271 matches
-
fi permis. Tot pe Mirela cădea măgăreața. Ea era și de plimbăreală, și de chefuială, și de tăvăleală... Ce i s-a părut lui într-o seară că i-ar face ochi dulci unui tip. Unul brunețel și țânțăros, cu mustăcioară, la vreo douăzeci și cinci de ani, pe care nu-l știau nici măcar din vedere, nici ea și nici Velicu, cine știe ce prieten de-al prietenilor colonelului, ca atâția alții care se frecau pe acolo... I s-a năzărit prostului și smintitului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
irezistibili. Au început să ni se pară niște zei - bieții telegrafiști. Ce mic eram eu! Eu nu isprăvisem gimnaziul, și ei, pe lângă 4 clase de gimnaziu, mai aveau și un an de școală telegrafică-ba și joben și haine bune-și mustăcioare. Dar nici ei nu se gândeau la Estella, nici ea la ei. Eu mă temeam de viitor! Dar un lucru aproape extraordinar s-a întîmplat, nu din gelozie, ci dintr-un fel de invidie... Ba nu, aproape din nimic. Estella
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
parte a șoselei Păcurari, locuia întro căsuță joasă și primitoare cumătrul Aurel și coana Paulina, așa i-am apucat pe părinții mei spunându-le, așa vi-i prezint și eu. Nenea Aurel era un bărbat înalt, frumos, blond, cu o mustăcioară tăiată scurt și cu fața numai zâmbet, venit cândva din prin partea Munteniei și aciuat pe la noi; ea, o femeie cocoșată, brunetă, uscățivă, iar la suflet pâinea lui Dumnezeu. Mai târziu, după ani, am aflat că el ar fi murit
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
din bloc și am vărsat apa pe niște mormane de cărămizi și mortar lăsat de constructori acum cincisprezece ani, când au terminat, dragă-doamne, blocul nostru de locuințe. La al treilea transport, am observat o „Salvare” și un doctor oacheș, cu mustăcioară și cu un „Kent” înfipt în colțul gurii, care mă urmărea cu ochii chiar de la prima vărsare, m-a întrebat de adresa mea și dacă-s acasă. Pe moment, n-am înțeles unde bate și i-am spus că-i
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
-ți piere vita ? Ochii copilului se făcură mari și tăcuți. Nu înțelegea. între timp, de la alte vite, se apropie un băiat subțirel și nalt, cu opinci late de gumă. Avea o față mică, delicată, de fată, cu spumă neagră de mustăcioară și ochi limpezi, prostuți. - Tu de-a cui ești, măi ? Băiatul vorbi gros : - De-a lui Dumitru Ciursă. - Ia trage o fugă până la Costan și adă două căldări. Să-ți deie și-un țol, că-i piere vita copchilului istuia
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pe buza superioară. Se duse la mama și Îi făcu și ei același lucru. Treizeci de secunde mai târziu, ceara era Întărită. ― Am o surpriză pentru tine, spuse Tessie. ― Ce? am Întrebat chiar când Helga trăgea ceara. Eram sigură că mustăcioara mea pufoasă dispăruse. Cu tot cu buza de sus. ― Fratele tău vine acasă de Crăciun. Aveam ochii În lacrimi. Am clipit și n-am spus nimic, uluită pe moment. Helga se Întoarse spre mama. ― Ce mai surpriză! am spus eu. ― Vine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mâna cu brunetul și-i spune: „La mulți ani, băi, de ziua ta!“. La care brunetul cu simțul umorului se miră. „Păi, ce? Nu-i ziua ta? E ziua ta internațională, băi! Tocmai i-am văzut pe confrații tăi cu mustăcioară pana-corbului și pe surorile tale cu fuste largi. Defilează pe-afară. Fugi, poate-i prinzi.“ Râsete, hăhăieli. Ironie acidă, fără doar și poate. Ce poate fi mai umilitor decât să sugerezi, într-un mod atât de subtil, că amicul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
împreună cu alte lucruri. Mi-am strâns tot părul sub ea. Mi-am legat la gât o fundiță de pânză verde, în chip de papion, și cu un cărbune găsit pe jos am rugat-o pe Ada să-mi facă o mustăcioară. Până la urmă, Ada a rupt cărbunele-n două, i-a dat jumătate soră-sii și amândouă mi-au trasat, simetric și simultan, două jumătăți arcuite de mustață de toată frumusețea. Mai mult n-aveam ce să fac. Pe Ester o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la Televiziune și am luat locul întâi pe țară la Dialog la distanță. Prezentatori erau Ion Mustață, Vasile Tomazian și Mircea Crișan. Am fost și călușar. Sigla noastră pe Căminul Cultural este formată din niște călușari care sar. Profesorul Ion Mustăcioară, cel care era sufletul Călușarilor, a murit de inimă. Am fost filmat de Rusalii de Horia Alexandrescu la Poiana lui Iocan. Să vedem cine va mai face dansuri după profesorul pierdut... Eu am patru băieți. Nu știe niciunul Călușul... Cel
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Papa și nenea Jorj se cunoșteau amândoi, se stimau reciproc, dar totuși, înțelegi, nu se cuvenea s-o afișeze... Da, Papa este domnul care citește lângă gheridon, sigur că-i semăn, iar celălalt, mai tânăr, cu pălărie de pai și mustăcioară blondă, este Titi Ialomițeanu... Bun prieten de familie și cunoscut de la Buzău, orașul lui Muti, bunicii mei și părinții acestui domn se frecventau la Buzău. Bunicii mei au murit amândoi într-un groaznic accident de tren. A fost, de fapt
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
uită și ea la el: ce fericit era vărul Juan, cu pectoralii plesnind sub cămașa de mătase, cu pîntecul umflat pe care Încerca să-l ascundă cu ajutorul croitorului, cu mîna vîrÎtă Între nasturii de la haină, Într-un gest insuportabil, cu mustăcioara dreaptă umbrindu-i buza de sus cum văzuse el În tinerețe În cine știe ce cabaret (n-o să uite niciodată clipa cînd Santiago, soțul ei, a spus că era distanța cea mai scurtă Între obrajii lui bucălați), părul lins cum poartă magnații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îndată În vorbă, bineînțeles călcînd În străchini. „Tradu-mi și mie, tradu-mi și mie“, Îi cerea nervos bărbatul ei, umflîndu-și pieptul. Amîndoi voiau să stea de vorbă cu părintele Brown. Susan se uita la mustața lui Juan și la mustăcioara Susanei gîndindu-se că probabil era ora unsprezece dimineața sau chiar mai mult și că nu avea nici un Întăritor, trebui să-și Închipuie că era la clubul de golf ca să nu leșine de slăbiciune. Și ce accent avea preotul! La fel de Îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mestece În oala ei ca o căldare și poate de aceea becul face să se Întunece plescăiturile cu o clipă mai Înainte decît cere ritmul și umezeala căsuței Îi pătrunde pînă la oase. S-a lăsat noaptea În Florida și mustăcioara lui Carlos s-a prefăcut Într-un smoc de firicele muiate În ceai tocmai În clipa cînd Julius se uita spre el, dar n-a mai apucat să-l vadă, fiindcă ceva negru s-a ivit În dreapta lui: părul răsfirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ora mesei, Carlos mînca Încîntat fiindcă acum avea pe cine lua peste picior o bucată de vreme și, dacă nu-i convenea stîrpiturii, era În stare să-l și atingă, iar Abraham gătea Încîntat, fiindcă șoferul, negru și fercheș, cu mustăcioara Întotdeauna aranjată, era ispita Întruchipată. Arminda nu-și dădea seama de amănuntele astea. Se completau golurile prin angajarea unor noi servitori, dar ea nu mai prindea nuanțele cu care se Îmbogățea viața din noul palat. Prezența lui Julius, de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
casă și prin urmare avea aceleași drepturi și obligații. Carlos era Încîntat de venirea Țanțoșei. Ea Îi spunea don Carlos și cînd stătea la masă avea grijă să controleze ca mîncarea să fie la fel cu a stăpînilor. Șoferul cu mustăcioară se uita la ea zîmbind cu subînțeles, scobindu-se În dinți cu nelipsita scobitoare pe care pe urmă o punea după ureche pentru cină. Daniel pregătea fructiera și vasele de spălat pe mîini și Celso le ducea stăpînilor primele platouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trebuia s-o lase să se odihnească. Susan Încuviință din cap și Țanțoșa sfîșie vălul de frică ce-i acoperea pe toți, izbucnind În hohote și plînsul ei Îi molipsi pe ceilalți. Celso plîngea și el și Carlos Își mușca mustăcioara ca să nu-i dea lacrimile. „Trebuie să-i anunțam pe Universo și pe Daniel“, spuse Susan și Carlos se apropie, mă duc, doamnă, Își puse chipiul, apoi și-l scoase repede, Îl podidi plînsul În timp ce se depărta În fugă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la vreme magistrul potrivit la... Geografie: Victor Tufescu ! Dați-mi voie... Nu-l mai văzusem demult pe domnu’ Trandafir... Îmi închipuiam că e pensionar, că trebuie să fi îmbătrânit. Eu îl vedeam însă tot ca odinioară, nalt, bine legat, cu mustăcioara neagră pe care și-o tundea totdeauna scurt, zâmbind cu bunătate, încruntându-se câteodată, insuflându-ne un respect nemărginit... O vorbă de duh chinezească spune cam așa: Dă-i unui om un pește și-i vei potoli foamea o zi
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
bogat, care-mi stătea ridicat drept În sus pe cap, ca În reclamele la creioanele Presbitero. Modelele pe care mi le ofereau cinematograful, publicitatea, plimbarea de duminică după slujbă erau niște băiețandri cu sacou la două rânduri, cu umeri largi, mustăcioară și păr pomădat și lipit de țeastă, lucios. În epocă, pieptănătura pe spate se numea, În popor, mascagna. Voiam și eu mascagna. Cumpăram de la piața târgului, lunea, pentru niște sume derizorii față de situația bursei de valori, dar imense pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În ea”. Ne convocă din nou după câteva zile. Avea la el În birou, Îi spuse lui Belbo, un vizitator pe care dorea să-l cunoaștem. Am intrat. Garamond se Întreținea cu un domn gras, cu față de tapir, cu două mustăcioare blonde sub un nas mare, animalic, și fără bărbie. Mi se părea că-l cunosc, apoi Îmi amintii, era profesorul Bramanti pe care-l ascultasem la Rio, referendarul, sau ce-o fi fost el, al acelui ordin rozacrucean. „Profesorul Bramanti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că ești În misiune cu brigada antidrog. Știu prea bine ce face puțoiu paici. Se ține după bucățica blondă, aia face. — Acolo mă duc. Am trecut numai să vă zic bună dimineața, zâmbește el și pleacă. Lennox și-a dichisit mustăcioara, dar a sărit calul. Acum arată ca un rahat de poponar. Strâng din buze În direcția curului bucățicii blonde, perfect Împodobit ca un cadou cum e el În fusta aia strâmtă, dar gestul, destinat complicității tovărășești a lui Ray, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
singurul ofițer activ printre cei de față, căzu ca un duș rece, reamintindu-le brusc că sunt pe front. Toate privirile se întoarseră spre Varga și în toate lucea o întrebare... Privirile acestea mulțumiră orgoliul huzarului brun, tânăr, frumos, cu mustăcioara tunsă și cu înfățișarea încăpățînată. Era nepotul profesorului de filozofie de la Budapesta și avea ambiția să fie socotit mare cunoscător de cai. Apostol îl întîlnise des în casa profesorului și, cu toate că i s-a părut gol și fudul, s-a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
va găsi calul doctorului și nu va putea pleca mai repede în sat. Când ajunse mai aproape, îl văzu Klapka și îi făcu semne cu mâna să se grăbească. In mijlocul artileriștilor se afla un ofițer român, oacheș, cu o mustăcioară neagră, mică, tunsă, cu capul gol și uniforma plină de noroi, iar mai departe, păzit de patru huzari înarmați, stăteau vreo șapte soldați, cu fețele strâmbe de groază, uitîndu-se năuc la grupul care cuprindea pe ofițerul lor. ― Bravo, bine că
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în singurătate. Puțini băgară de seamă. Fiul era la Paris pentru studiile sale de Drept. Când se întoarse pentru înmormântare, era un tinerel care cunoscuse viața capitalei, priceput în arta conversației, cu baston din lemn lustruit, guler impecabil și o mustăcioară subțire, pomădată à la Jaubert, ultima modă! Bătrânul îi comandă tâmplarului cel mai frumos sicriu, iar acesta lucră pentru singura dată în viața lui unul din palisandru și mahon înainte de a înșuruba pe coșciug mânere din aur. Din aur adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Lipiți de un zid, pe scaune, doi chitariști cu fețe de profesori universitari ciupesc corzile, în costume, cu ochelarii pe nas. Nici nu ne pătrundem bine de atmosferă, și de la una din mese se ridică „un fante cu ghiuluri și mustăcioară“ (corect, Robert), care începe să cânte înfocat. Nu înțelegem decât că din dragoste se poate muri oricând. Aplaudăm, aplaudă și ceilalți, apoi, de la altă masă, înaintează spre chitariști o doamnă coaptă, vopsită blond, cu pantaloni și sacou negru, care mie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
învățat: A. J. Greimas, Michel Foucault, Julia Kristeva, Alain Brassier, Wayne C. Booth, Igor Vitowski, Philipe Lejeune, A. Blaimberg și alții - tocmai, bat-o vina, perechea în jurul căreia se învârtea întreaga conversație: Zbignew și Malgorzata. Frumoși tineri! El, înalt, cu mustăcioară, bine legat, având pe chip una din acele expresiuni nobile ce trezesc considerațiune în rândurile sexului atent; ea, subțire, mlădioasă, cu obrajii rumeni unde se putea ghici sănătatea nației și cu un păr negru, bogat, în care câteva răzlețe fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]