226 matches
-
bărdaca de whisky în părți egale și, afișând cunoștințe entomologice pe care mintea oricărui bărbat cu spirit le păstrează pentru ocazii deosebite, persiflă pentru amândoi: Parcă am fi două exemplare de Drosophila funebris. Da, în noaptea asta, o să fim două musculițe bețive! Poate că asta suntem în mod real, replică Melanie, simulând scăpătarea într-un scurt și inexplicabil leșin, ca o secundă de ațipeală a unui personaj istovit. Fără a-și pierde o clipă superba-i siguranță de felină, care stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
capul, nici nu mai vezi bine, s-au adunat multe. Tot ți se cer bani: tv, radio, lumină, gaze, apă, salubritate. Impozite, asigurări. Deratizare; orașul e atacat de șobolani. Dezinsecții; prin cele mai mici orificii pătrund în casă gândacii. Țânțarii. Musculița de oțet. De undeva pândesc ploșnițele. Pot veni lăcustele! Ești bombardat cu somații. Ți-ai vândut ultimele discuri, o prostie; nu așa se plătesc datoriile; ți se impun soluții umilitoare. Ești cetățeanul unui stat ostil: părăsește-l! Nu; nici Romancierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și eu n-am avut pentru tine nici măcar un gând tandru, să nu crezi că am uitat asta. Ai apărut în casa aceasta în aceeași seară în care eu hotărâsem s-o părăsesc și mi-ai înghițit destinul. Pentru tine, musculiță nevinovată, nici măcar un gând. Pentru tine, pierdută în prăfăria acestor inimi adulte care nu sunt sigure de nimic și nu știu cine sunt și nu știu unde se vor duce. Ada a ieșit din sala de operații. Două asistente aleargă după ea. Au deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
tac și să simt. Ea m-a învățat să miros. Să mă opresc, să închid ochii pentru a respira un miros. Unul singur, pierdut printre milioane altele; aștepți și vine să se formeze pentru tine: un fumuleț, un roi de musculițe. În toți anii aceștia am căutat-o olfactiv. De-ai ști de câte ori am urmărit un halou îndepărtat, am intrat pe o străduță, am urcat niște trepte! Ea a rămas în mirosuri. Și acum, știi, dacă îmi miros mâinile în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Am încetat să mai privesc în jur, să nu mă prăvălesc mai mult decât trebuia în stânjeneala aceea emblematică. M-am lăsat atras de un râuleț mocirlos, pe ale cărui maluri uscate se vedeau gunoaie și un nor rătăcitor de musculițe. Bărbatul de lângă mine era tăcut și profesional. În localități încetinea, ca și cum ar fi vrut să le dea celor vii posibilitatea să trimită un salut, o rugăciune sicriului. Iar expresia chipului său se metamorfoza, își găsea tăria în intenții. El se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dacă mai era posibil așa ceva, pentru că, disperat, un dictator mondial ar fi pornit - pe la pagina două sute, detalia Berg - un război nuclear, o sinucidere, de fapt; tiranul luînd cu el toată suflarea lumii, nici măcar o vrabie nu ar fi scăpat, nici o musculiță. Romanul povestit avea și nu avea ceva din obsesiile Antoniei; aceasta spunea că Dumnezeu, cu mîna lui, avea să aducă sfîrșitul, nu ar fi lăsat El ca oamenii să tot Întindă povestea pînă ar fi trecut deșertificarea și apoi aceștia
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
granița dintre vârste, iar la unison, două piane cu coadă la care cânta când dirijorul tânăr, când același dirijor, bătrân, păsările abia prididind să strângă în gâtlejurile lor divinele acorduri pe care urmau să le ofere puilor odată cu gândacii și musculițele. Seara, când trenurile vor fi trecut și orchestra se va fi destrămat, singurul rămas la unul dintre piane, dirijorul tânăr pe scaunul celuilalt, scheletul lui, iar peisajul era alcătuit dintr-o pânză de șină lucitoare sub lumina proiectoarelor de cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de vară - câțiva greieri grindină deasă - în ochii țăranilor negura vremii țânțari în noapte - doar luna-i liniștită de-atâta vreme ziua de-odihnă - un bâzâit de trântor dinspre bălării curcubeu în geam - fetița-și aranjează cariocile soarele verii - câteva musculițe pe-o portocală primul concediu - râul copilăriei cu două brațe nori de furtună - clopotul mănăstirii în renovare nisip fierbinte - tot mai mulți oameni negri în România insomnii de vară - la numărătoare tot mai multe oi după furtună - redusă la tăcere
Vara cu greierii ei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83680_a_85005]
-
lacrimogene care nu au legătură cu mine. Tocana de legume Îmi amorțește plăcut trupul, mă ține În viață fără să-mi ceară ceva. E singura care nu așteaptă nimic de la mine. Fără ea, mi se plimbă prin ochi zeci de musculițe negre și nu mai pot gândi. Cu ea rezist eroic la asaltul mizeriei. -Kawabata, tocana de legume nu are legi și traiectorii precise. Câteodată, coboară și pe gâtlejul lui Ben. Și ce-i cu asta? Noi Însă avem acum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nici bomba atomică, nici o cale ferată care să traverseze Pacificul,,. se aude de la un aparat de radio pus la maximum. Am patruzeci și șapte de ani. Astăzi e luni și am ocolit piața Amzei de opt ori. Am Înghițit multe musculițe lipicioase și aer fierbinte de vară. Grăsana aia de la taraba cu mere vinde scump. Și țiganul ăla obraznic vinde scump. Puținii oamenii se Învârt și se hotărăsc greu ce să cumpere. Am obosit. Mă duc acasă. Mi-e foame. Simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
limpezi, clare, lucide. -Te doare ceva, acvilă tomnatică? -Nu mă doare nimic, dar simt că plutesc, că sunt ușor ca o foaie de hârtie luată de vânt și mai simt undeva, Înăuntrul stomacului, unde s-au adunat o groază de musculițe care dau din aripi. O să te las singur și-mi pare rău. -Kawabata, ești un nemernic. Mă lași singur și pleci să te hârjonești cu Îngerii acolo sus și să te hlizești ca și cum nimic bun nu ți s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
era bătrân ca și cei care-i aduceau cărți, vestigii ale unor biblioteci cândva Înfloritoare, străjuind cu demnitate pereții caselor. În vitrina prăvăliei, se aflau tomuri deschise, cu file Îngălbenite de la soarele care bătea vara În ele și pline de musculițe moarte, pe care bătrânul anticar nu le culesese, de parcă ar fi conservat un spațiu arheologic. Pe bătrânul anticar, Îl găseai În orice zi ai fi pășit pragul Încăperii cu miros de piele veche, jucând șah cu alt bătrân, un prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
odată Își dă seama, straturile de lalele, agasant de drepte, agasant de egale. Și-ar dori o grădină cu plante Încâlcite, cu straturile pline de frunze de anul trecut, putrezind În pace, la lumină, cu pânze umede de păianjeni și musculițe bâzâind inconștiente deasupra lor. Unde-i această grădină În care ar vrea să zacă pe o pătură, cu ochii Închiși, la soare? În țara care a fost a noastră și nu mai e a nimănui, spune prietenul Cioran. Gata, agasantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
După aceea urca pe o plantă întindea firul pe șapte, țesea pânza apoi trecea la urmărirea insectelor din jur. Atunci când nu reușea să prindă nimic din mijlocul pânzei, se adăpostea la o margine astfel că până la urmă îi cădeau câteva musculițe în plasă. Le învelea în pânză până când ele, neavând aer, mureau și păianjenul avea hrană. Seara revenea la adăpostul lui de unde asculta până târziu în noapte spectacolul greierului. Furnica se trezea de dimineață, înainte de a se evapora roua și pleca
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
vreme? Nu mai știam cum arăți de aceea mă gândeam ce-i cu tine? Doamne! Doamne! Cât timp a trecut și nu ne-am văzut.... Ce să zic, parcă-i o veșnicie! -Dacă nu te-am văzut la vânătoare de musculițe, am început să intru la idei și ..... iată-mă. Dar ..... ce-i cu tine? De ce ții legătura aceea la picioare? Și...și te rog vorbește mai încet că mi spargi timpanul. -Iartă-mă, Furnico. Dar așa-i când nu mai ai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
masă, simțind un curent puternic în ceafă, Roja se răsucește în direcția ușii. În pragul Feroviarului stă Gulie, avînd pe el un maieu găurit și strîngînd în mînă un caiet studențesc. Intri sau ieși? strigă o voce, un nor de musculițe i se rotesc în jurul capului, Gulie aruncă o privire către masa din colț și pășește înăuntru apăsat de parcă ar fi avut o greutate pe umeri. Cum m-ai găsit? îl întreabă Roja, trăgînd cu ochiul la caiet. Mare maestru Dendé
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
scientizată și teribil de serioasă. Uneori ai impresia că ea se află acolo În primul rând nu pentru ea Însăși, ci pentru a furniza materialul necesar etichetării, clasificării, analizării - specimene pentru „fixarea În insectar“, așa cum făceam și eu odinioară cu musculițele și fluturii. Lucrul acesta este bineînțeles mai cu seamă valabil - și nociv - În școlile și universitățile noastre. Cred că primul semn că Într-o bună zi aș fi putut deveni romancier (deși la vremea aceea nu-mi dădeam seama) a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
ei. Zilpa a văzut în venirea Innei un semn bun de la zei. Prezența vindecătoarei a remontat-o imediat. Nu după mult timp, mătușa mea a început chiar să cânte. Nu era ceva solemn, doar un cântecel pentru copii despre o musculiță care supăra un iepure și iepurele a mâncat-o, dar apoi a fost la rândul lui mâncat de un câine, care a fost apoi și el mâncat de un șacal pe care îl urmărea un leu pe care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
altă oglindă, pe care Auta n-o cunoștea, până când oglinda se lumină de o lumină ușor tremurătoare, și se iviră pe ea, ca în depărtare, niște munți fumegând slab și pe un fel de cer cenușiu se zări plutind o musculiță. Hor le arătă musculița și spuse: - Deocamdată n-a ajuns. Zboară încet. Auta își dădu seama că era luntrea lor. Întrebă din nou: - Și acum ce va fi: Fără să-și ia ochii de la oglindă, Hor zise: - Nu știu ce va fi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Auta n-o cunoștea, până când oglinda se lumină de o lumină ușor tremurătoare, și se iviră pe ea, ca în depărtare, niște munți fumegând slab și pe un fel de cer cenușiu se zări plutind o musculiță. Hor le arătă musculița și spuse: - Deocamdată n-a ajuns. Zboară încet. Auta își dădu seama că era luntrea lor. Întrebă din nou: - Și acum ce va fi: Fără să-și ia ochii de la oglindă, Hor zise: - Nu știu ce va fi... Vocea lui tremura. CAPITOLUL
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
un nor de muște leneșe, cărnoase, albăstrii, asemănătoare scânteilor unei brichete a cărei piatră este pe ducă. Nu-l deranjară și nu le deranjă. La ora 10, cavaleria albăstrie fu spulberată de trupele ușoare, imprevizibile în picaje, sprintene, ale unor musculițe de vin. La rândul lor, musculițele fură și dânsele împrăștiate de zvârcolirile migratoare ale unor fluturi mov-rubinii, purtând imprimate, pe spate, un soi de litere evreiești și din ale căror trupuri negre, călugărești, cilindrice precum trabucele, nici o pasăre cu apucătură
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
albăstrii, asemănătoare scânteilor unei brichete a cărei piatră este pe ducă. Nu-l deranjară și nu le deranjă. La ora 10, cavaleria albăstrie fu spulberată de trupele ușoare, imprevizibile în picaje, sprintene, ale unor musculițe de vin. La rândul lor, musculițele fură și dânsele împrăștiate de zvârcolirile migratoare ale unor fluturi mov-rubinii, purtând imprimate, pe spate, un soi de litere evreiești și din ale căror trupuri negre, călugărești, cilindrice precum trabucele, nici o pasăre cu apucătură teafără nu gusta. Pe la ora 13
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Lor negru strălucit și cu păduri De flori. Păduri cărora florile Ca arborii-s de mari. Roze ca sorii, Și crini, ca urnele antice de argint, Se leagănă pe lugerii cei nalți Iar aerul văratic, dulce, moale. Ca stelele sunt musculițele prin frunze Și împlu aerul cel cald cu o lumină Verzuie, clară, aromată. Fluturi - {EminescuOpIV 93} Cu părul de-aur și cu aripioare De curcubău - în haine de argint Din floare-n floare fîlfîiesc și-și moaie Gurițele-umede și roșii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
scuturaseră iar Va nici nu a avut timp să se supere pentru că urmărea alte flori care desfătau privirea curioasă a copilului, era timpul florilor de cireș, de vișin, apoi de măr, furnicile și gândăceii roșii cu pete negre, Vacile Domnului, musculițele de primăvară erau urmărite de Va cu mare interes. Ghioceii și viorelele aveau un efect total asupra sufletului dornic de frumos al băitului, Victor Olaru Îl privea Îngândurat cum urmărea pasionat mulțimea florilor și cea a varietăților de gâze și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
atât va fi mai bine." Inginerul îi întîlni privirea fixă, palidă, apoi lăsă ochii să-i alunece în altă parte. * La 4, 30 apăru locotenentul Azimioară. Se răsese în grabă și pe bărbie îi rămăsese un punct negru, ca o musculiță. Îți venea să întinzi mâna și s-o alungi. Maiorul Cristescu vorbea la telefon. Îi făcu semn să ia loc. Întrerupse legătura și se uită la locotenent lung, fără expresie, declarând uscat: ― Femeia cu evantai a fost furată. ― Din momentul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]