193 matches
-
Maria, treci afară ca să ne facem exercițiile de antiaeriană pe tine"? - Nu mă strigă, piui deznădăjduită fătoaca. Nu mai mă strigă nici unul... Care cum strigă, cum împietrește... Ocna de taximetrist îi mai plantă trei degete sub betelia înflorată a fustei. Mustăci hâtru. Capitolul 4 STRADA PERONE de gloate, Balta Icoanei, destul de adâncă, odinioară să înece între subțiorile ei și cal și călăreț. Taman din acest binecuvântat gârlici izvorâse odinioară și măduva Bucureștilor, gârlița numită Bucureștioara. Singura înjghebare de ape din lume
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu se gripă nici o clipă. Dimpotrivă, încordîndu-se, moara păru că se înhamă, din puterea și cutezanța și mai multor centre senzuale, la frecarea celei mai uriașe și de nestăpânit căni de NESS care existase vreodată pe lume și deasupra căreia, mustăcind, has-Satan, în norișorul lui, se legăna precum o linguriță cu frișcă. Pe la 1 și 15 din noapte, prin albia acelorași nesfârșite coridoare, Marele Amăgitor al lumii se strecură înapoi în coșconeața sa. Miorlăind și chemîndu-și pe nume fiecare unghie de la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
timpul, una dintre urechi. Pe fotoliul din față, înfășat într-o husă păr de cămilă, se ghemui Fisente, nepotul preferat al lui Sucu Marcel, un lungan arătos și viclean de-și trăgea chiar și singur clapa, dacă nu avea cui, mustăcind sub pletele lungi, blonde și mutra de fecioară, de se gheruiau puștoaicele după el. Nu puteai să-l scapi din ochi pe Fisente, că, în timpul în care tu ți-ai fi aprins o țigară, el dădea deja foc la o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
capotului. Cred c-o să-l adopt. E mult prea mare pentru tine. A, cafea. Fără lapte? — În această casă, zise Sally, mestecând vocalele complicate cu aplomb, dacă vrei ceva, trebuie să vii cu el de acasă. Nu neapărat, zise Hugo, mustăcind către mine. Mulțam, Sal. A băut puțin din cafea. Eu am dat gata un pain au chocolat și am respirat adânc. — Cred ca aceasta este o idee foarte bună, zise Sally. Tu și cu Hugo. Amândoi sunteți foarte enervanți așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe al lui în marele nostru pat dublu. Ce bărbat atrăgător și încrezător era pe-atunci- sau măcar așa credeam eu. În ceea ce mă privește, luam totul de bun - mereu. Rostul ochelarilor de citit cu jumătate de lentilă, am continuat eu mustăcind, e să nu-i mai dai jos, nu să îi împingi pe creștetul capului atunci când nu te folosești de ei. Trebuie să te uiți pe deasupra lor. Arăți ca un urs koala speriat când îi dai așa în sus, bleguțule. —Prostii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
la cules căpșuni în Spania. Toți tinerii care vor să se căsătorească cred că au dat de fata moșului. Foarte mulți tineri scriu poezii. Deși par oameni serioși. Și imbecilii cred că sunt în slujba unei utopii. Sub masca bufonului mustăcește cinismul. Când afară plouă cu găleata, se adună multă lume în sălile de expoziții. Iluziile ne mai cenzurează cât de cât disperarea. Parâmele te sprijină. Dar îți interzic zborul. Speranța poate învinge orice Goliat. Ideea de paradis terestru nu mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Că nimeni nu este ca el, pe pământ, bărbat fără prihană și drept, temându-se de Dumnezeu și ferindu-se de ce e rău». Satan, cică l-ar fi privit un pic mai într-o dungă pe Domnul și a zis mustăcind: «Așa este. Dar numai întinde mâna ta și atinge-te de câte are și vezi dacă o să te mai blagoslovească!»” (Iov, I, 6—9, 11). Dumnezeu, cred că oricum, a simțit un ghimpe în inima sa curat dumnezeiască și cuprins
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
maică-sa, care a ținut să-i zică judecătoarei că eu nici măcar nu am „consumat” căsătoria. Eu cu Sabina stăteam mai la o parte, șușoteam, chicoteam când ne aduceam aminte de ceva hazliu. Judecătoarea, o roșcată provocatoare, ne-a privit mustăcind: ei, doamnă, poate trebuia să-i faceți o salată de țelină. Oricum, după cum îi văd eu, în curând se vor împăca. Am ieșit de la Judecătoria Sectorului 3 ca cei mai buni prieteni. Le-am dat martorilor pe care-i luasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
numai rostind numele ființei iubite. Și la sfârșit, bătrânii fac la fel: Lenore... Între astea două, trupul material e un semn foarte, foarte mic, aproape invizibil. Vă mulțumesc, părinte, spune Aurora Martinescu și se ridică din jilțul cam tare. Părintele mustăcește. ─ Te grăbești? Du-te la pictorul ăsta al nostru care ține isonul la strană. Te-o ajuta el cumva. Mergi în pace. Aurora Martinescu se închină, sărută dreapta bătrânului și iese. Și părintele rămâne singur. Cei doi Mihai știau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
privind amuzată, când la unul când la altul, doar-doar a ghici despre ce ar putea fi vorba... Nici pomeneală însă. Cei doi se priveau complice, gata să izbucnească din nou în râs. Gruia aștepta încuviințarea lui taică-său, dar acesta mustăcea a râde doar. Știi matale la ce mă tot gândesc eu de o bucată de vreme? De unde să știu, dragul mamei? Chiar! De unde să știi, dacă nu ți-am povestit? Toaibă îi făcea semne ascunse lui Gruia, să lungească vorba
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Doamne-ajută! Ca la comandă, țoiurile s-au deșertat în gâtlejurile arse de sete ale cărăușilor. Doar Pâcu a rămas mai în urmă, fiindcă țoiul lui era dublu... Cum vi se pare primul rachiu băut ca cărăuși? a întrebat moș Dumitru mustăcind a râde. Alecu și Gheorghe au privit unul la altul și au rămas cu vorbele pe buze, înroșindu-se ca două fete mari... Măi flăcăi! Voi nu aveți călcătură de cărăuși, ci mai degrabă de muieri. Eu vă întreb cum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
era scris "scutiți de masă!". Ieșit victorios de la tovul binevoitor, Vancea, zis și nea Jenel, i-a spus însoțitorului: Vă cutii de mată, mă, amărîtilor! Dă ti tu o drozdie!... Și la o drojdie, Vancea i-a spus lui Ovidiu, mustăcind: Bă, tap batrîn, ai oservat ti tu că techetara lui Taburel îmi fătea cute?... Directori defecți Obișnuit cu idealul Alecsandri, Kogălniceanu, Negruzzi, sau Sadoveanu, Zaharia Stancu, Ilie Grămadă, Liviu Ciulei, Beligan, Giurchescu, mai încoa' Boroghină, Cornișteanu, Chiriac, ei bine, acu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
un pahar, dansam și, mai ales, seminarizam eficient teme teatrale. Mi-e dor de vremurile acelea! Să trec însă la subiect. Într-una din zile, mă duc la facultate, să repet. Dau să intru-n clasă, dar unul dintre învățăcei, mustăcind, mă avertizează să nu intru. După ce stau pe gînduri vreo 5 secunde, îl întreb: "De ce?". E cineva obosit, acolo!" Curios, intru: pe canapeaua din sală, prăvălit într-o poziție post-bahică, discipolul meu preferat, Claudiu, sforăia suportabil. Aflu că fusese ziua
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
răcnește ca Achil la Troia, făcîndu-l să dârdâie cu scutecul urinat în mână, dar care e fiu de zână, ocrotit și salutat de elemente: Când pătrunzi în parc, și-aprind Trandafiri agățători Vârfurile chiparoșii, De sub streșini cern petale. Taie - avuzul mustăcind Iar când dormi pe perne-n prag,Șiruri peștișorii roșii. Ca-ntr-un basm cu zâne line, Când prin chioșc visând cobori, Fire de păianjen trag Peste visurile tale Plasă scumpă peste tine. Proza lui Bucuța e dioramatică, plină de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nu știu ce piață de capital În formare, cu risc crescut. — Ei bine, eu nu vreau să-l pun În cine știe ce obligațiuni prăfuite de la nu știu ce bancă de pe vremea lu’ mama-mare, unde să nu aducă nici un profit! i-o Întorc. — Remiză. Începe să mustăcească ușor. — Și... ce le recomandă Supernanny unor părinți care Înțeleg total diferit ideea de investiții pe termen lung? — Nu sînt sigură că a atins subiectul ăsta, mă văd nevoită să recunosc. Apoi mă izbește din senin o idee. — Știu. O să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Poți să i-l dai lui Jess... Luke tace subit. CÎnd o fi. CÎnd te mai vezi cu ea. Ia stai așa. Felul mult prea detașat În care a spus asta... — Luke, și tu știi, nu? exclam. — Ce să știu? mustăcește dubios cînd Își ridică servieta. — Știi ce vreau să spun! Despre... știi tu! N-am nici cea mai mică idee la ce te referi. Luke pare că se abține cu greu să nu izbucnească În rîs. — Apropo, Becky, În altă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pic de timp cu Becky? — Eu da! spune Suze, de parcă e În joc potul cel mare. Toată lumea se Întoarce spre ea și Suze se colorează vizibil. — Scuze, murmură. — Prima dată cînd am văzut-o pe Becky Bloomwood... Luke se oprește, mustăcind ușor. Tocmai Îl Întreba pe un tip de la departamentul de marketing al unei bănci de ce nu fac și cecuri cu coperte În alte culori. — Vezi? Venetia gesticulează impacientă din mînă, Însa Luke nici măcar nu clipește. — Anul următor, banca respectivă a
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
lipsea acum. Scrisori de la Kenneth, prin care să se plîngă de mine. — Mă urăște! zic defensivă. Nu e vina mea. Eu nu i-am zis decît că are o viziune foarte rigidă... — Nu e vorba despre asta, Începe Luke să mustăcească. Becky... se pare că m-ai bătut. — Poftim? zic uluită. — Una dintre investițiile tale a prins surprinzător de tare. Sincer să fiu, mi-e ușor milă de Kenneth, nu știu cum face față veștii. Știam eu. Știam eu c-o să cîștig. — Ce
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]