1,281 matches
-
meu a crezut... că-i la grupa mică, dar eu l-am cunoscut că era același căruia tata i-a dat 50 de lei și sacul. Așa că să știți voi că Moș Crăciun nu se exicstă, el este numai o nălucă... părinții ne fac daruri prin oamenii care se îmbracă în Moși Crăciuni și ne mint când suntem copii mici. Nu-i adevărat! Eu am vorbit cu el, Gigele! Ba-i adevărat, Sabina! Și eu l-am cunoscut pe nenea Tudor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
lăsat totul grămadă și a plecat la alți copii care dorm... și au râs, să știi tu asta! Ei, și asta ce-i? A întrebat un băiețel. Asta este că nu este! Că nu se exicstă, că-i numai o nălucă... Vreo șapte copii plângeau în hohote... vreo zece râdeau... tot în hohote, iar vreo opt priveau nedumeriți la spectacol... Dar ce-i năluca? A întrebat unul dintre nedumeriți. Este ceva ce nu este, ce nu se exicstă! Înțelege odată! Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
A întrebat un băiețel. Asta este că nu este! Că nu se exicstă, că-i numai o nălucă... Vreo șapte copii plângeau în hohote... vreo zece râdeau... tot în hohote, iar vreo opt priveau nedumeriți la spectacol... Dar ce-i năluca? A întrebat unul dintre nedumeriți. Este ceva ce nu este, ce nu se exicstă! Înțelege odată! Ba există!... I-adevărat, doamna? Există, copii! Dar numai în închipuirea oamenilor mari, pentru înfrumusețarea vieții celor mici și pentru a-i face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mari și cuminți care înțelegeți de-acum ce poate și ce nu poate să existe. Dar mai mult decât atât, puteți înțelege pentru ce oamenii l-au adus în viața copiilor pe Moș Crăciun care vine și dispare ca o nălucă... cum a venit și la tine și la surioara ta unchiul Tudor pe care l-ai drăgălit cu atâta gingășie... dovadă de netăgăduit a trăirii unor momente de mare fericire din frageda copilărie. Fetiței atât i-a trebuit! Cu ambii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
bună 5 Urgia 9 Armonie și discordie 22 Bunicul 41 Povara originii 48 Vrăjmașii poporului 60 Necrolog 68 Sârma 77 Vânzătorii de iluzii 89 Necazuri majore 101 Ulaa-ulaa 110 Transparență transfrontalieră 116 Huțulii 125 Păcatul 137 Nunta de aur 147 Năluca 159 Discriminare 170 Ignoranță 178 Amanții 187 Micuțul negru 202 Torționari cinstiți 223 Vasilica 245 Când vor înflori cireșii 263 Drumul Omului 279 Curriculum vitae 291 În colecția Epica au apărut: (alfabetic) Vasile IFTIME, De la Petru citire Romel MOGA, Drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să vină la reuniunile lor științifice. A fost prima oară când am înțeles-o pe mama, când am reușit să intru cu mintea în sufletul ei. Târziu, când ninetistele au plecat, ca și magiciana Olimbiada, m-am strecurat ca o nălucă pe lângă Nineta, m-am dat dus atât de repede, încât am și uitat să spun "săru' mâna pentru tot", vorbe care îmi făcuseră intrarea definitivă în sufletul scorpioancei. Și când, a doua zi, a venit din nou nenea milițianul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
prințul să mai poposească pe acolo. Lupul, pe care prințul vru să-l lase un timp să ajute prințesa să-și pună la punct treburile regatului, suflă peste prințesă, și ea dispăru, cu împărăția sa cu tot. Ea fusese o nălucă pusă să-l încerce pe prinț. Sosiți la castelul prințesei lui, prințul începu să urce, însă îi fu foarte dificil, și din ce în ce mai dificil să-și continue suitul spre castel. Însă prințul, nici că se opri, și spunându-și că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
emoții cumplite: mă va îmbrățișa ca tată? Mă va certa ca iubit? Și din nou îndoiala fu pe cale să mă determine să plec, însă eu rezistai. Mă apropiai de masa lor și Angi, când mă zări, îi zâmbi ca unei năluci. Realizând apoi că sunt aievea, sări de pe scaun și făcu câțiva pași înapoi. O liniște cumplită amenința să ne cuprindă, însă la timp rostii: Salut, Angi. Își duse mâna la tâmplă, se regăsi, iar apoi mă privi cu aceeași blândețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să îți alegi? Când toți sunt ingenioși, tu să fii viu colorat, pentru a-i întrece. Când toți sunt câte un personaj, tu alege-te pe tine. Iar când vrei să fii independent, imaginează-ții pe toți în negru ca niște năluci, și dă-ți ție viață. De după masca ce mă protejează, pe care o iubesc, dar pe care însă o mai am într-un exemplar, pentru a o arunca astfel, dacă vreau, la miezul nopții de pe pod, văd lumea din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
grabă, dintr-un ungher dosnic al încăperii, un ciocan - sau dracu’ știe ce era - și, presimțind parcă cum măreața oglindă se clatină pe tronul ei, în încercarea lui de a se elibera, își slobozi cumplit toate forțele în acea macabră nălucă tremurândă, care încă mai era acolo, sfidându-l nesățios. Totul fu făcut țăndări imediat. Primele licăriri ale zorilor îl găsiră pe Anton într-o liniște adâncă, treaz și pe deplin lucid, cu privirile în gol și conștient fiind de crima
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nou aspect, al unei noi fațade, al unui nou ecran. Căci nefiind decât exterioritate, această ființă nu are deloc interior, legea sa este devenirea, ivirea necontenită de noi fațete, de noi planuri, iar cunoașterea merge pe urmele succesiunii tuturor acestor năluci, care, fiecare dintre ele, nu i se arată decât pentru a ascunde imediat o ființă pe care nu o are și pentru a o trimite către alta, care îi joacă aceeași festă. Nici un interior: nimic care să fie viu, care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de unul singur În zilele-i de tăcere. Doi litri jumate dați pe gât fără să respire, și gestul acela al lui de a-și șterge mustața cu dosul mâinii, cu privirea pierdută pe peretele din față. Sticle pentru omorâtul nălucilor, obișnuia el să spună, dar niciodată nu izbutea să le ucidă chiar de tot. Zâmbetul adresat mie În dimineața aceea, văzând că l-am așteptat, făcea parte din prima categorie: cel ce Îi lumina ochii, dezmințind imperturbabila gravitate a chipului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nu mai e treaba noastră. Ieșiră luând cu ei candelabrul, iar Diego Alatriste avu timp să vadă privirea teribilă pe care i-o aruncă dominicanul din prag, Înainte de a-și vârî mâinile În mânecile rasei și a dispărea ca o nălucă alături de Însoțitorul lui. Instinctiv, duse mâna la spada pe care n-o avea la cingătoare. — Unde o fi capcana, Doamne sfinte? Întrebă de pomană, măsurând cu pași mari Încăperea. Nu avu parte de nici un răspuns. Atunci Își aminti de cuțitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
tot, de un căpcăun, lăsându-ne, în schimb, un idiom șuierat, primitiv, agresiv, vehicol al vulgarității și urii. Curtenitori, zâmbind afabil, plini de bunătate, sprijiniți în neuitatele lor bastoane cu măciulii de argint, bucureștenii anilor '60-'70 îmi par niște năluci luminoase, plăsmuite de-o minte înspăimântată de ceea ce vede, simte și aude în jur. Dar credeți-mă, acei oameni și limba lor minunată au existat. În ce mă privește, cred că vorbesc și acum cu un anumit accent care nu
Vorbiți cu accent ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7009_a_8334]
-
unui lac/penajul lor sfâșie ceața ochiului meu turmentat/precum ar ridica o pânză de pe obrazul unui mort". Poetul nu ezită să stea la povești (despre destin, viitor, începutul sfârșitului etc.) cu "mortul Ioan", un fel de spirit mediumnic, o nălucă frumos și înțelept vorbitoare, aș zice sapiențială: Iarna e în noi,/e zăpadă pe pietre, hai să le spălăm fața/de cadavru cu ea, poate li se vor deschide ochii/pietrelor și ne vom vedea amândoi cum stăm/aici, dracului
Arhiva de fulgere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7979_a_9304]
-
aș zice sapiențială: Iarna e în noi,/e zăpadă pe pietre, hai să le spălăm fața/de cadavru cu ea, poate li se vor deschide ochii/pietrelor și ne vom vedea amândoi cum stăm/aici, dracului, om și cu umbră, nălucă/ și om..". Șaradă, eres, fantasmatic, iată cei trei piloni ai esteticii acestei cărți memorabile.
Arhiva de fulgere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7979_a_9304]
-
netrăite, căutate, chemate la ceasul cînd se fac și se desfac amăgiri, ceasul amestecat al gîndurilor de zi, care se așează în tăcere, și-al lacrimilor de noapte, care stau să se limpezească: "Acestui norod de vampiri, de-amintiri/ Rătăcitoare, năluci și lumini,/ Farduri fără chip, iasme de ceață/ Ce nu se cunosc și nu se învață,/ }ării lor păzite de șoimi și de crini,/ Îmbătătoarele mele grădini,/ Vreau să le uit - și aromele urmei!" Alunecarea chinuită din visuri, fie ele
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
vreau în schimb altceva vreau doar cuvintele limpezi/ căzute direct din stele pricepi/ vreau vorbele fără mărgele și brizbrizuri/ fără confetti fără măști venețiene/ vreau un carnaval demachiat cu riduri și cearcăne autentice/ fără divagații ochioase ori întorsături bezmetice/ dar nălucile scurgerile pure de fantezie în comă/ și licorile psihedelice cui le lași/ îl zgândări atunci pianiasta pe amerikan/ la naiba-n praznic îi răspunse beatnikul/ vremurile în care simțeam sub vulcan s-au dus/ hai trezește-te din nefiresc și
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]
-
pe cioburile însângerate/ ale oglinzilor/ De ce/ e atâta durere între pietrele de pavaj/ a căzut cumva dumnezeu din cer?" (Alexandra Dolfi); ,...soarta unui cuvânt nu-i fundal fricii de a muri în/ solitudine și zădărnicie, ci sensul libertății, sus/ dincolo de năluca tristeții/ de gest - cuvântul nu dă rest, nici dâră/ nici umbră/ în el se tace" (Valeriu Dg Barbu); ,să ne iubim/ lance a singurătății/ care obturează admisiile de oțel -/ învârtind amorul pe unghia universului/ aprinzând turnesolul din inimi/ ca un
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7815_a_9140]
-
cărei frumuseți le desconsiderăm, paji ai zilei de azi, cade peste amfiteatru. Peste muzicile și dramele lui. Și peste obiceiul, caduc și el, de-a corecta, cu cerneală bleu și cu linii nesigure, îmbătrînite, un capăt de vers: "și deslușești năluca, de mult, din tinerețe", în loc de mai impersonalul, olfactiv, mai mult decît vizual, "și regăsești în ele miasme din trecut." Frumoasa adormită, personajul de balet al exercițiilor lui Naum, e statuia pe care nici un sculptor n-o mai iubește, și "se
Soare și hazard by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7696_a_9021]
-
să mărturisească // Dintre lipitori și lichele saltimbanci oratori / dintre vietățile stelare / dintre cei proaspeți și ofiliți de orgolii / care imploră / care se căiesc / care-s hârciogi sau logodnice albe / care urăsc din dragoste / care alintă gândaci de bucătărie // Numai noi nălucile sântem ipocriți noi poeții" (Noi). Grotescul e măsurat, picurat cu pipeta, luînd uneori aspectul unei anecdote (Mlaștină). Sau următoarea adnotare pornind de la suav: "Ca și vremea omul meu are obiceiul să lase o umbră / ușoară ca / ceaiul / pe toate argintăriile
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
tot, de un căpcăun, lăsându-ne, în schimb, un idiom șuierat, primitiv, agresiv, vehicul al vulgarității și urii. Curtenitori, zâmbind afabil, plini de bunătate, sprijiniți în neuitatele lor bastoane cu măciulii de argint, bucureștenii anilor '60-'70 îmi par niște năluci luminoase, plăsmuite de-o minte înspăimântată de ceea ce vede, simte și aude în jur. Dar credeți-mă, acei oameni și limba lor minunată au existat. În ce mă privește, cred că vorbesc și acum cu un anumit accent care nu
Vorbiți cu accent? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7561_a_8886]
-
oră tulbure, a căror elegantă abdicare de la glorie te face aproape să compătimești biata zbatere a eroilor canonici. Un voievod fără nume trece de la agonie la datoria întărită prin blestem, în cîteva versuri smulse unei nopți infernale: Trecând ca o nălucă, prin vifor, prin noroi/ El fuge 'nvins și besna pădurilor l-nghite;/ Nu simte cum în valuri, din rănile cumplite,/ Îi curge mândrul sânge pe platoșă șiroi.// ș...ț Pe-un mal de râpă calul și-oprește deodată,/ Privește plin
Iluzia luptei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7557_a_8882]
-
a îngroșat linia rolului, dincolo de firesc. La polul opus, Ovidiu Matei Iancu, în rolul lui Albert, potrivit situat în nota rolului din primul act, a fost complet alb ca interpretare în actul al doilea, deloc tulburat de lumea fantastică a nălucilor în care a intrat fără voie și nici de aparițiile fantomatice ale Gisellei, dar strălucind, ca de obicei, în momentele când avea de dansat variațiile clasice în care întotdeauna este fără cusur. Cu ambii interpreți masculini, regizorul spectacolului mai are
Un pas către redresarea baletului Operei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7301_a_8626]
-
aripi. / Vezi, în cer cîntă din podoabe ireale? / Figurile cu stări de portocale" (Împrejurul a toate e o urzeală...). Graiul își pierde impuritatea în suflul mistic, luminozitatea emană de-a dreptul din piept, chiar trupul se mîntuie, contopindu-se cu năluca aeriană a redempțiunii ce conciliază microcosmul cu macrocosmul. La un moment dat, versurile aproximează șansa unui Paradis secund: "Iată mă sting, sunt iubit / De făgăduiala galbenului ce invadează / Pămîntul, chiar și pe ascunsul ofidian. / Cuvîntul cu blîndețea se declină / În
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]