235 matches
-
pe linie masculină). Anexarea principatului Oudh în 1856 a fost ultima cucerire teritorială a Companiei. Pe 10 mai 1857 soldații Armatei Indiei Britanice (cunoscuți ca „sepoy (cipai)” din cuvântul urdu "sipaahi" = „soldat”), recrutați din cadrul populației indiene hinduse și a celei musulmane, s-au revoltat împotriva britanicilor în garnizoana din Meerut, (la cam 65 de kilometri nord-est de Delhi). În acele vremuri, dintre cei 238.000 de soldați ai Companiei Indiei Răsăritene Britanice, doar 38.000 erau europeni. Soldații indieni au pornit
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
anii 683, 684 și 685. Ele sunt redactate într-un alfabet de origine indiană. Tranziția de la o grafie indiană la grafia arabă are loc prin secolul al XIV-lea. Există la Minye Tujuh, în provincia indoneziană Aceh, două pietre tombale musulmane redactate în malaieză, în cele două alfabete, unul de origine indiană calificat drept "„proto-sumatraneză”", iar celălalt arab, și datate atât în era indiană Saka, cât și a Hegirei. Data unei dintre pietre echivalează cu anul 1380 d. C., iar cealaltă
Limba malaieză () [Corola-website/Science/310883_a_312212]
-
nu a avut nici o intenție de a permite un astfel de dezastru din nou. De data aceasta, călăreții umayyazi erau gata de luptă, iar rezultatele au fost oribile pentru Aquitania. Odo, eroul din Toulouse, a fost grav învins în invazia musulmana din 732, în lupta de dinaintea cuceririi musulmane a Bordeauxului, și atunci când a adunat o altă armată, în bătălia de la râul Garonne - cronicarii vestici au scris: "numai Dumnezeu știenumărul celor uciși "- iar orașul Bordeaux a fost ocupat și jefuit. Odo a
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
liceu și n-a jonglat cu avortul la universitate, asta se întâmplă pentru că libidoul ei suferă de un serios blocaj!" Ca o ironie a soartei, povestea impunerii voalului de către islam este o bună ilustrare a caracterului prea-uman al Coranului, tradiția musulmană însăși spunându-ne că tovarășul Profetului pe nume Omar, personaj vanitos și radical, este cel care îi sugerează acestuia să-și ascundă femeile sub un voal. Atunci "Alah", pesemne un dumnezeu cu nevoie de consiliere umană, cuplează la sugestie și
Voalul islamic () [Corola-website/Science/309043_a_310372]
-
recucerirea Ierusalimului. Victoria sa în bătălia de la Hattin a distrus practic statele creștine din Orientul Mijlociu și a asigurat continuitatea stăpânirii islamice asupra regiunii în următorii 800 de ani. Pentru a supune o populație majoritar musulmană și a rezista amenințărilor statelor musulmane înconjurătoare, cruciații construiseră castele puternice în tot Regatul Ierusalimului, permițând câtorva cavaleri să domine zonele de provincie. În cazul unui asediu, apărătorii unui castel puteau să ceară ajutor folosind lumina torțelor. În felul acesta, se puteau aduna mari armate de
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
al secolului al X-lea, și dispare în 1031 lăsând în urmă un mozaic de facțiuni. Această profundă fărâmițare, faptul că regii acestor facțiuni nu ezită să se războiască între ei contribuie la întărirea mișcării creștine de recuperare a Spaniei musulmane numită Reconquista. În 1085 creștinii cuceresc Toledo ceea ce îi incită pe unii regi de facțiuni să-i cheme pe almoravizii din Maroc să le vină în ajutor. Aceștia reușesc să-i înfrângă pe creștini un an mai târziu la Sagrajas
Al-Andalus () [Corola-website/Science/309447_a_310776]
-
descoperit Lancea Sfântă și deși unii dintre cruciați și dintre clerici s-au arătat neîncrezători, marea masă a creștinilor a luat această descoperire ca pe un semn divin al viitoarei lor victorii. Pe 28 iunie 1098, cruciații au înfrânt armatele musulmane într-o bătălie în fața zidurilor cetății, Kerbogha dovedindu-se incapabil să conducă în mod unitar trupele eterogene conduse de comandanți care nu se supuneau autorității centrale. În momentul atacului cruciat împotriva liniilor musulmane, soldații fatimizi au dezertat de pe câmpul de
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
istorice reiese că nemulțumirile erau mai puțin de natură religioasă, ci mai mult provocate de regimul central, care favoriza unele grupe etnice. În anii 1564 și 1580 (Dshisja), Akbar scutește de impozit religios pe cei de altă religie decât cea musulmană, acordând multe drepturi călăreților hindu. Kabul fiind condus de un hindu, Akbar caută să evite o nouă revoltă în oraș, căsătorindu-se cu prințese hindu.Operele musulmane ca, de exemplu, "Mahabharata", au fost traduse în limba hindu de musulmanul ortodox
Jalaluddin Muhammad Akbar () [Corola-website/Science/304765_a_306094]
-
Stratagema a avut succes, mulți călăreți umayyazi întorcându-se la tabără. Pentru restul armatei musulmane, această acțiune a părut să fie o retragere în toată regula, și după scurt timp a devenit una. Atât cronicile din vest cât și cele musulmane sunt de acord că în timp ce încerca să oprească retragerea, ‘Abd-al-Rahmân s-a trezit înconjurat și a fost în cele din urmă ucis, ceea ce a dus la retragerea totală a trupele umayyade la tabăra proprie. "Toți luptătorii au fugit din fața inamicului
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
martie 2006 la "New York Theatre Workshop", în cele din urmă teatrul american a refuzat acceptarea piesei. Producătorii Rickman și Viner au protestat contra deciziei și au retras piesa: Respingerea piesei a provocat reacții intense în cadrul cercurilor locale de stânga și musulmane, ducând, în cele din urmă la jucarea piesei pe 15 octombrie 2006, la Minetta Lane Theatre din New York. Piesa a fost refuzată și în Canada : Părinții lui Rachel Corrie s-au adresat justiției israeliene pentru intentarea unui proces contra statului
Rachel Corrie () [Corola-website/Science/306363_a_307692]
-
Iberice, dar care cuprinde influențe, elemente sau materiale din stilul hispano-musulman. Este vorba de un fenomen hispanic în exclusivitate, desfășurat între secolele al XII-lea și al XVI-lea, ce presupune îmbinarea curentelor artistice creștine (romanice, gotice și renascentiste) și musulmane ale epocii. Pe de-o parte, unii istorici consideră acest stil ca fiind un epigon al artei islamice; pe de alta, este văzut ca reprezentând o perioadă din arta creștină în care apar elemente decorative islamice, dat fiind faptul că
Stil maur () [Corola-website/Science/314143_a_315472]
-
până în al XV-lea și are ca nuclee mai importante orașul Toledo, Andaluzia și valea râului Ebru. În această epocă deține locul întâi între curentele artistice dezvoltate în paralel și tot atunci se produce contactul între stilurile europene și cele musulmane. Se construiesc din ce în ce mai multe tipologii diferite cum este cazul bisericilor, sigagogilor și moscheilor ce au în comun stilul mudejár. Se începe ridicarea unor turnuri zvelte pentru bisericile din Aragon ce se aseamănă cu minaretele musulmane. Are loc o fuziune de
Stil maur () [Corola-website/Science/314143_a_315472]
-
In istoria recentă, factorii care au contribuit la ciocnirea celor doua civilizații sunt: Renașterea islamică, explozia demografică in lumea islamică, la care se adauga pretențiile universaliste ale Vestului. Toți acești factori, istorici și moderni, vor conduce la ciocnirea dintre civilizația musulmana și cea occidentală. Aceasta va fi cel mai sângeros conflict al secolului al XXI-lea. Astfel atacurile de la 11 septembrie 2001 și acțiunile ulterioare din Afganistan si Irak au fost văzute ca o dovadă a teoriei lui Huntington. În accepțiunea
Ciocnirea civilizațiilor () [Corola-website/Science/313292_a_314621]
-
ani și trei luni, prin care recunoștea creștinilor dreptul de a vizita oricând, nesupărați, Ierusalimul. Stăpânirile teritoriale rămâneau cele existente la data încheierii tratatului. Regele Angliei ar fi vrut să meargă mai departe cu negocierile. El întrezărea posibilitatzea unui condominium musulmano creștin la Ierusalim și pentru a-l pune în practică era gata să o sacrifice pe unica sa soră Maria, dând-o în căsătorie lui Malik Al-Adil, fratele mai mic al lui Saladin, prezumtiv succesor. Era un act îndrăzneț de
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
-l pune în practică era gata să o sacrifice pe unica sa soră Maria, dând-o în căsătorie lui Malik Al-Adil, fratele mai mic al lui Saladin, prezumtiv succesor. Era un act îndrăzneț de a arăta lumii că o colaborare musulmano creștină este posibilă, sub toate aspectele, că barierele religioase pot fi trecute. Papa, însă, avertizat la timp, s-a opus acestui proiect socotit de el scandalos, iar Richard Inimă de Leu a trebuit să se mulțumească cu ceea ce obținuse, mai
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
de luptă) a devenit un simbol al luptei grecilor împotriva dominației otomane. În timpurile acestea de slăbiciune a autorităților centrale, regiunile rurale din Balcani au trecut sub controlul grupurilor de briganzi, care atacau fără deosebire localitățile creștine și pe cele musulmane. Aceștia erau „klefții” (κλέφτες), haiducii eleni. Pentru că sfidau puterea otomană, klefții erau admirați și au ocupat o poziție specială în folclorul elen. Pentru ca să răspundă atacurilor klefților, otomanii au autorizat și formarea unor miliții ale voluntarilor creștini, care urmau să asigure
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
istoric de Kurdistan, a fost împărțită între Turcia, Siria, Irak și Iran. Tratatul era compus din 143 de articole, secțiunile sale principale cuprinzând: Tratatul recunoștea independența Republicii Turcia și trasa regulile cu privire la protecția minorității elene din Turcia, respectiv a celei musulmane turce din Grecia. În acel moment însă, cea mai mare parte a populației creștine din Turcia și a celei musulmane din Grecia fusese deja deportate în cadrul înțelegerilor cu privire la Schimburile de populație dintre Grecia și Turcia. În cadrul acestor schimburi nu fuseseră
Tratatul de la Lausanne () [Corola-website/Science/320479_a_321808]
-
sale principale cuprinzând: Tratatul recunoștea independența Republicii Turcia și trasa regulile cu privire la protecția minorității elene din Turcia, respectiv a celei musulmane turce din Grecia. În acel moment însă, cea mai mare parte a populației creștine din Turcia și a celei musulmane din Grecia fusese deja deportate în cadrul înțelegerilor cu privire la Schimburile de populație dintre Grecia și Turcia. În cadrul acestor schimburi nu fuseseră cuprinși grecii din Istanbul, Gökçeada (Imbros) și (Tenedos) (aproximativ 270.000 de persoane) și populația turcă din Tracia Apuseană (aproximativ
Tratatul de la Lausanne () [Corola-website/Science/320479_a_321808]
-
în fața fiecăreia. Acest aranjament a fost utilizat și ca linie de luptă lângă Ascalon, centrul armatei fiind între porțile Ierusalim și Iaffa, dreapta aliniată cu coasta Mediteranei, și cu stânga în dreptul porții Iaffa. Conform majorității relatărilor (atât creștine cât și musulmane), fatimizii au fost luați pe nepregătite, iar bătălia a fost scurtă, dar Albert de Aix a spus că bătălia a durat ceva timp și s-a dat în fața unei armate egiptene destul de bine pregătite. Cele două linii de bătălie au
Bătălia de la Ascalon () [Corola-website/Science/323412_a_324741]
-
etc.). La aceasta au contribuit prezența comunităților evreiești în diaspora, dar mai ales răspândirea creștinismului și scrierilor sale sacre, Vechiul si Noul Testament (comunitățile creștine primordiale au fost evreiești). Religia iudaică, în forma ei ortodoxă, asemănător cu alte culte religioase - creștine, musulmane etc., nu permite căsătorii cu practicanții altor culte, decât prin convertirea partenerilor de cuplu - în cazul acesta, la iudaism. Din cauza căsătoriilor în interiorul comunității, ca și în cazul altor etnii și obști religioase, în colectivitățile evreiești au apărut uneori și unele
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
și cărbune; transporturile, și ele, au rămas incredibil și nejustificat de înapoiate, mijloacele rulante fiind practic inexistente din peisajul cotidian al țărilor Orientului mijlociu până foarte târziu, așa cum atestă geograful marocan Ibn Bătută, care într-o călătorie în Asia centrală musulmană în sec. al XIV-lea, le găsește suficient de exotice pentru a le menționa că pe o curiozitate, dar și așa cum ne arata și francezul Volney, călător în țările Orientului mijlociu în secolul al XVIII-lea, el spunând că "este
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
sabeeni și zoroastrienii intrau în acestă categorie). Odată cu islamizarea, si turcii au preluat acest model referitor la împărțiea oamenilor în aceste categorii. Termenul de kâfir era utilizat pentru a-i desemna pe cei care aveau o altă credință decât cea musulmană. Chiar dacă musulmanii considerau că necredincioșii formau o comunitate, în realitate aceștia erau împărțiți în două categorii: necredincioșii din Dar al-Islam și cei din Dar al-Harb. Harbî era termenul atribuit tuturor locuitorilor Casei Războiului, dar și rebelilor sau musulmanilor apostați, ale
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
propriile lor limbi, deși limba franceză este limba oficială, vorbită în special în orașe. Dintre limbile indigene, limbile Fon și Yoruba sunt cele mai vorbite. Religiile indigene predomină, deși o mare parte a populației este creștină (în principal romano-catolică) sau musulmană. Tradițiile și obiceiurile locale sunt deseori combinate cu cele creștine și musulmane. Se crede că Vaudou (sau „Vodun” ori „Voodoo”, cum mai este numită) a apărut în Benin și a fost introdusă în Brazilia, Insulele Caraibe, și părți ale Americii de Nord
Benin () [Corola-website/Science/298077_a_299406]
-
din care ca. 200.000 georgieni. Conform recensământului din 2005 au fost numărate în doar 215.972 de persoane, din care 44% abhazi, 21% georgieni, 12% ruși ș.a. Religia predominantă este creștin ortodoxă (abhazi, ruși, georgieni), apostolică armeană și minoritar musulmană. Între secolele al 9-lea și al 6-lea î.e.n., teritoriul actual al Abhaziei făcea parte din regatul Colchid (Colhida). În anul 63 î.e.n., acest regat a fost absorbit de Regatul Egrisi, cunoscut de bizantini sub numele de "Lazica", respectiv
Abhazia () [Corola-website/Science/298157_a_299486]
-
limbi au fost adoptate fie benevol fie silit de alte popoare diferite rasial. Teoria acceptată curent este aceea a moștenirii lingvistice și rasiale separate, bazate pe o multitudine de invazii, războaie, imperii și migrații ale populației. Cele mai multe popoare turcice sunt musulmane sunnite. Dar mulți oameni din estul Turciei sunt aleviți și cea mai mare parte a locuitorilor Iranului și Azerbaijanului sunt musulmani șiiți. Ciuvașii din Rusia și găgăuzii din Republica Moldova sunt în mare parte creștini. Unele popoare turcice (în mod special
Popor turcic () [Corola-website/Science/298161_a_299490]