221 matches
-
întârzie câteva minute intenționat. În acest răstimp comercianții vând produsele lor din chioșcurile volante, iar la casierii se vând tot mai multe bilete. Se pariază cu frenezie. În sfârșit privirile spectatorilor se focalizează pe linia de plecare. Unii cai, mai năbădăioși, refuză să intre la poarta de start, angajații sunt nevoiți să-i împingă cu forța. Cu câteva clipe înaintea startului tribunele amuțesc în timp ce jocheii abia reușesc să stăpânească caii tot mai agitați. În sfârșit se dă startul, iar caii zboară
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
un păhărel! Tre’ să beau mai multe, de fapt. Am stat În Ealing de la ora două, Încercînd să scriu un articol umoristic despre creșterea porcilor. Fotograful meu s-a chinuit o oră să convingă o scroafă să ia o expresie năbădăioasă. Pearce, pe cuvîntul meu, data următoare cînd o să văd un porc, să facă bine să fie pe farfurie cu foi de salvie și ceapă ieșindu-i din urechi. Nu se opri din vorbit. Îi povesti lui Duncan și despre alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
el a fost decis să ia act pur și simplu, să-i înapoieze și Marta inelul de logodnă și să încheie pentru toată viața socotelile cu Apostol. Pe urmă totuși s-a gândit că băiatul e tânăr, și tinerețea-i năbădăioasă: cine știe ce i s-o fi năzărit lui și, pentru o copilărie, ar fi păcat să se despartă o pereche așa de potrivită... A venit deci să afle cauzele "gestului" și să-i atragă luarea-aminte asupra gravității unei hotărâri neîndreptățite, când
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
localnicii care trebuiau să stea acasă și să le arate direcția. Nu e de mirare astfel că, aproape simultan, puteai zări pe ulițe, în umbra zidurilor, cai iuți, mici, de stepă asiatică, murgi roșcați de Volga, masive iepe leșești și năbădăioși armăsari arabi așteptându-și stăpânii să iasă din hurbele răcoroase, cu miros plăcut, unde hangițe autohtone, suflecate și rumene, dominând cu glasul lor de origine latină hărmălaia păgână a unor resturi indo-europene, serveau continuu din oalele de pământ licoarea gălbuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
locul, de la asemenea nimicuri se poate ajunge cît ai zice pește la o adevărată criză. Iar o criză degenerează în crimă. Și seamănă între ele aceste două cuvinte, de ce n-ar semăna și faptele?! Atunci el intervenea și-i "propunea" năbădăiosului să-și strunească bine caii, iar dacă nu mai poate și nu mai poate, îi dă el o adresă la Comana, unde te poți distra fără bătaie de cap, numai să te duci cu punga plină, domnia se plătește, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
idei mazagazdronice, enorme... Nu numai de un amuzament ar fi vorba, ci și de o îmbogățire infinită, cu semnificații interioare franjuroase, a operii... Mă rog, ne bucurăm de un Balzacalău proaspăt, ușor deocheat, frageloid la literă, impetuos la sentiment și năbădăios cât încape, tulburător de pur în hâtroșenia lui păcătoasă, spurcată elegant... și iertată de un Dumnezeu blajin, omenos... Cum devine cu acest necunoscut Balzac? Surprizele se țin lanț dacă scotocești veriga mai pe îndelete. Se pare că, odată cu îndepărtarea lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
el, înțelegi? Acum când știu cum arată primăvara, nu vreau s-o mai fac!“ El tăcea scormonind cu vârful pantofului în nisip. Copiii chiuiau, arborii erau înfrunziți, zburau păsări mici, mame tinere împingeau cărucioare, de undeva se auzea o horă năbădăioasă. „Nu știu ce simți, acum cred că încep să înțeleg, m-ai luat prin surprindere și pe mine. Eram convinsă că o să te lase totul rece, poate chiar o să te bucuri și o să mă pot confesa ție precum celui mai bun prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dinți. Oare el și cu Basie vor face echipă ca hoți de cadavre? Jim se gîndi la capra pe care doctorul Ransome voia să o cumpere de la japonezi. Tot ceea ce citise despre capre confirma faptul că erau creaturi dificile și năbădăioase, iar acest lucru sugera că doctorul Ransome avea și o latură nepractică. Puțini europeni aveau dinți de aur și singurii morți pe care doctorul avea să-i vadă mult timp de atunci Încolo aveau să fie europeni. Jim hotărî să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de Amory acolo, când a văzut școala schimbându-se, extinzându-se și trăind pe măsura frumuseții ei gotice prin alte mijloace decât parăzile nocturne, au sosit niște indivizi care au zguduit-o până În străfundurile ei pletorice. Unii fuseseră boboci - boboci năbădăioși - din promoția lui Amory, alții aparțineau generației următoare. La Începutul ultimului său an de studenție, În jurul meselor mici de la Nassau Inn, aceștia au Început să pună sub semnul Întrebării, cu glas răsunător, instituțiile pe care Amory și atâția alții Înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și alte persoane care veneau și se duceau. Surorilor medicale le făcea plăcere să iasă la ora prânzului, singure sau în grupuri vesele, să se plimbe pe sub copaci. Ah, cum mai ciripeau! Imaginea mea, un bărbat tânăr cu o capră năbădăioasă, le făcea cel puțin să zâmbească. Câte îndemnuri, multe batjocoritoare, nu a trebuit să îndur! În țoalele mele de lucru, în drilul meu cârpit de atâtea ori și tot mereu în conflict cu animalul încăpățânat care voia de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
glumi el. Ina aduse pe o faianță gustări reci, cașcaval, debrețin, salam uscat, numai produse bune pentru sporirea apetitului. Jan se înfrupta din gustări, dar ochii îi erau la rachiul care, turnat deja de un timp în pahare, își juca năbădăios mărgelele ca flăcăii la hora satului. Gustară din bunătățile puse pe masă de Ina, ciocniră câteva pahare de țuică fără să le numere, privind cu jind la sticla aproape golită. Discutară nimicuri prezente pe frontispiciul zilei. Timpul curse o dată cu țuica
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Vișinel când ea voia să-l convingă că mama lui adevărată este ea. Nu, nu, mama mea este Rafira, eu din șatră nu plec! Alungă acest gând ca pe o gâză care i se strecurase până în inimă și o zgândărea năbădăioasă, dar își continuă drumul către spital. O obseda această fantasmagorie iscodită de mintea ei îmbolnăvită de întâmplările prin care trecea, când întâlnind în cale un vânzător de covrigi, își aminti că nu pusese nimic în gură și-și cumpără unul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
toată râzând în hohote, nesuportând gâdilatul, își ridică din pernă fața roșie și transpirată, se agață cu mâinile de gâtul lui Matei îmbrățișându-se și sărutându-se îndelung. Mai un pic și mă sufocam, îl minte Cecilia. Vezi, fata mea năbădăioasă! — Mă duc să-mi fac un duș că am transpirat toată. Unchiul unde este? —A ieșit puțin în oraș. M-a invitat și pe mine, dar am preferat să rămân cu fata mea din parc, pentru a nu pierde clipele
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o sărute. —Cecilia dragă, să nu ne anunți că vii, a fost surprins tatăl ei. Nu-i mai bine că v-am făcut o surpriză? —Ce bine arăți! o pupă Leni, luându-i-o înainte mamei, țopăind de bucurie. — Tot năbădăioasă ai rămas, o sărută Cecilia și o strânge tare în brațe, cum obișnuia. Stai tu, că mă doare, nu te-ai lăsat de năravul tău. Mi-a fost tare dor de tine, prostuță, înțelegi? —Sărut mâna, mamă, nu mai ai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de piele din colecția Rolls Royce, vă pot satisface cele mai secrete fantezii În materie de sex...” Biciul Îl folosise el sau Satanovski? Sau distinsa domnișoară arhitect Îi biciuise pe amândoi, altoindu-i, rând pe rând, ca pe niște armăsari năbădăioși ce scot foc pe nări, pe sfârcuri, pe subsuori și prin alte locuri mai sensibile?! Noimann se simțea În sinea sa un păcătos. Buricele degetelor, buzele, laringele și ochii, fiecare orificiu, fiecare por de pe epiderma lui trecuseră prin Încercări supreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un fel ghiciseră ce deține ea. Dar era prea tîrziu. Era prea tîrziu cu multe, multe minute. Iată realitatea care se ascundea îndărătul tuturor cererilor acestora, îndărătul furiei atacurilor lor verbale. De-ndată ce era distrusă nava (iar o apucă năbădăios nerăbdarea) singurul aspect nelămurit rămînea omul acela de neînțeles. Dan Neelan. Gîndul îi apăru în minte ca un semnal. Sună buzzerul. Un glas de femeie o anunță: ― Fizicianul Chan Boiler dorește să fie primit de Maiestatea Voastră. Spuneați că... \ DA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
care arareori și-l scotea, ca să și-l atârne, printr-o mișcare vioaie, pe brațul stâng. Îndată ce turiștii o droaie de vârstnici gravi și simandicoși, de cucoane cu ifose și, mai cu seamă, pâlcurile zglobii de tineri și de tinere năbădăioase se răspândiră ca boabele de mărgean pe o placă de sticlă, prin iarba imensului luminiș, Profesorul scoase o lulea năstrușnică, sculptată în chihlimbar, cu capac de argint masiv, închipuind bustul unui arab cu turban, din care începu să pâcâie, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
când se îmbăta precum arcușul primarului, cum zic artiștii, amenința sus și tare că îi va scoate limba dirijorului, plecând de la repetiția orchestrei, cu mult înainte de terminarea programului) fu informat printre primii că va face parte din delegația oficială. Declară năbădăios și în gura mare, adică nu numai, pardon de expresie cultă, în cadrul cercului de prieteni verificați: Eu nici nu o să mă obosesc să-mi perii fracul de ceremonii. Asta fiindcă n-am să am timp pentru dificila operațiune de periere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
alta, mai ales ultima. Asta pentru acordurile primei părți, dumnezeiești. Pentru ceea ce urma, un vîrtej infernal, alți muzicanți, la fel de iscusiți dar atinși de păcate, de plăceri, chiar aflați după un pahar-două de vin negru, debordanți, cu gîndul la Margaretele lor năbădăioase și nerăbdătoare. Epuizați, după o vreme, ar fi aruncat viorile, tromboanele și clarinetele, ar fi spart toba, s-ar fi dus În lumea largă, lăsînd În urmă, nădușiți, unul În brațele celuilalt, un alt Faust și o altă Margaretă, izbăviți
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dădu la o parte lângă ușă, să facă loc furiosului. Trupurile se îndesară unul în altul. „Stați așa, nerozi, nu vă mișcați.“ Avea să înceapă cearta, ca totdeauna, înjurături și pumni. Nu, nu se întâmplă, însă, nimic, erau prea obosiți. Năbădăiosul nu se lăsa, continua bombănelile. Agresiv, arogant, să-l iei la palme, nu alta... Un picior pe scară, pardesiul larg deschis, valize în fiecare mână, valize spectaculoase, piele adevărată, groasă, zeci de etichete colorate, turistul venea de la Monte Carlo. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
unor nori cruzi din nord, iar nomazii soseau pentru a desface și cerceta cadavrele pline de aer ale celor căzuți. Marea Aerului striga obosită, parafrazând tablouri celebre pictate tot de ea, chemând la ordine și condamnând haosul ce domnea din pricina năbădăioșilor nori. Prin contrast, Lacul dulce al Universului era absolut liniștit, la fel Muntele Zăpezii, format din cei mai vechi nori, crăpați și vârstați asemeni pietrelor rămase de la începutul timpului. Deasupra Lumii de Dedesubt zbura seceta, iar oamenii erau tare nefericiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
atâtea nașteri, monologhează plină de prefăcătorie despre eșecul ei în a satisface un asemenea spadasin cum e soțul ei. Ori din nou: după ce Butch e bătută de Spunk, ea îi spune Cadutei că l-a provocat deliberat pe acest poet năbădăios și visător, încercând astfel să-și asigure mult doritul răspuns emoțional, în timp ce Spunk se destăinuie lui Lorne în legătură cu înclinația tragică a omului de a răni ceea ce iubește. Și așa mai departe. Evident, toată povestea e cât se poate indiferente stranie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
povestirea nu avea nimic sexual în ea, nu, hotărât lucru. Probabil că ceea ce simt eu acum pentru Spunk e o revenire a acelei stări. Îmi spun uneori - liniștește-te, sunt împunsăturile eului tău mai tânăr. Uneori, în mijlocul frământărilor și gândurilor năbădăioase, mă înnebunește ideea că m-am îndrăgostit, probabil, nebunește de Fielding Goodney, încă din prima clipă când l-am întâlnit. Ei, ce-i de făcut? Cred că trebuie să mă împac cu situația. Va trebui să sper într-un viitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
rătăcit și confuz, ce-o apucă în toate direcțiile. Măgarul își cască, din când în când, larg botul și-și arată gingiile în toată grosimea lor măgărească, deopotrivă cu dinții albi și regulați ce dau cont de vârsta tânără și năbădăioasă a specimenului. Atunci, grupul gălăgios se retrage strategic într-o parte, ferindu-se de mușcătura fatală a intrusului. Numaidecât măgarul, câștigând ceva distanță, le întoarce fundul și face câteva salturi în aer pe copitele dinapoi, dezlănțuind o pâclă de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
alături pe Lupino?! Formau, de bună seamă, o echipă indestructibilă. Străbătură pădurile, mergînd voinicește, preț de cîteva zile. Nici nu realizau trecerea timpului. Întîmplări inedite, noi și noi amintiri venite din trecut, le țineau companie. Rîdeau împreună de isprăvile puiuților năbădăioși din haita în care crescuse Lupino, sau se întristau, deopotrivă, cînd își răscoleau sufletele rănite. Uneori, simțeau nevoia să tacă și să-și asculte propriile gînduri, și atunci nu se sfiau să înainteze în deplină liniște. Altă dată, Lupino se
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]