în birou... O sonerie stridentă îl opri pe musafir. Suna deșteptătorul. Era cinci și jumătate. Hai, Petrache, să ne culcăm, că azi avem treabă, acușa se luminează. Oare păpușa mea ce visează acum? Pe mine cred, săraca... dar ce să-i faci, o dată și o dată tot mai trebuie să
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
aveau două camere mari, o sală pe mijloc și o anexă în curte, unde se îngrămădeau toți dintr-o familie, atât iarna, cât și vara. Casa mare, de "curat", era folosită doar la petreceri deosebite sau la înmormântări. Desigur, orice musafir era primit în casa mare, indiferent dacă era rudă apropiată sau nu. Ia, flăcău, o sută și stânga-mprejur! Vezi, să nu uiți, mâine seară la patru, ești aici, la intersecție, că de nu... Vai, domnule, cum să credeți că
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Să-l pun plin? Pune-l! Bine că ai venit, sunt derutat complet. La județ o scaldă. Se pregătește ceva, Gheorghe? La vecini apele-s tulburi, sindicatele din Polonia parcă au înnebunit... Băură fără să ciocnească. Gheorghe se uită la musafir, fără să-i răspundă. Mai turnă un rând. Scoase apoi un pachet de țigări din geantă, tot Kent, dar nu-l desfăcu. Încerc să-l las, dar nu pot, tu parcă fumai, nu? E greu, Ioane, foarte greu, rămâne între
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
tânără nu prea frumoasă, dar cu un corp apetisant, purtând o fustă foarte scurtă și strâmtă, intră imediat în birou; era aceeași care-l întâmpinase pe Gheorghe în anticameră. Venise aducând cafele, o sticlă cu apă și două pahare. Cu spatele la musafir, se aplecă, parcă mai mult decât ar fi fost nevoie, și așeză tava pe măsuța din fața lui Victor. Așa, Lilișor, tată... acum pleacă, iar dacă mă caută cineva, sunt pe teren, da? Fata îi zâmbi complice, dar și ușor mustrător
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
acestora era în parcuri sau în cimitire, cum spunea uneori. Dumitrașcule, îi bag în mă-sa de tâmpiți, spune-le că nici mort nu voi semna, să mă schimbe, nu mi pasă! Acum pleacă, n-ai nicio vină tu... avem musafiri... Nu se mai așeză la loc, veni lângă cei doi, își trase un scaun și zâmbi trist. Nu o să înțeleg niciodată, nu o să-mi explic de ce facem așa, unde o să ajungem... Dar mă scuzați, parcă am uitat de vizita dumneavoastră
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
fi trebuit, strângând mâinile celor din cameră, repetând un “să trăiți!” pentru fiecare. În fața lui Gheorghe, parcă și cu mai mult respect, probabil fiindcă nu-l cunoștea. Domnule director, câțiva muncitori vor să vă ure, le-am spus că aveți musafiri, dar ei nu și nu... La ce oră credeți?... Pe dracu’, vor să ure! I-ai adus dumneata, tovarășe Petrescu... Du-te la Popa, la administrativ, am adus trei navete cu vin, dă-le la oameni și spune le să
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
accelerând brusc, dispăru în noapte. Gheorghe se opri în fața porții, pentru câteva minute, așa cum o făcea de ani în șir, ca și când dorea să-și privească gospodăria ori să se liniștească, să se reculeagă după o zi de muncă. Ilona avea musafiri: mai mulți colegi de facultate, toți din anii mai mari. Sosirea amfitrionului aproape că nu fu simțită. Tânăra soție îl salută discret, iar un băiat se ridică imediat, eliberând fotoliul preferat al lui Tălparu. Acesta îl apăsă pe tânărul politicos
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Tălparu. Lui Gheorghe îi spuneau acum ,,papa”, iar unii, mai îndrăzneți, îi solicitau și bani, cu împrumut, desigur. Pe acesta părea să nu-l mai intereseze nimic, nici măcar vila, pe care cândva o îndrăgise atât de mult. Devenise un simplu musafir în propria casă. Ședințele se înmulțiseră, aveau loc aproape zilnic, la cele mai diferite și neașteptate ore. Gheorghe participa acum la toate, alături de comandanții securității, al miliției și al garnizoanei. Într-o noapte, se trezi în camera de oaspeți a
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
pregătește un atac fulger. Un fir cald îmi îmbibă jeanșii cu cea mai sinceră târșală. Șezi blând. Eroina mea intervine salvator, altfel mă găsea sfâșiat de fiare. Nici după ce intru în casă nu contenesc să mă prigonească ca pe un musafir nepoftit. Latră, mârâie, horcăie, mă înjură pe limba lor de mâțe supradimensionate. Eu îi respect pentru că își iubesc teri bil de mult stăpâna. Sau doar pentru că le știu de frică. Oricum le recunosc tot spectrul sentimentelor uma ne. Ură. Invidie
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nici n-aveam cum s-ajung mai departe de geamul tău. Un milion de gânduri care-au stat la coadă până acum dau, pur și simplu, năvală în mintea mea. Era curat în mintea mea și acum, dintr odată, atâția musafiri nepoftiți. Și încălțați, pe deasupra. Încerc să respir mai adânc, închid ochii cât pot de strâns - nu se schimbă nimic, tu nu ești și nici nu știu dacă aș mai vrea să fii. Pășim în fiecare zi, amândoi, pe aceleași urme
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
privindu-l cu intensitate, cu ochii mijiți de încordare, și buzele groase i se subțiară dureros și disprețuitor, parcă ar fi fost gata să izbucnească în plâns. Ce bal? Lămurește-mă! Prefectul județului dă un bal în cinstea foștilor noștri musafiri. Pleacă. Te desparți de diavol râzând, cam așa ceva, spuse ea repede, cu gândurile în altă parte, și el simți mai mult decât își dădu seama că, pe măsură ce vorbea, se înstrăina și se îndepărta de el, dispărându-i acea nerăbdare, grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
la începutul căsniciilor noastre. Când eram mică, să fi avut 8 ani, într-o iarnă, de sărbători, s-a aprins pătuțul în care dormeam de la o lumânare sau un artificiu de la pomul de Crăciun. Ai mei erau afară, își conduceau musafirii. Fratele meu, în fașă, era pe alt pat, în cealaltă parte a camerei. Eu dormeam liniștită. La capul meu era iconița Maicii Domnului. Focul ardea mocnit și degaja un fum gros în toată camera. În jurul meu au început să pâlpâie
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
a patra casă de a noastră. Era un profesor foarte bun, a format generații de artiști și era iubit de toată lumea. Am cunoscut-o foarte bine pe doamna Cămăruț, o femeie blajina care îl iubea foarte mult. Își primea întotdeauna musafirii în mod deosebit, pregătea tot felul de delicatese. Amintiri frumoase am despre pictorița Viorica Bălan, am fost colege la Scoala populară de artă mulți ani, ea a predat pictură și eu sculptură. Cursurile durau trei ani și programa era asemănătoare
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
a patra casă de a noastră. Era un profesor foarte bun, a format generații de artiști și era iubit de toată lumea. Am cunoscut-o foarte bine pe doamna Cămăruț, o femeie blajina care îl iubea foarte mult. Își primea întotdeauna musafirii în mod deosebit, pregătea tot felul de delicatese. Amintiri frumoase am despre pictorița Viorica Bălan, am fost colege la Scoala populară de artă mulți ani, ea a predat pictură și eu sculptură. Cursurile durau trei ani și programa era asemănătoare
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
Nicanor ajunseră la marginea, pădurii și-și aleseră un loc potrivit, cît mai la umbră, pentru a-l aștepta pe Nuțu. După cîteva momente însă se sculară de acolo furioși din cauza unor furnici mici și roșii, nu prea dornice de musafiri și care i-au atacat fără nici un preaviz. Au căutat un trunchi de copac răsturnat la vreo 50 de metri mai spre dreapta, de unde puteau supraveghea mai bine drumul pe care trebuia să vină Nuțu. Cum acesta întîrzia însă cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
rîse Vlad. Dar poate găsim! Cine știe? trecu și Virgil de partea Bărzăunului. Tocmai atunci intră pe poartă actorul Petrică Ciuraru, venit să-l caute pe Matei. Văzînd că nu-i acasă, își făcu puțină vorbă cu Bărzăunul și cu musafirii săi. Înainte de a-și lua rămas bun se arătă grozav de dornic să mai meargă o dată la Piatra Domniței. Toți încruntară din sprîncene, crezînd că li se pregătește o nouă cursă. Dar actorul n-avea nici un gînd ascuns. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
zi mai înainte profesorul. Profesorul mi-a spus să mă uit în acest dosar. îl desface; fotografii, și mai multe adnotări. Trec fotografiile din mănă în mănă cu Eva și Adam. Eva: Deci domnul profesor știa locul unde au aterizat musafirii cu nava?! Aurora: Nava?! Poate sunt niște turiști extravagantți și nu chiar niște extratereștri. Privește atentă un înscris și citește cu voce tare: “După o întoarcere din spațiu am făcut harta cu o parte din zonele de gravitație asupra Pămăntului
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
își pune măna dreaptă pe umărul stăng, ca gest de respect pentru gazdă, lucru care n-a scăpat Aurorei. Aurora răspunde cu un gest discret cu capul și își acoperă inima cu măna dreaptă ca semn de adănc respect pentru musafiri. Apoi, Aurora îi întinde măna, gest pe care cosmonautul nu-l înțelege. Profesorul: La ei probabil nu se obișnuiește străngerea de mănă. în clipa următoare cosmonautul îi întinde măna lui Aurora și spune cu o voce clară: Evelin, bine v-
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
și nu știm ce caută pe Pămănt. Apoi, știu de existența lui aici: Adam, Eva, Ela. Profesorul: Ai dreptate; crezi că trebuie să-l predăm autorităților? în laborator intră Evelin, îmbrăcat cu un halat al profesorului. Evelin: Eu mă consider musafir, nu un ostatec, nu prizonier care urmează să fie predat autorităților. Astă noapte am privit cerul și, pentru prima oară, m-am simțit un muritor, norocos că sunt găzduit de voi pentru un timp. Profesorul: Legile sunt făcute ca să nu
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
urmează să fie predat autorităților. Astă noapte am privit cerul și, pentru prima oară, m-am simțit un muritor, norocos că sunt găzduit de voi pentru un timp. Profesorul: Legile sunt făcute ca să nu fie respectate. Așa că tu, Evelin, rămăi musafirul nostru special, nu ostatec care urmează să fie predat autorităților. Aurora: A fost doar o discuție. Dar, te rugăm să te clonezi pentru a nu atrage atenția unora din afara Observatorului. știam că o să recepționezi discuția noastră, poate pentru că n-am
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
unora din afara Observatorului. știam că o să recepționezi discuția noastră, poate pentru că n-am putut să discutăm direct cu tine. Ne-ai cerut ajutor, ai venit la noi pănă cănd te vei întoarce acasă. Evelin: Eram sigur că voi fi un musafir dorit. Vă cer o favoare: să particip și eu la conferințele lui Adam și Eva. Profesorul: Sigur, dar cu rugămintea de a te clona. Evelin: Da, mulțumesc. Dar mai am o rugăminte, dacă nu mă pot întoarce acasă și devin
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]