1,621 matches
-
am pornit la stânga, înspre marginea exterioară a cartierului. Moșul era tăcut, deci tăceam și eu, bine-crescut fiind. Am traversat străzi întunecate, ne-am fofilat printre blocuri rău-prevestitoare și am mers și mers până când ne-am oprit în dreptul unui teren viran, năpădit de bălării. - Am ajuns, zise moșul. Nu se vedea nimic, nici o fabrică, nici o sticlă. I-am transmis bătrânului temerile mele. A zâmbit. - Stai să iasă luna, zise. Care astru tocmai făcea duș în spatele unor nori. Am așteptat, privind câmpul gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
că mă gâdili... - ...taci, tu, că nu mori! - Aha, mi-am adus aminte... Să scriu cu roșu? - Da, cu roșu... - Să nu lipim și niște bucățele de foi pe ea? - Lipim... Cu limba atârnându-i printre dinții plini de tartru, năpădit de broboane de sudoare, de la prea multă concentrare, Tavi o umple pe burtă și pe coapsa stângă de scrieri poetice. - Gata, nu e chiar ce-am vrut io, da’... Tu ce zici, Sclivi? - E... cool... ăăă... și beton... dă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu Cocoș. Mai mult nimeni nu-i putea oferi. Dar el nu putea să nu verifice. Acesta era blestemul slujbei la Mihai Mihail. A coborît la Medgidia într-o noapte atît de luminoasă, încît gara părea o căsuță din poveste. Năpădită de iederă și trandafiri cățărători, reușea să acopere mirosul de fier încins și păcură al liniilor. Era singurul călător, era un tren de plăcere, care se descărca cu totul pe malul mării. Nu fusese niciodată la mare și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
normală reveni în obrazul colonelului Stoicescu, normală pentru el, oricum tot pământie era, cine știe ce strămoș tătar o fi avut în spiță, de la care a rămas doar culoarea obrazului și părul aspru, cu firul gros care asalta fruntea voind s-o năpădească. "Ei, primul, eu te-am întrebat dacă subscrii, avem adeziuni, domnule adjutant, adeziuni în regulă, le-am tipărit la imprimeria gazetei Epoca. De altfel și programul va apărea, într-o săptămînă, două. În funcție de împrejurări. Oricum, banii sînt plătiți, va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
muncii sale, atunci cînd abia organiza Serviciul, totul i se părea posibil. Oriunde ar fi întins brațul nu s-ar fi putut să nu se aleagă cu palma plină, era ca într-un hățiș de zmeură, ca într-un cîmp năpădit de bureți, ca într-un lan de grîu, trebuia doar să întindă mîna și ceva tot ar fi nimerit. Dar cu trecerea vremii lucrurile deveneau din ce în ce mai clare, fiecare fapt se contura precis, din ce în ce mai singur, mai despărțit de rest, putea alege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
șuvoi, În sunetele trâmbițelor care tot dădeau de veste. Scăldat mereu de alte și alte voci, de larma mulțimii, de bocete și plânsete, de blesteme și rugi, purtat pe aripile a mereu alte izuri, de izul gloatei nădușite care‑i năpădise deodată nările, chiar În clipa În care, Îmbălsămat de amorțeală și mucezeala beznei, va fi străbătut de sângele purpuriu al soarelui cald, așadar, atunci simți duhoarea purtătorilor săi, sudoarea capetelor lor rase și ale subsuorilor, ca și mirosul de vite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de ușițe pictate cu trandafiri roșii și frunze verzi, de parcă l‑a și făcut țăndări cu alicele minuscule care au țâșnit deodată din ambele țevi (pac‑pac), pentru că vânătorul l‑a ochit Înainte să apuce să se ascundă după ușițele năpădite de trandafiri agățători, abia izbutind să zică de trei ori cucu; acele ceasuri arătau orele trei, prăvălia târgovețului arădean Rosenberg se deschisese doar cu câteva clipe Înainte, dar cumpărătorul nostru, sau poate posibilul cumpărător, intrase primul În prăvălie În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
trei luni. Și ne-am dat unii altora porecle, de pildă „Pețitorul”. Sau „Veriga Lipsă”. Sau „Mama Natură”. Nume prostești. Asociații libere. Așa cum inventai, când erai mic, nume pentru plantele și animalele din lumea ta. Peoniilor lipicioase de nectar și năpădite de furnici le spuneai „floarea furnicii”. Câinilor collie le ziceai „Lassie”. Așa cum și azi îi spui cuiva „ăla cu un singur picior” Sau, „știi, negresa aia ...” Ne-am numit unii pe ceilalți: „Contele Calomniei” Sau „Sora Justițiară”. Nume pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fitecine. Ai putea muri pentru ăia care iau câinii la șuturi. Pentru dependenții de droguri. Pentru comuniști. Pentru luterani. Ai putea muri protejând și servind băieți de bani gata. Pedofili. Pornografi. Prostituate. Dacă glonțul următor ți-e sortit. Cu fața năpădită de victime și criminali, în albnegru, Directoarea Tăgadă spune: — Ai putea muri pentru transexualii care trăiesc din ajutor social... Sau pentru travestiți. Pentru oameni care te urăsc, și pentru oameni care te-ar numi erou. N-ai cum să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
melodie keroncong cu coarde abia fâșâind și cu o melodie siropoasă. Era important să se concentreze, și-a zis el. Ca să-l poată ajuta, Margaret avea nevoie de toate informațiile pe care el i le-ar putea oferi. L a năpădit un val de Îngrijorare, așa cum i se Întâmplase și În ultimele zile, alături de imaginea lui Karl Într-o celulă murdară, printre comuniști În zdrențe care Încearcă să-i fure pantofii. N-avea nimic de mâncare, apa era puțină, infectă și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și a tresărit la atingerea ei. Îmi pare rău, a zis Z și și-a retras mâna. și-a băgat apoi două degete Într un borcănaș cu unguent și a Întins din nou mâna spre pieptul lui. Pe el Îl năpădise mirosul iute de camfor amestecat cu alte arome medicinale. Gândește-te și tu la altceva, i-a spus ea, la casa ta, la mare. La ceva frumos. I-a atins apoi delicat pielea cu buri cele degetelor și l-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
regăsească din când în când, răvășite, de-o jumătate de sentiment de teamă, de-o jumătate de sentiment de rușine, toate amestecate bine la un loc. Mai era o seară târzie de primăvară, înainta împreună cu Elena pe cărăruia din vie năpădită din loc în loc de iarbă, cerul era plin, plin de stele, un fast ceremonios, bătea vântul cald, unduios, parfumat, se auzeau vibrând frunzele. Într-o noapte ca asta poți să înnebunești, murmurase Elena cu atâta seriozitate încât Carminei i se contractaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dintr-odată, conștientă de importanța momentului ar sălta pieptul ceva mai înainte și și-ar concentra toată atenția pentru a răspunde cât mai inteligent, ca să iasă cu fruntea sus, victorioasă, din înfruntare. Poate doar rareori simțurile sale s-ar lăsa năpădite de mirosul ascuțit de șoricioaică bătrână, dar ar reuși să treacă peste amănunt, fără ca neplăcerea să-i fie observată, ar continua să surâdă, să aplece fruntea în semn de înțelegere și s-ar lansa într-o serie de speculații de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
c-ai fost în stare să-mi faci așa ceva! — Ellie, ascultă-mă! O să-ți povestesc ce s-a-ntâmplat. Mi-au scăpat câteva vorbe despre anii de studenție, despre cum te-am cunoscut - eu și cu Șam -, și m-a năpădit cu întrebările într-o fracțiune de secundă... — O, ce surpriză! — M-am gândit că ar fi mult mai bine s-o lămuresc așa, strict confidențial. În felul ăsta nu poate folosi nimic din informațiile pe care i le-am furnizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
vegheată de la Înălțimea unui lampadar ruginit de un pitic din tablă colorată cu privirea zbanghie, având În loc de tradiționala barbă albă, un vălătuc din vată de zahăr străpuns de o limbă lubrică. Când s-a trezit, doamna Koblicska Îi tampona fruntea năpădită de transpirație cu o bucată moale de tifon, zâmbindu-i Încurajator. Schiță și el un zâmbet obosit, apoi Își răsuci ușor capul Într-o parte, lăsând astfel drum liber mâinii aceleia grijulii spre ceafă. Așa o zări pe Marta. Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tablourile păreau vii. Un bărbat mustăcios Îi atrăgea Îndeosebi privirile. Și mort tot așa de frumos fusese. Din ușă, cum se uita la el, agățat de lampă, intra cu totul În rama tabloului din spate, un lan galben de grâu năpădit de maci roșii. Parcă ar păzi holda de ciori! Își făcu o cruce grăbită, furișată, și ceru iertare domnului Ster că l-a făcut paznic de hotar. Șeful de post și doctorul Bregaru au sosit odată cu un IJ cu ataș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lemn masiv, de o strălucire mată, număra doar cinci trepte. Socoti că fără galoși Îi va fi mai ușor. Îi scoase cu ușurința cu care odinioară Își scotea sandalele de plajă pe țărmul Înalt și arid al lacului de la Salinae, năpădit de scaieți și pălămidă, Înainte de a plonja În apa verde, gelatinoasă, sub privirile mute de admirație și spaimă ale lui Rub, Ruth, Ezechiel, Josy, Nathan, Rifka, Abigail, Abner, David, Lea. Apoi, firesc, fără grabă, pregătit parcă să primească aplauze ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și de fochist la serele Bogovicz din Liget. Anii Însă au trecut și nimeni nu povestește nimic. Nici măcar că sânii Anitei seamănă acum cu pietrele funerare din cimitirul evreiesc: strâmbe și tocite de ploi, abia se mai zăresc printre bălării, năpădite de mușchi și de licheni. Ici-colo, ca niște găuri de molii Într-un șal verde, surâsul tulbure ori stânjenit al unor cuvinte de neînțeles. Cum de neînțeles era și zăpada care, cu mici Întreruperi, cădea peste oraș de trei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fără să-l ia În seamă. Nepăsarea ei Îl Întărâta, dar Îl și ajuta să termine mai repede ce tocmai Începuse. Parcă aș viola roata, Doamne apără și păzește, Își zise el când trebui să admită că trupul Îi era năpădit de un val de căldură care nu avea nici o legătură cu soarele ăsta beteag de saturnism. O boală care te poate lăsa fără dinți și fără urmași, dacă nu te grăbești să dai cu bulanul În populație. Cam asta scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
delicată, pe atât de binevenită. Deodată i se făcu o frică de moarte. Zâmbetul acela Îi era cunoscut. După cum cunoscut Îi era nasul coroiat, și ochelarii rotunzi, și paltonul, și fularul roșu, și mâna care acum Îi ștergea lui fruntea năpădită de o transpirație rece sub cozorocul scurt al unei șepci din blană de vulpe. O șapcă pe care o ura, dar de care nu se putea lipsi iarna. Toată lumea zâmbea văzându-l cu tichia aia de cămătar pe cap. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
whisky-ul doctorului, am luat cușca lui Ian din mijlocul camerei și am rămas în picioare, cântărind-o în mână. — Pis pis pis pis. Rătăceam pe coridor, cu cușca în mână. Pereții de cărți erau nesfârșiți. Eu eram nedumerit, nehotărât, năpădit de sentimente. — Pis pis pis pis. Cabinetele lui Fidorous treceau pe lângă mine. Nu m-am sinchisit să mă opresc și să cercetez vreunul dintre ele. Nu se zărea nici urmă de Ian. Am ajuns la o ramificație a coridorului, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Hristos îmi veni în gând de undeva și mi-am spus: O, minunat. Convingere. Convingere. Convingere. Am ridicat din nou paharul și l-am dat peste cap, deschizând gura larg și așteptându-mă ca gustul și atingerea apei să mă năpădească rece și grea. În schimb, hârtia se rostogoli și gura îmi deveni o cușcă de hamsteri. Am scuipat fâșiile în pahar, unele ude și lipicioase, pline de fire de salivă. Una mi se lipi de cerul gurii atât de în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că ceva se schimbase în mine. În parte, mă oferisem să rămân pe punte, de veghe, ca să am timp să mă gândesc la ce ar putea fi acel ceva. Îmi tot imaginam o monedă veche, căzută pe marginea unei poteci năpădite de ierburi, cu o față în sus, la vedere, expusă intemperiilor an după an, iar cu cealaltă ascunsă și aproape uitată în noroi. Când, în pivniță, cuvântul apă se transformase în apă adevărată, fusese ca și când moneda s-ar fi întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din față. Se zgîia la mine, lua din vaza mereu plină cu flori proaspete o margaretă, o dalie, o crizantemă și o (le) stîlcea pe mijloc, cu degetul mare. Bont, cu unghie incertă. Pînă cînd o nevastă avară și acră năpădea redacția și-l expedia la piața Sfîntul Spiridon, după ceapă. Mai era și Pasăre (care a cîntat după cum i s-a cerut să cînte: pentru Săvinești, pentru nu'ș ce "ctitorie", pentru Transfagărășan, pentru metrou, pentru Casa Poporului), deși n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cărți. În "catedrele securicumetriale** de după reforma curriculară, nu-i loc pentru profesori culți și probi. Măcar generația mea, între "parantezurile" lui Al. Dima și "ghilimetele" lui Ioan Constantinescu, mai făcea ceva școală. Fără ei și alții ca ei, puțini, ne năpădea cultura proletară: "Notați, tovarăși studenți, pentru poetul nou, Partidul nu-i concept abstract, ci forța or-bi-toa-re-de -ca-re-a-re nevoie ca de a-er. Poetul șantierist e tonic. El se dăruiește clocotului muncii. Cum? Răspuns: cu ochii închiși". De discuțiile/dispute cu pătimașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]