29,739 matches
-
iubiri. Și fără bani de la alții, fără prieteni. Doar c-un carnet și un pix ca puncte de sprijin. Poate veni april (neîntunecat). Când sosesc la casa stil unde intram fericit căci duceam versuri, nu recunosc intrarea. Să se fi mutat nu cred. Sunt șase decenii, pe muche. Nu de cuțit. Pe asfalt „...mașinile mele”. II La întoarcere, mă-ntâlnesc cu Adrian Maniu. Vine vorba de Ion Pillat. Cum l-a dus „la țigănci” - s-a lăsat convins - nu din Mircea
JURNAL BUCUREȘTEAN by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/5448_a_6773]
-
trec pe la ea pe acasă și s-o îndrept puțin? Eu sunt un Prinț al Nimicului. Călărind un cal de praf. Strângând la piept o iubită de praf. Ținând între oasele craniului un creier de praf. Și agitându-mă să mut, dintr-un loc într-altul, praful În Regatul meu de Nicăieri Eu sunt deznădăjduitor de rău. Încremenitor de ticălos. Intenționam să îmi clădesc mintea ca pe un tron de domnie pentru Dumnezeu Dar, în loc de asta, prin spărtura minții mele Bufnesc
Cântec de mulțumire pentru Iehova, Dumnezeul meu () [Corola-journal/Imaginative/5397_a_6722]
-
și el, a comandat repede și s-a dus în mulțime *** Euridice e aici, se încruntă, îmi spală hainele, mi-a făcut copii, e concretă, doar uneori o senzație de ceață o ascunde, dar asta e doar o părere, se mută în senzațiile mele, într-un fel de suc al zilelor trecute, se ascunde acolo și cred că stă de vorbă, stă și iar stă de vorbă, asta mă face teribil de gelos, ea are vecinătăți de nemărturisit, ca atunci cînd
Fragmente cu nimicitorul by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/5753_a_7078]
-
în lumea lor, privirea ta, care încă e un organ mai ușor decât ochiul, îl păstrează totuși, dar nu pentru mult timp, pentru că la zece l-ai uitat, la doisprezece toate simțurile ți s-au îngroșat, la treisprezece s-au mutat în pântece, iar la paisprezece sub buric. acum ești pe de-a-ntregul al părinților tăi, te tulburi și râvnești la ce râvnesc și ei, urăști ce urăsc ei și, în curând, nimic nu te mai oprește să le repeți greșelile
pana la doi-trei ani, ingerul tau by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/5967_a_7292]
-
ele părăsesc suprafața de joc și se rostogolesc în spațiu și a fost seară și a fost dimineață. sunt zile în care ea se sufocă în propriul corp și-atunci e o țară în foetaj o țară ca un lift mutat de la etaj la etaj și sunt după-amiezi în care suferă de agorafobia infinitului tremură ca o păpădie când vede numere foarte mari. ar fi în primejdie de moarte dacă ar descoperi numărul acesta prim care acoperă podeaua pereții și tavanul
Invazia cifrelor by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/6105_a_7430]
-
fost îndeajuns să acționeze oberlichtul și să vadă clădirile năpădite de cifre esplanada din fața catedralei și piața orașului îngropate sub omătul lor murdar oameni din cap până-n picioare împachetați în fracții. atunci și-a părăsit propriul corp și s-a mutat definitiv într-al meu așa că apariția zarurilor rostogolindu-se pe străzi cu fațetele lor înnegrite mărunt cu litere și cuvinte din toate limbile pământului a fost o ușurare și o binefacere pentru toți. după unii chiar asta ar fi fericirea
Invazia cifrelor by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/6105_a_7430]
-
Decât sfânta ei menire -Dar povestea cu Maitreyi? Pe hotare cade bură Vine iarna, vrei, nu vrei Si de nimeni nu se-ndură -Dar povestea cu Maitreyi? Profetul O dună-i gândul. De departe Nu bănuiești în care parte Se mută-ncet, încet,-și scriu În pustiu, în pustiu! O nălucire-i. Caravane, Nu bănuiești ce urme vane Se sting încet, încet,-și scriu În pustiu, în pustiu! O unduire-i. Înainte Nu bănuiești ce joc te minte Cum piere-ncet
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
și suspin negre amare și nenumărate postiri dulci străvechi și enigmatice rostiri căderile mele-n abis au devenit - zice estetul -fastuoase călătorii în cer încetul cu încetul iar de când femeia zilelor și nopților mele m-a părăsit caut preajma drepților mutați de mult în țărână și în uitare vai nimeni știre-n lume de mine nu are rostirea numai rostirea e panaceu și alean precum apusul de soare mediteranean iar atunci când nu am cu cine mă convorbi mă adresez lămâiului de
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
în vremuri străvechi la tipografie și zincografie peste tot sunt biografi inspirați care văd și scriu zi și noapte scriu anatomografii fără întrerupere și nu-și mai văd capul de atâta scris cu conștiința vie că marile evenimente istorice își mută sângeroasele câmpuri de bătălie între dușmanii dinăuntru ai omului și orice măreție se anatomizează orice înfrângere și victorie se anatomizează se uită în bioluminiscența celulelor și organelor tale ca la niște vietăți abisale surprinse de filmările spectaculoase de la National Geografic
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
îndrumă lumea la adăpost doi pași mai încolo sub streașina Parlamentului pe ușa căruia ele n-avuseseră voie să intre pe cealaltă colină deasupra ecluzei lângă Chateau Laurier printre nori ies deja stelele din coiful colonelului By iar acesta își mută privirea direct în decolteul unei trupeșe mexicance în timp ce tovarășul ei de excursie mânuiește o cameră video în spatele Curții Supreme n-a căzut picătură de ploaie și pe malul multicolor în același roi de albine anii din urmă și cei pe
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
monta o instalație ultimul răcnet, cu comandă de la distanță pentru toate becurile din el. Cu o singură apăsare de buton, toate, deodată; aprinse la 8 seara, stinse la 1030, fix... Aprinse la 530 dimineața, stinse la ora 7. M-aș muta într-o garsonieră, vizavi, la etajul 3. Aș apăsa pe butoane și m-aș uita cum se aprind și se sting luminile. Zilnic, la aceeași oră: 8 și 1030, seara, 530 și 7 fix, dimineața. Aș butona, așa, o sută
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
de hindusul și alți doi. Sunt singurul pasager în avionul gol, așa că se uită drept la mine. Și pe urmă mă vede hindusul; îi șoptește ceva fetei, și se detașează din grup. Vine drept la mine: Nu poți sta aici. Mută-te mai în spate. Poftim? Totuși încep să mă ridic în picioare, cocârjându-mă (v-am spus, sunt înalt) în spațiul scund de sub compartimentul de bagaje. Hindusul își pierde răbdarea: Ce mă, n-auzi bine? Acum nu mai e calm
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
puteți să stați și aiciD Știind că n-am să stau, sunt sigur. Văd peste umerii ei înguști că pasagerii se împing în avion. Răspund: Dacă tot i-ați ținut pe toți să aștepte să vă așezați dumneavoastră întâi - mă mut, nu-i o problemăD Și-mi ordon s-o iau din loc, pierzându-mă din ochii lor toți. Dar... Ați fost aseară la Led Zeppelin? o întreb pe fata în roz. Și ea se schimbă un pic la față, parcă
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
probabil de rude și-a snopit din bătaie mama până ce aceasta și-a dat ultima suflare. Servitoarele râd. Curtezanele chiuie. Regina Mamă lovește cu piciorul în scaun. Arde, mamă, leagănul cu care ne apropiam de oameni! Servitoarele râd. Măgarul își mută crucea de pe spate și o îngroapă în pământ. Măgarii nu mai sunt sfinți. Sătenii sunt îngroziți de bărbatul care și-a ucis cei cinci copii. Regina Mamă își doreșete o mamă. Primește o rochie din catifea roșie. Regina mamă mulțumește
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
viscol și ploi grinzile în care mai freamătă stins năvala hoardelor sibiriene în prelungirea acareturilor monahale lăcașul sacru zace-n paragină: fiind tot atât de viu ca cel mai mare poet român biserica pe care Ștefan a fost în stare să o mute într-o singură noapte, cale de verste din ochiul, tot mai asemănător multora, al hoardelor ( Vechea biserică de lemn, unică prin splendoarea ei sacră a fost denumită de Eminescu Ierusalimul nostru...) * și dacă tratăm lumea din jur drept reală, nu
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
ar fi aflat în pragul leșinului. adu aminte: pe ziduri calde ne-am desfătat și noi ca târâtoarele în noroi cu bivolii și porcii în praf precum găinile și caii. habar n-aveam de naufragiu. experimentam cele 7 suferințe obligatorii mutam munții de cărți întindeam coarda până pârâia spinarea echilibristică simplă pe o sârmă la înălțime. era suficient să alătur două cuvinte și sârma se făcea incandescentă. 2. mă chemai în Groenlanda acolo noaptea ține patru luni și trupurile sunt lipsite
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
lui ajunge să te oprești o clipă și totul se duce de râpă. un sunet alb despică țestele zdrobește coșul pieptului lovește peste gură cu puterea unui armăsar asta este. picioare amorțite ochii tuse cu junghiuri la ce bun să mut munții de cărți peste munții de cărți să înalț o structură impertinentă ca să se prăbușească la suflarea unui prunc. mai bine aici în dosul șopronului să dau apă la câini și ceai la șoareci. să ascult cum pleznesc prunele sub
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
apă la câini și ceai la șoareci. să ascult cum pleznesc prunele sub presiunea sâmburilor. 3. să mergem înăuntru. bem cafeaua uităm ce a fost. închide. ți-au căzut ciorapii. laptele a dat în foc. rămânem aici cu muștele. ne mutăm de pe aragaz pe prăjitorul de pâine într-un bâzâit familiar atât zborului cât și naufragiului. vrei să zici îngropăciunii. mă rog, mă rog fă-mi și mie loc pe fărâma asta de pepene. vorbește. se aud măruntaiele. vorbește cu mine
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
obârșie nimănui încredințate. De-aceea s-au zis: Numele Deloc, având înțelesuri (duble) cu două fețe: Nimeni, Mândru, Bărbat Vârtos Ramunc De Mândru-Loc Să-I Cauți Locul în Cer. întru care zic ție: Ramuc Cere Marei Mame Amua să te mute în Cer, Cere-i Scara Cerească să urci la Tatăl Cetății Să-ți dea un pumn de secară Către Zamenos, către Seamănul Său Ceresc, Să te duci la seceră, la moară să urci s-aduci făina Să frământe Ea pâinea
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
brusc, s-au dus pe apa sâmbetei. Era chiar într-o sâmbătă când s-a întâmplat. Au năvălit niște gealați peste ea, trăia singură, ăia au tunat și au fulgerat: Gata, așa nu mai merge, o așteptaseră destul să se mute dar ea nu știe de vorbă bună, să-și strângă imediat ce bulendre vrea să-și strângă că buldozerele sunt afară, nu mai e timp, începe demolarea casei sale, șantierul blocului întârzie din pricina încăpățânării ei, nu-și pot realiza planul... Și
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
priceapă nici după nopți la rând de toceală. Uneori aveam impresia că eu sunt copilul lui, nu el al meu. Acum trăiește cu soția sa la londra, lucrează în informatică și nu e hotărât dacă să rămână acolo, să se mute la new york sau să se întoarcă în țară. Când s-a născut fratele său, alexandru, dobândisem deja oarece iscusință de părinte: cu el n-am mai repetat eroarea dintâi, l-am lăsat să fie așa cum este el și a
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
le-ar fi sorbit, echilibrul și cumințenia, curăția. Iar de la mine, ce? Dependența de povești a luat-o, e mort și el după povești, dar le culege nu din cărți, ci din imaginile de pe peliculă. Andrei și alexandru: tăcut mă mut în ei, mă scurg în ei ca apa rece din ulcior în gura însetatului. Despre sfârșit Deși exersez cu sârguință, neîncetat, nu mă pot obișnui cu gândul că într-o zi n-am să mai fiu. Nu sunt pregătit să
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
nebun s-o contrazic. E adevărat, cu femeile încă mă mai descurc... Dar cu literatura? N-am mai scris, în ultimii ani, decât articole de critică literară, cele mai multe acre și răutăcioase. Am avut și o rubrică pe care o tot mutam din revistă în revistă - Les frappes chirurgicales. Editorul meu nu vrea să mi le publice în volum, n-are chef să-și ridice întreg Parisul literar în cap. O fi având și el dreptatea lui. - Scrie un roman, zice, și
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
degetele în perete: cardiac și kirilă: e colonel și doctorul: ascultă, i-au intrat epoleții în inimă și o strâng și nu mai vor să-i mai dea drumul și kirilă: pesemne că așa sunt inimile coloneilor. decorațiile, tresele se mută direct pe inimă. d-asta inima lor se face grea și doare. peste două luni îl fac general și atunci bunicu o să aibă și o stea direct pe inimă. înseamnă că puțin din cer se va muta în inima lui
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
decorațiile, tresele se mută direct pe inimă. d-asta inima lor se face grea și doare. peste două luni îl fac general și atunci bunicu o să aibă și o stea direct pe inimă. înseamnă că puțin din cer se va muta în inima lui. va merge mai greu, spune doctorul, va respira mai greu, noi îl ținem până scoatem sarea din el, îl ținem la nevoie până la ultima respirație și kirilă îi zâmbește doctorului, îl ia în brațe, doctorul îl împinge
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]