247 matches
-
fusese odată. Își amintea ochii lui. Larg deschiși, așa cum își imaginase de multe ori că se deschiseseră și ochii celuilalt, ai mortului de la Guadalete, în fața umbrelor ce-i vesteau sfârșitul. Ascuțit, durerea își făcea loc printre gânduri, amorțindu-le brusc, năclăindu-le purulent. Din când în când, degetele îi zburau necontrolat în aer, în încercarea disperată de a-și atinge obrazul. Nu știa dacă, sub pleoapele umflate, ochii ei dormitau sau fuseseră smulși din orbite, nu putea ști. Nici dacă nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu zăvoare grele. Și apoi se așternu tăcerea. 5 Gosseyn zăcea nemișcat în fotoliul de oțel. Inima îi pulsa din greu, tâmplele îi zvâcneau, se simțea bolnav și total sfârșit de pe urma experienței pe care o trăise. Întregul corp îi era năclăit de sudoare. "Mi-e frică ― gândi el. Mi-e groaznic de frică. Înnebunesc de frică". Frica probabil ia naștere de undeva în profunzimile coloidale ale trupului. O floare când își închide petalele noaptea, își mărturisește teama de întuneric, dar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pe rană, pentru a-și domoli durerile insuportabile. După șapte ani de trudă, la capătul puterilor, fără sânge în vine și fără lumină în ochi, îl îngrozi pe Patruțâțe dezvelind din niște zdrențe murdare un bulgăre de pilitură de aur năclăită în sânge închegat. Temnicerul își ținu promisiunea. Îl scoase pe Zlota din ocnă în butoiul în care se deșerta murdăria din hârdaiele din celule. Drumul pe jos până în târgul de baștină dură aproape un an. Lihnit de foame, obosit și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
era trecut de mult de amiază și gara gemea de oameni. În ciuda agitației, Noimann Își păstrase o oarecare eleganță, mersul său era distinct, ca de obicei, și ținuta Îngrijită. Doar ochii Îi aveau o lucire neobișnuită și părul Îi era năclăit de o sudoare rece, ce i se scurgea În șuvițe mărunte pe tâmple și pe frunte... Toată noaptea, stomatologul Paul se zvârcolise În așternut, căzut pradă unor halucinații și Închipuiri, care de care mai ciudate. Mai Întâi, În camera lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-și din beție, o lua la goană, sărind deodată câte zece traverse, până prindea din urmă, aproape de barieră, trenul, urcându-se În ultimul vagon. „Ei, dacă n-ar fi apărut abstracțiunile, ar fi fost mai bine?” Abstracțiunile apăruseră și dispăruseră, năclăindu-i gândurile și lăsându-l pradă unei stări din ce În ce mai confuze... Iată Însă că acum Îi apărea În față un picior - scăpat poate din salonul doctorului Perjovski - care-l privea cu impertinență. Noimann nu se pierdu cu firea; Încheindu-și halatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-i drept mesager piciorul său, pe care obișnuia să-l țină ușor Îndoit din șold. Dreptul sau stângul? Noimann Încercă să-și aducă aminte de modul cum Își sprijinea domnitorul Cuza sabia de șold. Capul Însă Îi era atât de năclăit de băutură, Încât În loc de un Cuza vedea doi, unul sus și altul jos, despărțiți de o peliculă suțire... Unul sprijinea sabia de un picior, celălalt de altul. Medicul Își ațintea ochii spre domnitorul ce se Înălța la orizont, dar orizontul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mare, până când nu-și mai poate zări picioarele. Până când vreo membrană sau vreun mușchi pleznește înăuntru, și el simte valul de sânge cald lovindu-se de plămâni. De ficat și de inimă. Apoi simte fiorii reci ai șocului. Sudoarea îi năclăiește părul cărunt de pe piept. Și fața îi e scăldată în sudoare. Mâinile și picioarele îi tremură de frig. Primele semne ale comei. Nimeni n-o va crede pe doamna Clark, acum că e noul personaj negativ. Noua noastră supervulpiță diabolică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
din mașină strigând după ajutor. Pe șosea nu era nimeni. Deodată văzu venind o mașină din sens opus, se așază în mijlocul drumului și ridică ambele mâini făcând semne să oprească, fără să-și dea seama că mâna dreaptă-i era năclăită de sânge. Nici nu mai simți vreo durere la cap. La semnele disperate ale Ioanei șoferul opri. Era un om mai în ,vârstă care era împreună cu soția lui. Văzându-l pe Ionuț, ambii se speriară și deciseră pe loc după ce
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
S-a trezit în parc. Oamenii trec pe lângă ea. Cum a ajuns aici? A, da... Încearcă să se ridice, dar nu poate. Un copil se joacă în nisipul de pe alee, își simte picioarele amorțite, îi este foame. Copilul e murdar, năclăit de praf și de muci. Zâmbește tâmp. Are cam un an și jumătate. "Bună ziua". Spre ea se îndreaptă o bătrână care tragei un picior. Se așează și-i mai spune o dată: "Bună ziua, bine-i să șezi când ești bătrână". Nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
după ea. S-a spânzurat în pivniță, pe când am dat de el era vai de capul lui". Aide se uită cu ochi holbați la bătrână. Povestește cu o liniște înspăimântătoare. Din când în când aruncă câte o privire spre copil. Năclăit din cap până în picioare. "Mama ei lucrează?", întreabă, deși nu vrea să vorbească cu această bătrână, se simte istovită și seacă pe dinăuntru. Da' unde să lucreze, abia a scăpat de pușcărie. Eu i-am spus copilului ăsta, nu te
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Dacă se rupe scara de kilele mele?! Ia zi: tu răspunzi pentru asta? Ai? Tu răspunzi?... Își arătă cu degetul burta enormă care-l făcea să evoce o morsă tolănită pe o banchiză de gheață, lăfăindu-se lenevos, cu mustața năclăită de vin basarabean roșu și vârtos. Hohoti îndelung, bătând aprig din picioare și când îi reveni sufletul se răsti, ca și cum îi vorbea doamnei Bleotu: Răspunde, fă, îi zisei eu, muierii. Tu răspunzi, ai? Cu o agerime surprinzătoare pentru conformația-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mamifere, la vederea mulțimii și ferocității oamenilor. Însuși magnatul își suflecă mânecile, străpungând, cu îndemânare și curaj, spațiul auriculo-ventricular al porcului cel mai îndărătnic, făcând să explodeze din inima lui arteziana, de un roșu aprins ca rubinul, a sângelui ce năclăi zăpada albă. Cu mâini mânjite până la coate de sânge roșu, magnatul de la Sans-Souci își ridică spre asistența extaziată privirile-i înflăcărate: La școala de spițeri, să știți că am făcut numeroase ore de chirurgie, anunță el, spre a răspunde admirației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
socoteala ei, i se ordona să lase să i se scurgă În același timp secrețiile din vagin, din anus și din gură, era unsă cu ulei de bebeluși, obligată să spună de nenumărate ori „Mi-e rușine de mor“. Părul năclăit de spermă căpătase o culoare alburie. Cu toate acestea, femeia Își arcuia spatele și mai tare, cu semeție, șoptind În direcția mea: „Tu nu știi ce-i dragostea“, fără a Înceta să zâmbească. Cu o clipă Înainte să mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și un mic obiect lucios, care părea să-i stea înfipt în palmă. L-am tras și mi l-am așezat cu atenție în palma întinsă. Acul era îndoit, probabil din cauza presiunii exercitate de pumnul lui Hering, și deși era năclăit de sânge, motivul decorativ al capului de mort era inconfundabil. Era o insignă SS pentru chipiu. M-am oprit puțin, încercând să-mi imaginez ce se întâmplase, sigur acum că Heydrich avea un amestec în toate astea. Acolo, în grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
făcut, de când se vorbește de această febră... L-a întrebat pe doctor dacă lucrul era serios și Rieux a spus că habar n-avea. \ E din pricina vremii, asta e tot, a încheiat comisarul. Era din pricina vremii, fără îndoială. Totul se năclăia în mâini, pe măsură ce ziua înainta, și Rieux simțea cum teama lui crește cu fiecare vizită. În seara aceleiași zile, la periferie, un vecin al bătrânului bolnav își apăsa vintrele și vomita în toiul delirului. Ganglionii erau mult mai groși decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lucruri și iar lucruri, nu știu gustul adevărat al pîinii, pîinea, Berg, goală, caldă, nici mirosul nu i-l știu prea bine, din cauza sosurilor, Berg, am fost, sîntem Îndopați cu sosuri, ni se toarnă și În cap sosuri, Berg, sîntem năclăiți, slinoși, creierele, mai ales, mustesc de sosuri de toate felurile, picante, dulci, au invadat neuronii, lobii frontali sînt aproape blocați de sosuri, nici inimile nu ne mai bat cum trebuie, tot năclăite sînt, aceleași sosuri; bătăile inimilor sînt tot mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
În bine. Un cobai rezistent, care nu răspundea deloc tratamentelor odorant-deodorante - și nu doar -, exasperînd-o uneori pe femeie, chiar dacă, prefăcută, nu arăta asta; ba chiar se dovedea tot mai amabilă, mai drăgăstoasă, numai miere ce se scurgea, nevăzută, peste Thomas, năclăindu-l. Efectul era contrar, Thomas, trecut prin atîtea paturi, aștepta doar momentul potrivit pentru a scăpa definitiv, fiindcă s-ar fi putut ca Ingrid, neobosită, cum se dovedea, să Îl prindă de tot. C-un lanț viu. Un copil Încolăcindu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
spaima s-a strecurat pe ușa terasei și mi s-a furișat sub cearșafurile fine ale lui Julie. Singurătatea mă învălui ca fumul ce se-nălța dintr-una din lumânările ei aromate. Am început să transpir, fruntea mi s-a năclăit de sudoare, trupul îmi ardea în timp ce aveam revelația grețoasă că o inimă frântă rămâne o inimă frântă, indiferent cine a decorat camera de oaspeți în care zaci. Trebuie s-o previn pe Julie că, din nefericire, cearșafurile Frette nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
te-ncui aici la nesfârșit. La un moment dat tot va trebui să ieși în lume. M-am extras din pat și, cumva, am reușit să mă îmbrac. M-am speriat când m-am uitat în oglindă: părul mi-era năclăit și eram buhăită la față. Pantalonii îmi stăteau ca pe gard, iar tricoul îmi atârna jalnic. Arătam ca una dintre admiratoarele vrednice de plâns ale lui Marc Jacobs, una dintre alea care sâmbăta ard gazul în magazinele Marc din Bleecker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
brațele, apoi îl îmbrățișă pe bătrân fără să vadă, în afară de mine, cum în spatele lui pânza vie a orașului se deschise ca o cortină-fluture. Priveam viitorul. Nilă Hagiu încercuit cu roșu în diferite ipostaze, de la îmbrățișarea copacului etern de la marginea orașului, năclăit de toate de ce-urile tuturor tinerilor, de pe când era un biet puiet, până la pașii prin tunelurile timpului pe care nu-l înțelegea și se păstra ca o necunoscută ascunsă, încercând să-l descopere în calcule, în alcool, în femei, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu glumea, era decis să-l omoare. Încercă să evite lovitura, dar era prea târziu. Cu podul palmei drepte lovi brațul agresorului îndepărtând cuțitul din dreptul gâtului, însă lama tăioasă se înfipse în umăr, sub claviculă. Imediat, cămașa i se năclăi de sânge, în timp ce o senzație de moleșeală îl cuprindea cu încetul. Nu-l durea aproape de loc, dar simțea că-l lasă puterile și alunecă încet la pământ. Ca prin ceață, auzi un pocnet metalic iar Cristian înțelese că lama se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
parte din energia entuziasmului celor prezenți se mai stinse, iar eu și Maro găsirăm resursele necesare de a ne opri o vreme din râs, iată că și Euripide își făcu apariția de sub masă, ștergându-se de transpirația abundentă ce îi năclăise în totalitate chipul. Aurora rămăsese imobilă, în aceeași poziție în care se afla atunci când intrasem în această încăpere, numai că acum pe figura ei se întipărise, oribil, rânjetul victoriei. Valurile de admirație ce abia dacă mai conteneau și care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
care a fost vegetarian, a spus odată: „atâta timp cât vor exista abatoare, vor exista și războaie”. Și așa și este. Consumul de carne ne face mai agresivi, ne influențează în mod negativ toate structurile noastre. Ne „întunecă” mintea și gândirea. Ne „năclăiește” spiritul. Mă opresc, nu însă înainte de a-l cita și pe Maestrul Aivanhov cu ceea ce ne spune el despre acest lucru, la nivel spiritual. „Trebuie să știți că tot ce absorbiți ca hrană, devine un fel de antenă internă ce
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
sângele, oasele, carnea, măruntaiele, ochii și urechile. Și suflarea Fiului cel păcătos al Omului devine scurtă și înăbușită, plină de durere și rău mirositoare, ca suflarea fiarelor necurate. Și sângele lui devine gros și rău mirositor, ca apa mlaștinilor; se năclăiește și se înnegrește ca noaptea morții. Și oasele lui devin tari și înnodate; se topesc înăuntru și se rup în bucăți ca o piatră care cade de pe o stâncă. Și carnea sa devine grasă și apoasă, putrezește, acoperită cu râie
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Manchester, Glasgov, Birmingham și spre mai îndepărtata Londră. Întoarcem cu toți spatele soarelui pentru a ne îndrepta spre lună, într-o formă de zile mari în ciuda burdihanelor pline cu bere, a celulitei care ne căptușea trupurile, a sudorii care ne năclăia părul și a transpirației vâscoase. La chioșcul de cărămidă se găseau de vânzare ziare de pe Fleet Street. Engleza barmanilor era firavă, dar la obiect: toți știau să spună nu e gheață. Și iată-ne pe toți mergând acasă. Fete în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]