1,082 matches
-
Angelo Mitchievici Cu ce se potrivește o după-amiază liniștită de iarnă fără zăpădă? Cu ce se potrivește o furtună iscată din senin? Pentru mine ele pot fi asezonate cu un film de Martin Scorsese mustind de violența insidioasă a durilor din mediile mafiote. Numai că de data aceasta, celebrul regizor de filme cu clanuri siciliene tînjind după spaghete preparate ca la mama acasă între două lichidări conștiincioase de conturi cu mult ketchup pe fața dușmanului
Băieţi buni, băieţi răi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9904_a_11229]
-
și cu totul nesfârșite ferestre similare mânjite de arhitectura urâțeniei triumfale, îmi treceam lăbuțele peste ochi ca o pisică și vedeam alte case, și vedeam străzi cu case neasemenea - ce crimă! - fiecare casă domnind ca o Regină peste grădinița sa mustind de copii și de liliac înflorit și era de parcă vedeam cum casa bunicii își deschide din nou porțile să locuiască în mine ca să o pot arăta copiilor mei... Unde mai ești tu, dragule Logofăt Nestor colț cu strada Cazărmii? După
Casa ucisă by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Journalistic/9940_a_11265]
-
somn îi cresc din trunchi, genunchiul îi calcă sufletul pe piept, în timp ce în pietre se nasc mări nemuritoare, din cerul românesc izvorăște un vin tăcut, roșu-galben aidoma păunilor. Aparent, materia e încă suverană. Ea se înfățișează doldora de factorii fecundității, mustind de lapte precum un burete: "Ugerul lunii pe canale mute / își lansează lapții recilor prunci somnambuli./ Coarnele de taur - burdufe îndesate / cu lapte smîntînos pentru copii, / gușa ciocîrliei, limpede de-o spinteci / vei da de pungi sonore de lapte cristalin
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
fiind reală, ducând la împlinire, nu la anihilare), același tip de strategie timbrală, același caracter recapitulativ al finalului. Deosebit aici: conductul sonor în genere mai compact, aceasta însă din pricina dominantei stilistice pop" (pag.29). Simfonia a 3-a, op.22, mustind de ambiție constructivă și energie creatoare, se dovedește a fi un proiect foarte clar: "la început o coborâre în infern, la sfârșit o tâșnire spre absolut, între ele valea durerilor și a întrebărilor, zbaterea sufletului omenesc" (pag.44). Simfonia a
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
mai frumos, mai elegant, mai civilizat -, aceea e cu siguranță Italia. Fie că vorbești de nordul hiperindustrializat, plesnind de prosperitate, de sudul mai sărac, dar de-un farmec unic, de țărmurile de-o frumusețe înmărmuritoare sau de partea ei centrală, mustind de istorie, Italia pare țara ideală pentru a trăi. Subliniez verbul, pentru că nicăieri în altă parte n-am avut senzația că trebuie să renunți la somn, la odihnă, la lene în favoarea unor exerciții de admirație. Există un bun gust seducător
Bella Italia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9093_a_10418]
-
două vagine laice), ca să fie mai mult soare... Ceea ce am trăit la Dolhasca, nu întotdeauna, dar măcar o dată la vreo trei luni (și nu din primii ani, ci după ce m-am asimilat peisajului, am intrat în metabolismul lui deluros, păduros, mustind de apele Siretului ce curgeau la o margine de rai, în dreptul Ocolului Silvic, unde se bea bere la sticlă și se haleau mici de către niște bărbați îmbrăcați ca la operetă, cu haine și pălăriuțe verzi), chiar o dată pe lună, ține
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
am mutat unul în altul. abur și sânge, febră și lingori de noi se desprind, lunecoși și subțiri, cu contur întrerupt, când în brațe ne luăm, două fuioare de fum împletim, care visează înaltul. un loc atât de cast timpul mustește ca putregaiul sub tălpi. din neatenție, noi alunecăm înspre partea abruptă. tu, fiule, stai drept! nu te grăbi! poteca ta, prelinsă în mireasmă de stei, tot urcă și încă mai urcă. din tine se rup și se-nnoadă în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
litere, devenind, dintr-un dublu narativ, un geamăn din carne și oase, răpit în copilărie de lângă ai săi și înrolat nu peste mult în crâncena Legiune Străină. Apocalipsa care încheie ciclul e, la rândul ei, una mai degrabă etimologică și mustind de amintiri poematice: per-sonajele se întâlnesc tulburător - remarca subtil Ioana Pârvulescu - laolaltă așa cum fac în Levantul urzitorii zaverei. Basmul cu sonorități folclorice al regăsirii celor doi frați nu e străin de Enciclopedia zmeilor. Iar - dacă abandonăm inteligent prejudecățile de gen
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
sobru, tehnic în abordarea problemelor legate de învățământ și de cultură), ba chiar și celebrii Virgil Ierunca și Monica Lovinescu (aristocratici, superiori, a căror retorică întotdeauna gravă impunea respect). Moderatorul emisiunii, Neculai Constantin Munteanu făcea însă toți banii. Introducerile sale mustind de umor la limita corozivului (și, uneori, dincolo de ea) smulgeau hohote de râs. Cinismul său dezlănțuit la adresa "geniului Carpaților" și a "savantei", sarcasmul fiecărei fraze rostite, discursul liber, la limita bancului, îl transformaseră pe Neculai Constantin Munteanu în exponentul gândirii
În labirint by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9537_a_10862]
-
ea/ las în spate ani buni de viață/ și ei se fac un râu cald pentru ea; îi arunc soarele uriaș de sub coaste și el se întunecă:// fiindcă/ pe întuneric ea poate mai bine să mă atace" . (p. 45) Chiar dacă mustește de viață, sau poate tocmai de aceea, poezia Marianei Codruț emană un preponderent sentiment de singurătate. În umbra spectacolului cotidian se consumă drama unui suflet tot mai însingurat și înnegurat. Cortina de fier de pe vremea războiului rece a fost înlocuită
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
romanul a fost elaborat în ultimii ani ai dictaturii ceaușiste, dar a fost desăvârșit stilistic în primii ani ai tranziției. Precizarea este importantă pentru că structural cartea aparține postmodernismului anilor '80 (în spirit textualist el este încărcat de referințe culturale, textul mustește de citate, aluzii, clin d'oeil-uri ce trimit cu gândul la autori și opere celebre, visul, fantasticul, absurdul și chiar nebunia sunt singurele în măsură să dea relief unor existențe plate și să spargă monotonia apăsătoare a cenușiului generalizat), chiar dacă
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
plină de candoare, de imaginație și armonii. Un cor de crisalide cântătoare care, o dată transformate în fluturi, și-au întins aripile și au zburat în căutarea nectarului altor flori. Încă din copilărie mi-au rămas întipărite în memorie acordurile cărnoase, mustind de armonice ale corului Mitropoliei de la Roman, condus de Părintele Teofănescu (un vestit pedalist ce avea capacitatea să-ți scurme timpanul cu gravele lui). Mai târziu m-am delectat cu sonoritățile angelice, cu sclipiri de ambră și cleștar ale Corului
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8172_a_9497]
-
literatură română, care se află în sistem de mai multă vreme, au avut surpriza să constate că perspectiva era întoarcerea (sic!) la vremuri apuse. Visul urât, coșmarul anilor ^90 din celălalt secol, când disciplina de învățământ Limba și literatura română mustea de comentarii prefabricate, se întorcea. Era previzibil că în urma acestei hotărâri noi a MEC vor apărea - iarăși - comentariile gata preparate, chiar digerate, măcar pe jumătate. La câteva zile, numai, după publicarea celor o sută de variante, a și apărut, prompt
Un pas înainte sau doi înapoi? by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9740_a_11065]
-
nicicum, CTP o face. Dacă vrea liste autentic bolșevice, scrise în stil România Mare, le găsește citind Cotidianul lui Nistorescu. La scurt timp după preluarea ziarului, Nistorescu a publicat abjecția intitulată Fripturiștii lui Traian Băsescu. Topul beneficiarilor. Un text imund, mustind de atacuri la persoană. Nu-mi amintesc să-l fi indignat pe CTP, pe motiv de procedură securist-bolșevică, deși oroarea jurnalistică părea decupată din Săptămâna lui Barbu. CTP și Nistorescu stau cu listele pregătite, dar strigă primii: „E mai rău
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
un pui de urs panda roșu singuratic, cu blana lui ca un pufuleț, are mult curaj să își fluture cărnița în fața taurilor fii-ai-dudelor-de-aur, îi atrage pe aceștia cu multă iscusință și fără sacrificiu personal într-o pășune cu iarba grasă, mustind, prin care începe o cosire fără precedent și o liniștire a tuturor spiritelor. nouă în al treilea loc: soarele la apus se oglindește în lacul kanas, în lumina lui care din portocaliu trece, încet, încet, în verde, imaginea strălucirii focului
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Un hâtru plin de glume, gospodăros nu-i fie de deochi și înțelept de ai tot sta să-l asculți, Constantin Paiu, bădia Costache, e un rostitor cum nu sunt mulți. Cu glasu-i așezat, timbrat cum se cuvine și vorba mustind de umor, agrăirile lui cu inflexiuni de povestaș de demult sunt o delectare. Are omul un dichis în felul cum potrivește spusele, ale lui sau ale altora, în așa fel încât să-și păstreze coloritul și miezul de înțelepciune. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
decenii, din motive de limbaj. E normal să mai scapi, Într-o piesă, un cuvînt deșucheat : o sută Însă, cred că e prea mult...(vezi și exemplul dat la pagina 341). Oricum, criticul n-are nici o vină pentru pornografiile care mustesc În piesele contemporanilor. Ca profesor Însă, am un sentiment penibil cînd studentele mă Întreabă de ce se vorbește atît de buruienos În dramele mileniului trei mioritic. Un colectiv de universitari clujeni (coordonat de Liviu Malița), ce se gîndi? Ia să susțină
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
îmi închipui că ar fi încăput pe o jumătate de pagină. Bine, scrisă cu caractere mai mărișoare. Așa. Zisesem că i-am propus-o scriitorului ăluia. Omul m-a ascultat, s-a scărpinat în creștet și a zâmbit cu mutra mustind de amabilitate. Pe urmă mi-a cerut un răgaz de gândire. Mă aflam la el pentru că acolo se organiza o noapte de bridge la două mese, iar eu profitasem oarecum de ocazie ca să îmi plasez viziunea. Până să-mi sosească
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu vodca, păstrându-și o ultimă înghițitură după ce va fi mâncat. Rumen de acum în obraji, se așeză gospodărește la masă. Desfăcu pachetul cu parizer din acela modern, lejer plăsticos, dar cu bucăți de brânză topită (numită cașcaval de comercianți), mustind de glutamat de sodiu și de colorant sănătos. La el adăugă, ca întotdeauna când mânca la serviciu, și o cinstită salată de ridichi negre. Asta puțea de-ți muta nasul din loc, iar portarul socotea că mirosul e suficient de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
spere la mai mult decât primește. Odată ce animalicul Își ia zborul, nici umanul nu mai rezistă. Sunt strâns legate Între ele ca ecuațiile și formulele matematice. Din batjocură, cinism sau cine știe ce vicii administrative Primăria a trasat ,,străzi,, În acest ghetou mustind de mizerie, dându-le nume de flori, iar pe ,,case,, a scris cu vopsea albă numere de-o șchioapă. Corespondența nu vine niciodată aici. Cine să le scrie acestor paria și mai ales ce? Copiii abandonează școala Înainte de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tinichea și revine pe aleea ,,Păpădiei,, numărul 8. Plăcințica Îl Întâmpină În fața ușii, cu un zâmbet luminos pe buze, Îi ia vasul din mână și Își toarnă cu voluptate, toată apa În cap. Părul, tricoul albastru și pantalonii de bumbac, mustesc acum de apă. Pare ieșită dintr-un bazin de Înot. Un șobolan roșcat traversează nestingherit aleea. Antoniu pregătește un atac violent, dar Plăcințica Îl oprește: În Olanda ai fi pedepsit. O asociație de protecție a animalelor, a interzis, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aflat de pasiunea ta pentru fenomene paranormale, de unde are fotografia și, nu În ultimul rând, ce va face cu ea. Ploaia de septembrie Începe să cadă În rafale piezișe, udându-te până la piele. Odată ajuns acasă, Îți dai jos haina mustind de apă, după care te prăbușești epuizat pe scaunul bizantin. Te gândindești că ea a pus la cale totul. Te Încarci cu noi gânduri de răzbunare și adormi visând că faci sex În interiorul unui ozene,,., -Sfârșit După ca a citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și de moarte. Pur și simplu nu pot să fac nimic. Nu încă. Și poate că nu ajungi în iad pentru lucrurile pe care le faci. Poate că ajungi în iad pentru lucrurile pe care nu le faci. Cu pantofii mustindu-mi de apă rece, piciorul nu mă mai doare. Cu mâna unsă de muci și lacrimi, mă caut și-mi închid pagerul. Când o să găsim ceaslovul, dacă o fi vreo cale de a învia morții, poate că n-o să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cafea. — Ce să futem? Gestul de uimire al lui Alan era adresat proprietarului dolofan și celor două fete dubioase care încă pierdeau vremea pe acolo. Krishna se aplecă peste masă și îl atrase pe Alan spre el. Vocea cultivată îi mustea de un entuziasm murdar. — Poole mi-a zis că e mai mult de capul tipului ăstuia, Tiresias, decât pare la prima vedere. E o fațadă, Alan. — O fațadă? O fațadă pentru ce? Pentru una dintre cele mai mari rețele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
vreodată. Ca toate poveștile adevărate, nu se poate ști cu precizie unde Începe. Să cauți Începutul e ca și cum ai Încerca să descoperi izvorul unui fluviu. Dai la vîsle În susul apei luni de zile sub un soare arzător, printre zidurile verzi, mustind de apă, ale junglei, iar hărțile Îmbibate de umezeală ți se fac fărîmițe În mîini. Ești pe jumătate Înnebunit de speranțe deșarte, roiuri de insecte Înțepătoare și periculoase și feste ale memoriei și, la sfîrșit, nu reușești să ajungi decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]