1,095 matches
-
alb-cenușieNumai timpul prezent s-a schimbat!CLIPEE târziu pentru tărâmul făgăduitBasmele s-au risipit în spiraleși pentru multă vreme cuvintele-au găsitPrintre pietrele rămase-n caleUmbletul cu epiderma uzată,însuflețitșirul pașilor fără odihnă mi-a permisCa o lumină să mă-nalț,nepieritoareSă cresc pe cerul când întunecat,când deschisSă pun în calendare clipe-mbietoareClipe nedate pentru vis !... IX. DAR, de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016. DAR Tuturor celor care poartă numele Sfinților Mihail și Gavriil Ce
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
biet pribeag Cu ochii triști, înrourați De-al anilor șireag... El se oprea din când în când Privind în depărtare De parcă auzea ceva: O vece, o chemare... Iar când prin dreptul lui trecea Un alt drumeț, târziu, O întrebare se-nălța Din sufletul pustiu: "N-ai întâlnit pe drumul tău O, călător grăbit Un înger dulce și gingaș Ce-odată am iubit? Avea doi ochi ca de smarald Și păr de abanos Și haine albe, mătăsoase Pe trupul mlădios... Surâsul ei
CĂUTÂND-O PE EA ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382933_a_384262]
-
noroi pe la genunchi, mireasmă de tăciune o pasăre de noapte un cânt la lume spune, stă agățată-n ramuri de brad și cu o gheară încearcă să mai stoarcă tămâia, scoarța zbiară, nu vrea să-și dea ofranda ce se-nălța la zei, mai bine chihlimbar pe trupuri de femei... Și cerul se răzbună și-aruncă cu săgeți de fulgere, de tunet, spălând cu ploaie vieți, și plouă, e furtună ...și bradul se despică, se-aprinde și se crapă ca un
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
ta! Că Dumnezeul veșnic e de partea ta. Baia Mare, 12 februarie 2017 Zvon de primăvară Se-aude-n vânt un zvon de primăvară, Șoapta păpădiilor de sub zăpadă... Clopoței ce cântă să ne aducă-n grabă... Miros de iarbă crudă prin ogradă. Se-nalță fruntea brazilor spre soare, Iar ochii albaștri ai zilei se măresc... Lumina se revarsă ca și o ninsoare, Iar ghioceii tandri învingători sosesc. Oftează-n taină cărările de munte... Ce știu secularele doine din codru... Și piscuri înalte cu tâmple
CÂNTĂ SUFLETE! de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382989_a_384318]
-
zorii-acestei vieți că zilele-s prea grele, dar m-am spălat de mii de ori cu roua de pe frunze și m-am hrănit îndestulat cu seva lor pe buze, când razele-mi dădeau ocol aveam pe aripi lumea și mă-nălțăm cutreierând poienile, pădurea... am poposit de multe ori pe floarea din fereastră, în gândul oamenilor buni, în gândul dumneavoastră, și am simțit în trupul meu al dragostei fior... iubirea voastră mi-a fost leac, m-a vindecat de dor. De ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
simțind în zorii-acestei vieți că zilele-s prea grele,dar m-am spălat de mii de ori cu roua de pe frunzeși m-am hrănit îndestulat cu seva lor pe buze,cănd razele-mi dădeau ocol aveam pe aripi lumeași mă-nălțăm cutreierând poienile, pădurea...am poposit de multe ori pe floarea din fereastră,în gândul oamenilor buni, în gândul dumneavoastră,si am simțit în trupul meu al dragostei fior...iubirea voastră mi-a fost leac, m-a vindecat de dor. De ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
ne-ncercară Altă armă n-am avut Numai dragostea de țară Ce strămoșii ne-o lăsară, Și pe Sfântul Domn de scut. Dar ne-a fost destul atâta! Fruntea sus, voi frați ai mei! Astfel Cerul hotărât-a Să se nalțe amărâta Țară, prin puterea ei! Mai fățiș, mai fără veste Ne-ați lovit, dușmani de voi! Dar ce-a fost, a fost poveste! Dragostea de țară este Și mai tare-acum în noi. Și de cine ne-o fi teamă? Mult
CUM AM SĂRBĂTORIT ZIUA ARMATEI ROMÂNE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383129_a_384458]
-
agitând limba - fâșie de neagră turbalină, despicată în două la vârf. Fac un gest retractil și aștept. Micuța reptilă se-nnoadă ca prin farmec la loc. Repet iar mișcarea de tâlhar, fixând avid păzitorul gingaș. Se desface din strânsoare, se-nalță mai sus... Limba-i, o furcă abilă, agită amenințător imnul peltic. Încerc o cutremurare! Mă tem! Speriat, vreau să fug, să scap de pedeapsă! Dar nu am răgazul, că-n ușa deschisă apare chiar năluca dorită și glasul bunicii cântă
CASETA CU BIJUTERII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385328_a_386657]
-
Am așteptat seninul tău în cale, Adorm sorbind din patimile grele. Albastra mare tot răsună-n jale, Ascunde-n valuri gândurile mele, Azi picură eternitatea-n vale, Ascult un cântec îngânat de stele. Argint presar în dorurile tale, Arzând mă`nalț ca să ajung la ele, Acolo timpul e zidit în dale, Aici e-un timp străin de toate cele. Azi picură eternitatea-n vale... Citește mai mult Azi picură eternitatea-n vale,Ascult un cântec îngânat de stele, Am așteptat seninul
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
Am așteptat seninul tău în cale,Adorm sorbind din patimile grele.Albastra mare tot răsună-n jale,Ascunde-n valuri gândurile mele,Azi picură eternitatea-n vale,Ascult un cântec îngânat de stele.Argint presar în dorurile tale,Arzând mă`nalț ca să ajung la ele,Acolo timpul e zidit în dale,Aici e-un timp străin de toate cele.Azi picură eternitatea-n vale...... XIX. SONET DE IERTARE, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 2013 din 05 iulie 2016. Astăzi
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
un ocean de doruri sidefii Pe când povestea vieții e de vină Că ninge peste nopțile-argintii. Iar pe cărări se văd îngemănate Tălpile goale tropăind de zor Când peste gerul nopților surate Luna își scutură aripile în zbor. Și soarele se-nalță ca o floare În dimineți cu zorii cenușii Acolo unde doar clepsidra are Să se ciobească-n timpuri străvezii. Tu stai alături ca în veșnicie Și-n gândul meu ce-n vreme s-a oprit Purtând o lună albă pe tărie
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
plin cu jurăminte. Purtăm la gât doar talismanul vorbei, Atingerea-i de gheață, ca oțelul. Ea se strecoară-n jur, precum prâsnelul, Și chiar imită-nțepătura cobrei. Dar așezând noi fraze pe tocilă - Țepușe vii, un armament - dezastru, Nu ne-nălțăm spre un benefic astru, Ci ne-atacăm pe noi, c-o escadrilă. Nu pierdem bătălia, ci războiul, Săpându-ne în lut, de-acum, morminte, Dar scufundați în mâl cu luare-aminte, Toți tragem după sine-n van noroiul... Referință Bibliografică: HĂITUIȚI
HĂITUIȚI DE CUVINTE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383171_a_384500]
-
prostie Să dai cu mărinimie Fără să aștepți răsplată Pentr-o lacrimă vărsată... Bunătatea este pâinea Ce-a hrănit atâtea guri Ea se-mparte cu blândețe Nu cred c-ai putea s-o furi. Bunătatea-i temelia Pe care se-nalță podul, Din caușul palmei ei S-a umplut mereu năvodul. Omul bun are de toate, El din inimă împarte Cu cât dă mai mult sporește Și cu pace se hrănește... 29 octombrie 2015 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică
BUNĂTATEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383231_a_384560]
-
căci fără dânsul sufletul este egal cu zero. Ia și îmbucă! Prânzul lor fu simplu: două frunze de măcriș, trei prune uscate, un boț de mămăligă rece, o ceapă și-un iepure prins la repezeală. Dar pe când se ospătau ei nălțând în gând mulțămire Atoatefacătorului, numai ce se auzi un tropot crescând pe vale și cât ai bate o dată din palme, Văioaga Ursului se umplu de chiot. — Tătarii! - mai apucă să strige călugărul bătrân, ascunzându-l pe cel tânăr sub sutană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
întemeiate, atât de nobile, ale acelui harem-tiparniță, Metodiu, care avea nu puține primăveri în trupu-i tomnatec, simți nevoia să se hodinească. Nu obosesc a lăuda obșteasca osârdie ce văz aici - grăi el către tătar. Ochii-mi se desfată, inima se-nalță. Dar adevăr zic ție, mărite han, că nevrednicele mele picioare sunt departe de cuget și nu mai voiesc a-l asculta. Au greșesc mult dacă, văzând colea acel minunat jilț, poftesc a ședea cum, iaca, și fac? Nicidecum, răspunse tătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Mare-i grădina Domnului și orice om trebuie să facă oareceva într-însa. — Noi plivim printre straturi - răspunse Stănciulescu Vasile. Pornim de la gândul că în grădina asta toți și toate trebuie să crească și să rodească la fel. Cum se-nalță vreo tufa mai tare ori vreun pom face mai multă umbră pământului, cum le scuturăm de sămânță, de fruct, de - mă rog - ce pică. Iar de vedem că este câte unul care nu vrea să dea rod, îl altoim. Ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sabia nu-i taie; stă în teaca ei și suferă. Dar mai bine să sufere sabia decât să plângă giupânesele voastre. O giupâneasă fără giupân e ca o sabie fără teacă. Am zis bine? Mult prea bine, mult prea bine! nălțară glas boierii. — Zi-le și de oi! - îi suflă Ruxăndrița. — Ce? - făcu Sima-Vodă, aplecând urechea. A, da! Iată, dragii mei, de multe ori vedem zburdând pe mănoasele noastre dealuri turme peste turme de mioare, culegând pașnice cu botișorul lor mișcător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
continuare vocea și vor să-l asculte, îi cumpără piesele înregistrate și stau ore întregi, privindu-l și ascultându-l, Vorbește,/ Vorbește, înger de luciri cerești!/ Deasupra mea, în noapte, strălucești/ Ca-naripatul sol trimis de ceruri/ Spre care muritorii uluiți/ Nalță ochii și-și sucesc grumazul/ Când trece, fără teamă, peste nori/ Pe culmile văzduhului!*... texte de-astea, doar vorbele au rămas după el, vorbele scriitorilor. Noi suntem mâna a doua, îmi zicea!, o prostie, păi, cum să fiu eu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Elena Marin Alexe Din dragoste s-a ridicat la culme Căci a-nviat pentru întreaga lume Azi îL adoră sufletele noastre Cu ochii prinși de zările albastre , îi cântă universul A ispășit și-a încheiat demersul Din moarte s-a nălțat stârnind fiorul În veci traiește El Mântuitorul Isus e viu și n-am de ce mă teme Lumina Lui străbate peste vreme Și bucuria lui mă înflorește Cred ce mi-a spus, eu știu că mă iubește Isus e viu, și
Isus e viu by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83347_a_84672]
-
si nevoi, Trece timpul, ca și noi. Suflet biet, lovit de soartă, Cu speranța ca și moartă, Te agăți cu disperare Să culegi raze de soare. Te împiedici, te ridică, Fără zbateri, fără frică, Lasă loc la bucurie, Să te-nalțe în tărie. Ochii sprijină-ți de stele, Să fugă clipele grele, Dornică s-atingi Lumina, Aruncă în hăuri tina. Dezvelită de-ntristare, Uită de cuvântul doare, Pune-ți aripi de speranță, Sufletul în siguranță.
Efemeride by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83371_a_84696]
-
cum luntrea frământată Și lebăda grăbită spre sfintele păduri Vor să-mplinești porunca? Dar încă nu te-nduri Și lași ținutul veșted al nunții de-altădată! Zorește, iar pe faldul ușor de hiacint Îmbracă-ntîi armura, și vechea ta mândrie Se-nalță spre uitatul regat, ce te îmbie, Statura ta turnată în luminos argint. Vei trece... Marii codri fremătători de plângeri, Înfiorați de cîte-un romantic hallalí, Își vor bolti frunzișul; o clipă vor cocli Și coif și scut, în jocul virilelor răsfrângeri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > SERGIU GĂBUREAC - TABLETA DE WEEKEND (44): APOCALIPSA DUPĂ TRAIAN Autor: Sergiu Găbureac Publicat în: Ediția nr. 956 din 13 august 2013 Toate Articolele Autorului (frântură) Se-nalță Poetul, din mine, în a sa scară Scrutându-și adânc beata lui țară. Marfarele sar de pe-ale lor șine Nu s-a făcut, cică... producția de-afine! Tramvaie se-mpung prin a sa Capitală De crezi că-i rodeo
TABLETA DE WEEKEND (44): APOCALIPSA DUPĂ TRAIAN de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364325_a_365654]
-
Ediția nr. 956 din 13 august 2013 Toate Articolele Autorului Dorința Visului... Vraja nopții mă acoperă în somn Vis dulce mă ia de mână și...adorm. Simt a ta apropiere ce îmi dă putere Imi cresc aripi fermecate și mă-nalț la stele. In adânc de gânduri ce inima-mi apasă S-a ivit Lumina cu raza ei frumoasă. Cu dorința-n suflet mă simt a ta aleasă! Sunt a ta prințesă în rochie de mătase! Visul copleșește cu al său
DORINŢA VISULUI... de DOINA THEISS în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364326_a_365655]
-
un erou din naștere. Nu spun nimic nou. Ceva s-a născut din nimic. Dreptul de a te mira este și o obligație. Ce poate fi explicabil? Să știi că nu știi, ce mare lucru? Din ruine nimic nu se nalță. Unde e casa sufletului? Fata din oglindă clipi. Să faci ordine într-o dezordine totală. Încearcă să nu plutești în gol. Străbați un drum, o fi închis? Divinitatea în haine omenești. Țesătura viselor este reală. Suntem marionetele Domnului? Amintirea o
SUPRAVIEŢUITOR de BORIS MEHR în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364388_a_365717]
-
în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cuprins de foc în zare-i orizontul, Mânata înspre cuib e pasărea de dor, Mușcând din codri, măi lătra un topor Și-ncet întunecimea ne-acoperă cu totul. Se-nalță înspre cer din coșuri fumul Miroase-a levănțica și-a curat, În grajduri mânjii lângă iepe s-au culcat Țipenie de om nu vezi să calce drumul. E vremea când în cale îți ies iele, Că mintea și norocul să
PASTORALĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361374_a_362703]