261 matches
-
nimeni, dar apăs pe clanță. Printre spițele de lumină, strecurate de un abajur din papură, vopsit verde, al unei lămpițe de birou, un bărbat cu sprâncene arcuite, mă scrutează nemulțumit. Cu un aplomb de care, însumi, mă mir, înfrunt fluidul mustrător. Să dau bună seara! încă nu e ora potrivită. Dar nici bună ziua! nu e adecvat, fiindcă, în cabinetul medicului, e cam penumbră și dumnealui și-a aprins lămpița. În fine, îi întind mâna, zicând: Vă salut, inginerul X, de la Mina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
că o-n-curci cu mi-ne! Își întoarse iar impozantul stetson către Vladimir, care își scruta cu atenție ceasul de la mână: Deci, Vladi-mire, iar pleci la tocat banii cu curvele în București!? Parcă aici n-ai avea destule pa-rașute! zise el mustrător. În gară, înainte de a coborî din jeep, Nae Calaican îl blocă, pe loc, mai multe minute, ținându-l de mâneca paltonului, pentru a-i aminti cu verb căznit, poticnindu-se în sacadate gâfâituri: Tot spui că plecăm în pelerinaj dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să întrebe: Am simțit că, prima dată, de la genunchi în sus aveai un păr ca la blănița de pisică, zise el întrebător. Acum ești netedă peste tot, cu pielea ca mătasea. Melanie se alintă, întinzându-se printre perne, spunându-i mustrător: Erai așa de năvalnic, că n-am mai avut timp să mă epilez pe coapse. Vladimir o asigură: E destul de neobișnuit, dar pare ceva ce face să sporească adrenalina la bărbați. Presupun că e metodă muierească de a provoca hormonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
renovată, greierele-viorist o luă razna pe străzile rectangulare ale Cetății furnicilor, adulmecând din mers havuzurile cu jocuri de apă de la răscruci și dând târcoale zbenguielilor cuminți ale copilelor-furnici. Se trezi bătut pe umăr de aceeași furnică tânără, care îl studia mustrător cu ochi albaștri de cobalt: Hei, prietene-cântăreț, de ce-ți părăsești stăpânul? Pe dată, greierele-viorist o repezi cu semeție: Care stăpân, subțiratico? Eu mi-s, însumi, stăpânul, așa să știi! Atunci să știi și tu, amice, următoarele: ai un prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
O judeca? Să îndrăznească să creadă că poate o invidia? — Rafi e drăguț și inteligent, e o dulceață. Ne-am simțit foarte bine împreună. — Să nu uităm că e evreu, a zis Adriana, iar Emmy parcă o și vedea arătând mustrătoare cu degetul. Știm cu toții ce înseamnă asta...soțul ideal! Emmy a oftat teatral. — Acum șase luni, tu și Leigh spuneați sus și tare că nu trebuie să-mi caut un soț, că trebuie negreșit să-mi extind repertoriul sexual. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ridicase. Greu se mai răspunde la sonerie în palatul ăsta! Suna, suna, de cine știe când suna soneria, țiuie țiuie soneria sau ce-o fi, lung lung și subțire subțire... Doctorul Marga apasă moale palma pe umărul musafirului. Se uită mustrător doctorul Marga. La ce naiba s-o fi uitând așa șmecherește... a, la sticlă. Ce să-i faci, n-ai cu cine scoate o vorbă în pustia asta, doar săracul franțuz, monsieur Courvoisier, s-a îndurat de spleenul copilului Tolea. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la plenara ceceului din aprilie sau mai. Le-a dat o declarație, că era și chestia cu China, de-a intrat Hrușciov la idei. Bătrânelul privi și el îngândurat spre musca prinsă în capcana lipicioasă a hârtiei. Clătină din cap, mustrător: - A stat și s-a gândit Hrușciov, am polemică cu chinezul, mai vine și românul și mă bagă la polemică, vine și ungurul, și polonezul, că abia asta așteaptă să mă prelucreze de ce i-a atacat Stalin cu Hitler în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
antiamericane. Insul își scosese pălărioara roșie și își lustruia cu o batistă mare, galbenă cu dungi verzi, cornițele. Transpirase. Sudoarea însă nu se prelingea. Înghețată, poleise cornițele cu o pojghiță lucioasă, verzulie. „Dom Condrat! Aspasia, vară-mea...“, strigă insul, răspicat, mustrător. Vocea sa guturală, trecând peste capetele celor dintre ei, venea poticnită, de parcă ar fi urcat și ea, treaptă după treaptă, până la el. „Aspasia, n-a mai putut aștepta. M-a lăsat pe mine să-i țin rândul și să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu descriere. Nici un fel de poveste. Nici o justificare. Mister vor, Burtăncurene! Mistrerul ăsta pe care numai noi îl stăpânim. Da’ pe care nimeni nu vrea să-l înțeleagă. Că e mai bine în mister și taină, decât în adevăr.“ Ridică mustrător mâna spre Burtăncureanu, dojenindu-l, ca și cum până atunci prozatorul spusese numai prostii. Chicoti: „Adevărul, nene, te face sărac, calic, nu-ți dă nimic. Cum e cu ăștia de la gazete, care o tot fredonează cu adevărul despre Revoluția de la Județeană. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dată de dimineață, îmi era cald. Mă înconjura din toate părțile. Era atotprezentă. Dă-o jos, zise Vladimir. Trebuie să mai pui ceva pe tine. Nici prin cap nu-mi trece. Cum s-o dau jos? Se uită la mine mustrător. "Mare încăpățânat", reușii să smulg din gândurile sale. Fă cum vrei. Ce trebuie să mai pun pe mine? Începu să scotocească prin ladă, căci nu era tocmai ordonată. Mă uitam la el zâmbind. Era caraghios. Semăna cu un scutier din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un cimitir relativ nou, fără monumente funerare fastuoase, alei pavate, mărginite de pomi și de flori, sau bănci curate pe care să te așezi pentru a te reculege. O pădure de cruci, din lemn, unele Într-o paragină mută și mustrătoare, Îți atrage atenția, imediat ce intri În el . Ca să aprinzi o lumânare la mormânul cuiva sau să petreci pe ultimul drum o persoană care și-a terminat conturile cu lumea asta, dacă nu ai mașină proprie, trebuie să traversezi marele oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pentru bărbatul nehotarât. -Ar fi bine să plecați.Domnule,prezența dumneavoastră nu mai este necesară... A devenit inutilă. Liftul a ajuns la parter.Ușa s-a deschis. Nimeni.Ea urcă în lift.El o însoțește.Sprâncenele necunoscutei s-au arcuit mustrător.Vrea să părăsească liftul.El îi taie calea și apasă pe ultimul buton.Ascensorul pornește rapid.Ea vrea să-l oprească.Incearcă fără succes să apese butonul „stop”.Intre cei doi se dă o luptă fără reguli. „Visul secret al
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
taburet). Nelu:Ia să vedem ce ne scriu. Costel:Parcă nu ți-ar fi spus la telefon. Popa:Hi,hi,da' nu vă plictisiți de loc.Am auzit că aveți o chiriașă.( Face cu ochiul). E tinerică!(Costel îl privește mustrător.Nelu umple trei păharele cu băutură). Costel(toastează):Pentru fetele noastre!(Face și el cu ochiul.Popa pune păhărelul pe tavă. Iese fredonând “Frumoasă-i vecina noastră”) Scena 3 Nelu și Costel urmăresc un meci de fotbal la un televizor
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
în ședința de la 17 septembrie a Consiliului de igienă, prezidat acum de medicul șef C. G. Orleanu, care a adus la cunoștință, cu vădită nemulțumire, că, probabil sub presiunea campaniilor de presă, primarul Gr. Cantacuzino i-a trimis "o adresă mustrătoare", în legătură cu izolarea doctorului Christopol, pe vremea când el era însărcinat cu supravegherea epidemiologică a călătorilor în trecere prin Gara de Nord și cu efectuarea dezinfecțiilor în cazul când, printre aceștia, apăreau suspiciuni de holeră. Este adevărat că analizele de laborator au infirmat
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Cred că și aici i s-au oferit distincții dintre cele mai prestigioase, nu?... Christa clatină nemulțumită din cap, Întinde mâna după poșetă, scoate cu mișcări febrile portțigaretul și bricheta și Își aprinde țigara, fără să ia În seamă privirile mustrătoare ale soțului ei și fără să ceară voie. În timp ce ea trage repede primele fumuri și pe urmă tot mai rar, tot mai adânc, pe celelalte, Antonio se ridică să Îi aducă o scrumieră și pe urmă, oftând, ușurat, scoate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
proprie, adică din vița de vie aflată În grădina mamei, la țară. Eram atât de impresionată și totodată neașteptat de speriată de faptul că Îndrăzneam să pășesc pe un teritoriu „adjudecat” de cei care mă priveau parcă cu reproș și mustrător din fotografiile alb-negru, peste care s-a așezat prăfosul și nemilosul timp, Încât m-am așezat doar pe un mic colț de scaun, ca În clipa următoare să mă reculeg de pe parchet și dintre sacoșe. Roșisem toată și nu mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Speriată, hangița și-a dus mâinile la ochi și a început să plângă. Știa unde s-a dus băiatul... „De-acum nu-l voi mai vedea. Doar cine știe când și cum...” Străinul, cu vădite semne de enervare, a privit mustrător la jandar, gratulându-l: „Halal om de ordine ești!” Apoi a poruncit vizitiului: „Nu ne oprim decât în pădure, pe malul râpei unde am fost în zori... Mână!” Nu a durat prea multă vreme și se aflau deja în inima pădurii
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
făcea asta când se plictisea. ― Bună, tată. ― Alisia. Mi s-a părut mie sau am auzit o ușă trântită? ― E În regulă. Doar ne-am ciondănit puțin. Tata lăsa ziarul deoparte și Îmi aruncă una din privirile lui ciudate și mustrătoare. ― De ce? ― O prostie. Chiar nu are cum să te intereseze. ― Dacă aveți o problemă, puteți vorbi cu părinții voștri. În general așa se face. Părea supărat acum. Ce aveau cu toții? ― Nu avem nicio problemă, tată, l-am asigurat din nou
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
A spus-o bine Alexa, de asta eram sigur de mult, adică de totdeauna. Dar abia acum aveam certitudinea deplină, când altcineva, mi-o confirma. Ea văzând că nu-i răspund, se uită lung la mine, cu ciudă, apoi spuse mustrător: ― Credeam că încă mai ții la ea... Trebuia să mă apăr, să-i dovedesc că se înșală, că am iubit-o pe sora ei tot atât cât mă iubise ea, poate chiar mai mult. La ce-bun. Ce-aș fi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o discuție. Nu li se oferi nici mâncare, și nici băutură, după cum nici Hideyoshi nu începu cu fleacuri. Nu vă deranjează comportarea recentă a Seniorului Nuobo? începu el. Cei patru fură cuprinși de teamă. Erau șocați de întrebarea care părea mustrătoare și-și închipuiră că dădea vina pe ei în calitate de consilieri superiori ai lui Nobuo. — Vă dați toată silința, cred, continuă Hideyoshi, făcând să le revină culoarea în obraji. Cu toții sunteți oameni inteligenți, dar cred că nu puteți face mare lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tragem noi... Victor era în camera de alături, unde învăța și apăru în ușă cu un aer revoltat. Era acum în ultimul an de liceu și în vară urma să dea admiterea la politehnică. De ce vorbești așa tată? spuse el mustrător. Unchiul Nando e un om curajos, nu un laș ca noi!... O fi el curajos, nu zic nu, dar chibzuit nu prea e, îi replică sec Ticu fiului său și ridicându-se de pe scaun puse capăt discuției. Eh, oftă Mafalda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Severel-Angheluș în brațe. Nou-născutul era gras ca un pepene, agitat și vioi, și se uita în jur, dintre scutecele lui, cu niște ochi mari și bulbucați, ca de broscoi. Ai văzut că moș Panciu avea dreptate?... grăi femeia cu glas mustrător. Numai de nu ne-am pomeni acum cu un viscol mare, să rămânem cu ăsta micul nebotezat! Virgil fu de părere că prea făcea din țânțar armăsar, că doar primăvara bătea la ușă, așa că ninsoarea n-avea să țină cine știe cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
În dreapta și-n stînga. Ghicind ce o preocupa pe fiica lui, Milic Îi aminti Într-o șoaptă că, de la moartea soției lui, fratele ei nu mai suporta Înmormîntările, probabil că Își Îneca durerea În vreun ungher oarecare. Aruncîndu-le o privire mustrătoare, Jeanne le făcu semn să tacă. Marie primi răceala acelei priviri ca pe o rană care se suprapuse peste suferința ei, se clătină pe picioare. Jeanne Își strecură atunci brațul pe sub cel al fetei ei și o luă blînd de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Cașmir." "Bine, vin îndată!" Alerga la ușă unde în aștepta un tânăr prieten al oamenilor înarmat cu un manifest de protest, voia să știe dacă politica nu are aici nici un amestec, semna după ce primise asigurări liniștitoare și ascultase un discurs mustrător în legătură cu îndatoririle pe care i le creează privilegiile sale de artist și se întorcea din nou în atelier unde îi erau prezentați, fără ca el să le poată înțelege numele, un proaspăt campion de box sau cel mai mare dramaturg dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Ziarul nu e nici igienic și nici estetic. Și nu reflectă nici condiția de maistru cu școală de stat la pensie acum și patriot peste măsură. Tribun, ce mai Încoace Încolo! E ceva important, domnu' Precup? Important? Precup Își privi mustrător musafirul peste ochelarii aburiți, căzuți pe vârful nasului. Vital, domnu' Gheretă! Vei vedea Îndată. Gheretă se aplecă cu sfioșenie asupra carnețelului cam slinos pe care Dionisie Precup Îl Împinse nu fără trufie spre capătul opus al mesei, dar nu zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]