62,624 matches
-
și copiii lui nu erau acasă și deci nu o puteau pîrî - John Poe era, într-adevăr, nepărtinitor cu toți ai casei, dar copiii lui erau cu totul altceva - Hellen deschidea aparatul de radio și căuta un post care transmitea muzica cea nouă, cu formații și cîntăreți ca Driftwoods, sau Jack Haley. Și alteori găsea chiar un post cu muzică de negri și bluesuri, iar Hellen începea să-și legene șoldurile și să fredoneze muzica aceea segregată, muzica pe care John
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
toți ai casei, dar copiii lui erau cu totul altceva - Hellen deschidea aparatul de radio și căuta un post care transmitea muzica cea nouă, cu formații și cîntăreți ca Driftwoods, sau Jack Haley. Și alteori găsea chiar un post cu muzică de negri și bluesuri, iar Hellen începea să-și legene șoldurile și să fredoneze muzica aceea segregată, muzica pe care John Poe o numea dansul dracilor. - Haide scumpo, o îndemna Hellen, cîntă și tu cu mine! Dar Nissy Poe refuza
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
și căuta un post care transmitea muzica cea nouă, cu formații și cîntăreți ca Driftwoods, sau Jack Haley. Și alteori găsea chiar un post cu muzică de negri și bluesuri, iar Hellen începea să-și legene șoldurile și să fredoneze muzica aceea segregată, muzica pe care John Poe o numea dansul dracilor. - Haide scumpo, o îndemna Hellen, cîntă și tu cu mine! Dar Nissy Poe refuza și își strîngea buzele pînă cînd arătau ca o linie albă, lividă, iar Hellen clătina
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
post care transmitea muzica cea nouă, cu formații și cîntăreți ca Driftwoods, sau Jack Haley. Și alteori găsea chiar un post cu muzică de negri și bluesuri, iar Hellen începea să-și legene șoldurile și să fredoneze muzica aceea segregată, muzica pe care John Poe o numea dansul dracilor. - Haide scumpo, o îndemna Hellen, cîntă și tu cu mine! Dar Nissy Poe refuza și își strîngea buzele pînă cînd arătau ca o linie albă, lividă, iar Hellen clătina din cap: - Nu știu ce
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
Nissy Poe refuza și își strîngea buzele pînă cînd arătau ca o linie albă, lividă, iar Hellen clătina din cap: - Nu știu ce te poate face și pe tine să te distrezi un pic. După care se lăsa din nou purtată de muzică, își învîrtea ochii în cap și dansa și se rotea sub privirile inocente ale propriilor ei fiice. în acele momente, Hellen părea un copil, s-ar fi zis că regăsise o veche versiune a ei însăși, strivită de adulta care
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
devină. Nissy Poe nu cînta niciodată pentru mama ei, dar se ducea la Jefferson Lick să caute singurătatea și numai acolo, departe de lume, ocrotită de monstrul apocrif, dădea drumul vocii care revela cel mai adînc dor al sufletului ei. Muzica! Era tot ce voia de la viață, să fie o parte, nu a tăcerii, ci a sunetului. Dacă ar fi existat într-adevăr un monstru al pădurii, acesta ar fi aplaudat-o. După ce și-a picurat inima în cîntec, s-a
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
naturelul" vorbitorului. Un neologism schimonosit sau o expresie demodată, o greșeală gramaticală sau o prețiozitate snoabă, un cuvînt grosolan sau un eufemism pudic mă pot înduioșa, îmi stîrnesc rîsul sau repulsia. Persoanele foarte în vîrstă, care mai spun, de exemplu, muzică lejeră, fotel, garderob pentru dulap sau adresează o rugăminte cu "sînteți gentil să..." (în loc de generalizatul drăguț) mă emoționează. Accentul vulgar (nu regional, e o mare diferență) al unor persoane publice, combinat cu limba de lemn prostovană, hipercorectitudinile de școlar tocilar
Placul by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14727_a_16052]
-
cu necesitatea". Și tot Ștefan Niculescu a încercat să mă deprindă cu realitatea faptelor bune și rele, dar și a celor care nu sunt nici bune nici rele. Am mai învățat de la el că prin credință - fie ea și în muzică - poți să-ți apropii orizontul a ceea ce nu speri, având dovada a ceea ce nu se vede. Mai târziu, descotorosindu-mă întrucâtva de puseurile subiective ale juneții, mi-am dat seama cât îi datorează muzica românească acestui MAESTRU, ce s-a
Muzica cea de toate zilele: Maestrul la 75 de ani by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14733_a_16058]
-
prin credință - fie ea și în muzică - poți să-ți apropii orizontul a ceea ce nu speri, având dovada a ceea ce nu se vede. Mai târziu, descotorosindu-mă întrucâtva de puseurile subiective ale juneții, mi-am dat seama cât îi datorează muzica românească acestui MAESTRU, ce s-a slujit, imperturbabil, de talent și rațiune, de vocație și instinct, așa cum se slujește matelotul de busolă, mânuind adevărul sacru al artei cu claritate și spirit de finețe, și îmbrățișând dintr-o unică perspectivă idei
Muzica cea de toate zilele: Maestrul la 75 de ani by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14733_a_16058]
-
căror înlănțuire formează un sistem pe cât de luminos, pe atât de greu în consecințe. Astăzi știu că Ștefan Niculescu a împlinit trei sferturi de veac și că întreaga cultură românească ar fi fost mult mai săracă fără el. Fie ca muzica sa, deopotrivă terestră și cosmică, telurică și celestă, să ne deschidă și să ne îmbuneze sufletele. Iar noi să-i spunem, chiar și tardiv, "La mulți ani", Maestre!
Muzica cea de toate zilele: Maestrul la 75 de ani by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14733_a_16058]
-
1946, care se desfășoară în timp real (cca 40 de minute). Am regretat, o dată în plus, faptul că lucrări (mai ales scenice) de Boris Blacher sunt necunoscute în România. Densă, expresivă, modernă în neoclasicismul său (de mijloc de secol 20), muzica însoțește o acțiune bazată pe psihologia a patru personaje: trei orășeni și un pescar aflați să viziteze o epavă, sunt surprinși acolo de flux, iar frica de moarte distruge orice barieră socială, scoțând la iveală ură, gelozie, lăcomie etc. Berlinezii
Jurnal berlinez (1): Operă în piscină by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14732_a_16057]
-
celebrul șef de orchestră din Birmingham cuprindea Asyla de Thomas Ades (englezul deja celebru la 31 de ani) și Simfonia a 5-a de Gustav Mahler. Concertele vor continua pe același principiu al combinării marii tradiții muzicale europene cu noua muzică engleză sau finlandeză, Rattle programând piese din repertoriul deja promovat și lansat de el cu mare succes la Birmingham. Am ascultat apoi Gran Duo pentru ansamblu de suflători de Magnus Lindberg (născut la Helsinki în 1958), încadrat de Simfonia nr.
Jurnal berlinez (1): Operă în piscină by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14732_a_16057]
-
ale manuscriselor schubertiene, s-a renunțat a se "număra" în șirul simfoniilor un fragment de simfonie în mi major și se preferă ordinea (crono)logică a 8 simfonii. Să revin însă la Sir Simon: competența sa în orice fel de muzică este indiscutabilă. Cu un ansamblu performant ca orchestra berlineză, singur declara într-un interviu că travaliul interpretativ este și mai ușor și mai dificil, totodată. Nu problemele tehnice apar în prim-plan, ci acelea de conținut, pe care un interpret
Jurnal berlinez (1): Operă în piscină by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14732_a_16057]
-
într-un singur caz: atunci cînd vii nădușit de la chef și ai cam pierdut numărul paharelor. Boris Caragea l-a înfățișat pe Lenin într-o astfel de ținută, adică în strictă și elocventă conformitate cu viziunea caragialescă asupra revoluției: "Steaguri, muzici, chiote, tămbălău..." Tot din articolul menționat mai aflăm că Mihai Buculei este artistul cel mai potrivit spre a umple golul din Piața Scînteii: "Elev al lui Boris Caragea, al cărui atelier îl și folosește acum, el pare a fi mandatat
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
friptură... Știam cum fac pisicile în toată literatura lumii, ce naiba, măi citisem, dar așa ceva... Mrkrgnaô!... Până și fonetica animaliera în Ulise se distanța de clasicismul onomatopeic știut. O voce feminină suava anunță apropierea de Paris și stația finală, Monparnasse. O muzică alertă umplu numaidecât vagonul destul de gol în momentul acela. Mozart pe mine mă dispune totdeauna pentru că știu că viața așa cum o vede el nu există și că e doar treaba noastră. E cum ai trăi, în paralel, a doua viața
Reflexe pariziene VII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14773_a_16098]
-
există și că e doar treaba noastră. E cum ai trăi, în paralel, a doua viața, numai pe contul tău personal și, prin urmare, nefiind a tuturor, nimic nu trebuie să fie neapărat tragic... De aceea, ascult cel mai des muzică acestui compozitor pentru care existența poate fi bagatela. (va urma)
Reflexe pariziene VII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14773_a_16098]
-
și detestam,/ pentru golurile dintre soldați, mitralieră/ cuvintelor, pe cei care mai pot dormi/ liniștit în tranșeele frazei" (ibidem). Prins în jocu-i bovaric, introduce și exotisme: "televizorul/ învîrte planete. Și iarăși,/ prietenii fumînd și aruncînd zaruri/ pe pîntecul balenei albe;/ muzică purpurie - tatuajul/ unei dansatoare se zvîrcolește" (ibidem). Ori cultiva un grotesc solemn, cu inserturi mitologice, o degradare aulica, țeapăna: "Cu lira lui dezacordata trece/ Orfeu pe sub bolțile de piatră crăpate/ tăi peste începutul acestui poem/ și rămîn doar bolțile de
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
abia perceptibila spre altceva, spre o sonoritate proprie și spre o atitudine singulară: "Alături stă arcul cu care la țintă/ am tras într-o floare curată și sfânta." Un trup ucis concret camuflat într-o metaforă cu aer vetust. Și muzica se prelinge în continuare, marcată de repetiții armonice, de refren baladesc ("și cată iubire, o cată iubire...") înspre un paradox tipic poetului Ursachi: "E foarte tarziu și de tot întuneric,/ și mă scufund intr'un calcul himeric." Nu în contemplație
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
la întîmplare, după o logică a jocurilor copilăriei, ca în interludiile versificate ale lui Joyce: "Și pentru ce'n definitiv/ Să nu fi luat locomotiv/ să facem un tablou votiv/ cum au făcut și ceilanti/ în burguletul Piatra-Neamt?" Altă dată muzică e bacoviană, cu aceleași accente de umor amar declamat cu jumătate de voce, în care motivelor romantice li s-a sucit gîtul cu un gest elegant și teatral (titlul: "Aceasta idioata Luna plină), iar nefericirea personală, proiectată pe un fundal
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
Kerouac etc. Peste toți aceștia se presară din belșug înjurături grele și veți obține povestea unui grup de tineri studenți (tot de la cămin și ei, ca și fetele Ceciliei Ștefănescu) care se droghează cu ce apucă, care ascultă o anumită muzică, pe care îi interesează un anumit tip de literatură și, mai ales, de scriere: "Așa am început să nu mai iau notițe, să nu mai scriu în caiețelul meu, ci direct pe pereți, ziduri, lifturi." Trecerea de la "caiețel" la mesajul
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
Vasile Gorduz din sufletul materiei primare, gemînd încă sub povara geologiei, și amîndoi au luat pieptiș, pe căi diferite, dar pe un traseu unic, urcușul spiritual sprijinit pe un sens descendent: Ioan Alexandru a coborît pînă la imnul pindaric, la muzica veterotestamentară și la sonul liturgic al Sfintelor Scripturi, iar Vasile Gorduz pînă pe buza neoliticului, pînă la lumina clasicității grecești și pînă la freamătul pur al zorilor creștinătății. Și tot amîndoi s-au întîlnit în istoria mică, luptîndu-se fățiș, din spatele
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
este importantă pregătirea concertului. Chiar lucrările pe care le cunosc. Îmi place să le reiau ca de la început. Eu, ca violonist, ca persoană, mă schimb în permanență. La 25 de ani, așezarea personalității nu s-a terminat. În consecință, în raport cu muzica, mă aflu în continuă căutare. Căutarea este una dintre pasiunile mele. Desigur, dacă reiei de multe ori același repertoriu, acesta ajunge să obosească în mâinile tale. Pe lângă Bach-ul de fiecare dimineață îmi place să citesc piese noi, să aud ceva
Interviu cu Alexandru Tomescu - tînără vedetă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14804_a_16129]
-
cec-urile se semnează cu întârziere, uneori de la o zi la cealaltă, chiar într-un răstimp de câteva ore mi se propune să învăț lucrări de-ale compozitorilor locali. Îmi place să cânt în Japonia, este o țară în care muzica este tratată cu multă seriozitate; de asemenea în Coreea, muzica este tratată chiar mai serios decât în multe țări europene. Cea mai mare sală în care am cântat a fost la Tokio, la etajul 18 al unui zgârie nori, o
Interviu cu Alexandru Tomescu - tînără vedetă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14804_a_16129]
-
la cealaltă, chiar într-un răstimp de câteva ore mi se propune să învăț lucrări de-ale compozitorilor locali. Îmi place să cânt în Japonia, este o țară în care muzica este tratată cu multă seriozitate; de asemenea în Coreea, muzica este tratată chiar mai serios decât în multe țări europene. Cea mai mare sală în care am cântat a fost la Tokio, la etajul 18 al unui zgârie nori, o sală ultramodernă de peste 2000 de locuri! Se auzea perfect, raportul
Interviu cu Alexandru Tomescu - tînără vedetă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14804_a_16129]
-
țări europene. Cea mai mare sală în care am cântat a fost la Tokio, la etajul 18 al unui zgârie nori, o sală ultramodernă de peste 2000 de locuri! Se auzea perfect, raportul viorii soliste față de orchestră! În Coreea pasiunea pentru muzica clasică este impresionantă. La Seul, conservatorul este uriaș; cu toate acestea, numărul studenților pare a fi covârșitor. Se studiază chiar pe culoare și la 3 sau 4 metri unul de celălalt! Pasiunea, tenacitatea în muncă este specială. În mod curent
Interviu cu Alexandru Tomescu - tînără vedetă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14804_a_16129]