192 matches
-
partea estetică“. Nu-l contrazic (În totalitate), dar reacția lui m-a pus pe gânduri: de ce mă fascinează căpitanul Jean Luc Picard acum, așa cum, În copilărie, mă ținea ore Întregi lipit Între pagini căpitanul James Cook? De ce domnul regizor a mustăcit un rânjet, alăturându-I, Înainte de a trânti combinația letală spre moaca-mi, de remarca „hai, bă, omule, mă dezamăgești...“? Singura explicație cât de cât rațională la care am ajuns e legată de atmosfera Începutului de an. An electoral, cu mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
a onorat multă lume cu prezența - profesori de la jurnalistica timișoreană, studenți și scriitori (Viorel Marineasa, Marcel Tolcea, Lucian Ionică, Daniel Vighi, Daniela Rațiu, Lavinia Bălulescu...). Dar și un oaspete-surpriză: Cătălin Dorian Florescu, „dosit“ până în seară de Robert Șerban, care a mustăcit toată ziua, gândindu-se la ce surpriză ne va face! Cetățeanul elvețian cu mare dor de Banat se bucură deja de succesul Zairei în germană și așteaptă să îi apară în august, la Polirom, Maseurul orb. Și ne aștepta și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
după asemănarea și voința sa. Ca și noi oamenii au și e le dreptul la viață. Numi atunci când le va fi bine lor, anim alelor dar și plantelor, ne va fi bine și nouă cuvântătorilor, filozofa el, uneori, mai mult mustăcind. Adică, atunci când omul va avea în grijă tot ce ea ce este în jurul nostru, plante, viețuitoare, aerul, apa, lumina, ne vom simți și noi oamenii că trăim omenește, susținea el, deși nu era dus prea des la biserică și nici
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
seară. Cand ajungea În dreptul mulțimii Îl auzeam pe tata Îndemnându-i: Ei, hai, deșteaptă-te... române! Și ridică pălăria salutându-și consătenii care nu erau atenți la sensul vorbelor ci la ceea ce purta atelajul care venea de la... arăt. Iar tata mustăcea necomentând nimic nici cu noi, cei din vârful Încărcăturii. Altfel, se vede, se Întâmplau lucrurile În cazul familiei Gh. Tăcu din Burdusaci, care avea temelii clădite În timp, afirmata prin dârzenie și opoziție. El a rezistat timpului și nu a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a atras atenția în mod repetat?’’ Fostul sportiv stă nemișcat și destul de nepăsător în fața tornadei iscate ca din senin. Îl privea de sus la propriu și la figurat, cu brațele încrucișate la piept. Zâmbește cu subînțeles numai de el știut, mustăcește ironic, ochii îi scânteie de ciudă dar și de jenă față de toți ce-i care îl privesc. Doctorul e din ce în ce mai tensionat dar reușește să-și stăpânească pornirile. Mă amuză să văd un așa spectacol. De multe ori i-am reproșat
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
care pusese la cale, în mod sumar, toate cestiunile mari. După ce și-a sfârșit cuvântarea, Mihail Kogălniceanu a venit repede la tribuna presei - care în vechiul local al Camerei era la nivelul incintei. Kogălniceanu erea furios și, după obiceiul său, mustăcea enervat. — Ăsta nu a fost discurs demn de un tânăr. A fost un discurs slugarnic. N-ați văzut: după fiecare period se întorcea către primul ministru ca să-i cerșească aprobarea?!... Constantin Arion, tânăr nou intrat în Cameră și el, erea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
care una vorbeau și alta fumau. Tămâiau scriitorul cu lansarea, dar gândul..., ei bine, gândul lor era la cârnații mei. Stăteam de vorbă cu câte unul și-l vedeam cum la un moment dat pierdea firul discuției și începea să mustăcească. Carne, părea să zică. Sau așa credeam eu. Că vrea să-mi șutească alimentația pe săptămâna în curs. Suplimentul caloric. Că poftește, nemernicul. Mirosea a măcelărie la lansarea aia. Și, cum scriitorul român are o alimentație precară, vă dați seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
O ține în podul palmei, o răsucește, o îndoaie, o aruncă și iarăși o prinde. Pentru o clipă, Marele Prozator părea fascinat, dus. Nu puteai ști precis care era ocupațiunea sa mintală. Dar, după această perioadă de reflecție, începe să mustăcească, să mârâie și să cârtească. Deocamdată numai onomatopeic. Dar sugestiv. Expresiv. Și când ceilalți erau mai nedumeriți, neștiind cu ce i-au greșit, izbucnește: „Mă, ai dracu’! Orice ar face ăștia doi, doar să nu muncească!“. Acum R.T. trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
odihnesc doi porumbei roz dolofani. O, Doamne. Îmi abțin cu greu chichotul care mă încearcă. E prea de tot. Oare astea sunt micile amănunte suplimentare de care mi-a vorbit Robyn? Mă uit la Luke și văd că și el mustăcește amuzat. — Cum ți se pare pădurea? îl întreb cu însuflețire. E cool, nu-i așa? Mestecenii ne-au fost expediați par avion tocmai din Elveția. — Pe bune? zice Luke. Și porumbeii de unde ni i-au expediat? Se uită cu atenție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ori? Șase petreceri... — Șase rochii... se bagă și Luke. — Șase torturi... Știți ceva, ia mai terminați! zic ofuscată. Știți bine că n-am făcut-o intenționat. Pur și simplu... așa s-a întâmplat. — Așa s-a întâmplat, mă îngână Danny mustăcind. Becky, cu noi nu trebuie să te prefaci. Ai vrut să porți două rochii. N-ai de ce să te rușinezi... — Danny, vorbesc la telefon! Mă uit pe geam. OK, Suze, cred că suntem la zece minute de voi. — Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de încântare. Vai, Luke, o să fie atât de frumos! Asta-i unica noastră șansă de a avea un an sută la sută numai al nostru. Un al al simplității. Numai noi. Și nimic altceva! Se lasă tăcerea. Luke mă privește mustăcind. — Și motivul pentru care luăm cu noi două valize complet goale este acela că... — Păi, nu se știe niciodată, îi explic. S-ar putea să mai dăm peste câte ceva care să ne placă în drumul nostru. Turiștii trebuie să sprijine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-și sacrifice tihna chilioarelor, că jertfa lor bine va fi primită în Ceruri. Doamne, spune Ștefan cu nostalgie, să dormi în fânul cosit!... Cu țârâit de greier la ureche!... Și ce miroznă de busuioc și sulfină!... Îi surprinde pe boieri mustăcind, dându-și coate pe-nfundate. Îi amenință cu degetul și, cu un zâmbet șăgalnic, îi ceartă: Afurisiților! Numai la blăstămății vă stă gândul! Eu... eu mă gândeam la greieri... Boierii izbucnesc în râs și Ștefan le ține isonul. Râdem noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
degrabă literare... Din păcate pentru Liiceanu, canonizatorul nostru nu e numai megaloman, ci și ranchiunos. O spun din proprie experiență. Cotidianul, 6-7 aprilie 2002 Academia Franceză Îl simt imediat când nu e în apele lui... Zace într-un colț și mustăcește. — Ce ai? Nu răspunde. Spune, domnule, ce ai! Ți s-au înecat corăbiile? N-am nimic, ce să am! Știu că dacă insist, până la urmă tot îmi spune. De altfel bănuiam eu că e enervat de tabletele pe care le
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
răcnește ca Achil la Troia, făcîndu-l să dârdâie cu scutecul urinat în mână, dar care e fiu de zână, ocrotit și salutat de elemente: Când pătrunzi în parc, și-aprind Trandafiri agățători Vârfurile chiparoșii, De sub streșini cern petale. Taie - avuzul mustăcind Iar când dormi pe perne-n prag,Șiruri peștișorii roșii. Ca-ntr-un basm cu zâne line, Când prin chioșc visând cobori, Fire de păianjen trag Peste visurile tale Plasă scumpă peste tine. Proza lui Bucuța e dioramatică, plină de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
scurt de mașinuță - sper, pentru el, nu cu cine știe ce pierderi. Noua cucerire a industriei naționale de automobile dispăru curând de pe șosele, din motive pe care nu le voi cunoaște niciodată - și, cred, nimeni, de asemenea. Asta pe când Pobede astmatice mai mustăceau pe drumuri de țară cărând legume, bravul Trabant înfrunta cu succes defileurile Carpaților, neobositul Fiat 850 dădea semne de imortalitate - iar pe strada Ernest Broșteanu străluceau ca noi, într-o grădină, două străvechi limuzine americane, în stare de funcționare. Pe
LĂSTUN, LOGAN, LAMBORGHINI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12553_a_13878]
-
pentru o clipă, mi-a fost teamă că n-o s-o pot urni. Abia ce gândul s-a întrupat în minte că ușa s-a și deschis cu zgomotul metalic binecunoscut. - Domnule Chivu, dar ce punctual sunteți? îmi spuse diavolul mustăcind și mișcând jucăuș din coadă. - Dar de unde știați că o să vin? - Ha! Ha! Sunteți spiritual. - Câteodată... Mă gândeam însă că degeaba o fi iadul o bibliotecă, dacă nu coborâm în el ca niște copii! am adăugat eu dintr-o suflare
Rafturile cu nostalgie ale Bibliotecii iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12542_a_13867]
-
la prima vedere pentru că a venit la pachet cu proprietarul. Când și-a scos prima oara pen-ul ca să-și facă insulină (luase niște ciuperci la cuptor dar voia să mă impresioneze) am facut ochii mari, ca cepele, și el a mustăcit mulțumit...” Am cucerit-o” și-a zis în gând. Eu mă întrebam dacă nu-l doare și chiar l-am intrebat iar el a mimat o grimasa în timp ce acul intra în burtă. Actor. După cinci zile acceptăm cererea lui în
Dana Nălbaru: Viața lângă Dragoș Bucur, bolnav de diabet () [Corola-website/Journalistic/104587_a_105879]