603 matches
-
foarte apreciat în Statele Unite ale Americii, fiind "veteran" al Războiului Civil. În anii '80 ai secolului trecut, în cadrul unor sondaje televizate dedicate raselor canine, publicul american l-a votat pentru poziția de cel mai frumos câine. Este un câine solid, musculos, cu un corp bine proporționat. Pieptul este larg și puternic, picioarele lungi, spatele lung, drept. Capul lat, de tip molossoid, este completat cu un bot larg, bordat de buze cărnoase, abundente, cu comisura deschisă. Urechile sunt de mărime medie, de
Ciobănesc de Berna () [Corola-website/Science/323060_a_324389]
-
cu stații radio și cu umflături pe sub haină. Wakefield trece printr-un detector de metale și primește ecusonul de Vorbitor. Doris așteaptă de cealaltă parte a detectorului și Îl duce În culise, În „camera vedetelor“. SÎnt Însoțiți de doi tipi musculoși În costume, care scanează cu privirile camera goală Înainte de a Închide ușa. Doris oftează. — Ah, companiile private de securitate. Ce să faci, sîntem nevoiți. Paznicii noștri de la muzeu nici măcar nu au arme. Sper că nu te deranjează. Wakefield bea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dat seama. Trec săptămîni pînă cînd Wakefield prinde informația pe care o căuta. Comisarul pentru Prezervarea Siturilor Istorice și restauraționistul intră Într-o bună zi În baia de aburi, Înfășurați În prosoape negre identice. Comisarul este dolofan și fălcos; restauraționistul - musculos și puternic. Se așează pe banca din fața lui Wakefield, adînciți Într-o conversație care probabil Începuse În sala de forță. — CÎini, spune comisarul. Îi dresezi să miroasă o perioadă autentică. Dacă ceva este fals, cîinele se așază pe coadă În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
își freacă blând barba țepoasă de fața ei, așa cum îmi făcea mie, pentru ca apoi să râdă de mârâitul meu supărat, dezvelindu-și dinții egali și foarte albi pe fundalul feței lui frumoase? Oare ea adoarme cu capul pe pieptul lui musculos, cu brațul petrecut peste abdomenul lui, în timp ce brațul lui bărbătesc îi înconjură gâtul? Oare ea adoarme adulmecându-i mireasma discretă a parfumului Tuscany emanată de pielea lui ușor bronzată, așa cum adormeam eu? Oare el o trezește dimineața plimbându-și mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
șoc. Ăsta nu era unul dintre băiețeii timizi cu care umbla Helen de obicei. Ăsta era bărbat în toată regula. Sigur, unul tânăr. Dar, incontestabil, bărbat. Avea peste un metru optzeci și doi și era foarte sexy. Picioare lungi. Brațe musculoase. Ochi albaștri. Maxilar pătrățos. Zâmbet larg. Dac-am fi avut un testosteronometru agățat pe perete, atunci nivelul mercurului ar fi țîșnit prin acoperiș. M-am întors la timp ca să-l văd strângându-i mâna mamei cu cel mai ferm gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ignora complet toate privirile admirative pe care i le aruncau femeile care treceau pe lângă el. De fiecare dată când îl vedeam pe Adam, aveam un șoc. Uitasem cât de frumos era. Bărbatul ăsta înalt și superb, cu picioare lungi și musculoase, mă așteaptă pe mine, m-am gândit simțindu-mă puțin copleșită. De ce?! —Claire! a exclamat el părând încântat să mă vadă. Am crezut că nu mai vii. Nici nu vin, am bolborosit eu. A, deci ai trimis în loc o proiecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dacă ești foarte, foarte cuminte, poți să le mănânci de pe abdomenul meu. Am izbucnit în râs. Era un înger de om. N-am putut să-mi reprim fiorul de dorință care m-a străbătut la gândul abdomenului lui plat și musculos. Deși probabil că acesta fusese exact genul de reacție pe care se bazase și el. Mi-am turnat repede încă un pahar cu vin, dar de data asta m-am forțat să-l beau cu înghițituri mici. Adam a servit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să mă conving singură că arăta superb. Dar nu. Nu era adevărat. Ticălosul arăta superb. Nu fusese numai în închipuirea mea. Nu mă amăgisem. Și așa, bronzat, arăta și mai bine. Iar brațele îi erau așa de mari și de musculoase în tricoul ăla. Dumnezeule! Era prea mult de îndurat, mai ales că de cinci luni încoace, cu excepția nopții petrecute cu Adam, eram abstinentă. De fapt, eram abstinentă de mai mult timp, pentru că, în ultimele patru-cinci luni de sarcină, James nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
trupului sub cămașa subțire de bumbac. Am conturat cu degetul mare linia fină a maxilarului, mi-am plimbat degetele pe șira spinării, mi-am lipit palma de șoldul lui. Nasturii de la cămașă i se desfăcuseră și îi priveam abdomenul plat, musculos, părul negru care cobora... Mi-am văzut mâna desfăcându-i nasturele de la blugi. A fost un gest reflex, oricine ar fi făcut-o. Apoi am rămas țintuiți locului; ce urma? Mâna îmi tremura puțin. Mi-am ridicat privirea spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
te cheamă și unde lucrezi, dar m-am gândit că e prea târziu să te sun. — Știi, a fost cât pe-aci să nu vin la petrecere în noaptea aceea și, când te-am văzut acolo, vorbind cu tipul ăla musculos, atunci am simțit că există un Dumnezeu. Să te văd, a fost ca și cum... m-ar fi lovit cineva cu leuca. Arăta de parcă era gata să dea la boboci. Nu vreau să te sperii, Anna, dar n-am mai simțit așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
tresărit. I-a aruncat o privire celui care vorbise. Îi era greu să vadă cum arăta persoana în cauză, fiindcă omul avea capul plasat între ea și soarele care apunea. Totuși, Alice a reușit să distingă niște umeri lați și musculoși, un păr întunecat, destul de lung și de sălbăticit și un zâmbet larg, cu niște dinți foarte albi. Când tipul și-a mișcat capul, lumina soarelui a căzut asupra lui dintr-un alt unghi. Revelând un chip ca desprins dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
foarte eficiente în reducerea durerii... Nu mai spune! a zis Laura pe un ton evident neîncrezător. Lotti s-a uitat la ceas. — Mai avem cincisprezece minute, a anunțat ea zâmbind din nou larg. Apoi și-a ridicat în sus brațele musculoase. —E rândul vostru. Acesta este momentul în care facem schimb de idei. Hugo a înțepenit. Chestia asta suna periculos. Ce fel de idei? a întrebat Amanda suspicioasă. —Griji, a zâmbit Lotti. Pe Hugo l-a trecut un fior. Griji? Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
invizibil în spatele lor. Hugo se îndoia că situația asta era doar un accident. — Deci. Felicitări. Jake și-a ridicat paharul supraîncărcat. —Mulțumesc. Felicitări și ție. —E fantastică, nu? Paternitatea? Jake a împuns aerul cu unul dintre brațele lui bronzate și musculoase. Hugo a clătinat din cap abia perceptibil, amintindu-și, cu un sentiment de disconfort, de cataclismica ultimă oră din cursul prenatal. —E cel mai grozav simțământ din lume, a adăugat Jake. Da. — Nimic nu se compară cu asta, nu? Vrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și a început să curețe locul. Alice era absorbită de această treabă când cineva din spatele ei a zis: Hei! cu un mârâit sugestiv, scos pe o voce joasă. Alice a tresărit când Jake i-a înconjurat talia cu brațele lui musculoase, pentru ca apoi să înceapă să urce cu mâinile ca să-i mângâie sânii. Când Jake i-a întors capul către el, Alice a încremenit. —Îmi pare rău, Jake. Nu prea am chef. — Cândva aveai chef tot timpul, i-a amintit el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și le plăcea foarte tare să transpire. Așa că aveau multe În comun. Dar dacă te Întâlneai cu ei pentru prima dată, ai fi putut crede, cum mi s-a Întâmplat și mie, că erau un cuplu destul de nepotrivit. Ea era musculoasă și Îndesată, cu fața rotundă și tenul roșcovan și o atitudine În același timp inteligentă și prietenoasă. El era lung, avea fața unghiulară, ceea ce-i dădea un aspect ușor răutăcios, iar ca atitudine era mai degrabă combativ și arogant. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
exemplu, faptul că nu putea fi constrâns sau cooptat. Dacă ceva sau cineva intra În conflict cu el, pur și simplu „Își vedea de drum“, cum Îi plăcea să spună. Era Înalt, cu șolduri Înguste, cu un piept și spate musculoase, fără păr, era blond și veșnic bronzat cum numai cei cu strămoși norvegieni pot fi. Wendy considera că ei doi sunt complementari. După părerea mea, Însă, contrariile nu sunt În mod necesar complementare. Ea era scundă și cu forme pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Dacă ar mai fi pus vreodată piciorul În Birmania, i l-ar fi tăiat. Wendy Îl admira Într-atât pe Phil ca mentor, Încât s-a culcat cu el, de suficiente ori cât să poată fi calificați drept iubiți. Trupurile musculoase, a hotărât ea, nu mai prezentau importanță. Era inteligent și lucid, iar asta era o formă de seducție În sine. Îi plăcea că Phil Își făcea griji că ea nu ținea suficient de mult la el - exact opusul situației În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
în spatele cărnii, împachetate frumos printre pungile de apă și sânge ale organismului. Nimeni nu putea pătrunde acolo. În schimb, buzunarele interioare se despachetaseră, revărsând inimă și rinichi, vezică și splină, ficat și intestine, adică întreaga grozăvie de organe ude și musculoase, afară, la lumina zilei. Asta era tot ce ofeream oamenilor din jur: un abator ambulant. Puteau să se servească. Vorbeam cu ei, ne strângeam mâinile, făceam sex, ne priveam în ochi; habar n-aveau unde mă aflam. În realitate, viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nici pe străzi, nici în casa nu știu cărui prieten dornic să-și prezinte melcul tuturor celor interesați. Mă instalasem confortabil în fotoliul din sufragerie și, frunzărind Pif-ul din săptămâna respectivă, am dat peste un personaj nou, desenat în alb-negru: un indian musculos, cu pletele șiroind pe omoplați. Tipul vibra de masculinitate, totul pe el arăta viril și încordat, așa cum îi stă bine unui războinic: mușchii rotunzi, proeminenți; sprâncenele încruntate; forma puternică a pulpelor; degetele groase și lungi, strângând energic hățurile calului. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un abis. Era o lumină. Ușa se deschise lăsând să intre o pală de vânt Înghețat. Cele două femei nu se ridicară de lângă rănit. Erina continuă să curețe rănile, Încercând să-și stăpânească plânsul. Acela nu putea fi trupul puternic, musculos, al căpitanului Oană. Era trupul altcuiva, al unui sărman Înfometat și chinuit, În care viața abia dacă mai pâlpâia. Jovanka se Întoarse și Îl văzu pe Mihajlo, uriaș și bărbos, cu blana de pe umeri plină de zăpadă și cu pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
sînt un prost! Un tip crescut prin bîlciuri, trăit la marginea orașelor, un vîntură lume!, n-o să fiu niciodată în stare să donez o sută de mii unui club de divizia B, ca să privesc extaziat cum joacă prost niște hahalere musculoase. M-a tîrît după ea, să-l întărîte pe ăla, s-o vrea din nou, foarte mișto Grig ăsta, îl știu, mi l-a prezentat, un mascul sictirit, americanizat, cu blugi bătuți în ținte, strînși pe corp, anume croiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de atâția ani, sau exista doar pentru câteva clipe În visele acelea confuze și atât de repede stinse. Privi nesigură revistele Îngrămădite pe scaun. Pe coperta lucioasă a revistei Men’s Health era fotografia unui spate masculin, gol, lucios și musculos, căruia Antonio Îi semănase cândva și se amăgea cu gândul că Încă Îi mai semăna. Antonio le dădu la o parte pentru a-i face loc. Părea stăpân pe sine. Poate, așa cum Îi propuseseră judecătorul și asistentul social, Începuse Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și ea se mirase. Sarah locuia În spatele Universității. Împărțea chiria unui apartament cu o altă fată din străinătate, pe care el Însă nu o văzuse. Făcuseră sex În tăcere, căci colocatara urmărea Maurizio Costanzo show În sufragerie. Fata era atletică, musculoasă, spontană. O făcuseră de două ori, și Își amintea cu plăcere. Rămâi să dormi? Îl Întrebase ea după aceea. El răspunsese că nu. Îmbrăcându-se să plece, o auzi pe fată spunându-i cu o sinceritate care Îl cutremură: mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
oboseala și durerea - care Îi picurau din pori pe prosop și pe scândurile pardoselei. Ar fi rămas ore În șir acolo Înăuntru, poate până și-ar fi pierdut cunoștința, poate pentru totdeauna. Dar când ușa se deschise și două fâțe musculoase, goale ca niște viermi, veniră să se Întindă pe bănci, sporovăind, se Întrebă cu cine erau rude și cum Își făcuseră rost de permisul de intrare, și ieși grăbit afară. Rămase sub dușul rece până când Începu să tremure. Apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
O pereche de stele lucioase căzute de cine știe unde formau o ghirlandă ciudată pe haina lui. Luase de pe o tavă un pahar ce conținea un lichid roz-aprins, și rotea o umbreluță de hârtie Între buze. Era singurul bărbat din salon - Înalt, musculos și bronzat Între toate acele doamne pline de bijuterii. Doamnele Îl priveau, iar În timp ce dezbăteau problema ce hotel era mai bun, San Pitro din Positano sau Timeo din Taormina, sau Villa Serbelloni de pe lacul Como - iar părerile nu coincideau deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]